Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 47/2012. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 47/2012 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 10-02-2012 în dosarul nr. 47/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR. 47/PI
Ședința publică din 10.02.2012
Completul constituit din:
PREȘEDINTE F. I.
Grefier E. M.
Pe rol se află judecarea plângerii formulate de petenta C. S. L. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dată de P. de pe lângă Tribunalul T. la data de 29.08.2011 în dosarul nr. 769/2011.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul T. este reprezentat de procuror C. F..
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au avut loc în ședința publică din 25.01.2012, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 10.02.2012, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 3175 din 14.11.2011 pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosar nr._, în baza art.39 al.1 C.p.p. s-a admis excepția de necompetență materială a Judecătoriei Timișoara.
În temeiul art. 42 alin.1 C.p.p. raportat la art.2781 al. 1 Cod proc. penală, s-a declinat competența soluționării plângerii formulate de petenta C. S. L., cu domiciliul în Recaș, ., ., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dată de P. de pe lângă Tribunalul T., în dosarul de urmărire penală nr. 769/P/2011 și împotriva rezoluției din data de 03.10.2011 dată în dosar nr. 705/II/2/2011 de prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul T., în favoarea Tribunalului T..
În temeiul art.192 alin. 3 Cod proc. penală, cheltuielile judiciare avansate de către stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Timișoara, sub nr._ petentul C. S. L. a formulat plângere împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dată de P. de pe lângă Tribunalul T. la data de 29.08.2011 în dosarul nr. 769/P/2011 precum și împotriva rezoluției de respingere a plângerii pronunțată de Primul Procuror al aceluiași P. la data de 03.10.2011 în dosarul nr. 705/II/2/2011.
În motivarea plângerii petenta a arătat că a înțeles să formuleze prezenta plângere întrucât procurorul de caz redă în cuprinsul rezoluției atacate declarațiile date de martorii audiați în cauză și prezintă cu titlul de motivare faptul că « D. D. și-a exercitat atribuțiile de serviciu în limitele legale, acțiunea sa nefiind caracterizată ca ilicită (....), motiv pentru care procurorul a pronunțat soluția fără a analiza în mod concret cele sesizate în plângere și fără a prezenta argumentele pe care se bazează soluția dispusă.
În probațiune au fost atașate potrivit art. 2781 alin.3 dosarele nr.769/P/2011 și copia dosarului nr.705/II/2/2011 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul T..
Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 27.06.2011 petenta C. S. L. a formulat plângere penală împotriva intimatului D. D., agent de poliție, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de 250 al.3 C.penal, arătând că acesta a exercitat violențe asupra sa pentru a nu o lăsa să pătrundă în imobilul situat în Recaș nr.616, jud. T., imobil pe care îl deține în coproprietate cu fostul soț F. L.. La plângerea formulată, petenta a anexat certificatul medico-legal nr. 744/11.06.2011 emis de IML Timișoara, pentru 3 zile de îngrijiri medicale.
Prin rezoluția din data de 29.08.2011 dată în dosarul 769/P/2011, P. de pe lângă Tribunalul T. a dispus în temeiul art. 209, art. 228 alin. 6 C.p.p. raportat la art. 10 lit. d C.p.p neînceperea urmăririi penale față de D. D. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 250 al.3 C.p.
Împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale petenta C. S. L. a formulat plângere la primul procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul T. iar, prin rezoluția din 03.10.2011 dată în dosarul nr. 705/II/2/2011, în temeiul art. 278 C.p.p. i-a fost respinsă plângerea ca neîntemeiată.
În baza art. 2781 C.p.p petentul a formulat plângere împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dată de P. de pe lângă Tribunalul T. la data de 29.08.2011 în dosarul nr. 769/P/2011, precum și împotriva rezoluției de respingere a plângerii pronunțată de Primul Procuror al aceluiași P. la data de 03.10.2011 în dosarul nr. 705/II/2/2011. Plângerea a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr._ .
La termenul de judecată din 14.11.2011 procurorul a invocat excepția de necompetență materială a Judecătoriei Timișoara în soluționarea prezentei cauze.
Analizând excepția de necompetență materială a Judecătoriei Timișoara, invocată de procuror la acest termen, raportat la plângerea petentului instanța constată că aceasta este întemeiată.
Astfel, potrivit art. 2781 alin. 1 C.p.p după respingerea plângerii făcute potrivit art. 275-278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror,( …) pot face plângere la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.
Din verificările efectuate s-a stabilit faptul că intimatul D. D. a fost desemnat ca lucrător al Poliței Judiciare, având această calitate la data faptei reclamate de petentă.
Având în vedere calitatea făptuitorului de organ de cercetare al poliției judiciare, și întrucât potrivit art. 27 alin. 3 lit. a din Legea 218/2002 privind organizarea și funcționarea poliției romane infracțiunile săvârșite de polițiștii care au calitatea de organe de cercetare ale poliției judiciare se judecă în primă instanță de către tribunal, în cazul polițiștilor prevăzuți în art. 14 alin. (2) pct. II din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, în baza art.39 al.1 C.p.p., prima instanța a admis excepția de necompetență materială a Judecătoriei Timișoara.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului T. la data de 12.12.2011 sub același număr de dosar_ .
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul apreciază plângerea formulată de petenta C. S. L. ca fiind nefondată, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare –
În data de 10.06.2011, în intervalul orar 1700 – 1920, un echipaj de poliție din care făceau parte agentul de poliție Crîștiu Ramir și agentul șef de poliție D. D., ambii din cadrul poliției orașului Recaș, județul T., efectua serviciul de supraveghere a traficului rutier pe DN 6 în localitatea Recaș, județul T.. În jurul orelor 1920 agentul de poliție Crîștiu Ramir a fost apelat pe telefonul mobil de serviciu de către IPJ T. – 112, fiind sesizat că la imobilul cu nr.616 din localitatea Recaș a pătruns o persoană în locuință. Agentul de poliție Crîștiu Ramir s-a deplasat singur cu autoturismul din dotare la adresa menționată. Când a ajuns la adresă i-a observat în curtea imobilului pe numitul F. Venczel L. și pe fosta lui soție C. S. L. care se certau. La sosirea agentului de poliție numita C. S. L. a luat în mâini două dale de pavaj, una aruncând-o asupra lui F. Venczel L. care se afla în dreptul ușii de acces în locuință, lovindu-l pe acesta în picior, iar cealaltă aruncând-o în geamul ușii. Întrucât situația de la fața locului lua amploare, agentul de poliție Crîștiu Ramir a solicitat telefonic (în jurul orei 1921) sprijinul colegului său D. D., acesta din urmă prezentându-se la fața locului. Cei doi agenți de poliție au apreciat că intenția evidentă a numitei C. S. L. este de a provoca distrugeri la imobilul respectiv (aceasta aruncând cu pietre de pavaj în geamuri și încercând să reia aceste acțiuni chiar în prezența lor și a locatarilor imobilului) astfel încât au imobilizat-o (ținând-o de mâini) și au deposedat-o de obiectele pe care intenționa să le arunce înspre geamurile clădirii, împiedicând-o totodată să intre în locuință.
Această situație de fapt rezultă din rapoartele întocmite de cei doi agenți de poliție (f.23, 35 up), din declarațiile celor doi agenți (f.21-22, 52 up), din declarațiile martorilor oculari: F. I. (f.38-40 up), F. E. (f.41 up), M. C. R. (f.43 up), B. M. (f.45 up), R. R. (f.47 up), F. M. Venczel L. (f.48 up), P. G. (f.53 up).
Din analiza acestor rapoarte și declarații, care se coroborează cu imaginile foto depuse la dosar de chiar pretinsa persoană vătămată (f.13-19 up) rezultă că, dimpotrivă, petenta este suspectă de săvârșirea în data de 10.06.2011, în împrejurările menționate, a faptelor de natură penală prevăzute de art.193 CP (amenințare), art.180 alin.1 CP (loviri sau alte violențe), art.217 alin.1 CP (distrugere), art.192 alin.1 CP (violare de domiciliu), art.239 alin.1 și 2 CP (ultraj) și art.321 alin.1 CP (ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice).
În condițiile în care aceasta a provocat un scandal și a pătruns fără drept în curtea și locuința persoanei vătămate F. M. Venczel L. (acesta și familia acestuia locuind efectiv la adresa menționată, iar petenta nelocuind în fapt în acel imobil) intervenția organelor de poliție era nu numai îndreptățită ci chiar obligatorie pentru oprirea acțiunilor violente și ilicite ale petentei. Modul concret în care au acționat agenții de poliție, și anume apelând inițial la „rugăminți” iar apoi la scoaterea petentei din curtea casei (punând mâna pe brațele acesteia și îndreptând-o în afara perimetrului curții), în condițiile în care aceasta îi amenința, îi insulta și încerca să-i intimideze (prin referiri la cunoștințele sale din sistem) nu constituie infracțiunea de purtare abuzivă, agenții de poliție acționând în limitele necesare pentru aplanarea situației conflictuale declanșată exclusiv de către petentă.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 278/1 alin. 8 C.p.p. va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petenta C. S. L. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din data de 29.08.2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul T. dată în dosarul nr. 769/P/2011.
Va menține rezoluția atacată.
În baza art. 192 alin. 2 C.p.p. va obliga petenta la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Va respinge cererea petentei de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată, culpa procesuală aparținând în exclusivitate acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art.278 ind.1 alin.8 lit.a Cod procedură penală respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petenta C. S. L. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din data de 29.08.2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul T. dată în dosarul nr.769/P/2011.
Menține rezoluția atacată.
În baza art.192 alin.2 Cpp obligă petenta la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Respinge cererea petentei de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10.02.2012.
Președinte, Grefier,
F. I. E. M.
F.I./E.M./2 ex./03.04.2012
| ← Confiscare specială. Art.315 lit. c NCPP. Încheierea nr.... | Cerere de întrerupere a executării pedepsei. Art.455 C.p.p..... → |
|---|
