Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Sentința nr. 1008/2013. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1008/2013 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 17-06-2013 în dosarul nr. 317/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 317/R
Ședința publică din 17.06.2013
Completul constituit din:
Președinte: A. C. ȚIRA
Judecător: M. B.
Judecător: A. P.
Grefier: E. M.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de inculpatul B. G. E. împotriva sentinței penale nr.1008/15.04.2013 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsește inculpatul recurent B. G. E. – reprezentat de apărător din oficiu G. A. din cadrul Baroului T. cu delegație avocațială la dosar; se prezintă partea vătămată M. C. M.; lipsesc partea civilă S. C. Municipal de Urgență Timișoara, părțile responsabil civilmente B. G. și B. M., precum și reprezentantul Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul T..
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul T. este reprezentat de procuror M. D..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Se depune la dosar delegație avocațială de către apărătorul din oficiu.
Nemaifiind alte cereri de susținut sau excepții de invocat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Apărătorul din oficiu solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, respectiv modificarea în parte a sentinței penale recurate, doar cu privire la latura civilă a cauzei, în sensul reducerii sumei la care inculpatul a fost obligat să o plătească părții civile.
Procurorul solicită respingerea recursului, ca nefondat, apreciind că sentința primei instanțe este legală și temeinică, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Partea vătămată intimată M. C. M. solicită respingerea recursului.
INSTANȚA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.1008/15.04.2013 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._, în temeiul art. 181 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art 99 C.pen, art.109 C.p. și a art. 320 ind 1 al 7 C.pr.pen. a fost condamnat inculpatul B. G. E. la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală.
I s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a 2-a și lit b Cod penal, pe durata și în condițiile art. 71 alin. 2 Cod penal.
În temeiul art. 110 C. pen, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilind termen de încercare de 3 ani, în condițiile art. 82 C. pen.
În temeiul art. 359 C.pr.pen. i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen., în sensul că, săvârșirea în termenul de încercare a unei infracțiuni intenționate, are drept urmare revocarea suspendării condiționate, cu consecința executării în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa pentru infracțiunea ulterioară.
În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În temeiul art. 346 al. 1 C.pr.pen. raportat la art. 313 al.1 din Legea nr. 95/2006 modificată prin OUG nr. 72/2006, a fost obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente B. G. și B. M. la plata sumei de 732,380 lei către S. C. Municipal de Urgență Timișoara, cheltuieli pentru spitalizarea părții vătămate M. C. M..
În temeiul art. 346 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente B. G. și B. M. să plătească părții civile M. C. M. suma de 1000 euro în echivalent lei, cu titlul de daune morale. Respinge în rest pretențiile civile ale părții.
În temeiul art. 191 alin. 1 și 3 C.proc.pen., a fost obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente B. G. și B. M. la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
S-a dispus plata sumei de 200 lei din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T., reprezentând onorariu avocat din oficiu pentru asistența judiciară acordată părții vătămate.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr._/P/2010 din 17.09.2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, înregistrat la Judecătoria Timișoara sub nr._ la data de 05.10.2012, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului minor B. G. E., pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. 1 C. pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen.
În expunerea stării de fapt, prin actul de inculpare s-a reținut că în data de 21.08.2010, în jurul orelor 21,00, în timpul unui meci de fotbal pe terenul din apropierea comunei Dudeștii Noi, inculpatul Beledeanu G. E. și partea vătămată M. C. M., pe fondul unor neînțelegeri privitoare la jocul de fotbal sau împins reciproc, după care inculpatul i-a aplicat părții vătămate o lovitură cu pumnul în zona capului, cauzându-i acesteia din urmă o vătămare a integrității corporale ce a necesitat pentru vindecare 25 zile de îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal nr.1441/31.08.2010.
În cursul urmăririi penale partea vătămată M. C. M. a arătat că se constituie parte civilă în procesul penal, urmând a indica pretențiile materiale în fața instanței de judecată.
Situația de fapt expusă în actul de sesizare a instanței a fost conturată prin următoarele mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale: declarațiile inculpatului B. G. E.(filele 31, 35), declarațiile părții vătămate M. C. M. (filele 7,9), declarațiile martorului Ț. S. A.(filele 10-11), declarațiile martorului T. Domenic D. (f.12,14), declarațiile martorului P. A. I.(filele 18,20), declarațiile martorului B. C. M. I.(f.21, 23), certificatul medico-legal nr.1441/31.08.2010(fila 24).
În faza de judecată s-au atașat la dosar copia fișei de cazier judiciar a inculpatului (fila 14) și referatul de evaluare al inculpatului întocmit de S. de Probațiune de pe lângă Tribunalului T. (filele 33-36), iar la termenul de judecată din data de 04.03.2013 a fost ascultat inculpatul care a recunoscut și regretat săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată în modalitatea reținută în actul de sesizare a instanței, solicitând soluționarea cauzei în baza probelor ce au fost administrate în cursul urmăririi penale (fila 44), cererea fiind încuviințată de instanță.
Prin încheierea de ședință din data de 04.03.2013 instanța a luat act de faptul că partea vătămată M. C. M. s-a constituit parte civilă în cauză împotriva inculpatului cu suma de 3000 euro reprezentând daune morale, iar S. C. Municipal de Urgență Timișoara s-a constituit parte civilă cu suma de 732,380 lei.
A fost propus, încuviințat și ascutat martorul M. M.(fila 49), de către poartea civilă
Analizând actele și lucrările dosarului, examinând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, prima instanță a reținut următoarele:
În data de 21.08.2010, în jurul orelor 21,00, în timpul unui meci de fotbal pe terenul din apropierea comunei Dudeștii Noi, inculpatul Beledeanu G. E. și partea vătămată M. C. M., pe fondul unor neînțelegeri privitoare la jocul de fotbal s-au împins reciproc, după care inculpatul i-a aplicat părții vătămate o lovitură cu pumnul în zona capului.
Potrivit certificatului medico-legal nr. 1441/31.08.2010, partea vătămată M. C. M. a necesitat pentru leziunile produse un număr de 25 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, suferind un traumatism maxilo-facial, fractură maxilo-malară sg. cu înfundare, agresiune.
Această stare de fapt rezultă din declarațiile părții vătămate și ale inculpatului care se coroborează cu depozițiile martorilor audiați în cauză, precum și cu concluziile certificatului medico-legal nr. 1441/31.08.2010, săvârșirea faptei de vătămare corporală rezultă din declarațiile ambelor părți, inculpatul recunoscând atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată, că l-a lovit cu pumnul în zona capului pe M. C. M..
În drept, fapta inculpatului care, în data de 21.08.2010, în jurul orei 21,00, în urma unei altercații cu partea vătămată M. C. M. i-a aplicat acestuia din urmă o lovitură cu pumnul în zona capului, cauzându-i astfel o vătămare a integrității corporale ce a necesitat pentru vindecare 25 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală prevăzută de art.181 al.1 C.p.
Din perspectiva laturii obiective a infracțiunii de vătămare corporală prev. de art.181 al.1 C.p., acțiunea de lovire reprezintă elementul material cu care se află în raport de cauzalitate, urmarea socialmente periculoasă constând în vătămarea integrității corporale a părții vătămate, vătămare ce a necesitat pentru vindecare 25 zile de îngrijiri medicale .
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul B. G. E. a acționat cu intenție indirectă, astfel cum aceasta este definită de art.19 al.1 pct.1 lit.b C.p., în sensul că a prevăzut rezultatul faptei sale și deși nu l-a urmărit a acceptat posibilitatea producerii acestuia.
Având în vedere că la data săvârșirii faptei, inculpatul B. G. E. era minor, în favoarea acestuia se reține starea de atenuare a minorității, prev. de art.99 și urm.C.p.
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului, rezultă că acesta nu are antecedente penale.
La individualizarea pedepsei s-a ținut cont de dispozițiile art. 109 C. pen., limitele de pedeapsă urmând a fi reduse la jumătate. Totodată, având în vedere că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei în integralitatea sa și a solicitat ca prezenta cauză să fie soluționată pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în temeiul art. 3201 alin. 7 C. proc. pen., limitele de pedeapsă astfel reduse, conform art. 109 C. pen., vor fi diminuate cu o treime.
Prin urmare, având în vedere gradul de pericol social al faptei, lipsa antecedentelor penale, comportamentul inculpatului după săvârșirea acestei fapte, precum și conduita relativ sinceră pe parcursul procesului, acesta recunoscând comiterea infracțiunii, prima instanță a apreciat că aplicarea unei pedepse de 1 an închisoare este suficientă pentru îndreptarea inculpatului și pentru realizarea scopului preventiv al pedepsei.
Prima instanță a făcut aplicarea art.71 Cod penal, aplicând inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.(1) lit.a) teza a II a și lit.b) Cod penal, în acord cu Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată în Cauza S. și P. împotriva României. Astfel, în acest context, instanța apreciază că se impune interzicerea numai a drepturilor prevăzute la art.64 lit.a) teza a II a și b) Cod penal față de natura infracțiunii săvârșite de către inculpat.
În temeiul art. 110 C. pen, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilind termen de încercare de 3 ani, în condițiile art. 82 C. pen.
În temeiul art. 359 C.pr.pen. i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen., în sensul că, săvârșirea în termenul de încercare a unei infracțiuni intenționate, are drept urmare revocarea suspendării condiționate, cu consecința executării în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa pentru infracțiunea ulterioară.
În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
S. C. Municipal de Urgență Timișoara s-a constituit parte civilă cu suma de 732,380 lei reprezentând cuantumul cheltuielilor de spitalizare, internat în Clinica de Chirurgie Maxilo-Facială în perioada 22.08._12, conform FO_ și decontului de cheltuieli, depus la fila 42 dosar.
Prima instanță a constatat că inculpatul a generat un prejudiciu material indirect care constă în contravaloarea tratamentului medical de care a beneficiat partea vătămată M. C. M. conform F.O._ iar din înscrisurile medicale depuse la dosar(decont cheltuieli –fils 42)rezultă că valoarea acestor cheltuieli este 732,380 lei.
În temeiul art. 346 al. 1 C.pr.pen. raportat la art. 313 al.1 din Legea nr. 95/2006 modificată prin OUG nr. 72/2006, a obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente B. G. și B. M. la plata sumei de 732,380 lei către S. C. Municipal de Urgență Timișoara, cheltuieli pentru spitalizarea părții vătămate M. C. M..
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, prima instanță a constatat că partea vătămată M. C. M. s-a constituit parte civilă pentru suma de 3000 euro reprezentând daune morale.
În ceea ce privește daunele morale solicitate de partea civilă, în conformitate cu dispozițiile art. 14 alin. 5 C. proc. pen., acțiunea civilă poate avea ca obiect și tragerea la răspundere civilă pentru repararea daunelor morale, potrivit legii civile. De asemenea, potrivit art. 998 C. civ orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara, principiul reparației daunelor morale trebuie recunoscut în cazul leziunilor corporale, despăgubirea având rolul de a oferi o compensație persoanei vătămate pentru suferințele produse prin fapta ilicită.
Cu privire la cuantificarea prejudiciului moral este de reținut că aceasta nu este supusă unor criterii legale de determinare. În acest caz, cuantumul daunelor morale se stabilește, prin apreciere, ca urmare a aplicării de către instanța de judecată a criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cei în cauză, în plan fizic și psihic, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care le-a fost afectată situația familială, profesională și socială.
Din probele administrate în cauză rezultă că partea vătămată a suferit și prejudicii morale decurgând din traumele psihice prin care a trecut aceasta ca urmare a vătămărilor pricinuite integrității corporale și sănătății, ceea a dus la alterarea condițiilor sale de viață.
Pentru stabilirea cuantumului daunelor morale solicitate de partea civilă, prima instanță a avut în vedere gravitatea vătămărilor produse pentru vindecarea cărora a fost necesar un număr de 25 zile de îngrijiri medicale și intensitatea suferințelor cauzate, prima instanță constatând că acordarea unor daune morale în valoare de 1000 euro este în măsură să acopere suferințele fizice si psihice la care a fost supusă partea vătămată în urma săvârșirii infracțiunii.
Deoarece la data comiterii faptei ilicite cauzatoare de prejudiciu inculpatul era minor, locuind împreună cu părinții săi, prima instanță a constatat că sunt întrunite și condițiile răspunderii civile delictuale a părinților, prevăzute de art.493, art 1349, art 1373 al 1 C. civ.
În temeiul art. 346 Cod procedură penală, a obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente B. G. și B. M. să plătească părții civile M. C. M. suma de 1000 euro în echivalent lei, cu titlul de daune morale și a respins în rest pretențiile civile ale părții.
Împotriva acestei hotărâri în termenul prevăzut de lege a declarat recurs inculpatul B. G. E., cererea de recurs fiind înregistrată pe rolul tribunalului T. la data de 23.05.2013.
În motivarea recursului, acesta a arătat că înțelege să critice hotărârea atacată doar în ceea ce privește latura civilă, respectiv cuantumul daunelor morale acordate de prima instanță, solicitând admiterea recursului, desființarea parțială a sentinței atacate și diminuarea despăgubirilor morale acordate de prima instanță la un cuantum pe care instanța de recurs îl va aprecia ca pertinent și îndestulător pentru a repara suferințele morale ale părții vătămate.
A precizat că suma dispusă de instanța de fond cu titlu de despăgubiri morale față de partea vătămată este disproporționată față de suferințele pricinuite și raportat la insuficienta dovedire și apreciere a suferințelor morale, precum și la circumstanțele producerii faptei, respectiv o provocare anterioară a victimei la adresa inculpatului, provocare ce s-a desfășurat pe parcursul mai multor ani, raportat la diferența de vârstă a părții vătămate, care mai mare fiind, îl agresa fizic și verbal pe inculpat, acesta din urmă la aceea dată fiind copil, în momentul maturizării, pe fondul acestor provocări a rezultat fapta reprobabilă, pe care o regretă, a recunoscut-o dar totuși consideră că a fost sancționat puțin prea dur.
Se menționează în motivele de recurs că și partea vătămată are o parte din vină, a suferit fizic și moral, dar tacit a acceptat, prin provocări permanente, inclusiv din momentul premergător săvârșirii faptei, că ar putea suferi o vătămare ceea ce ar expune-o unor suferințe fizice și morale, însă instanța de fond nu a reținut această circumstanță atenuantă în favoarea inculpatului.
În drept, recursul a fost întemeiat pe prevederile dispozițiilor art. 385 C.p.p.
Examinând sentința recurată atât prin prisma motivelor invocate, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, în condițiile prevăzute de art.3856 alin.3 C.p.p., tribunalul constată că recursul este nefondat, sentința Judecătoriei Timișoara fiind temeinică și legală.
Din materialul probatoriu administrat în cursul urmăririi penale, coroborat cu declarația de recunoaște a săvârșirii faptei așa cum a fost reținută în actul de sesizare dată de inculpat în fața instanței, prima instanță a reținut în mod corect starea de fapt dedusă judecății și a făcut o legală încadrare juridică a faptei săvârșite de către inculpatul B. G. E., fiind probată vinovăția acestuia cu privire la săvârșirea infracțiunii prev. de art. 181 al. 1 C.p., cu aplic. art.99 și urm. C.p.
De altfel, inculpatul nu a contestat vinovăția sa nici în fața primei instanțe și nici prin motivele de recurs, criticile sale vizând doar cuantumul daunelor morale la care a fost obligat în favoarea părții vătămate. În ceea ce privește soluția pronunțată de prima instanță pe latură civilă, criticată de către partea civilă prin prezentul recurs, prin raportare la materialul probatoriu administrat în cauză, precum și la dispozițiile legale incidente, tribunalul constată că și aceasta este legală și temeinică.
Astfel, în ceea ce privește daunele morale, tribunalul reține că prin acordarea acestor daune se încearcă o compensare a suferințelor pricinuite părții civile, ținându-se seama de toate efectele negative suportate de către aceasta ca urmare a faptei ilicite săvârșite de inculpat, atât sub aspect afectiv, cât și sub aspectul vieții de familie, fiind necesar însă ca acestea să fie stabilite într-un cuantum care să nu conducă la o îmbogățire fără justă cauză a părții vătămate.
În prezenta cauză, probele administrate au confirmat faptul că în urma acțiunii inculpatului, care a aplicat o lovitură cu pumnul părții vătămate, acesta din urmă a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 25 de zile de îngrijiri medicale (traumatism maxilo-facial, fractură maxilo-malară stg. cu înfundare).
În acest context, având în vedere consecințele negative suportate de către partea civilă, constând, pe de o parte, în imposibilitatea participării, pentru o perioadă suficientă de timp, la viața socială, iar pe de altă parte, în suferințele de natură fizică și afectivă determinate de respectivele leziuni, instanța de recurs consideră că, chiar și în situația existenței unor acțiuni șicanatorii anterioare ale acestuia, acordarea unor daune morale în cuantum de 1.000 euro nu este exagerată, respectiva sumă reprezentând o reparație echitabilă a prejudiciului nepatrimonial suportat de aceasta.
Ca atare, având în vedere aceste aspecte, în temeiul art. 38515 alin. 1 pct. 1 lit. b C.p.p. recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat, urmând ca în temeiul art.192 alin.2 C.p.p. inculpatul să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Se va dispune plata sumei de 100 lei din fondurile MJ către Baroul T. reprezentând onorariu avocat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515 pct. 1 lit. b C.p.p, respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat B. G. E. împotriva sentinței penale nr.1008/15.04.2013 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ .
În baza art. 192 alin. 2 C.p.p. obligă condamnatul recurent la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Dispune plata sumei de 100 lei din fondurile MJ către Baroul T. reprezentând onorariu avocat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 17.06.2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
A. C. Țira M. B. A. P. E. M.
Pt. d-na judecător, aflată în
C.O., semnează președintele
completului de judecată
Red. A.C.Ț./Tehnored.E.M.
2 ex./05.07.2013
Prima instanță: - Jud. Timișoara – jud. E. L. B.
| ← Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... | Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... → |
|---|
