Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1 şi urm. C.p.. Decizia nr. 250/2012. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 250/2012 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 04-05-2012 în dosarul nr. 250/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 250/2012
Ședința publică din data de 04 Mai 2012
Completul compus din:
Președinte: A. C. ȚIRA
Judecător: M. B.
Judecător: R. H.
Grefier: V. D.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. D. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul T..
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul-condamnat D. I. împotriva sentinței penale nr.695/14.03.2012 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat condamnatul recurent, asistat de avocat ales C. C., cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța acordă cuvântul asupra recursului declarat în cauză.
Apărătorul ales al condamnatului recurent solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, rejudecând cauza, admiterea cererii de liberare condiționată. Precizează că sentința de fond este netemeinică și nelegală întrucât, în primul rând, în opinia sa, s-a încălcat autoritatea de lucru judecat de care se bucură cealaltă hotărâre judecătorească prin care s-a respins prima cerere de liberare condiționată formulată de petent (în prezent fiind la a doua analiză). Arată, în acest context, că instanța trebuia să se raporteze doar la perioada scursă de atunci și până în prezent și să analizeze condițiile doar raportat la această perioadă de amânare, fără a mai lua în considerare aspectele avute deja în vedere de prima instanță. Apreciază totodată că hotărârea este netemeinică întrucât sunt îndeplinite condițiile pentru ca petentul să beneficieze de liberare condiționată, trebuind observată și caracterizarea emisă de la locul de detenție din care rezultă că nu a fost sancționat în perioada în care a fost amânat.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținere a sentinței recurate ca temeinică și legală.
Condamnatul recurent, având cuvântul, solicită admiterea recursului. Depune la dosar un memoriu.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 695/14.03.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, prima instanță, în temeiul art. 450 alin. 2 C. pr. pen. și art. 59 alin. 1 C. pen., a respins ca neîntemeiată propunerea de liberare condiționată formulată de Penitenciarul Timișoara cu privire la condamnatul D. I., fiul lui C. și I., născut la data de 17.04.1971 de sub efectul pedepsei de 21 de ani închisoare aplicată de Tribunalul C.-S. prin sentința penală nr. 57/ 1999.
În baza art. 450 alin. 2 C. pr. pen., a fixat termen de 10 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii după expirarea căruia cererea sau propunerea poate fi reînnoită.
În temeiul art. 192 alin. 3 C.pr.pen., a stabilit că, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar în baza art. 189 alin. 2 C. pr. pen., a dispus plata sumei de 100 lei, reprezentând onorarul apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnatul aflat în stare de deținere, din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal nr. J2/_/06.03.2012, înregistrat sub nr. de dosar_, Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului Timișoara, întrunită pentru a analiza dosarele persoanelor private de libertate care îndeplinesc condițiile pentru liberarea condiționată, a considerat că deținutul D. I. îndeplinește condițiile pentru liberarea condiționată.
S-a atașat procesului-verbal și o caracterizare întocmită de membrii comisiei care concluzionează că D. I. a dat dovadă de o conduită regulamentara în ultima parte a pedepsei, nu a fost sancționat disciplinar și a fost recompensat de numeroase ori pe perioada executării pedepsei, s-a implicat în programe de educație și a participat la activități lucrative.
Din actele și lucrările dosarului, cu privire la analiza condițiilor legale, prima instanță a reținut următoarele:
- fracția de pedeapsă executată
D. I. a fost condamnat de Tribunalul C.-S. la pedeapsa de 21 ani (7670 zile) închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni intenționate. Potrivit dispozițiilor art. 59 alin. 1 C. pen. și a interpretării Deciziei nr. 67/2007 a ÎCCJ, la momentul judecării propunerii de liberare condiționată, condamnatul trebuie să aibă executată cel puțin 3/4 din pedeapsă, respectiv 5752. El a fost depus în penitenciar la data de 07.10.1996, iar până în prezent a câștigat și executat 5908 zile (5630 zile efectiv executate și 278 zile câștigate pe baza muncii prestate), astfel că instanța a constatat că această condiție legală este întrunită.
- Condamnatul este stăruitor în muncă
Din procesul-verbal al comisiei și caracterizarea întocmită condamnatului D. I. rezultă că în timpul executării pedepsei a desfășurat activități lucrative; de altfel, în urma muncii prestate, acesta a și câștigat 278 de zile de închisoare considerate ca executate.
- Condamnatul este disciplinat
Condiția cu privire la disciplină nu este îndeplinită. Astfel, se constată că condamnatul a fost de două ori sancționat disciplinar pe parcursul executării pedepsei, cu avertisment și suspendarea dreptului de a primi si cumpăra bunuri pe o durata de 2 luni, astfel că nu este întrunită prevederea din art. 55 din Legea 275/2006 cu privire la respectarea obligațiilor prescrise de lege, de regulamentul de aplicare a legii 275/2006 și de regulamentul de ordine interioară a Penitenciarului Timișoara.
- Condamnatul dă dovezi temeinice de îndreptare
Întrucât legislația nu prevede în ce constau aceste dovezi temeinice de îndreptare și în ce mod ar trebui să se manifeste îndreptarea, rămâne ca instanța de judecată să aprecieze în mod suveran îndeplinirea acestei condiții prin raportare la natura infracțiunii pentru care deținutul a fost condamnat și la comportamentul său din timpul executării pedepsei, pentru a constata dacă este justificată încrederea ce ar trebui acordată condamnatului. Literatura a precizat că dovezile temeinice de îndreptare se desprind din buna comportare a condamnatului în orice împrejurare, din îndeplinirea conștiincioasă a oricăror îndatoriri, din respectul față de administrația locului de deținere și atenția față de ceilalți condamnați; această condiție vizează alte împrejurări decât cele legate de desfășurarea muncii și se referă la îndreptarea sub aspect moral a condamnatului.
Astfel, cu privire la infracțiunea comisă și urmările acesteia, instanța a constatat că D. I. a fost condamnat pentru infracțiunea de omor deosebit de grav; că acesta are antecedente penale, perseverând în săvârșirea de infracțiuni, fiind condamnat anterior de trei ori pentru furt.
Se mai reține că deținutul D. I. a fost liberat condiționat și din executarea pedepselor anterioare și, cu toate acestea, a continuat să săvârșească infracțiuni, aspect care denotă că acesta nu a înțeles finalitatea instituției liberării condiționate și că perioada efectiv executată de 5908 zile din totalul de 7670 zile nu este suficientă pentru reeducarea sa.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 450 alin. 2 C. pr. pen. și art. 59 alin. 1 C. pen., instanța a respins propunerea de liberare condiționată formulată de Penitenciarul Timișoara cu privire la condamnatul D. I. de sub efectul pedepsei de 21 ani închisoare aplicată de Tribunalul C.-S. prin sentința penală nr. 57/1999, în temeiul art. 450 alin. 2 C. pr. pen., fixând termen de 10 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, după expirarea căruia cererea sau propunerea poate fi reînnoită.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul D. I., cererea de recurs fiind înregistrată pe rolul Tribunalului T. la data de 09.04.2012 sub același număr de dosar, respectiv nr._ .
În motivarea recursului, recurentul a arătat că a executat atât fracția prevăzută de lege, cât și perioada de amânare de 5 luni, și în toată această perioadă a muncit, a participat la toate activitățile lucrative, sociale, la programe de reabilitare, având peste 30 de recompense. Totodată, petentul a arătat că este căsătorit și și-a întemeiat o familie, cu care menține legătura în permanență și care îl așteaptă acasă.
Analizând hotărârea recurată atât prin prisma motivelor invocate, cât și sub toate aspectele de fapt și drept, în condițiile prevăzute de art.3856 alin.3 C.p.p., tribunalul constată că recursul condamnatului D. I. este întemeiat pentru următoarele considerente:
Conform disp. art. 59 C.p., pentru a se putea dispune liberarea condiționată este necesar să fie îndeplinite în mod cumulativ condițiile prevăzute de acest text legal, respectiv: petentul să fi executat fracția de pedeapsă prevăzută de lege (2/3 în cazul pedepsei care nu depășește 10 ani și 3/4 în cazul pedepsei mai mari de 10 ani), să fie stăruitor în muncă, disciplinat și să dea dovezi temeinice de îndreptare; totodată, mai este necesar a se ține seama și de antecedentele penale ale petentului.
În cauză, Judecătoria Timișoara, deși a reținut faptul că petentul a executat fracția cerută de lege, s-a implicat în programe de educație, formare profesională și asistență psihosocială, precum și că a participat la activități lucrative, a respins propunerea comisiei din cadrul Penitenciarului Timișoara de liberare condiționată a condamnatului D. I. pentru motivul că acesta are antecedente penale și nu a dat dovezi temeinice de îndreptare, fiind sancționat disciplinar.
Din analiza caracterizării depuse la filele 4-5 din dosarul primei instanțe, tribunalul constată într-adevăr existența unui număr de 2 sancțiuni suferite de petent pe parcursul executării pedepsei, însă observă că au fost aplicate în anii 2007-2008, din data de 08.08.2008, deci de aproape patru ani, acesta nemaifiind sancționat. Mai mult, tribunalul constată că aceste două sancțiuni sunt în prezent ridicate, precum și că din anul 2006 și până în prezent petentul a fost recompensat de nu mai puțin de 34 de ori, toate aceste recompense reprezentând dovezi temeinice cu privire la corijarea de către petent a comportamentului antisocial, precum și cu privire la realizarea rolului educativ al pedepsei.
În același timp, tribunalul observă că respectivele sancțiuni disciplinare suferite de petent, precum și antecedentele sale penale, au reprezentat motivele pentru care, cu ocazia primei analize cu privire la îndeplinirea de către petent a condițiilor pentru a se dispune liberarea sa condiționată, judecătoria Timișoara a respins cererea prin sentința penală nr. 2839/17.10.2011, stabilind termen de rediscutare după data de 03.03.2012, respectiva perioadă de amânare fiind justificată tocmai pe aceste considerente.
În aceste condiții, având în vedere inclusiv această perioadă de amânare de 5 luni executată de petent – ca urmare a existenței respectivelor antecedente penale și a sancțiunilor disciplinare, tribunalul apreciază că în prezent nu mai există nici un impediment pentru admiterea propunerii comisiei și liberarea condiționată a petentului condamnat, comportamentul actual al petentului formând convingerea că perioada deja executată a fost suficientă pentru reeducarea acestuia. Stăruința în muncă depusă de petent (acesta având 278 zile câștig ca urmare a muncii prestate), participarea acestuia la numeroase programe educaționale și psihologice ( 12 astfel de programe), precum și evidențierile sale în cadrul activităților derulate (împrejurare reliefată de cele 34 de recompense primite), formează convingerea că perioada deja executată a fost suficientă pentru reeducarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de către acesta de noi infracțiuni, scopul pedepsei aplicate putând fi realizat și fără executarea restului de pedeapsă în penitenciar.
Pe cale de consecință, tribunalul va admite recursul formulat de recurentul-condamnat, va casa hotărârea atacată și, în rejudecare, în temeiul art.450 C.pr.pen. raportat la art.59 C.pen., va admite sesizarea Comisiei pentru individualizarea regimului de executare al pedepselor privative de libertate și propuneri pentru liberare condiționată din cadrul Penitenciarului Timișoara și va dispune liberarea condiționată a condamnatului D. I. de sub puterea mandatului de executare a pedepsei nr.107/2000 emis de Tribunalul C.-S., atrăgându-i-se atenția asupra consecințelor nerespectării prevederilor art.61 C.pen.
În temeiul art.192 al.3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare din primă instanță și din recurs vor rămâne în sarcina statului.
Se va menține dispoziția sentinței recurate cu privire la plata sumei de 100 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu, din fondul Ministerului Justiției, către Baroul T..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art._ pct.2 lit.d C.p.p. admite recursul formulat de recurentul-condamnat D. I. împotriva sentinței penale nr.695/14.03.2012 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ .
Casează hotărârea atacată și, în rejudecare:
În temeiul art.450 C.pr.pen. raportat la art.59 C.pen., admite sesizarea Comisiei pentru individualizarea regimului de executare al pedepselor privative de libertate și propuneri pentru liberare condiționată din cadrul Penitenciarului Timișoara privind liberarea condiționată a petentului condamnat D. I., fiul lui C. și I., născut la data de 17.04.1971, CNP_, în stare de deținere în Penitenciarul Timișoara în executarea pedepsei de 21 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.57/1999 pronunțată de Tribunalul C.-S..
Dispune liberarea condiționată a condamnatului de sub puterea mandatului de executare a pedepsei nr.107/2000 emis de Tribunalul C.-S., atrăgându-i-se atenția asupra consecințelor nerespectării prevederilor art.61 C.pen.
În temeiul art.192 al.3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare din primă instanță și din recurs rămân în sarcina statului.
Menține dispozița sentinței recurate cu privire la plata sumei de 100 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu, din fondul Ministerului Justiției, către Baroul T..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 04.05.2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. C. ȚIRA M. B. R. H.
Grefier,
V. D.
Red. A.C.Ț.
Tehnored. A.C.Ț./V.D.
3 ex./09.05.2011
Primă instanță: jud. N. A.
| ← Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... | Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... → |
|---|
