Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1 şi urm. C.p.. Decizia nr. 734/2012. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 734/2012 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 26-11-2012 în dosarul nr. 734/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 734/R
Ședința publică din 26 noiembrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. P.
JUDECĂTOR: A. C. ȚIRA
JUDECĂTOR: I. P.
GREFIER: R. P.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror S. V. D. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul T..
Pe rol se află judecarea recursului declarat de recurentul condamnat G. V., împotriva sentinței penale nr. 2602/19.09.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă condamnatul aflat în stare de detenție și asistat de avocat oficiu F. A., cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind alte cereri formulate, excepții invocate, instanța reține cauza spre soluționare și acordă cuvântul asupra recursului formulat în cauză.
Apărătorul condamnatului, pe fond solicită admiterea recursului formulat, casarea sentinței primei instanțe și rejudecând cauza, admiterea cererii de liberare condiționată, apreciază că soluția primei instanțe este netemeinică și nelegală, întrucât instanța nu a ținut cont de circumstanțele personale ale condamnatului și caracterizarea formulată de comisia din cadrul penitenciarului privind propunerea de liberarea condiționată a petentului în care se menționează comportamentul petentului pe perioada încarcerării.
Reprezentanta Parchetului, solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii primei instanțe ca temeinice și legale.
Condamnatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2602 din 19.09.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, în temeiul art. 450 alin. 2 C. pr. pen. și art. 59 alin. 1 C. pen., s-a respins ca neîntemeiată propunerea de liberare condiționată formulată de Penitenciarul Timișoara cu privire la condamnatul G. V., de sub efectul pedepsei de 21 ani închisoare aplicată de Tribunalul A. prin sentința penală nr. 1610/2006, fixând termen de reînnoire a cererii sau propunerii după data de 01.03.2013, în baza art. 450 alin. 2 C. pr. pen..
În temeiul art. 192 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin procesul - verbal nr. J2/_ din 21.08.2012, înregistrat pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr. de dosar_, Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului Timișoara, întrunită pentru a analiza dosarele persoanelor private de libertate care îndeplinesc condițiile pentru liberarea condiționată, a considerat că deținutul G. V. îndeplinește condițiile pentru liberarea condiționată.
S-a atașat procesului - verbal și o caracterizare întocmită de membrii comisiei care concluzionează că G. V. pe parcursul executării pedepsei privative de libertate a prezentat o conduită situațională, că a fost sancționat disciplinar o singură dată, sancțiune ridicată ulterior prin raport de recompensare. A mai fost recompensat de 34 de ori și s-a implicat în programe de reintegrare socială fiind chiar selecționat să participe la activități lucrative în exteriorul locului de deținere. A mai fost discutat în comisia de liberare condiționată în data de 22.05.2012, fiindu-i stabilit un nou termen după data de 21.08.2012.
Din actele și lucrările dosarului, cu privire la analiza condițiilor legale, prima instanță a reținut:
- fracția de pedeapsă executată
G. V. a fost condamnat de Judecătoria A. la pedeapsa rezultantă de 21 ani (7670 zile) închisoare. Potrivit dispozițiilor art. 59 alin. 1 C. pen. și a interpretării Deciziei nr. 67/2007 a ÎCCJ, la momentul judecării propunerii de liberare condiționată, condamnatul trebuie să aibă executată cel puțin 3/4 din pedeapsă, respectiv 5752 zile. El a fost depus în penitenciar la data de 14.06.1997, iar până în prezent a câștigat și executat 5862 zile (5548 zile efectiv executate, 32 zile arest preventiv și 282 zile câștigate pe baza muncii prestate), astfel că instanța constată că această condiție legală este întrunită.
- Condamnatul este stăruitor în muncă
Din procesul - verbal al comisiei și caracterizarea întocmită condamnatului G. V. a rezultat că în timpul executării pedepsei a desfășurat activități lucrative; de altfel, în urma muncii prestate, acesta a și câștigat 282 de zile de închisoare considerate ca executate.
- Condamnatul este disciplinat
Condiția cu privire la disciplină nu este îndeplinită. Astfel, condamnatul a fost sancționat disciplinar o dată pe parcursul executării pedepsei, pentru confecționare, deținere de obiecte interzise, iar faptul că ulterior, sancțiunea aplicată pentru comiterea acestei abateri a fost ridicată printr-un raport de recompensare, nu prezintă relevanță; se va mai avea în vedere că petentul a fost recompensat de 9 de ori pentru implicare în activități lucrative, și de încă 25 de ori pentru conduită corespunzătoare.
d. Condamnatul dă dovezi temeinice de îndreptare
Întrucât legislația nu prevede în ce constau aceste dovezi temeinice de îndreptare și în ce mod ar trebui să se manifeste îndreptarea, rămâne ca instanța de judecată să aprecieze în mod suveran îndeplinirea acestei condiții prin raportare la natura infracțiunii pentru care deținutul a fost condamnat și la comportamentul său din timpul executării pedepsei, pentru a constata dacă este justificată încrederea ce ar trebui acordată condamnatului. Literatura a precizat că dovezile temeinice de îndreptare se desprind din buna comportare a condamnatului în orice împrejurare, din îndeplinirea conștiincioasă a oricăror îndatoriri, din respectul față de administrația locului de deținere și atenția față de ceilalți condamnați; această condiție vizează alte împrejurări decât cele legate de desfășurarea muncii și se referă la îndreptarea sub aspect moral a condamnatului.
Astfel, cu privire la infracțiunea comisă și urmările acesteia, art. 59 C.p. stabilește că se va ține seama și de gravitatea faptei, instanța a constatat că G. V. a fost condamnat pentru infracțiunea de omor la o pedeapsă de 21 ani închisoare, iar perioada efectiv executată nu este suficientă pentru reeducarea sa; mai mult, a avut în vedere că petentul a mai fost condmnat anterior la pedepse cu închisoarea de încă 3 ori pentru comiterea unor infracțiuni de furt calificat fiind liberat condiționat și, cu toate acestea, a perseverat în săvârșirea de infracțiuni săvârșind fapte mult mai grave, respectiv contra integrității persoanei, aspect ce denotă că nu a înțeles finalitatea acestei instituții. Totodată, având în vedere abaterea disciplinară săvârșită, gravitatea infracțiunii comise și cuantumul ridicat al pedepsei aplicate, instanța a apreciat că amânarea acordată inițial, de mai puțin de 3 luni (de la 22.05.2012 până la 21.08.2012) este insuficientă pentru reeducarea condamnatului.
Împotriva sentinței menționare a declarat recurs condamnatul G. V., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței primei instanțe și în rejudecare admiterea cererii de liberare condiționată.
Analizând recursul declarat de petentul condamnat G. V., în raport de motivele invocate cât și din oficiu, față de actele și lucrările din dosar, se reține că recursul este admisibil:
Prima instanță a reținut justificat ca fiind îndeplinită condiția referitoare la fracția de pedeapsă executată întrucât condamnatul G. V. a executat ¾ din pedeapsă, însă cu toate că instanța a reținut cu privire la comportamentul avut pe perioada executării acestei fracții că, dovezile aflate la dosar sunt concludente în sensul că petentul a fost stăruitor în muncă, disciplinat și a dat dovezi temeinice de îndreptare, a respins neîntemeiat cererea de liberare condiționată.
Astfel din caracterizarea și procesul verbal întocmite de Comisia pentru individualizarea regimului de individualizare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului Timișoara, rezultă că petentul a prezentat o conduită situațională, a fost sancționat disciplinar o dată, sancțiune ridicată ulterior prin raport de recompensare, fiind recompensat pe perioada detenției de 34 ori, a fost implicat în programe de educație și a participat la activități lucrative.
Petentul a desfășurat activități educative, a participat la activități de reintegrare socială și la activități lucrative, fiind selecționat să participe și la activități productive în exteriorul locului de deținere.
Așa fiind, se constată că probele aflate la dosar sunt concludente în sensul că petentul pe durata executării pedepsei a dat dovadă de stăruință în muncă și disciplină, existând dovezi temeinice de îndreptare, ceea ce reflectă o bună comportare a condamnatului în perioada menționată. Împrejurarea că petentul a fost sancționat disciplinar la 01.10.2010 sancțiune ulterior ridicată, și că posedă antecedente penale, au fost avute în vedere anterior, întrucât petentul a mai fost discutat în comisie la data de 22.05.2012 fiind amânat până la 21.08.2012.
Având în vedere împrejurările arătate, reținute pe baza caracterizării și procesului verbal întocmite de comisia de propuneri pentru punerea în libertate condiționată din cadrul Penitenciarului Timișoara, se apreciază de instanță că reeducarea condamnatului se poate realiza și fără executarea restului de pedeapsă în penitenciar, astfel că această executare în penitenciar nemaifiind necesară în continuare pentru asigurarea îndreptării condamnatului, se apreciază că se impune liberarea condiționată a acestuia.
Față de aceste considerente văzând și dispozițiile art. 38515 pct. 2 lit. d C.p.p., urmează a admite recursul declarat de condamnatul G. V., împotriva sentinței penale nr. 2602/19.09.2012 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ ; va casa sentinta recurată și rejudecând cauza:
În baza art. 450 C.p.p. raportat la art. 59 C.p.p., urmează a admite propunerea formulată de Comisia de propuneri pentru punerea în libertate condiționată din cadrul Penitenciarului Timișoara și va dispune liberarea condiționată a condamnatului G. V., din executarea pedepsei rezultante de 21 ani închisoare aplicată prin sentinta penală nr. 1610/2006 a Judecătoriei A. pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, în urma contopirii pedepselor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515 pct. 2 lit. d C.p.p., admite recursul declarat de condamnatul recurent G. V., împotriva sentinței penale nr.2602/19.09.2012 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ .
Casează sentinta recurată și rejudecând cauza:
În baza art. 450 C.p.p. raportat la art. 59 C.p.p. admite propunerea formulată de Comisia de propuneri pentru punerea în libertate condiționată din cadrul Penitenciarului Timișoara.
Dispune liberarea condiționată a condamnatului G. V., fiul lui M. și M., născut la data de 23.07.1967 în Sibiu, jud. Sibiu, CNP –_, de sub puterea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 2173/2006 emis de Judecătoria A., în baza sentinței penale nr. 1610/2006 prin care s-a aplicat condamnatului pedeapsa rezultantă de 21 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, în urma contopirii pedepselor, deținut în Penitenciarul Timișoara.
În baza art. 192 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului și dispune plata sumei de 100 lei din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T. reprezentând plata onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 26.11.2012.
Președinte,Judecător,Judecător,Grefier,
A. PetruțaAnișoara C. ȚiraIoan PopescuRamona P.
Red. P.A/R.P.
2 ex/03.12.2012
Primă instanță – A. N.
| ← Propunere de arestare preventivă a inculpatului. Art. 149 ind... | Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... → |
|---|
