Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1 şi urm. C.p.. Decizia nr. 276/2012. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 276/2012 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 14-05-2012 în dosarul nr. 276/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 276/R
Ședința publică din 14 mai 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. P.
JUDECĂTOR: A. C. ȚIRA
JUDECĂTOR: F. I.
GREFIER: R. P.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror C. F. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul T..
Pe rol se află judecarea recursului declarat de recurentul condamnat V. D., împotriva sentinței penale nr. 704/14.03.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă condamnatul aflat în stare de detenție și asistat de avocat ales D. I., cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul ales al condamnatului solicită admiterea recursului, casarea sentinței primei instanțe și în rejudecare admiterea cererii de liberare condiționată, arată că petentul a îndeplinit fracția de două treimi, obligatorie, pentru a obține vocația liberării condiționate, a absolvit cursuri de calificare, care potrivit legii sunt asimilate zilelor câștigate, a realizat un număr de 90 de zile, precum și un număr de 120 de credite; mai arată că pe parcursul executării pedepsei a fost într-adevăr sancționat, însă în mai multe rânduri s-a afirmat în cadrul activităților desfășurate de penitenciar, fiind propus pentru ridicarea sancțiunilor; a absolvit mai multe cursuri EUROCOR, însă penitenciarul Timișoara nu a luat în calcul aceste cursuri absolvite.
Reprezentanta Parchetului, arată că prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, nu sunt întrunite toate condițiile prev. de art. 59 C.pen., pentru a se dispune liberarea condiționată, astfel că solicită respingerea recursului ca nefondat, perioada executată de petent fiind insuficientă pentru reeducarea acestuia.
Condamnatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului, arătând că a avut un raport de incident, însă a executat pedeapsa chiar și cele trei luni de amânare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 704 din 14.03.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, în temeiul art.450 al.1 C.pr.pen., raportat la art.59 al.1 C.pen., s-a respins ca neîntemeiată cererea de liberare condiționată formulată de petentul condamnat V. D., deținut în Penitenciarul Timișoara, fixându-se termen pentru reînnoirea cererii după data de 20.05.2012, în temeiul art. 450 al.2 C.pr.pen..
În temeiul art.192 al.2 C.pr.pen., a fost obligat petentul condamnat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea formulată de către petentul condamnat V. D., înregistrată la instanță sub nr._ la data de 07.02.2012, acesta a solicitat liberarea sa condiționată, petentul precizând că a executat fracția de pedeapsă pentru a putea fi liberat condiționat, conform art.59 al.2 C.p., a căutat ca prin comportamentul său să arate că este apt pentru a putea fi redat societății, având o relație întemeiată pe principiile morale, atât cu colegii, cât și cu personalul din penitenciar.
Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate și propuneri pentru liberare condiționată din cadrul Penitenciarului Timișoara a înaintat instanței procesul verbal nr.J2/_/14.02.2012 și caracterizarea persoanei privată de libertate, concluzionând că nu poate beneficia de liberare condiționată.
Din conținutul procesului verbal, instanța a constatat că petentul condamnat se află în executarea unei pedepse de 4 ani și 8 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, aplicată prin sentința penală nr. 678/2008 a Tribunalului T. și că acesta a început executarea pedepsei la data de 12.03.2009 și urmează să expire la data de 10.09.2013.
Pentru a deveni propozabil, condamnatul trebuie să execute 2/3 din pedeapsă, respectiv 1096 zile din care, în cazul în care muncește 274 zile considerate ca executate pe baza muncii prestate și 822 zile efectiv executate.
Analizând situația deținutului, comisia a constatat că acesta a executat de la data de 12.03.2009 până la data de 14.02.2012, un număr de 1070 zile, i se consideră ca executate, arest preventiv 1 zile, ca urmare a muncii prestate un număr de 26 zile, total zile câștigate și executate 1097 zile. Din caracterizarea condamnatului, rezultă că acesta a fost repartizat în regim semideschis, are 12 clase și calificare de decorator.
Pe parcursul executării pedepsei privative de libertate petentul condamnat a prezentat o conduită situațională în raport cu normele, a fost sancționat disciplinar odată, a participat la programe de educație și activități lucrative.
Pentru a se putea dispune liberarea condiționată, – care este o posibilitate și nu o obligație pentru instanță –conform cerințelor impuse de art.59 al.1 C.pen., este necesar ca petentul-condamnat să fi executat cel puțin două treimi din durata pedepsei aplicate, în cazul pedepsei ce nu depășește 10 ani, să fie stăruitor în muncă, disciplinat și să dea dovezi temeinice de îndreptare; în plus, la acestea se adăugă și condiția referitoare la antecedentele penale ale petentului.
În ceea ce privește prima condiție legală, privind fracția de pedeapsă executată, din înscrisurile mai sus indicate instanța a constatat că aceasta este îndeplinită.
De asemenea instanța a constatat că petentul condamnat a fost sancționat disciplinar și a manifestat un comportament situațional în relațiile cu personalul din penitenciar, aspecte care denotă că persoana condamnată nu a înțeles finalitatea instituției liberării condiționate și că perioada efectiv executată nu este suficientă pentru reeducarea sa.
Prin urmare, având în vedere aceste considerente, instanța a respinge ca neîntemeiată cererea de liberare condiționată formulată.
În temeiul art.450 al.2 C.pr.pen., instanța față de conduita petentului, care a participat la programe de educație și asistență psihologică, a apreciat că termenul propus de către Comisie este prea mare și a stabilit ca acesta să poată reînnoi cererea după data de 20.05.2012, considerându-se că acesta este de natură să contribuie la reeducarea condamnatului și la realizarea scopului prev. de art. 52 C.p.
Împotriva sentinței menționare a declarat recurs condamnatul V. D., criticând sentința primei instanțe ca netemeinică, în condițiile în care petentul condamnat a dat dovezi temeinice de îndreptare, solicită admiterea recursului, casarea sentinței primei instanțe și în rejudecare admiterea cererii de liberare condiționată.
Examinând sentința primei instanțe prin prisma motivelor invocate în recurs, în limitele prev. de art. 3856 al. 1, 2 C.p.p., pe baza lucrărilor și materialului dosarului, sub toate aspectele temeiniciei și legalității, conform art. 3856 al. 3 C.p.p., art. 38514 C.p.p., se constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele motive:
Prima instanță pe baza ansamblului probelor dosarului a stabilit întemeiat că nu sunt îndeplinite condițiile art. 59 C.pen., pentru a se dispune liberarea condiționată a petentului V. D..
Astfel, potrivit acestor dispoziții legale pentru a se dispune liberarea condiționată a unei persoane din executarea unei pedepse privative de libertate care nu depășește 10 ani închisoare, se impune ca pe lângă îndeplinirea condițiilor referitoare la executarea a cel puțin 2/3 din durata pedepsei închisorii aplicate și existența dovezilor privind stăruința în muncă și disciplinei pe durata executării pedepsei, să fie îndeplinite și alte condiții referitoare la împrejurarea că persoana respectivă a dat dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama în același timp și de antecedentele sale penale.
Din procesul verbal nr. J2/_/14.02.2012 întocmit de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, aflat la fila 15 dosar fond, rezultă că petentul V. D. a fost condamnat prin sentința penală nr. 678/2008 a Tribunalului T. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune la o pedeapsă de 4 ani și 6 luni închisoare. Se reține că executarea pedepsei a început la data de 12.03.2009 și urmează să expire în termen la data de 10.09.2013. Din această pedeapsă petentul a executat de la data de 12.03.2009 până la 14.02.2012 un număr de 1070 zile și i se consideră ca executate, ca urmare a muncii prestate, un număr de 26 zile. Rezultă total zile câștigate și executate 1097. De asemenea, din același proces verbal referitor la antecedentele penale, se reține că petentul nu are antecedente penale, însă a fost sancționat disciplinar, aspect în raport de care se apreciază că nu este îndeplinită condiția referitoare la conduita bună pe parcursul executării pedepsei.
Așa fiind, se reține că sunt neîntemeiate motivele invocate în recursul condamnatului, în raport de aceste motivele cât și din oficiu, față de actele și lucrările din dosar, se apreciază că prima instanță pe baza ansamblului probelor dosarului a stabilit justificat că este neîntemeiată cererea condamnatului de liberare condiționată în condițiile în care, s-a reținut corect că pedeapsa nu și-a atins scopul chiar dacă din caracterizarea aflată la fila 16 dosar fond, rezultă că petentul-condamnat din punct de vedere educativ a participat la: activitatea cu tema Participarea grupurilor vulnerabile în economia socială în data de 06.07.2011, la activitatea cu tema prevenirea Tuberculozei, precum și la activități productive, este inclus în activități lucrative în interiorul locului de deținere.
Cu toate că persoana privată de libertate a fost evaluată pe perioada de carantinare – observare si reevaluată psihologic beneficiind de consiliere psihologică individuală, iar pe parcursul executării pedepsei private de libertate a prezentat o conduită situațională în raport cu normele instituției, aceste aspecte nu sunt de natură a justifica liberarea condiționată în condițiile în care fracția de pedeapsă executată până în prezent denotă că nu este suficientă pentru realizarea reeducării condamnatului, și de faptul că a fost sancționat disciplinar.
Așadar, prima instanță, pe baza înscrisurilor aflate la dosar, a reținut că durata din pedeapsa aplicată, executată până în prezent, chiar dacă depășește două treimi, nu este suficientă să îndeplinească scopul pedepsei, acela de prevenție, de corecție, fiind justificată și necesară executarea în continuare a pedepsei de către petentul condamnat.
Față de aceste considerente văzând și dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b C.pr.pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul condamnatul V. D., împotriva sentinței penale nr. 704/14.03.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga condamnatul la plata sumei de 200 lei cheltuielile avansate de stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b C.pr.pen., respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul condamnat V. D., fiul lui D. și N., născut la data de 23.11.1981 în Timișoara, CNP –_, deținut în Penitenciarul Timișoara, împotriva sentinței penale nr. 704/14.03.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
În baza art. 192 alin. 2 C.pr.pen., obligă recurentul condamnat la 200,00 lei cheltuieli judiciare față de stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 14 mai 2012.
Președinte,Judecător,Judecător,Grefier,
A. PetruțaAnișoara C. ȚiraFlavius IonescuRamona P.
Red. P.A/R.P.
2 ex/05.06.2012
Primă instanță – B. C. S.
| ← Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Sentința nr.... | Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... → |
|---|
