Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 476/2012. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 476/2012 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 22-08-2012 în dosarul nr. 476/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 476/2012
Ședința publică din data de 22 august 2012
Completul compus din:
Președinte: A. C. ȚIRA
Judecător: M. B.
Judecător: A. P.
Grefier: G. R.
Ministerul Public este reprezentat prin procuror C. F. din cadrul Parchetului de pe Tribunalul T..
Pe rol se află judecarea recursului declarat de condamnatul recurent A. I. A. împotriva încheierii penale din data de 14.08.2012, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ 12.
La apelul nominal facut în ședință publică a răspuns inculpatul recurent, asistat de avocat ales B. V., din cadrul Baroului T., care depune împuternicire avocațială la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri s-a acordat cuvântul asupra prezentului recurs.
Apărătorul condamantului solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, rejudecând cauza, revocarea măsurii arestării preventive, dat fiind că nu subzistă necesitatea menținerii acestei măsuri. La acest moment, rechizitoriul a fost întocmit, iar inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor pentru care este cercetat. Lăsarea inculpatului în libertate nu prezintă pericol public, raportat și la prejudiciul relativ mic creat prin fapta inculpatului, constând în două parfumuri și un laptop. De asemenea, solicită să se observe faptul că nu există nicio probă care să conducă la temerea că, cercetat fiind în stare de libertate acesta ar săvârși alte fapte de natură penală. Inculpatul se afla în stare de ebrietate la momentul săvârșirii faptei, astfel că poate fi vorba despre un teribilism, și nu de un comportament de fapte antisociale.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului și menținerea încheierii atacate ca legale și temeinice, având în vedere faptul că nu există temeiuri care să conducă la casarea acesteia, din probele administrate în faza de urmărire penală rezultând indicii cu privire la vinovăția inculpatului. Raportat la starea de pericol pe care o prezintă inculpatul, este în interesul comunității continuarea cercetărilor cu inculpatul în stare de arest.
Inculpatul recurent, având cuvântul, solicită admiterea recursului cercetarea sa în stare de libertate, solicită să se aibă în vedere faptul că nu are antecedente penale, are doar 20 de ani și că a săvârșit fapta datorită anturajului.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală din data de 14.08.2012, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ 12, prima instanță, în baza art.3001 al.1 C.pr.pen. rap. la art.160 C.pr.pen., a constatat temeinicia și legalitatea măsurii arestării preventive dispuse față de inculpatul A. I. A..
În baza art.3001 al.3 C.pr.pen., a menținut starea de arest a inculpatului A. I. A. urmând ca legalitatea și temeinicia acestei măsuri să fie verificate înainte de împlinirea termenului legal de 60 de zile și a respins ca neîntemeiată cererea înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea/țară.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin Rechizitoriul din data de 10.08.2012 în dosarul nr. 7224/P/2012, P. de pe lângă Judecătoria Timișoara a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului A. I. A. pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat respectiv art. 208 alin.1 C.p.,art.209 alin.1 lit. g, și i Cp., prevăzute de art. 208 alin.1 C.p., art.209 alin.1 lit. a, g, și i Cp. totul cu aplic, art.33 lit. a C.pen.
În fapt, s-a reținut în sarcina inculpatului că:
- în noaptea de 24/25.05.2012, în jurul orelor 01:00, inculpatul A. I. A. a sustras din imobilul cu nr.7 situat pe . din Timișoara, aparținând părții vătămate D. V., și în care a pătruns prin escaladarea gardului din spatele imobilului, ajungând în grădină iar apoi în interior, 3 parfumuri de damă, o loțiune de corp, un telefon mobil marca Nokia 2760 cu clapetă, producând un prejudiciu în valoare de 600 lei, în timp ce învinuitul, A. S. G. în baza unei înțelegeri prealabile, asigura paza locului faptei - fiind situat pe partea opusă din fața imobilului menționat mai sus- și comunica telefonic cu inculpatul pentru ca acesta din urmă să nu fie surprins în interiorul imobilului. La ieșirea din imobil, pentru a-1 recompensa, inculpatul A. I. A. i-a oferit învinuitului A. S. G. telefonul Nokia 2760 cu clapetă sustras cu ._ în care cel din urmă a introdus propria sa cartelă S. cu nr._. In ziua următoare, inculpatul A. I. A. i-a oferit surorii sale, M. F. cele 3 parfumuri de damă și loțiunea de corp, fără a-i comunica despre proveniența bunurilor.
- în noaptea de 07/08.07.2012, în jurul orelor 00:00, inculpatul A. I. A., prin escaladarea ferestrei imobilului cu nr.83, situat pe . Sagovici din Timișoara, aparținând părții vătămate T. A., a sustras un laptop marca Dell, în valoare de 1500 de lei, după ce, în prealabil, s-a înțeles cu învinuiții Budurăscu A. și V. E. să facă rost de bani din comiterea unor furturi motiv pentru care se aflau în Timișoara.
În probațiune s-a atașat dosarul de urmărire penală nr. 7224/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara.
Potrivit dispozițiilor art.160 C.pr.pen. și art.3001 C.pr.pen., după înregistrarea dosarului la instanță, în cauzele în care inculpatul este trimis in judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice din oficiu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei pentru care această măsură a fost dispusă, urmând ca, în situația în care temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, să mențină măsura arestării preventive.
Analizând materialul probator administrat în cauză în cursul urmăririi penale, instanța a reținut următoarele:
Prin ordonanța din 18.07.2012, ora 19,00 s-a dispus de către organele de cercetare penală reținerea învinuitului A. I. A. pe o perioadă de 24 de ore, din care se deduce timpul cât persoana a fost privata de libertate, ca urmare a măsurii administrative a conducerii la sediul politiei, respectiv 4 ore, intre orele 15,00 și 19,00, urmând ca măsura să expire la data de 19.07.2012, orele 15,00.
Prin ordonanța nr. 7224/P/2012 din 19.07.2012, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului A. I. A. pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat, prevăzute de art. 208 alin.1 C.p., art.209 alin.1 lit. a, g, și i Cp. respectiv art. 208 alin.1 C.p., art.209 alin.1 lit. g, și i Cp. totul cu aplic, art. 33 lit. a C.pen. (fila 5 d.u.p.).
Prin Încheierea penală nr. 48 din data de 19.07.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului A. I. A., învinuit de săvârșirea infracțiunilor de furt calificat, prevăzute de art. 208 alin.1 C.p., art.209 alin.1 lit. a, g, și i Cp. respectiv art. 208 alin.1 C.p.,art.209 alin.1 lit. g, și i Cp. totul cu aplic, art.33 lit. a C.pen., pentru o durată de 29 de zile începând cu data de 19.07.2012 până la 16.08.2012, inclusiv, emițându-se în mod corespunzător mandatul de arestare preventivă nr. 42 din 19.07.2012.
Din actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că luarea măsurii arestării preventive a inculpatului s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale incidente în materie, fiind îndeplinite condițiile prev. de art.143, art.146 și art.148, lit. „f” C.pr.pen..
De asemenea, la acest moment procesual instanța de fond a constatat că se impune în continuare menținerea arestării preventive a inculpatului.
Există potrivit art.143 al.1 C.pr.pen., probe (orice element de fapt care servește la constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei conform art.63 al.1 C.pr.pen.) și indicii temeinice (presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează urmărirea penală a săvârșit fapta conform art.68 C.pr.pen.), care evocă faptul că inculpatul a săvârșit faptele de furt calificat în concurs, constând în aceea că în data de în data de 24/25.05.2012, în jurul orelor 01:00, a luat din interiorul imobilului cu nr. 7, situat pe . din Timișoara, aparținând părții vătămate D. V., și în care a pătruns prin escaladarea gardului, un telefon marca Nokia 2670, 3 parfumuri și o loțiune de corp, iar în data de 07/08.07.2012, în jurul orelor 00:00 a luat din interiorul imobilului cu nr. 83 situat pe . Timișoara, aparținând părții vătămate T. A., și în care a pătruns prin escaladarea ferestrei deschise un laptop marca Dell.
Aceste indicii rezultă din: declarația părții vătămate D. V. din data de 19.07.2012 (f.32-33); declarația martorei D. A. A. din data de 18.07.2012 (f.67); proces-verbal de prezentare pentru recunoaștere după fotografie a inculpatului A. I. A. de către martora D. A. A. din data de 19.97.2012, cu planșa foto anexată (f.70-73); declarația martorului asistent Pelici M. din data de 19.07.2012 (f.71); declarația martorului S. I. A. din data de 18.07.2012 (f.75); proces-verbal de cercetare la fața locului din data de 25.05.2012 întocmit de organul de poliție din cadrul PMT, Secția nr. 4 Poliție, cu planșa foto anexată, precum si din declarația părții vătămate T. A. din data de 18.07.2012 (f. 110); declarația martorei K. C. din data de 18.07.2012 (f. 12); declarația martorei C. R. din data de 18.07.2012 (f.l 14); dovada de ridicare din data de 18.07.2012 de la numita C. R. a laptopului marca Dell (f.115) și dovada de predare a bunului menționat către partea vătămată T. A. la data de 18.07.2012 (f. 108, 111); proces-verbal de cercetare la fața locului din data de 08.07.2012 întocmit de organul de poliție din cadrul PMT, Secția nr. 4 Poliție, cu planșa foto anexată, inclusiv urmele papilare ridicate (f. 12-18);raport de constatare tehnico-științifică nr._/06.08.2012 (f.22-28).
Faptele săvârșite de inculpat - furt calificat, sunt prevăzute de legea penală cu închisoare de la 3 la 15 ani, condiție în care inculpatul se află în situația prevăzută de art.148 al.1 lit. f C.pr.pen., întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiune este mai mare de 4 ani închisoare și există date certe că lăsarea lui în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Starea de pericol pe care inculpatul o prezintă pentru ordinea publică și care impune menținerea stării de arest în continuare rezultă pe de o parte din împrejurările și modul de comitere a faptei ce face obiectul cauzei, prin pătrunderea într-un imobil cu locuințe, prin escaladare, in timp ce părțile vătămate se aflau in casă, prin săvârșirea faptei împreună cu alte persoane și chiar prin modalitatea efectivă de săvârșire a uneia dintre fapte, respectiv menținerea contactului telefonic cu complicele pentru a nu fi descoperit, precum și din faptul că a comis fapte similare la un interval scurt de timp.
La stabilirea pericolului social concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea inculpatului în libertate instanța a luat în considerare și starea de nesiguranță, panică și teamă care s-ar crea celor care au luat la cunoștință despre comiterea faptei, la aflarea veștii că persoane față de care există indicii de săvârșire a faptelor de natura celor descrise sunt lăsate în libertate la scurt timp de la data la care ar fi comis respectivele fapte.
În concluzie, considerând că există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească noi infracțiuni și având în vedere că durata acestei măsuri preventive nu a depășit termenul apreciat ca fiind rezonabil instanța a dispus menținerea arestării preventive a acestuia, urmând ca legalitatea și temeinicia menținerii arestului preventiv să fie verificată înaintea expirării termenului legal de 60 de zile, aplicând dispozițiile art.300 1 al.1 și 3, rap. la art.160 C.pr.pen.
Față de cererea formulată de către apărătorul ales al inculpatului de luare a măsurii neprivative de libertate constând în obligarea inculpatului de a nu părăsi localitatea sau țara instanța a constatat că aceasta a fost formulată cu ocazia verificării din oficiu a legalității și temeiniciei arestării preventive fiind formulată atât ca o cerere subsidiară cât și, astfel cum a precizat în mod expres apărătorul, ca o cerere principală. Instanța față de dispozițiile art. 300 indice 1 C.p.p. a analizat această cerere ca fiind una singură prin care apărătorul solicită înlocuirea măsurii arestării cu obligarea de a nu părăsi țara/ localitatea.
Pentru considerentele mai sus expuse și având în vedere temeiurile care au determinat instanța să mențină starea de arest, instanța a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul condamnat, cererea de recurs fiind înregistrată pe rolul Tribunalului T. la data de 16.08.2012 sub același număr de dosar.
Recursul nu a fost motivat în scris, temeiurile care au justificat introducerea cererii fiind dezvoltate doar oral, în condițiile prevăzute de art.38510 alin.3 C.p.p.
Examinând încheierea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit dispozițiilor art. 3856 alin. 3 Cpp, instanța constată că recursul este nefondat, încheierea primei instanțe fiind temeinică și legală.
Astfel, tribunalul constată că în cauză măsura arestării preventive a fost luată față de inculpat cu respectarea dispozițiilor legale în materie, iar menținerea acestei măsuri în continuare este justificată de subzistența temeiurilor care au determinat luarea acesteia, respectiv îndeplinirea în mod cumulativ a condițiilor prevăzute de art. 148 alin.1 lit.f C.p.p. rap .la art. 136, art. 143 C.p.p. Raportat la probele administrate în cauză până la acest moment procesual, se constată că există suficiente indicii cu privire la posibilitatea ca inculpatul A. I. A. să fi săvârșit faptele prevăzute de legea penală pentru care a fost trimis în judecată, sancționate cu închisoarea mai mare de 4 ani, și că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
În ceea ce privește starea de pericol pe care o reprezintă lăsarea inculpatului în libertate se constată, așa cum în mod corect a reținut și prima instanță, că aceasta este reliefată în mod evident, pe de o parte, de natura și împrejurările concrete de săvârșire a faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, respectiv 2 infracțiuni de furt calificat, sustragerea bunurilor realizându-se pe timp de noapte, din imobile unde a pătruns prin efracție și escaladare, în cazul uneia dintre fapte beneficiind de ajutorul fratelui său, iar, pe de altă parte, de circumstanțele care caracterizează persoana inculpatului, respectiv perseverența acestuia în comiterea unor infracțiuni de același gen, fiind vorba de două infracțiuni contra patrimoniului săvârșite de inculpat la un interval scurt de timp, printr-o modalitate similară.
În același timp, tribunalul apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului la acest moment procesual, prin reacția opiniei publice referitoare la persoanele implicate în săvârșirea unor astfel de fapte, ar fi susceptibilă de a conduce la o tulburare a ordinii publice și la sporirea sentimentului de insecuritate, iar o asemenea soluție nu ar contribui la altceva decât la încurajarea inculpatului în comiterea altor infracțiuni, determinându-se în conștiința lui un sentiment de impunitate, situație incompatibilă cu principiile unei societăți democratice, în care autoritățile sunt capabile să asigure cetățenilor desfășurarea vieții în condiții de liniște și securitate.
Este adevărat că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale. Însă această împrejurare, analizată prin raportare la natura faptelor comise și modul de săvârșire al acestora, la starea de tulburare generată colectivității, și, nu în ultimul rând la vârsta acestuia, nu constituie un temei suficient de natură a conduce la concluzia că pericolul pe care îl reprezintă lăsarea inculpatului în libertate nu subzistă. Lipsa antecedentelor penale nu trebuie valorificată drept o calitate a inculpatului, ea nereprezentând altceva decât o stare de normalitate a unei persoane, care este integrată corespunzător în societate.
Împrejurarea că inculpatul a recunoscut și regretat săvârșirea faptelor reprezintă un element care va fi avut în vedere la individualizarea judiciară a pedepsei, însă nu este de natură a conduce la concluzia că pericolul pe care îl reprezintă lăsarea inculpatului în libertate a fost înlăturat.
Pe cale de consecință, apreciindu-se că măsura arestării preventive își menține în continuare caracterul adecvat și de necesitate pentru siguranța publică, alte masuri preventive restrictive de libertate nefiind în măsură să ofere la acest moment procesual garanții suficiente, în temeiul art. 38515 alin. 1 pct. 1 lit. b C.p.p. recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat, urmând ca în temeiul art.192 alin.2 C.p.p. inculpatul să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515 pct. 1 lit. b C.p.p, respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul recurent A. I. A., fiul lui I. și D., născut la data de 31.12.1991, în Timișoara, jud. T., domiciliat în B. M., ., jud. T., identificat prin CNP_, în prezent aflat în stare de reținere în Arestul IPJ T., împotriva încheierii din data de 14.08.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ 12.
În baza art. 192 alin. 2 C.p.p. obligă condamnatul recurent la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 22.08.2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. C. ȚIRA M. B. A. P.
Pt. d-na judecător, aflată în
C.O., semnează președintele
completului de judecată
A.C.Ț./G.R.
2 ex./28.08.2012
Primă instanță – Judecătoria Timișoara – D. C.
| ← Omorul. Art. 174 C.p.. Sentința nr. 266/2012. Tribunalul TIMIŞ | Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... → |
|---|
