Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1 şi urm. C.p.. Decizia nr. 251/2012. Tribunalul TIMIŞ

Decizia nr. 251/2012 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 04-05-2012 în dosarul nr. 251/2012

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL T.

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ Nr. 251/2012

Ședința publică din data de 04 Mai 2012

Completul compus din:

Președinte: A. C. ȚIRA

Judecător: M. B.

Judecător: R. H.

Grefier: V. D.

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. D. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul T..

Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul-condamnat I. T. împotriva sentinței penale nr.844/28.03.2012 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă condamnatul recurent, asistat de avocat desemnat din oficiu N. A., cu delegație la dosar.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța acordă cuvântul asupra recursului declarat în cauză.

Apărătorul condamnatului recurent desemnat din oficiu solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, rejudecând cauza, admiterea cererii de liberare condiționată.

Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefundat și menținerea sentinței recurate ca temeinică și legală, cererea de liberare condiționată fiind prematur formulată.

Condamnatul recurent, având cuvântul, solicită admiterea recursului și liberarea sa condiționată.

INSTANȚA

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 844/28.03.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, prima instanță, în temeiul art. 450 alin. 1 Cod proc. penală raportat la art. 59 alin. 1 teza I, Cod penal, a respins ca prematură cererea de liberare condiționată formulată de petentul condamnat I. T., fiul lui D. și M., născut la 09.08.1971, deținut în Penitenciarul Timișoara.

În temeiul art. 450 alin. 2 Cod proc. penală, a fixat termen pentru reînnoirea cererii după îndeplinirea termenului prev. de art. 59 Cod penal.

În temeiul art. 192 alin. 2 Cod proc. penală, a obligat petentul condamnat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare statului.

În temeiul art. 189 alin. 2 Cod proc. penală, a dispus plata sumei de 100 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu, din fondul Ministerului Justiției, către Baroul T..

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată sub nr._, petentul-condamnat I. T., deținut în Penitenciarul Timișoara, a solicitat liberarea condiționată din executarea pedepsei de 25 de ani închisoare, stabilită și aplicată prin sentința penală nr. 443/1998 a Tribunalului T..

Prin adresa nr. J2/_/PTTM/BE/14.03.2012, Penitenciarul Timișoara a comunicat că petentul condamnat se află în executarea unei pedepse de 25 de ani închisoare, stabilită și aplicată prin sentința penală nr. 443/1998 a Tribunalului T..

Din conținutul aceleiași adrese rezultă că petentul condamnat a început executarea pedepsei la data de 11.06.1997 și expiră la data de 10.06.2022, iar spre a deveni propozabil, condamnatul trebuie să execute un nr. de 6848 zile.

De la data arestării și până la data de 14.03.2012 a executat efectiv 5484 zile.

Analizând cererea petentului condamnat, prima instanță a constatat că, în conformitate cu dispozițiile art.59 C.pen., pentru a se putea dispune liberarea condiționată a unei persoane din executarea unei pedepse privative de libertate care depășește 10 ani este necesar ca persoana în cauză să fi executat cel puțin 3/4 din durata pedepsei închisorii care i-a fost aplicată și ca pe durata executării pedepsei să fi fost stăruitor în muncă, disciplinat și să fi dat dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale.

Având în vedere că petentul nu a executat fracția de pedeapsă legal instituită, respectiv 3/4 din durata pedepsei închisorii aplicate, instanța a constatat că nu sunt întrunite condițiile prevăzute cumulativ de art. 59 și urm. C.pen., astfel că, în temeiul art. 450 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 59 alin. 1 teza I Cod penal, a respins ca fiind prematură cererea de liberare condiționată formulată de petentul condamnat I. T..

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, petentul condamnat I. T., cererea de recurs fiind înregistrată pe rolul Tribunalului T. la data de 18.04.2012 sub același număr de dosar.

Recursul nu a fost motivat în scris, temeiurile care au justificat introducerea cererii fiind dezvoltate doar oral, în condițiile prevăzute de art.38510 alin.3 C.p.p.

Examinând sentința recurată atât prin prisma motivelor invocate, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, în condițiile prevăzute de art.3856 alin.3 C.p.p., tribunalul constată că recursul este nefondat, sentința judecătoriei Timișoara fiind legală și temeinică

Astfel, tribunalul reține că, conform dispozițiilor art.59 alin.1 C.pen., pentru a se putea dispune liberarea condiționată a unei persoane din executarea unei pedepse privative de libertate mai mare de 10 ani este necesar ca persoana în cauză să fi executat cel puțin 3/4 din durata pedepsei închisorii care i-a fost aplicată și ca pe durata executării pedepsei să fi fost stăruitor în muncă, disciplinat și să fi dat dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale.

Conform disp. art. 59 alin.2 C.p., în calculul fracției de pedeapsă prevăzută de aliniatul 1 se ține seama de partea din durata pedepsei care poate fi considerată, potrivit legii, executată pe baza muncii prestate. În acest caz însă, liberarea condiționată nu poate fi acordată înainte de executarea efectivă a cel puțin două treimi din durata pedepsei.

Raportat la informațiile furnizate de penitenciarul Timișoara, se constată că în mod corect s-a reținut de către prima instanță că în privința petentului nu este îndeplinită condiția privitoare la fracția de pedeapsă care trebuie executată pentru a se putea dispune liberarea condiționată, respectiva fracție nefiind îndeplinită nici la momentul judecării prezentului recurs.

În atare condiții, tribunalul reține că în mod corect prima instanță a respins, ca prematur formulată, cererea petentului.

Pentru aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b C.pr .pen., instanța va respinge recursul declarat în cauză ca nefondat, urmând ca, în baza art.192 alin.2 C.p.p., să oblige condamnatul recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 150 lei.

Întrucât petentul a fost asistat de avocat desemnat din oficiu, în temeiul art. 189 alin.2 C.p.p., se va dispune plata sumei de 100 lei reprezentând onorariul acestuia din fondurile MJ către Baroul T..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art._ pct. 1 lit. b C.p.p, respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul recurent I. T. împotriva sentinței penale nr.844/28.03.2012 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ .

În baza art. 192 alin. 2 C.p.p. obligă condamnatul recurent la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 189 al.2 C.p.p., dispune plata sumei de 100 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu din fondul Ministerului Justiției către Baroul T..

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi 04.05.2012.

Președinte, Judecător, Judecător,

A. C. ȚIRA M. B. R. H.

Grefier,

V. D.

Red. A.C.Ț.

Tehnored. A.C.Ț./V.D.

3 ex./08.05.2011

Primă instanță: jud. S. G.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1 şi urm. C.p.. Decizia nr. 251/2012. Tribunalul TIMIŞ