Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Sentința nr. 12/2012. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 12/2012 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 14-05-2012 în dosarul nr. 285/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr.285/R
Ședința publică din 14 mai 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. P.
Judecător: A. C. ȚIRA
Judecător: F. I.
Grefier: R. P.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurentul inculpat S. I. R., împotriva sentinței penale nr. 12/05.01.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru inculpatul recurent lipsă avocat Steț A., lipsă fiind intimatul.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul T. este reprezentat de procuror C. F..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, apărătorul inculpatului recurent depune la dosar o adeverință din care rezultă că inculpatul nu realizează nici un venit și nemaifiind alte cereri formulate, excepții invocate, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul inculpatul recurent, solicită admiterea recursului formulat de inculpat, și în principal achitarea inculpatului, deoarece inculpatul nu a avut intenția de a-l mușca pe partea vătămată, inculpatul a fost provocat de către partea vătămată în două rânduri, inculpatul nu l-a mușcat pe partea vătămată, iar în subsidiar diminuarea amenzii penale.
Reprezentanta Parchetului, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, menținerea hotărârii primei instanțe ca temeinică și legală, arată că vizavi de raportul de expertiză medico-legală întocmit în cauză, rezultă că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa.
După dezbateri, s-a prezentat partea vătămată, care a solicitat respingerea recursului formulat.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului declarat constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 12/05.01.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, s-a dispus condamnarea inculpatului S. I. R., la 2.000 (două mii) lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. și ped. de art. 180 alin. 2 C. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 631 C. pen. privind înlocuirea pedepsei amenzii penale cu pedeapsa închisorii în cazul neexecutării cu rea - credință a acesteia.
În baza art. 346 alin. 1 și art. 14 C. pr. pen., raportat la art. 998- 999 C. civ., s-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă F. C. și, pe cale de consecință, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.500 lei cu titlu de daune morale către partea civilă.
În baza art. 193 alin. 1 și 2 C. pr. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.025 lei către partea civilă cu titlu de cheltuieli judiciare, iar în temeiul art. 191 alin. 1 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Prima instanță deliberând asupra cauzei penale a constatat următoarele:
Prin rechizitoriul din data de 15.03.2011 în dosar 5172/P/2010, P. de pe lângă Judecătoria Timișoara a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului S. I. R. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe faptă prev. și ped. de art.180 alin.2 C. pen.
În fapt, s-a reținut că la data de 09.04.2010, în jurul orei 02.20, învinuitul S. I., în timp ce se afla în Club Art din Timișoara, pe fondul unui conflict spontan cu partea vătămată F. C. a mușcat-o pe aceasta de urechea dreaptă, provocându-i astfel leziuni care au necesitat pentru vindecare 9 zile de îngrijiri medicale, astfel cum rezultă din certificatul medico-legal aflat la dosar.
Organele de urmărire penală au arătat că fapta reținută în sarcina inculpatului se probează cu următoarele mijloace de probă: plângerea penală și declarații ale părții vătămate F. C. (filele 4-9); declarație martor M. Lagtoubi (fila 12-13); declarații învinuit (filele 16-22); certificatul medico-legal eliberat de I.M.L. Timișoara (fila 10).
Cauza a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 29.03.2011 sub nr. de dosar_ .
În cadrul cercetării judecătorești, la termenele de judecată din data de 12.10.2011 și 17.11.2011 au fost audiați inculpatul și partea vătămată – parte civilă (filele 22 și 43), precum și martorul propus prin rechizitoriu, M. Lagtoubi (fila 44). De asemenea, partea vătămată a solicitat încuviințarea și administrarea probei testimoniale cu declarația martorului A. Bellaka la administrarea căreia a renunțat în cadrul ședinței publice în care s-a încheiat cercetarea judecătorească. La dosarul cauzei s-a atașat și fișa de cazier judiciar actualizată a inculpatului (fila 9) și nu a fost solicitată încuviințarea și administrarea altor mijloace de probă.
Din examinarea coroborată a probelor de la dosar – instanța - raportat la învinuirea adusă inculpatului – a reținut că la data de 10.04.2010, partea vătămată F. C. a înregistrat la Poliția mun. Timișoara sub nr. 5373/ 2010 o plângere penală împotriva autor necunoscut privind săvârșirea de către acesta a infracțiunii de loviri sau alte violențe, faptă care ar fi fost comisă în noaptea de 08/09.04.2010 (fila 4 d.u.p.). Ulterior, respectiv în data de 26.04.2010 partea vătămată a înregistrat la P. de pe lângă Judecătoria Timișoara plângere penală pentru săvârșirea aceleiași infracțiuni de către R. Vizoli arătând, totodată, că se constituie parte civilă împotriva acestuia cu o sumă neprecizată - despăgubiri civile și cu suma de 50.000 lei daune morale (fila 8 d.u.p.); întrucât cele două plângeri privesc aceeași stare de fapt, în vederea soluționării au fost conexate. Din cercetările efectuate în cauză a rezultat următoarea stare de fapt:
În dimineața zilei de 09.04.2010, în jurul orei 02,00, partea vătămată F. C. se afla în Club Art din Timișoara, împreună cu prietenii săi, M. Lagtoubi și A. Bellaka; pe fondul unui conflict spontan iscat între martorul M. Lagtoubi și inculpatul S. I. ca urmare a faptului că cel din urmă a fost ars cu țigara pe mână, inculpatul i-a aplicat martorului o lovitură cu palma peste față. Când partea vătămată a intervenit în favoarea prietenului său și l-a întrebat pe inculpat ce s-a întâmplat, acesta s-a apropiat de el și l-a mușcat de urechea dreaptă.
În urma mușcăturii, părții vătămate F. C. i-au fost produse leziuni traumatice care au necesitat 9 zile de îngrijiri medicale, conform certificatului medico –legal nr. 537/ 12.04.2010 eliberat de IML Timișoara care concluzionează că leziunile pot avea vechimea din 09.04.2010 și pot fi rezultatul mușcării.
Circumstanța atenuantă a provocării invocată de inculpat în apărarea sa nu poate fi reținută întrucât din ansamblul probelor administrate în cauză nu rezultă că acesta ar fi acționat sub impulsul unei tulburări puternice generată de actele părții vătămate care s-a limitat doar a-l întreba ce s-a întâmplat și de ce l-a lovit pe prietenul său. Astfel, instanța a apreciat că inculpatul a reacționat în mod violent și nejustificat, sub impulsul propriei sale personalități, concluzie care rezultă din desfășurarea faptelor.
Fiind audiat atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești, inculpatul a recunoscut parțial săvârșirea infracțiunii reținută în sarcina sa arătând că se face vinovat de producerea leziunilor părții vătămate, însă nu prin mușcare.
Astfel, în faza actelor premergătoare și a urmăririi penale inculpatul S. I. a declarat că „în timpul încăierării l-am agățat de ureche și l-am rănit întrucât îi curgea sânge, însă nu pot preciza cu ce l-am rănit […]” (filele 18 și 20 d.u.p.), pentru ca în cursul cercetării judecătorești să susțină cu convingere că, de fapt, nu l-a mușcat pe partea vătămată, ci doar „l-am luat în brațe spre a-i spune ceva la ureche […] nu l-am mușcat și probabil l-am agățat cu cercelul sau cu lanțul pe care le purtam” (fila 24). Susținerile inculpatului privind modalitatea în care i-a produs leziunile părții vătămate nu vor fi avute în vedere și urmează a fi înlăturate deoarece nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă din ansamblul celor administrate în cauză. Astfel, susținerea pății vătămate F. C. că a fost mușcată de urechea dreaptă de inculpat este confirmată atât de declarația martorului ocular M. Lagtoubi, care a declarat că a văzut când inculpatul S. I. l-a mușcat pe partea vătămată de ureche, provocându-i sângerare, cât și de investigațiile medicale care i-au fost efectuate acestuia ulterior și care au constatat existența pe marginea superioară a pavilionului urechii drepte a unei „plăgi mușcate, afirmativ mușcătură de om” (fila 10 d.u.p.); la rândul său, martorul propus în apărare, P. S. a arătat că a observat urme de sânge la persoana cu care inculpatul a avut conflictul însă, fiind mai departe nu a înțeles ce se întâmplă, în fața instanței exprimându-și doar bănuiala că partea vătămată ar fi fost „ușor zgâriată pe obraz, spre ureche, din cauza cerceilor mari pe care-i purta prietenul său” (fila 23).
În drept, fapta inculpatului S. I. R. care, la data de 09.04.2010, pe fondul unui conflict spontan cu partea vătămată F. C. a mușcat-o pe aceasta de urechea dreaptă, provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 9 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. 2 C. pen., fapta fiind săvârșită cu vinovăție sub forma intenției directe prev. de art.19 alin.1 pct.1 lit. a C.pen., întrucât inculpatul a prevăzut și urmărit producerea rezultatului faptei sale.
La individualizarea pedepsei care a fost aplicată inculpatului S. I., instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de dispozițiile art. 72 C. pen., respectiv limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege pentru fapta săvârșită (închisoare de la 3 luni la 2 ani sau de la 500 la 30.000 lei amendă penală), gradul de pericol social al faptei comise reflectat în faptul că inculpatul a reacționat violent sub impulsul propriei personalități, împrejurările concrete în care fapta a fost comisă (în loc public, într-un club de noapte, de față fiind mai multe persoane, inclusiv bodyguarzi), urmarea concretă a acesteia constând în numărul mare al zilelor de îngrijiri medicale necesar părții vătămate pentru vindecare (9 zile), precum și persoana inculpatului caracterizat ca fiind o persoană integrată social, comiterea unei fapte prevăzute de legea penală este un eveniment accidental în viața inculpatului și nu denotă un comportament sau o atitudine constantă anti-socială (fișă de cazier judiciar – fila 9).
Astfel, prima instanță a aplicat inculpatului, în considerarea celor reținute, pedeapsa amenzii, apreciată ca fiind aptă să răspundă exigențelor art. 52 C.pen., dispunând condamnarea inculpatului la plata amenzii penale într-un cuantum orientat spre minimul special, respectiv de 2.000 lei.
Totodată, a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 631 C. pen. privind înlocuirea pedepsei amenzii penale cu pedeapsa închisorii în cazul neexecutării cu rea - credință a acesteia.
Cu privire la latura civilă a cauzei, în baza art. 14 raportat la art. 346 C. pr. pen., instanța a constatat că în faza urmăririi penale, partea vătămată F. C. s-a constituit parte civilă solicitând obligarea inculpatului S. I. la plata sumei de 50.000 lei daune morale (fila 11 d.u.p.), iar în cursul judecății, la termenul de judecată din 17.11.2011, după începerea cercetării judecătorești și-a precizat acțiunea solicitând 50.000 lei cu titlu de daune morale și 1.000 lei daune materiale, precum și cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat (fila 40).
Examinând acțiunea civilă promovată de partea civilă, prima instanță a reținut următoarele:
Cu referire la daunele materiale solicitate, instanța a constatat că precizarea cuantumului pretențiilor civile este limitată de momentul citirii actului de sesizare (care a avut loc în ședința publică din 14.06.2011), astfel cum prevăd dispozițiile art. 15 C. pr. pen., impunându-se necesitatea ca inculpatul să cunoască încă de la începutul cercetării judecătorești pretențiile civile ale părții vătămate pentru a-și putea face apărarea sub ambele laturi ale procesului penal, penală și civilă, iar în acest sens, cererea părții vătămate de acordare a daunelor materiale fiind tardiv formulată, vor fi analizate doar pretențiile - daune morale solicitate de aceasta; pe de altă parte, a avut în vedere faptul că în susținerea pretențiilor materiale, partea civilă nu a depus înscrisuri justificative, astfel încât acestea apar ca neîntemeiate și inculpatul nu va fi obligat la plata acestei sume.
Sub aspectul daunelor morale solicitate de partea civilă instanța a reținut că, fără îndoială, termenul „prejudiciu” folosit în textul art. 998 C. civ. trebuie avut în vedere atât în înțelesul său patrimonial, cât și în cel nepatrimonial.
Fără îndoială că în cauză este vorba despre o astfel de pagubă nepatrimonială, decurgând din suferința părții civile determinată de leziunile produse ca urmare a faptei comise de inculpat însă, se va avea în vedere și faptul că prejudiciul moral nu poate fi cuantificat, nu este supus unor criterii legale de determinare, astfel că este nevoie de existența unor elemente probatorii adecvate care să permită găsirea unor astfel de criterii de evaluare referitoare la producerea unor suferințe morale, consecințele negative ale vătămării suferite de partea civilă în plan psihic, intensitatea cu care au fost percepute aceste consecințe, etc. Totodată, în evaluarea prejudiciului moral, aceste criterii sunt subordonate condiției aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs care rezultă din ansamblul probelor dosarului.
Astfel, pentru evaluarea prejudiciului moral suferit de partea civilă, instanța a apreciat necesar a recurge la următoarele criterii: caracterul intenționat al faptei săvârșite de inculpat; gravitatea leziunilor suferite de partea civilă și numărul zilelor de îngrijiri medicale necesar pentru vindecarea leziunilor suferite sau numărul zilelor de spitalizare.
În raport de aceste criterii, instanța a apreciat că obligarea inculpatului la plata sumei de 1.500, 00 lei reprezintă o indemnizație echitabilă a prejudiciului moral produs și a cărui reparare este posibilă și necesară.
Împotriva sentinței judecătoriei, a declarat recurs inculpatul S. I. R., criticând sentința ca fiind netemeinică și nelegală și solicită admiterea recursului, casarea sentinței și în rejudecare, în principal achitarea inculpatului, deoarece inculpatul nu a avut intenția de a-l mușca pe partea vătămată, inculpatul a fost provocat de către partea vătămată în două rânduri, inculpatul nu l-a mușcat pe partea vătămată, iar în subsidiar diminuarea amenzii penale.
Examinând sentința primei instanțe prin prisma motivelor invocate în recurs, în limitele prev. de art. 3856 al. 1, 2 C.p.p., pe baza lucrărilor și materialului dosarului, sub toate aspectele temeiniciei și legalității, conform art. 3856 al. 3 C.p.p., art. 38514 C.p.p., se constată că recursul inculpatului este nefondat, pentru următoarele motive:
Prima instanță pe baza ansamblului probelor dosarului a stabilit corect starea de fapt, în raport de care a făcut încadrarea juridică a faptei, în dispoz. art. 180 al. 2 C.pen. – loviri și alte violențe, și reținând vinovăția inculpatului S. I. R. pentru fapta comisă, l-a condamnat la o pedeapsă de 2.000 lei amendă penală.
La individualizarea acestei pedepse instanța a avut în vedere atât dispoz. art. 52 C.pen, cât și criteriile prev. de art. 72 C.pen., în sensul că s-a ținut cont de împrejurările concrete în care s-a comis fapta, de gradul de pericol social concret al faptei și persoana inculpatului care este fără antecedente penale, fiind la prima încălcare a legii penale.
Totodată, instanța a soluționat și latura civilă a cauzei în sensul obligării inculpatului la suma de 1.500 lei cu titlu de daune morale, întrucât prin fapta inculpatului a fost cauzat părții vătămate un prejudiciu moral care justifică acordarea unei compensații materiale echitabile.
Așa fiind, instanța reține că sunt neîntemeiate motivele invocate în recursul inculpatului în sensul achitării pentru că inculpatul nu este vinovat de comiterea faptei, fiind provocat în două rânduri de partea vătămată. Instanța apreciază că probele dosarului sunt concludente cu privire la comiterea cu vinovăție a faptei de loviri și alte violențe de către inculpat, reținându-se intenția directă în raport de împrejurarea că inculpatul a prevăzut și urmărit producerea rezultatului faptei sale deoarece inculpatul l-a mușcat de urechea dreaptă pe partea vătămată cauzându-i leziuni constând în plagă mușcată la nivelul pavilionului auricular dr., care au necesitat un număr de 9 zile de îngrijiri medicale. Nu poate fi reținută scuza provocării întrucât nu s-a dovedit că inculpatul ar fi comis fapta fiind sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții produsă de partea vătămată, în condițiile în care s-a stabilit cert că partea vătămată nu l-a provocat pe inculpat ci doar i-a adresat o întrebare în legătură cu faptul că inculpatul l-a lovit anterior pe prietenul părții vătămate.
De asemenea, instanța apreciază ca fiind neîntemeiat și motivul de recurs referitor la reducerea cuantumului amenzii aplicate, întrucât în speță nu se impune reidividualizarea pedepsei amenzii cu consecința reducerii acesteia, în condițiile în care la individualizarea pedepsei și stabilirea cuantumului amenzii, instanța a ținut cont de toate criteriile de individualizare prev. de art. 72 C.pen., iar gradul de pericol social concret al faptei și împrejurarea că inculpatul nu a recunoscut fapta comisă și a avut o atitudine oscilantă cu privire la modalitatea în care s-a comis fapta, nu justifică aplicarea unei amenzi mai reduse în cuantum.
Pentru aceste motive, urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b C.pr.pen., să se respingă ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat S. I. R., împotriva sentinței penale nr. 12/05.01.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
În baza art. 192 alin. 2 C.pr.pen., va obliga recurentul inculpat la 150 lei cheltuieli judiciare față de stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b C.pr.pen., respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat S. I. R., cu domiciliul ales în Timișoara, ., ., . penale nr. 12/05.01.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
În baza art. 192 alin. 2 C.pr.pen., obligă recurentul inculpat la 150 lei cheltuieli judiciare față de stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 14 mai 2012.
Președinte,Judecător,Judecător,Grefier,
A. PetruțaAnișoara C. ȚiraFlavius IonescuRamona P.
Red. A.P/R.P.
2 ex/05.06.2012
Primă instanță – N. A.
| ← Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... | Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... → |
|---|
