Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1 şi urm. C.p.. Decizia nr. 133/2013. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 133/2013 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 15-03-2013 în dosarul nr. 133/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 133/R
Ședința publică din 15 martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. P.
JUDECĂTOR: A. C. ȚIRA
JUDECĂTOR: I. P.
GREFIER: R. P.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror Ț. O. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul T..
Pe rol se află judecarea recursului declarat de recurentul condamnat S. I., împotriva sentinței penale nr. 231/24.01.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă condamnatul aflat în stare de detenție și asistat de avocat oficiu I. A., cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul din oficiu pentru condamnat solicită admiterea recursului, casarea sentinței primei instanțe și în rejudecare admiterea cererii de liberare condiționată, arată că petentul a îndeplinit fracția de două treimi, obligatorie, pentru a obține vocația liberării condiționate, a fost recompensat de trei ori.
Reprezentanta Parchetului, arată că prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, nu sunt întrunite toate condițiile prev. de art. 59 C.pen., pentru a se dispune liberarea condiționată, astfel că solicită respingerea recursului ca nefondat, perioada executată de petent fiind insuficientă pentru reeducarea acestuia.
Condamnatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului, având în vedere că are 9 copii minori.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 231 din 24.01.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, în temeiul art.450 al.1 C.pr.pen. raportat la art. 59 al.1 C.pen., s-a respins ca neîntemeiată cererea de liberare condiționată a condamnatului S. I., aflat în executarea pedepsei de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.631/2009 a Tribunalului București, cererea putând fi reînnoită după data de 30.04.2013, în temeiul art.450 al.2 C.pr.pen..
În baza art. 192 alin. 2 C. pr. pen., a fost obligat condamnatul la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în temeiul art.189 al.2 C.pr.pen., s-a dispus plata sumei de 100 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu, din fondul Ministerului Justiției către Baroul T..
Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut următoarele:
Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate și propuneri pentru liberare condiționată din cadrul Penitenciarului Timișoara a înaintat instanței procesul verbal nr. J2/_/22.01.2013 și caracterizarea persoanei privată de libertate, concluzionând, că poate beneficia de liberare condiționată.
Din conținutul procesului verbal, prima instanță a constatat că petentul condamnat se află în executarea unei pedepse de 5 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte, prin sentința penală nr. 631/2009 a Tribunalului București, secția a II-a penală și că acesta a început executarea pedepsei la data de 14.01.2010 și urmează să expire la data de 13.01.2015.
Pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate, condamnatul trebuie să execute 2/3 din pedeapsă, respectiv 1217 zile, din care, în cazul în care muncește, 304 zile considerate ca executate pe bata muncii prestate și 913 zile efectiv executate.
Analizând situația deținutului, comisia a constatat că acesta a executat de la data de 14.01.2010 până la 22.01.2013, un număr de 1105 zile și i se consideră executate ca urmare a muncii prestate, un număr de 113 zile, executând în total 1218 zile.
Petentul nu are antecedente penale, a executat pedeapsa în regim deschis și se află la prima analiză a comisiei de propuneri pentru punerea în libertate condiționată.
Din caracterizarea condamnatului, rezultă că acesta a prezentat o conduită situațională în raport cu normele instituției și s-a adaptat formal la mediul carceral. A fost selecționat să desfășoare activități productive în interiorul locului de deținere, a fost sancționat o dată, măsură disciplinară care ulterior a fost ridicată prin raport de recompensare. A fost recompensat de trei ori cu suplimentarea unor drepturi.
Analizând cererea petentului condamnat, prima instanță a constatat că în conformitate cu dispozițiile art. 59 C.pen., pentru a se putea dispune liberarea condiționată a unei persoane din executarea unei pedepse privative de libertate care nu depășește 10 ani este necesar ca persoana în cauză să fi executat cel puțin 2/3 din durata pedepsei închisorii care i-a fost aplicată și ca pe durata executării pedepsei să fi fost stăruitor în muncă, disciplinat și să fi dat dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale.
Pornind de la dispozițiile legale enunțate și natura instituției liberării condiționate, instanța a reținut că aceasta creează exclusiv o vocație, și nu un drept al persoanei private de libertate de a fi liberată din penitenciar înainte de executarea integrală a pedepsei.
Instanța a constatat că, deși din înscrisurile mai sus indicate, rezultă că petentul îndeplinește condițiile privitoare la executarea fracției necesare din pedeapsă, trebuie să se aibă în vedere și faptul că petentul se află în prezent la prima analiză.
Conduita situațională adoptată în perioada executării pedepsei, adaptarea formală la mediul carceral, evidențiată prin caracterizarea depusă la dosar, relevă faptul că pedeapsa nu și-a atins scopul, astfel că durata din pedeapsa aplicată, executată până în prezent, chiar dacă depășește două treimi, nu este în opinia instanței suficientă să îndeplinească scopul pedepsei, acela de prevenție, de corecție, fiind justificată și necesară executarea în continuare a pedepsei de către petentul condamnat.
Prin urmare, având în vedere aceste considerente, instanța a respins ca neîntemeiată cererea de liberare condiționată formulată, fixând termen după care cererea va putea fi reînnoită după data de 30.04.2013, în baza art. 450 alin. 2 Cod de procedură penală.
Împotriva sentinței menționare a declarat recurs condamnatul S. I., criticând sentința primei instanțe ca netemeinică, în condițiile în care petentul condamnat a dat dovezi temeinice de îndreptare, solicită admiterea recursului, casarea sentinței primei instanțe și în rejudecare admiterea cererii de liberare condiționată.
Examinând sentința primei instanțe prin prisma motivelor invocate în recurs, în limitele prev. de art. 3856 al. 1, 2 C.p.p., pe baza lucrărilor și materialului dosarului, sub toate aspectele temeiniciei și legalității, conform art. 3856 al. 3 C.p.p., art. 38514 C.p.p., se constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele motive:
Prima instanță pe baza ansamblului probelor dosarului a stabilit întemeiat că nu sunt îndeplinite condițiile art. 59 C.pen., pentru a se dispune liberarea condiționată a petentului S. I..
Astfel, potrivit acestor dispoziții legale pentru a se dispune liberarea condiționată a unei persoane din executarea unei pedepse privative de libertate care nu depășește 10 ani închisoare, se impune ca pe lângă îndeplinirea condițiilor referitoare la executarea a cel puțin 2/3 din durata pedepsei închisorii aplicate și existența dovezilor privind stăruința în muncă și disciplinei pe durata executării pedepsei, să fie îndeplinite și alte condiții referitoare la împrejurarea că persoana respectivă a dat dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama în același timp și de antecedentele sale penale.
Din procesul verbal nr. J2/_/22.01.2013 întocmit de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, aflat la fila 10 dosar fond, rezultă că petentul S. I. a fost condamnat prin sentința penală nr. 631/2009 a Tribunalului București Secția II penală, pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte la o pedeapsă de 5 ani închisoare. Se reține că executarea pedepsei a început la data de 14.01.2010 și urmează să expire în termen la data de 13.01.2015. Din această pedeapsă petentul a executat de la data de 14.01.2010 până la 22.01.2013 un număr de 1105 zile și i se consideră ca executate, ca urmare a muncii prestate, un număr de 113 zile. Rezultă total zile câștigate și executate 1218. De asemenea, din același proces verbal referitor la antecedentele penale, se reține că petentul este fără antecedente penale, a executat pedeapsa în regim deschis și se află la prima analiză a comisiei de propuneri pentru punerea în libertate condiționată, iar din caracterizarea condamnatului, rezultă că acesta a prezentat o conduită situațională în raport cu normele instituției și s-a adaptat formal la mediul carceral. A fost selecționat să desfășoare activități productive în interiorul locului de deținere, a fost sancționat o dată, măsură disciplinară care ulterior a fost ridicată prin raport de recompensare, a fost recompensat de trei ori cu suplimentarea unor drepturi.
Așa fiind, se reține că sunt neîntemeiate motivele invocate în recursul condamnatului, în raport de aceste motivele cât și din oficiu, față de actele și lucrările din dosar, se apreciază că prima instanță pe baza ansamblului probelor dosarului a stabilit justificat că este neîntemeiată cererea condamnatului de liberare condiționată în condițiile în care, s-a reținut corect că pedeapsa nu și-a atins scopul în condițiile în care a fost sancționat disciplinar la data de 21.07.2011 chiar dacă din caracterizarea aflată la dosar, rezultă că petentul-condamnat din punct de vedere educativ a participat la programe și activități educative.
Cu toate că persoana privată de libertate a fost evaluată pe perioada de carantinare – observare si reevaluată psihologic beneficiind de consiliere psihologică individuală, iar pe parcursul executării pedepsei private de libertate a prezentat o conduită situațională în raport cu normele instituției, și s-a adoptat formal la mediul carceral, aceste aspecte nu sunt de natură a justifica liberarea condiționată în condițiile în care fracția de pedeapsă executată până în prezent denotă că nu este suficientă pentru realizarea reeducării condamnatului.
Așadar, prima instanță, pe baza înscrisurilor aflate la dosar, a reținut că durata din pedeapsa aplicată, executată până în prezent, chiar dacă depășește două treimi, nu este suficientă să îndeplinească scopul pedepsei, acela de prevenție, de corecție, fiind justificată și necesară executarea în continuare a pedepsei de către petentul condamnat.
Față de aceste considerente văzând și dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b C.pr.pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de condamnat recurent S. I., împotriva sentinței penale nr. 231/24.01.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
În baza art. 192 alin. 2 C.pr.pen., va obliga recurentul inculpat la 200,00 lei cheltuieli judiciare față de stat în recurs, și va dispune plata sumei de 100 lei din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T., reprezentând plata onorariu avocat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b C.pr.pen., respinge ca nefondat recursul declarat de condamnat recurent S. I., fiul lui M. și N., născut la data de 15.10.1967 în Poeni, jud. Teleorman, CNP –_, aflat în Penitenciarul Timișoara, împotriva sentinței penale nr. 231/24.01.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
În baza art. 192 alin. 2 C.pr.pen., obligă recurentul inculpat la 200,00 lei cheltuieli judiciare față de stat în recurs, dispune plata sumei de 100 lei din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T., reprezentând plata onorariu avocat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 15 martie 2013.
Președinte,Judecător,Judecător,Grefier,
A. PetruțaAnișoara C. ȚiraIoan PopescuRamona P.
Red. P.A/R.P.
2 ex/26.03.2013
Primă instanță – S. L.
| ← Înlocuirea pedepsei amenzii penale. Art.449 ind.1 C.p.p..... | Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Sentința nr. 1008/2013.... → |
|---|
