Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1 şi urm. C.p.. Decizia nr. 143/2012. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 143/2012 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 14-03-2012 în dosarul nr. 143/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 143/R
Ședința publică din 14 Martie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. C.
Judecător: F. I.
Judecător: A. C. ȚIRA
Grefier: R. P.
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de condamnat recurent V. V. P. și P. de pe lângă Judecătoria Timișoara, împotriva sentinței penale nr. 274/01.02.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă condamnatul recurent în stare de detenție asistat de avocat oficiu B. Alinda, cu delegație la dosar.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul T. este reprezentat de procuror N. L..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri formulate, excepții invocate, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursurilor declarate.
Reprezentanta Parchetului, solicită admiterea recursului, casarea în parte a sentinței recurate, arătând că sentința primei instanțe este nelegală sub aspectul stabilirii termenului de reînoire a cererii de liberare, prima instanță ignorând faptul că nu s-a îndeplinit fracția de pedeapsă cerută de lege, iar termenul fixat este anterior împlinirii fracției.
Apărătorul din oficiu pentru condamnatul recurent, solicită admiterea recursului formulat de condamnat și respingerea recursului parchetului.
Condamnatul, solicită admiterea recursului.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursurilor declarate constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 274/01.02.2012 pronunțată în dosar nr._, Judecătoria Timișoara, în temeiul art. 450 alin. 2 C. pr. pen. și art. 59 alin. 1 C. pen., a respins ca neîntemeiată cererea de liberare condiționată formulată de condamnatul V. V. P., de sub efectul pedepsei de 1 an și 3 luni închisoare aplicată de Judecătoria O. prin sentința penală nr. 39/2011.
În baza art. 450 alin. 2 C. pr. pen., a fixat termen de reînnoire a cererii după data de 23.04.2012.
În temeiul art. 192 alin. 2 C.pr.pen. – a fost obligat petentul la plata sumei de 250,00 lei – cheltuieli judiciare către stat din care suma de 100 lei, reprezentând onorariu cuvenit apărătorului din oficiu, vor fi suportate anticipat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 11.01.2012, sub nr. de dosar_, petentul condamnat V. V. P. a solicitat liberarea condiționată din executarea pedepsei de 1 an și 3 luni închisoare aplicată de Judecătoria O. prin sentința penala nr. 39/2011.
In motivarea cererii petentul a arătat că a executat fracția prevăzută de lege pentru a se putea dispune liberarea sa condiționată înainte de executarea în întregime a pedepsei, invocând în drept prevederile art. 59 C.p..
Analizând actele și lucrările dosarului, cu privire la analiza condițiilor legale, prima instanță a reține următoarele: a).fracția de pedeapsă executată
V. V. P. a fost condamnat de Judecătoria O. la pedeapsa de 1 an si 3 luni (457 zile) închisoare. Potrivit dispozițiilor art. 59 alin. 1 C. pen. și a interpretării Deciziei nr. 67/2007 a ÎCCJ, la momentul judecării propunerii de liberare condiționată, condamnatul trebuie să aibă executată cel puțin 2/3 din pedeapsă, respectiv 304 zile. El a fost depus în penitenciar la data de 05.04.2011, iar până în prezent a câștigat și executat 308 zile (295 zile efectiv executate și 13 zile câștigate pe baza muncii prestate).
Prin adresa penitenciarului Timișoara s-a comunicat faptul că la data de 25.01.2012 situația lui juridică s-a modificat în sensul ca a fost încarcerat cu mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 211/18.01.2012 și nr. 210/18.01.2012 ale judecătoriei O. cu precizarea că in actuala situație juridică, urmează a deveni propozabil la data de 17.03.2014, astfel că instanța a constatat că această condiție legală nu este întrunită.
b). Condamnatul este stăruitor în muncă
Din procesul - verbal al comisiei și caracterizarea întocmită condamnatului V. V. P. rezultă că în timpul executării pedepsei a desfășurat activități lucrative; de altfel, în urma muncii prestate, acesta a și câștigat 13 de zile de închisoare considerate ca executate.
c). Condamnatul este disciplinat
Condiția cu privire la disciplină nu este îndeplinită. Astfel, condamnatul a fost sancționat disciplinar pentru deținerea de obiecte interzise, măsura aplicată fiind retragerea dreptului la vizită, nu a fost recompensat niciodată.
d). Condamnatul dă dovezi temeinice de îndreptare
Întrucât legislația nu prevede în ce constau aceste dovezi temeinice de îndreptare și în ce mod ar trebui să se manifeste îndreptarea, rămâne ca instanța de judecată să aprecieze în mod suveran îndeplinirea acestei condiții prin raportare la natura infracțiunii pentru care deținutul a fost condamnat și la comportamentul său din timpul executării pedepsei, pentru a constata dacă este justificată încrederea ce ar trebui acordată condamnatului. Literatura a precizat că dovezile temeinice de îndreptare se desprind din buna comportare a condamnatului în orice împrejurare, din îndeplinirea conștiincioasă a oricăror îndatoriri, din respectul față de administrația locului de deținere și atenția față de ceilalți condamnați; această condiție vizează alte împrejurări decât cele legate de desfășurarea muncii și se referă la îndreptarea sub aspect moral a condamnatului.
Astfel, cu privire la infracțiunea comisă și urmările acesteia, instanța a constatat că V. V. P., a fost condamnat pentru o infracțiune la regimul circulației rutiere, fiind anterior condamnat pentru furt caliuficat pentru care a mai beneficiat o dată de liberare condiționată și, cu toate acestea, a continuat să săvârșească infracțiuni, aspect care denotă că acesta nu a înțeles finalitatea acestui mod de individualizare a pedepsei și că perioada efectiv executată nu este suficientă pentru reeducarea sa.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 450 alin. 2 C. pr. pen. și art. 59 alin. 1 C. pen., instanța a respins cererea de liberare condiționată formulată de condamnatul V. V. P., de sub efectul pedepsei de 1 an și 3 luni închisoare aplicată de Judecătoria O. prin sentința penală nr. 39/2011, în temeiul art. 450 alin. 2 C. pr. pen., fixând termen de reînnoire a cererii sau propunerii în consens cu propunerea penitenciarului.
Împotriva sentinței judecătoriei au declarat recurs condamnatul V. V. P. și P. de pe lângă Judecătoria Timișoara, criticând sentința ca nelegală.
În motivarea recursului, parchetului se arată că sentința este nelegală sub aspectul stabilirii termenului de reînoire a cererii de liberare, prima instanță ignorând faptul că nu s-a îndeplinit fracția de pedeapsă cerută de lege, iar termenul fixat este anterior împlinirii fracției.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs formulate, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, în baza art. 3856 C.p.p., tribunalul reține următoarele:
Recursul declarat de condamnat este nefondat.
Potrivit dispozițiilor art.59 C.p., liberarea condiționată poate fi acordată dacă sunt îndeplinite anumite condiții, respectiv condamnatul să fi executat o parte din pedeapsă, în timpul executării pedepsei el să fi fost stăruitor în muncă și să fi dat dovezi temeinice de îndreptare.
În contextul în care una dintre condițiile esențiale ale liberării condiționate, respectiv executarea unei fracții de pedeapsă ca și garanție a atingerii scopului pedepsei, nu este îndeplinită, soluția Judecătoriei Timișoara de respingere a cererii de liberare condiționată apare ca fiind temeinică și legală.
Pentru aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b C.p.p., instanța va respinge recursul declarat în cauză de petentul condamnat V. V. P., ca nefondat.
În ceea ce privește recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Timișoara, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b C.p.p., tribunalul îl va admite, critica vizată fiind întemeiată, fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 171 C.p.p., întrucât prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii.
Astfel, prin Decizia nr. VIII/2006, Înalta Curte de Casație și Justiție, pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii a stabilit că „….În cazul în care cererea sau propunerea de liberare condiționată se respinge pentru neîndeplinirea condiției privitoare la fracțiunea prevăzută de art. 59 și următoarele din codul penal, iar perioada rămasă de executat până la îndeplinirea acestei fracțiuni este mai mare de un an, instanța va stabili ca cererea sau propunerea să fie reînnoită potrivit art. 450 alin. 2 din Codul de procedură penală în termen de un an de la data împlinirii fracțiunii prevăzute de art. 59 și următoarele din codul penal.”
Totodată, prin Decizia nr. LXVII/2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii a stabilit că „ cererea de liberare condiționată va fi examinată de instanță sub aspectul îndeplinirii condițiilor legale, la momentul judecării acesteia, și nu la momentul introducerii acesteia.
În raport de aceste dispoziții, tribunalul constată că, după înaintarea către instanță a propunerii comisiei de liberare condiționată a condamnatului din data de 24.01.2012, la dosar s-a atașat adresa penitenciarului care a comunicat faptul că în data de 25.01.2012, situația petentului s-a schimbat, pe seama sa fiind emise două mandate de executare a pedepsei închisorii nr. 210și 211, ambele din data de 18.01.2012 ale Judecătoriei O., în raport de acestea petentul devenind propozabil pentru liberare condiționată la 17.03.2014.
Prin urmare, dispoziția primei instanțe de fixare a termenului după data de 23.04.2012 când cererea va putea fi reînnoită – termen anterior împlinirii fracțiunii de pedeapsă cerută de lege – apare ca fiind una nelegală. Sentința primei instanțe urmează a fi casată doar sub acest aspect, iar în rejudecare, în baza art. 450 al. 2 C.p.p., cu referire la Decizia nr.VIII/2006 a ÎCCJ - secții unite, va fi fixat termen de reînnoire a cererii după împlinirea fracției prevăzute de lege, restul dispozițiilor hotărârii primei instanțe rămânând neschimbate.
Văzând și dispozițiile art. 192 al. 2 C.p.p., art. 192 al. 3 C.p.p. și art.189 al.2 C.p.p.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b C.p.p., respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul V. V. P., împotriva sentinței penale nr. 274/01.02.2012, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr._/325/2011.
În baza art. 38515 pct. 2 lit. d C.p.p., admite recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Timișoara împotriva aceleiași sentinței.
Casează în parte sentința penală recurată și rejudecând:
În baza art. 450 al. 2 C.p.p., cu referire la Decizia nr.VIII/2006 a ÎCCJ - secții unite, fixează termen de reînnoire a cererii după împlinirea fracției prevăzute de lege.
Menține în rest sentința penală recurată.
În baza art. 192 al. 2 C.p.p., obligă condamnatul la plata sumei de 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.
În baza art. 192 al. 3 C.p.p., restul cheltuielilor judiciare din recurs rămân în sarcina statului.
În baza art.189 al.2 C.p.p., dispune plata sumei de 100 lei din fondurile MJLC către Baroul T., reprezentând onorariu avocat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 14.03.2012.
Președinte Judecător Judecător Grefier
C. D. F. IonescuAnișoara C. Țira R. P.
Red. C.D/R.P.
2 ex/15 Martie 2012
Primă instanță – N. A.
| ← Cerere de reabilitare. Art.494 şi urm. C.p.p., art.134 şi... | Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... → |
|---|
