Propunere de arestare preventivă a inculpatului. Art. 149 ind 1. C.p.p.. Decizia nr. 664/2012. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 664/2012 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 29-10-2012 în dosarul nr. 664/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 664/R
Ședința publică din 29.10.2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. P.
JUDECĂTOR: M. B.
JUDECĂTOR: C. A. ȚIRA
GREFIER: C. M.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror L. V.-M. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul T..
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de inculpatii S. M. T. si V. R. S., împotriva încheierii penale nr. 8/20.10.2012 a Judecătoriei D., pronuntată în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul S. M. T., aflat în stare de detentie și asistat ales P. L. și inculpatul V. R. S., aflat în stare de detentie și asistat de avocat ales A. R..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind alte cereri de formulat sau exceptii de invocat, instanta acordă cuvântul asupra recursurilor declarate în cauză.
Apărătorul ales al inculpatului S. M. T., solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe fond respingerea propunerii de arestare preventivă și cercetarea inculpatului în stare de libertate, considerând că masura arestării preventivă este o masura exceptională. De asemenea, apărătorul consideră că în cauză nu este îndeplinită condiția pericolului social al inculpatului. Apărătorul solicită a se avea în vedere că între timp inculpatul a achitat o parte din prejudiciu, urmând a achita si restul de prejudiciu rămas.
În subsidiar, apărătorul solicită a se lua o altă masura, neprivativă de libertate.
Apărătorul ales al inculpatului V. R. S., solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe fond revocarea măsurii arestării preventive. Apărătorul solicită a se avea în vedere că inculpatul a recunoscut si regretat săvârșirea faptei încă de la început, a avut o atitudine sinceră și nu a mai săvârșit fapte penale, astfel încât solicită să fie cercetat în stare de libertate.
Procurorul solicită respingerea recursurilor, mentinerea încheierii ca fiind temeinică și legală, apreciind că inculpatii prezintă pericol concret pentru ordinea publică fapt pentru care justifică privarea lor de libertate la care se adaugă și impactul negativ adus asupra ordinii publice prin fapta săvârșită de către acestia.
Inculpatul S. M. T., având ultimul cuvânt arată că lasă la aprecierea instantei solutionarea recursului.
Inculpatul V. R. S., având ultimul cuvânt arată că lasă la aprecierea instantei solutionarea recursului.
INSTANTA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 8/20.10.2012 a Judecătoriei D., pronuntată în dosarul nr._, prima instanta în baza art. 23 pct.4 din Constituția României, art.149 indice 1 alin.9 Cod procedură penală, raportat la art.148 lit.”f” Cod procedură penală, a admis propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria D., sens în care:
A dispus arestarea preventivă a inculpatului V. R.-S., pentru 29 de zile începând cu data de 20 octombrie 2012, orele 14,30 până la data de 17 noiembrie 2012, inclusiv.
În baza art. 146 alin. 11 ind. 1 cod proc. penală a respins cererea formulată de către inculpatul V. R.-S. de luare a altei măsuri preventive neprivativă de libertate.
A dispus arestarea preventivă a inculpatului S. M.-T., pentru 29 de zile începând cu data de 20 octombrie 2012, orele 14,30 până la data de 17 noiembrie 2012, inclusiv.
În baza art. 146 alin. 11 ind. 1 cod proc. penală. respinge cererea formulată de către inculpatul S. M.-T. de luare a altei măsuri preventive neprivativă de libertate.
Pentru a hotărâ astfel, prima instanta a apreciat că cererea formulată este întemeiată, iar în prezenta cauză se impune arestarea preventivă a inculpaților V. R. S. și S. M. T. pentru următoarele considerente:
Potrivit art.148 Cod procedură penală raportat la art.143 Cod procedură penală, arestarea preventivă a inculpatului poate fi dispusă atunci când există probe sau indicii temeinice că acesta a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și că în același timp se găsește într-una din situațiile expres prevăzute de art.148 al.1 lit.”a-f” Cod procedură penală.
Art.148 alin.1 lit.”f” Cod procedură penală prevede că măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată în cazul în care acesta a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Instanța a reținut că, în cauză există probe, iar nu numai indicii temeinice, că inculpatul S. M. T. împreună cu inculpatul V. R. S. în data de 18.10. 2012, în intervalul de timp 12,15 - 12,30, pe drumul județean 58 B, între localitățile Butin și Percosova din județul T., au deposedat prin imobilizare și violență fizică pe numita Madăr R., agent poștal din cadrul Oficiului Poștal D., de suma de aproximativ 13.000 lei.
Astfel, aceste aspecte sunt reținute de instanță în urma analizării plângerii părții vătămate Madăr R., declarațiile martorilor I. M.-F. și Barany I.-V., raport de constatare medico-legală nr. 2557/19.10.2012 ,procesul-verbal de cercetare la fața locului din 18 octombrie 2012 și planșele fotografice - filele 49-59 dosar urmărire penal; procesul-verbal de sesizare din oficiu din 18 octombrie 2012.Pe de altă parte, instanța a constatat că în privința inculpatului S. M. T. există și suficiente indicii din care rezultă că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, avându-se în vedere atât modul de concepere și de desfășurare a activității infracționale, cât și trecutul său infracțional.
Lăsarea în libertate a inculpatului S. M. T. și a inculpatului V. R. S., după cele constatate mai sus, prezintă un real pericol public și datorită rezonanței publice pe care fapta a avut-o în comunitatea din care provin atât inculpații cât și partea vătămată, rezonanță care este de natură să trezească sentimentul de insecuritate, de revoltă în rândul comunității deoarece inculpații prin felul în care au procedat au manifestat un vădit dispreț față de relațiile sociale referitoare la patrimoniul privat, la libertatea morală și integritatea corporală a părții vătămate M. R., cu consecințe grave asupra sănătății acesteia. În același timp, inculpatul S. M. T. a dat dovadă de dispreț și față de legea penală, pe care stăruie să o încalce. Instanța nu poate să nu constate totodată că inculpatul S. M. T. nu se află la prima încălcare a legii penale acesta fiind condamnat de mai multe ori, iar fapta pentru care s-a propus arestarea sa e săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie, conform fișei de cazier de la fila 13 a dosarului de urmărire penală.
De asemenea, inculpatul S. M. T. atât în declarațiile date în fața organelor de cercetare penală, cât și în fața instanței nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii de tâlhărie. În ceea ce-l privește pe inculpatul V. R. S. în declarația dată în fața organelor de urmărire penală (fila 26-29) și menținută în fața instanței, a recunoscut săvârșirea faptei de tâlhărie și descrie cu lux de amănunte modalitatea în care a săvârșit fapta împreună cu inculpatul S. M. T..
Astfel cum a relevat și parchetul, instanța a apreciat că luarea unei măsuri neprivative de libertate, cum ar fi obligarea de a nu părăsi țara, este inoportună raportat la modalitatea concretă de săvârșire a faptei de tâlhărie, respectiv pe baza unei înțelegeri prealabile între inculpați, ambii exercitând asupra părții vătămate acte de constrângere fizică, acte care au avut aptitudinea de a înfrânge rezistența acesteia, aducând-o în stare de neputință de a se apăra, imobilizând-o în scopul deposedării acesteia de suma de bani reprezentând pensiile și alocațiile pe care aceasta le ducea în data de 18.10.2012, în calitatea sa de agent poștal, locuitorilor din localitatea Percosova, inculpații lăsând victima în mijlocul câmpului, în stare de imobilizare după ce au deposedat-o de suma de_ lei, astfel că imobilizarea victimei, în această situație a exces acțiunii necesare în desfășurarea laturii obiective a infracțiunii de tâlhărie, putând exista, în această situație, de sine stătătoare, și infracțiunea de lipsire de liberate în mod ilegal prevăzută de art. 189 cod penal.
Trebuie remarcată sub acest aspect și ușurința și ferocitatea cu care inculpații și-au construit rezoluția infracțională: culegând informații cu privire la ziua, ora când agentul poștal se va deplasa spre localitatea Percosova în vederea distribuirii pensiilor și alocațiilor, planificând modalitatea în care să o deposedeze pe victimă de suma de bani transportată, exercitând ambii acte de violență asupra victimei, imobilizând-o în vederea înfrângerii rezistenței acesteia, alegând să urmărească victima și să o oprească pe un loc public, respectiv pe drumul dintre localitatea Butin și Percosova, ambii inculpați folosind o cagulă pentru a nu fi recunoscuți și mănuși pentru a nu lăsa urme, prejudicierea pensionarilor prin neplata pensiilor la timp.
Actele reprobabile comise de către inculpați au generat în rândul opiniei publice un sentiment de teamă, revoltă și indignare, iar lăsarea în libertate a inculpaților poate acredita ideea că justiția nu acționează ferm împotriva unor manifestări infracționale cu grad ridicat de pericol social.
De asemenea, lăsarea în libertate a inculpaților poate încuraja alte persoane să comită fapte similare, generând sentimentul de nesiguranță și teamă în rândul opiniei publice din comunitatea mică a localității Percosova și din satele din împrejurimi.
Instanța a avut în vedere dispozițiile reglementărilor internaționale care garantează drepturile persoanei, întrucât potrivit art.11 alin.2 din Constituția României, tratatele ratificate de Parlament, conform legii, fac parte din dreptul intern, aplicându-se cu prioritate în caz de neconcordanță (art. 20 alin.2 din Constituție), cu excepția situațiilor când reglementările interne sunt mai favorabile. Dispozițiile Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale (CEDO) sunt direct aplicabile în România, convenția fiind ratificată prin Legea nr. 30/18 mai 1994.
Articolul 5 paragraful 3 din CEDO garantează dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil sau de a fi pus în libertate în cursul judecății, sub rezerva unor garanții care să asigure că persoana se va prezenta la audieri.
Regula este că urmărirea și judecarea inculpatului să se realizeze cu persoana în stare de libertate, iar excepția este privarea de libertate. Libertatea individuală și siguranța persoanei sunt inviolabile, iar arestarea persoanei este permisă numai în cazurile și în procedura prevăzută de lege (art.23.din Constituția României ).
Un alt principiu al procesului penal de care instanța trebuie să țină seama este acela potrivit căruia orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre definitivă (art.5 c.p.p ).
În consecință, instanța de judecată este obligată să interpreteze dispozițiile art.148 f C.p.p în strânsă legătură cu aceste reglementări constituționale și internaționale, direct aplicabile, care garantează libertatea persoanei.
De asemenea, nu trebuie omis nici art.136 c.p.p în care se prevede că scopul măsurilor preventive, precum și criteriile ce se au în vedere la alegerea măsurii (scopul acesteia, gradul de pericol social al infracțiunii, sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de acre se ia măsura).
În acest sens, cu privire la aplicarea art.5 &3 din CEDO, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în mai multe decizii că autoritățile juridice naționale sunt competente să cerceteze toate circumstanțele de natură să se admită sau să se înlăture existența unei veritabile exigențe de interes public, care să justifice o derogare de la regula respectului libertății individuale, însă pericolul că inculpatul s-ar sustrage de la judecată nu poate fi dedus numai pe baze gravității sancțiunilor penale aplicabile acestuia pentru fapta ce face obiectul cauzei. Totodată trebuie să se țină seama și de circumstanțele personale ale acestuia. Curtea Europeană a admis că prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie, cel puțin o perioadă de timp, însă prezervarea ordinii publice poate fi apreciată ca pertinentă și suficientă numai dacă se bazează pe fapte de natură să se arate că eliberarea inculpatului ar tulbura în mod real ordinea publică (cauza Kemmache împotriva Franței ).
În afara de aceasta, detenția nu rămâne legitimă decât dacă ordinea publică este efectiv amenințată, iar continuarea detenției nu poate să servească pentru a anticipa o pedeapsă privativă de libertate.
Jurisdicțiile naționale nu trebuie să examineze de o manieră pur abstractă necesitatea privării de libertate, limitându-se să ia în considerare gravitatea infracțiunii.
Având în vedere garanțiile prezentate mai sus și apreciind că interesul general primează în vederea protejării ordinii publice amenințate, apreciind că în cauză, fiind vorba de fapte îndreptate tocmai împotriva relațiilor sociale referitoare la patrimoniul privat, la încrederea și buna –credință pe care trebuie să se bazeze relațiile sociale, la atributele fundamentale ale persoanei, viața, integritatea corporală, libertatea persoanei, cu consecințe ce au avut un puternic impact social, există împrejurări care să demonstreze, la acest moment, un interes public real care să justifice privarea de libertate a inculpaților, în condițiile în care constatând (față de cele expuse mai sus) ca sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit.”f” Cod procedură penală, e prev. de art. 136 și. 148 lit. f) C.p.p., în sensul că inculpații au comis o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, dat și de rezonanța pe care această faptă, prin modul său de concepere și realizare, prin împrejurările în care a fost săvârșită și prin urmările produse, a avut-o în rândul colectivității, mai ales dacă ne raportăm la suma considerabilă de bani reclamată ca sustrasă (sumă care era destinată plății pensiilor și alocațiilor locuitorilor din localitatea Percosova) și care este de natură să creeze un sentiment de insecuritate, de revoltă și de neîncredere în buna desfășurare a actului de justiție și să nască temerea că organele judiciare nu reacționează eficient în vederea împiedicării comiterii de noi fapte, respectiv există riscul ca acesta să săvârșească noi infracțiuni, instanța a admis propunerea de arestare preventivă formulată de către P. de pe lângă Judecătoria D., cu consecința dispunerii, în baza art.23 pct.4 din Constituția României, art.149 indice 1 alin.9 Cod procedură penală, raportat la art.148 lit.”f” Cod procedură penală, arestării preventive a inculpatului S. M. T., pe o perioada de 29 de zile, iar în baza art. 146 alin. 11 ind. 1 cod proc. penală a respins cererea de luare a altei măsuri preventive neprivativă de libertate. De asemenea, a dispus arestarea preventive a inculpatului V. R. S., pe o perioada de 29 de zile, iar în baza art. 146 alin. 11 ind 1 cod proc penală a respins cererea de luare a altei măsuri preventive neprivativă de libertate.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termenul prevăzut de lege, inculpatii S. M. T. si V. R. S., cererile fiind înregistrate pe rolul Tribunalului Timis la data de 24.10.2012, sub acelasi numar de dosar, respectiv_ .
Recursul nu a fost motivat în scris, temeiurile care au justificat introducerea cererii fiind dezvoltate doar oral, în condițiile prevăzute de art.38510 alin.3 C.p.p.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, precum și în limitele prev. de art. 385/6 C.p.p., tribunalul constată că prima instanță pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, în mod întemeiat a admis propunerea formulată de P. de pe lângă Judecătoria D. privind luarea măsurii arestării preventive fată de inculpatii S. M. T. si V. R. S..
Prima instanță a constatat întemeiat, că lăsarea în libertate a inculpaților S. M. T. si V. R. S. prezintă un real pericol public și datorită rezonanței publice pe care fapta a avut-o în comunitatea din care provin atât inculpații cât și partea vătămată, rezonanță care este de natură să trezească sentimentul de insecuritate, de revoltă în rândul comunității deoarece inculpații prin felul în care au procedat au manifestat un vădit dispreț față de relațiile sociale referitoare la patrimoniul privat, la libertatea morală și integritatea corporală a părții vătămate M. R., cu consecințe grave asupra sănătății acesteia. În același timp, inculpatul S. M. T. a mai suferit anterior condamnari, astfel că a dat dovadă de dispreț și față de legea penală, pe care stăruie să o încalce.
De asemenea, tribunalul reține că așa cum a subliniat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Kemmache împotriva Franței, în situația în care măsura arestării preventive a fost dispusă pentru protejarea ordinii publice, aceasta este legitimă doar atâta timp cât ordinea publică este efectiv amenințată. Or, în prezenta cauză, fiind vorba de modalitatea concretă de săvârșire a faptei de tâlhărie, respectiv pe baza unei înțelegeri prealabile între inculpați, ambii exercitând asupra părții vătămate acte de constrângere fizică, acte care au avut aptitudinea de a înfrânge rezistența acesteia, aducând-o în stare de neputință de a se apăra, imobilizând-o în scopul deposedării acesteia de suma de bani reprezentând pensiile și alocațiile pe care aceasta le ducea în data de 18.10.2012, în calitatea sa de agent poștal, locuitorilor din localitatea Percosova, inculpații lăsând victima în mijlocul câmpului, în stare de imobilizare după ce au deposedat-o de suma de_ lei, astfel că imobilizarea victimei, în această situație a exces acțiunii necesare în desfășurarea laturii obiective a infracțiunii de tâlhărie, putând exista, în această situație, de sine stătătoare, și infracțiunea de lipsire de liberate în mod ilegal prevăzută de art. 189 cod penal.
În consecință, raportându-se la datele existente în dosarul de urmărire penală, la modalitatea în care a actionat inculpatii, la urmarea care s-a produs și care s-ar fi putut produce, instanța apreciază că toate aceste împrejurări reprezintă tot atâtea elemente că lăsarea în libertate a inculpatilor va contribui doar la sporirea sentimentului de temere și insecuritate pentru ceilalți cetățeni, situație incompatibilă cu principiile unei societăți democratice.
Pentru aceste considerente, urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b C.pr.pen., să se respingă ca nefondate recursurile declarate de recurenții inculpați S. M. T. si V. R. S., împotriva încheierii penale nr. 8/20.10.2012 a Judecătoriei D., pronuntată în dosarul nr._ .
În baza art. 192 alin. 2, 4 C.pr.pen., va obliga recurenții inculpați la 200 lei fiecare cheltuieli judiciare față de stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b C.pr.pen., respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatii recurenți V. R.-S., fiul lui R. și N., născut la data de 23 octombrie 1992 în orașul D., județul T., CNP-_, posesor al CI ., nr._, cu domiciliul în ., județul T., deținut în Arest I.P.J T. și S. M.-T.- fiul lui M. și R., născut la data de 6 februarie 1978 în orașul D., județul T., CNP_, posesor al C.I. . nr._, domiciliat în ., județul T., deținut în Arestul I.P.J T., împotriva încheierii penale nr. 8/20.10.2012 a Judecătoriei D., pronuntată în dosarul nr._ .
În baza art. 192 alin. 2,4 C.p.p, obligă inculpatii recurenti la plata sumei de 200 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 29.10.2012.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
A. P. M. B. C. A. Țira C. M.
A.P./C.M.
2 exempl.
Primă instanta - A. P. M.
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 630/2014.... | Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... → |
|---|
