Înlocuirea pedepsei amenzii penale. Art.449 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 3570/2013. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3570/2013 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 15-03-2013 în dosarul nr. 137/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 137/R
Ședința publică din 15 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. P.
Judecător: A. C. ȚIRA
Judecător: I. P.
Grefier: R. P.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Timișoara, împotriva sentinței penale nr. 3570/10.12.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsă intimatul inculpat.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul T. este reprezentat de procuror Ț. O..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri formulate, excepții invocate, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului formulat.
Reprezentanta Parchetului, arată că susține recursul formulat în cauză doar cu privire la nelegalitatea sentinței primei instanțe, sub aspectul nedesemnării în cauză de către instanță a unui apărător din oficiu în vederea asigurării asistenței juridice a intimatului, prin raportare la prevederile art. 171 al. 3 C.p.p., iar în ceea ce privește motivul de netemeinici a hotărârii primei instanțe, arată că acest temei nu îl mai susține.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului declarat constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 3570/10.12.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, în baza art. 631 Cod penal, s-a respins sesizarea Biroului Executări Penale din cadrul Judecătoriei Timișoara, având ca obiect transformarea în închisoare a amenzii penale, în cuantum de 165 EURO, la care a fost condamnat intimatul L. M., prin sentința penală nr. 2596/28.09.2011 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin nerecurare, de recunoaștere a sancțiunii pecuniare aplicată intimatului prin Dispoziția de amendare din data de 28.05.2010 a Oficiului Vamal Linz Wels, în dosar nr._/_/5/2010.
În baza art.192 alin.3 Cod proc. penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a hotărî astfel, prim instanța a reținut următoarele:
Prin referatul întocmit la data de 09.05.2012, al Biroului Executări Penale din cadrul Judecătoriei Timișoara, înregistrat pe rolul instanței la data de 14.05.2012, sub nr._, s-a solicitat transformarea în închisoare a pedepsei amenzii penale de 165 EURO, aplicată condamnatului L. M. - prin sentința penală nr. 2596/28.09.2011 Judecătoriei Timișoara, rămasă definitivă prin nerecurare - în baza art.631 C.pen.
În motivarea cererii, s-a arătat că intimatul-condamnat nu și-a executat cu rea-credință pedeapsa aplicată.
În dovedirea cererii, s-a atașat dosarul nr._ * al Judecătoriei Timișoara.
Instanța, din oficiu, a dispus emiterea unei adrese, inițial către AFP D., însărcinată cu executarea silită și ulterior, în condițiile în care AFP D. nu a răspuns solicitărilor instanței, către DGFP T., în vederea comunicării veniturilor intimatului precum și dacă s-au făcut demersuri pentru executarea silită a sancțiunii de 165 EURO – cu o copie a actelor de executare silită - precum și emiterea unei adrese către Consiliul Local Gătaia în vederea comunicării bunurilor mobile și imobile pe care le deține în proprietate intimatul.
Prin adresa aflată la fila 13 din dosar, Primăria orașului Gătaia a comunicat bunurile intimatului L. M..
Prin adresa aflată la fila 55 din dosar, AFP D., urmare a sesizării DGFP T., a comunicat copia somației de plată emisă către intimatul L. M. precum și copia titlului executoriu.
Din examinarea lucrărilor dosarului, prima instanță a reținut că prin sentința penală nr. 2596/28.09.2011 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin nerecurare, s-a dispus recunoașterea sancțiunii pecuniare aplicată intimatului L. M. prin Dispoziția de amendare din data de 28.05.2010 a Oficiului Vamal Linz Wels, în dosar nr._/_/5/2010.
Dispozițiile art.631 C.pen. stabilesc că dacă cel condamnat se sustrage cu rea-credință de la executarea amenzii, instanța poate înlocui această pedeapsă cu pedeapsa închisorii în limitele prevăzute pentru infracțiunea săvârșită, ținând cont de partea din amendă care a fost achitată.
În cauză, în urma sentinței sus menționate a Judecătoriei Timișoara, definitivă și executorie la data de 28.09.2011, s-au emis de către Biroul de Executări penale al instanței către AFP D., formele de executare conform respectivei sentințe, pentru prima dată la 11.10.2011.
S-a revenit cu o altă adresă în același sens la data de 11.04.2012, solicitându-se confirmarea executării sancțiunii pecuniare, fiecare dintre sesizările menționate nefiind urmată de confirmare.
Urmare a prezentei sesizări, la data de 14.05.2012, ce formează obiectul cauzei și contactării AFP D. în cadrul prezentei cauze, AFP D. a confirmat preluarea în debit a intimatului, fără a specifica data și modalitatea în care s-a făcut.
Urmare acestui aspect a fost contactată DGFP T., solicitându-se demersuri în vederea onorării dispozițiilor instanței, precum și comunicarea datelor de stare civilă și domiciliu ale șefului AFP D. în vederea aplicării sancțiunilor judiciare ce se impuneau.
În ultimă instanță, AFP D. a comunicat demararea executării silite, primul act execuțional fiind emis le data de 26.10.2012, adică la 13 luni de la data comunicării de către instanță a formelor de executare, urmare a sentinței penale în discuție.
Apreciind că aspectul, imputabil exclusiv AFP D., se poate circumscrie atât activității infracționale în sfera abuzului în serviciu împotriva intereselor publice, ori neglijenței în serviciu, cât și a celei disciplinare, o copie a prezentei sentințe va fi înaintată Parchetului de pe lângă Judecătoria D., respectiv DGFP T., în vederea demarării cercetărilor ce se impun în acest sens.
În speța dedusă judecății, dacă în termenul de 3 luni cel condamnat nu depune recipisa doveditoare a plății și nu s-a dispus eșalonarea, instanța de executare comunică extrasul sentinței organelor fiscale competente în vederea executării silite.
Neplata în termenul de 3 luni conf. alin. 1 al art. 425 Copd proc. penală, poate avea multiple motivații(în principal de natură economică și nu neapărat reaua credință), iar reaua credință poate fi apreciată în concret numai în cadrul unei cauze de natura prezentei.
Cum în prezenta cauză dispozițiile alin. 3 al aceluiași articol nu au fost respectate, executarea silită nefiind demarată, din punct de vedere formal nu poate intra în discuție reaua credință a intimatului, în condițiile în care, o minimă somare, punere în vedere, atenționare asupra creanței restante lipsește cu desăvârșire.
Din chiar conținutul textului art. 631 Cod penal se desprinde concluzia lipsei dovezii relei credințe: „dacă…se sustrage cu rea credință de la executarea amenzii…”, executare care, până la momentul 26.10.2012 practic nu a existat.
De vreme ce buna credință este întotdeauna prezumată, pentru aplicarea instituției înlocuirii amenzii, este necesară răsturnarea acestei prezumții, prin dovedirea faptelor ce demonstrează atitudinea răuvoitoare.
Ori, simpla pasivitate a debitorului, chiar și în prezența unor mijloace financiare corespunzătoare, neînsoțită nici măcar de vreun act al acestuia de micșorare intenționată a patrimoniului propriu și în condițiile neîndeplinirii obligațiilor legale ale organelor abilitate, face ca să fie evidentă nerăsturnarea prezumției mai sus invocate, respectiv nedovedirea relei credințe imperios necesare pentru înlocuirea pedepsei amenzii cu închisoarea.
Împotriva sentinței judecătoriei, a declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria Timișoara, criticând sentința prime instanțe ca nelegală, sub aspectul nedesemnării în cauză de către instanță a unui apărător din oficiu în vederea asigurării asistenței juridice a intimatului, prin raportare la prevederile art. 171 al. 3 C.p.p., și netemeinică în ceea ce privește pronunțarea unei soluții de respingere a sesizării Biroului Executări Penale din cadrul Judecătoriei Timișoara în vederea înlocuirii pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii, acest motiv nemaifiind susținut de procuror.
În motivarea recursului în ceea ce privește nelegalitatea hotărârii se arată că întrucât limitele pedepsei închisorii pentru infracțiunea săvârșită în cadrul cărora instanța poate înlocui pedeapsa amenzii sunt de la 2 la 7 ani, infracțiunea de contrabandă pedepsindu-se cu închisoare mai mare de 5 ani, instanța trebuia să desemneze apărător din oficiu.
Examinând sentința primei instanțe prin prisma motivelor invocate în recurs, în limitele prev. de art. 3856 al. 1, 2 C.p.p., pe baza lucrărilor și materialului dosarului, sub toate aspectele temeiniciei și legalității, conform art. 3856 al. 3 C.p.p., art. 38514 C.p.p., se constată că recursul este nefondat, pentru următoarele motive:
Prima instanță pe baza ansamblului probelor dosarului a stabilit justificat că nu sunt întrunite cerințele art. 631 C.pen., pentru a se dispune transformarea amenzii penale de 165 euro în închisoare, în condițiile în care pe baza probelor aflate la dosar nu s-a putut reține reaua credință a condamnatului L. M. pentru neplata amenzii.
Potrivit dispoz. art. 631 C.pen., dacă cel condamnat se sustrage cu rea credință de la executarea amenzii, instanța poate înlocui această amendă cu pedeapsa închisorii în limitele prevăzute pentru infracțiunea săvârșită.
Totodată, tribunalul constată că din adresa nr. 2657/18.01.2013 a Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului T. rezultă că a fost încasată suma de 165 euro, echivalentul a 754 lei, sumă ce reprezintă sancțiunea penală conform sentinței penale nr. 2596/28.09.2011 aplicată numitului L. M.. Din conținutul aceleași adrese rezultă că deoarece măsurile de executare silită au fost achitate tardiv, s-a efectuat o verificare în urma căreia s-a constatat că funcționarii publici cu atribuții specifice activității de colectare și executare silită și-au îndeplinit sarcinile de serviciu cu întârziere și neglijență fiind dispuse măsuri disciplinare.
Având în vedere că la dosar nu sunt date de natură a releva că intimatul a desfășurat vreo activitate frauduloasă de împiedicare a executării sancțiunii pecuniare, iar ulterior amenda de 165 euro stabilită în sarcina intimatului L. M. prin sentința penală nr. 2596/28.09.2011 a Judecătoriei Timișoara, a fost achitată, se reține că nu se justifică înlocuirea acesteia cu închisoare.
În ceea ce privește motivul de nelegalitate invocat în recursul parchetului, în sensul că nu au fost desemnat în cauză de instanța de fond un apărător din oficiu pentru asigurarea asistenței juridice a intimatului, tribunalul constată că acest motiv este nefundat, în cauză nefiind incidente dispoz. art.171 al. 3 C.p.p., potrivit cărora în cursul judecății asistența juridică este obligatorie în cauzele în care legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa detențiunii pe viață, sau pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare. În raport de obiectul dosarului – art. 631 C.pen., înlocuirea amenzii neachitate cu pedeapsa închisorii, tribunalul reține că nefiind obligatorie asistența juridică a inculpatului, astfel că nu se impunea desemnarea unui avocat din oficiu.
Pentru aceste motive, urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b C.pr.pen., să se respingă ca nefondat recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Timișoara, împotriva sentinței penale nr. 3570/10.12.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
În baza art. 192 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b C.pr.pen., respinge ca nefondat recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Timișoara, împotriva sentinței penale nr. 3570/10.12.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
În baza art. 192 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 15 martie 2013.
Președinte,Judecător,Judecător,Grefier,
A. PetruțaAnișoara C. ȚiraIoan PopescuRamona P.
Red. A.P/R.P.
2 ex/03 aprilie 2013
Primă instanță – G. S.
| ← Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... | Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... → |
|---|
