Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Sentința nr. 499/2012. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 499/2012 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 28-12-2012 în dosarul nr. 499/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ Nr. 499/2012
Ședința publică de la 28 decembrie 2012
Completul compus din:
Președinte: A. C. ȚIRA
Grefier: R. P.
Ministerul Public - P. de pe lângă Tribunalul T. a fost reprezentat de procuror D. M.
Pe rol se află pronunțarea asupra cauzei penale privind pe inculpatul A. C., trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor prev. de art.4 din Legea nr.241/2005, art.9 alin.1 lit.f din Legea nr.241/2005 și art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 C.p., cu aplicarea art.33 lit.a C.p.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au avut loc în ședința publică din data de 17.12.2012, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre; la acel termen de judecată, instanța, din lipsă de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând, constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul T. nr. 1433/P/2009, emis la data de 20.07.2012 și înregistrat pe rolul Tribunalului T. sub nr._ la data de 25.07.2012, inculpatul A. C. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 4 din Legea nr.241/2005, art.9 alin.1 lit.f din Legea nr.241/2005 și art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 C.p.
În fapt, s-a reținut în sarcina inculpatului că, în calitate de administrator al . Timișoara, deși a fost somat de comisarii din cadrul Gărzii Financiare și de inspectorii din cadrul A. să se prezinte la sediul lor pentru efectuarea unui control, respectiv a unei inspecții fiscale parțiale, somații despre care a luat la cunoștință, a refuzat nejustificat să dea curs acestor solicitări și a refuzat nejustificat să prezinte documentele legale solicitate de organele fiscale, în scopul împiedicării verificărilor financiare-fiscale.
De asemenea, s-a reținut în sarcina inculpatului că, în calitate de administrator al . Timișoara, în perioada 16.09._09,cu ocazia executării unor lucrări de construcții la imobilul aparținând numitului C. S. P., a încasat suma totală de 29.300 euro, sumă pe care nu a înregistrat-o în evidențele contabile și pentru care nu a achitat taxele și impozitele datorate bugetului de stat, care a fot prejudiciat cu suma de 67.213 lei, din care 38.345 lei o reprezintă impozitele și TVA-ul de la plata cărora s-a sustras, iar diferența o constituie majorări de întârziere și penalitățile de întârziere.
În sfârșit, în sarcina inculpatului s-a reținut că, în calitate de asociat și administrator al . Timișoara, la data înființării societății, a făcut declarații fictive cu privire la sediul social al acesteia, în scopul sustragerii de la efectuarea verificărilor financiare-fiscale.
Analizând materialul probator administrat în cele două faze ale procesului penal, instanța reține următoarea situație de fapt:
În cursul lunii septembrie 2006 inculpatul A. C. și soția sa, M. M. M., în calitate de asociați, au înființat . Timișoara, inculpatul fiind numit administrator.
Principalul obiect de activitate al societății a fost stabilit „construcții de clădiri și lucrări de geniu”.
Sediul social al societății comerciale a fost stabilit în Timișoara, ., ., în acest sens fiind încheiat, la 07.09.2006, un contract de comodat între inculpat, în calitate de reprezentant al ., în calitate de comodatar, și V. (căsătorită B.) D. P., proprietara apartamentului, în calitate de comodant. Obiectul contractului îl forma transmiterea gratuită a folosinței imobilului pentru o durată de trei luni, din 10.09.2006 până în 10.12.2006, cu posibilitatea de prelungire prin încheierea unor acte adiționale înainte de expirarea contractului. După data expirării contractului de comodat între cele două părți nu a mai fost însă încheiat niciun act adițional prin care să se prelungească dreptul . de a folosi apartamentul respectiv.
În luna septembrie 2008 . Timișoara, prin asociat și administrator A. C., în calitate de antreprenor, a încheiat cu persoana fizică C. S. P., în calitate de client, un „Contract de prestări servicii” care avea ca obiect preluarea și executarea unor lucrări la imobilul din . obligându-se să execute și să conducă lucrările până la recepția și predarea lor.
În cuprinsul contractului, în Capitolul III, se detaliază cele 15 faze de lucrări și faptul că „antreprenorul va executa aceste lucrări cu material propriu”. Durata de executare a lucrărilor stabilită în contract era de 60 de zile lucrătoare începând cu data semnării contractului, recepția lucrărilor urmând a fi efectuată pe fază de execuție, la încheierea fazelor și la semnarea procesului verbal de recepție.
La Capitolul VII al contractului s-a prevăzut că „lucrările se vor executa la prețuri de comun acord stabilite”, pe fiecare fază de executare, stabilindu-se că 28.600 euro reprezintă costul materialelor și al manoperei și că beneficiarul urmează să facă plata a 10.000 euro pe parcursul efectuării acoperișului, 10.000 euro la finalizarea montajului OSB și montarea sistemului termic și zugrăvirea fațadei, 4.500 euro după finalizarea tratării lemnului și izolarea interioară cu vată minerală a imobilului, 2.100 euro după executarea șapei, a instalației electrice și amenajarea interioară cu rigips și 2.000 euro la finalizarea lucrărilor contractate.
După demararea lucrărilor, pe măsură ce martorul C. S. P. îi remitea bani inculpatului, sumele au fost consemnate într-un document întocmit de cele două părți și intitulat „Proces-verbal de plăți conform contractului între . și C. S. P. încheiat la data de 16.09.2008”, învinuitul semnând în dreptul fiecărei sume primite și la finalul fiecărei pagini, aplicând și ștampila ..
În această modalitate inculpatul a primit de la C. S. P. suma totală de 29.300 euro, echivalentul în lei fiind stabilit de Garda Financiară la 109.560,65 lei, după cum urmează: la data de 16.09.2008: 2.300 euro; la data de 17.09.2008: 600 euro; la data de 18.09.2008: 400 euro; la data de 22.09.2008: 3.100 euro; la data de 17.10.2008: 2.000 euro; la data de 20.10.2008: 2.000 euro; la data de 21.10.2008: 2.000 euro; la data de 22.10.2008: 2.000 euro; la data de 23.10.2008: 2.000 euro; la data de 24.11.2008: 2.000 euro; la data de 25.11.2008: 2.000 euro; la data de 26.11.2008: 500 euro; la data de 07.02.2009: 2.100 euro.
Pe același proces-verbal inculpatul a confirmat primirea, la data de 02.10.2008, a sumei de 2.000 euro pentru efectuarea unei lucrări suplimentare constând în „structură+placă garaj (manoperă+ materiale)” și, la o dată neprecizată, a sumei de 700 euro pentru efectuarea unei lucrări suplimentare constând în „pergolă terasă-structură”.
Pentru primirea acestor sume inculpatul nu a emis nici chitanță, nici factură, acest proces verbal fiind singurul act care confirmă încasarea sumelor de bani de la C. S. P..
Faptul că inculpatul nu a înregistrat în contabilitate aceste sume de bani rezultă din actele de control întocmite și din evidențele existente la organele fiscale, deoarece societatea nu a declarat sumele corespunzătoare ca TVA de recuperat și nici impozit pe profit realizat.
Întrucât inculpatul nu a înregistrat în contabilitate veniturile realizate în relațiile comerciale cu C. S. P., organele fiscale au procedat la stabilirea bazei impozabile și a obligațiilor datorate bugetului de stat. S-a stabilit astfel că . Timișoara, prin nedeclararea veniturilor, a produs bugetului consolidat al statului un prejudiciu în cuantum de 38.346,22 lei reprezentând 17.529,70 lei impozit pe profit și 20.816,52 lei TVA, la care se adaugă majorări calculate la aceste sume.
În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize financiar-contabilă judiciară, pentru a stabili dacă în contabilitatea . figurează sumele aflate în litigiu, dacă au fost achitate impozitul pe profit și TVA-ul aferente, dacă s-a produs vreun prejudiciu bugetului de stat prin faptele învinuitului de a nu înregistra în evidența contabilă operațiunile comerciale efectuate și veniturile realizate și care este cuantumul acestuia.
În cuprinsul concluziilor raportului de expertiză s-a arătat că din analiza datelor înscrise în documentele contabile depuse de inculpat la organele fiscale în numele . (deconturi TVA din 2008 și 2009; situația activelor, datoriilor și capitalurilor proprii pentru semestrul I 2008 și semestrul I 2009; bilanțul contabil și balanța de verificare pentru anul 2008) rezultă că sumele menționate ca fiind primite de la C. S. P. nu sunt înregistrate în evidența contabilă a ., în balanța de verificare depusă la 31.12.2008 nefiind înregistrate venituri, și, ca atare, consecința logică a neînregistrării sumelor respective, care totalizează 29.300 euro, este faptul că nu au fost calculate și achitate obligațiile fiscale ce decurgeau din această operațiune, TVA de 20.816,52 lei și impozit pe profit de 17.529,70 lei.
Expertul a concluzionat că prin neînregistrarea veniturilor aferente lucrărilor efectuate și sumelor încasate s-a produs un prejudiciu de 67.213 lei bugetului de stat, care include majorări de întârziere.
În condițiile în care lucrările de construcții nu au fost efectuate, la data de 19.02.2009 C. S. P. s-a adresat Gărzii Financiare-Secția T. cu o reclamație în cuprinsul cărei a arătat că în septembrie 2008 a încheiat un contract de prestări servicii cu . pentru efectuarea unor lucrări de construcții, că a efectuat plăți conform procesului verbal de plăți care certifică primirea sumelor de bani de către reprezentantul . dar nu a primit nici chitanță, nici factură și că lucrările nu au fost efectuate.
Urmare a acestei sesizări, comisarii din cadrul Gărzii Financiare-Secția T. au efectuat, în perioada februarie-martie 2009, un control la . pentru a verifica aspectele sesizate de C. S. P.. Potrivit notei de constatare întocmită cu această ocazie constatând faptul că societatea nu funcționează la sediul social declarat, în condițiile în care deși s-au deplasat de mai multe ori la sediul social comisarii nu au găsit niciun reprezentant al societății.
De asemenea, s-a arătat că inculpatul, deși a fost anunțat telefonic, nu s-a prezentat la control cu actele solicitate, după care nu a mai putut fi contactat, pentru a împiedica efectuarea verificărilor inculpatul nedând curs invitațiilor transmise atât la sediul social al ., cât și la domiciliul său.
Inculpatului i-au fost transmise invitații la sediul social al firmei pentru a se prezenta la sediul Gărzii Financiare în vederea efectuării controlului, fiindu-i indicate actele ce urmau a fi prezentate, la 25.02.2009, 19.03.2009, 31.03.2009. Invitațiile au fost returnate după expirarea termenului de păstrare deoarece nimeni nu s-a prezentat pentru a le ridica.
O asemenea invitație a fost transmisă și la domiciliul din Ghilad al inculpatului, tatăl acestuia confirmând în 20.03.2009 primirea invitației.
În acest context, prin adresa nr._ TM/29.04.2009 Garda Financiară s-a adresat DGFP T. cu o solicitare de efectuare a inspecției fiscale la . pentru ca, urmare a celor constatate, să procedeze la determinarea obligațiile datorate bugetului de stat.
Astfel, în iunie 2009, inspectorii din cadrul A.-DGFP T.-SAF-AIF-Serviciul de Inspecție Fiscală Persoane Juridice I au efectuat un control la . constatând că societatea nu funcționează la sediul social declarat, că nu s-a putut lua legătura cu reprezentantul legal al societății, că invitațiile transmise la domiciliul fiscal și la domiciliul inculpatului s-au întors fără ca acesta să se prezinte cu actele solicitate pentru efectuarea controlului.
În acest scop la data de 02.06.2009 inspectorii fiscali s-au deplasat la sediul societății pentru a realiza inspecția fiscală parțială, însă nu au putut lua legătura cu reprezentantul . și au constatat că societatea nu desfășoară nicio activitate la domiciliul fiscal declarat. Inspectorii fiscali i-au transmis inculpatului, la 03.06.2009, 15.06.2009, 22.06.2009, la sediul social al firmei și la domiciliul din Ghilad, invitații pentru a se prezenta la sediul instituției în vederea efectuării controlului, indicând actele ce urmau a fi prezentate. Invitațiile transmise la sediul social al . au fost returnate după expirarea termenului de păstrare deoarece nimeni nu s-a prezentat pentru a le ridica, iar invitațiile transmise la domiciliu învinuitului au fost returnate cu mențiunea „societate necunoscută în localitate”, „destinatar mutat din localitatea Ghilad. Societate necunoscută”.
În această situație organele fiscale au luat act de refuzul inculpatului de a se prezenta pentru efectuarea inspecției fiscale și, pe baza actelor depuse de C. S. P., au procedat la stabilirea obligațiilor fiscale suplimentare datorate de . bugetului de stat, considerând că refuzul de prezentare a actelor se datorează faptului că operațiunile comerciale ce urmau a fi controlate nu au fost înregistrate în contabilitatea societății.
Potrivit dispozițiilor art.9 alin.1 lit. b din Legea nr.241/2005 constituie infracțiunea de evaziune fiscală omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate.
Fapta inculpatului A. C. de a omite evidențierea, în actele contabile, a operațiunilor comerciale și a veniturilor realizate prin aceste operațiuni desfășurate pe baza contractului de prestări servicii încheiat cu martorul C. S. P. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005.
Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei nici în faza de urmărire penală și nici în faza de judecată. El a recunoscut împrejurarea că acel contract încheiat cu numitul C. S. P. este real, însă a adăugat faptul că nu a înregistrat sumele de bani primite de la beneficiar în contabilitate întrucât lucrările au fost efectuate de el în calitate de persoană fizică și nu de către firmă, motiv pentru care nici nu a eliberat vreo chitanță sau factură pentru aceste sume de bani.
Inculpatul a mai arătat că aproape întreaga sumă de bani primită de la C. S. P. a fost folosită pentru achiziționarea de materiale, astfel încât, atâta timp cât beneficiarul nu a plătit contravaloarea manoperei, el nu a obținut nici un profit.
Susținerile inculpatului sunt însă contrazise în totalitate de celelalte probe administrate în cauză.
În primul rând instanța va avea în vedere contractul de prestări servicii încheiat între părți în luna septembrie 2008. Acest contract nu a fost încheiat între două persoane fizice, după cum susține inculpatul, ci între numitul C. S. P. și . Timișoara, societate reprezentată de inculpat.
Mai mult decât atât, deși inculpatul susține că lucrările de execuție le-a efectuat personal, acest aspect este contrazis de înscrisurile aflate la dosarul de urmărire penală și declarațiile martorului R. F.. După cum rezultă din adresa nr.390/21.01.2011 a ITM T. la data executării lucrărilor la imobilul aparținând numitului C. S. P. . avea înregistrat un singur muncitor angajat.
Fiind audiat martorul R. F., acesta a arătat că în perioada executării lucrărilor la imobilul aparținând numitului C. S. P. a fost angajat la ., sens în care a și prestat lucrări la acest imobil, lucrări pentru care a și fost remunerat.
Ca atare, se poate constata că lucrările efectuate la acest imobil au fost executate de către . și nu de către inculpat în calitate de persoană fizică.
Aceleași aspecte au fost relatate și de martorul C. S. P.. Acesta a precizat că la data de 16.09.2008 a încheiat un contract de prestări servicii cu ., societate care a fost reprezentată de inculpat. Martorul a mai precizat că acest contract a avut ca obiect executarea de către această firmă a unor lucrări de construcție la un imobil ce-i aparținea, lucrări care au fost efectuate, parțial, de către inculpat și alți muncitori pe care acesta i-a adus cu el.
Martorul C. a mai indicat faptul că el a plătit firmei mai multe sume de bani, conform unui proces verbal de efectuare a plăților, proces verbal care a fost semnat de inculpat și ștampilat cu ștampila firmei. Martorul a mai învederat și faptul că pentru sumele de bani plătite și încasate de către . nu a fost eliberată nicio factură sau chitanță, aspect pe care de altfel l-a recunoscut și inculpatul.
După cum rezultă din acest proces verbal de centralizare a plăților prezentat de către numitul C. S. P., în perioada 16.09.2008 – 07.02.2009 . a încasat de la beneficiarul lucrării suma de 29.300 euro, venituri care nu au fost înregistrate în contabilitate.
Inculpatul a arătat că semnăturile de pe acest proces-verbal de centralizare a sumelor de bani primite seamănă cu ale sale, dar nu au fost executate de el deoarece nu a primit sumele de bani respective, motiv pentru care în cauză s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico-științifice grafice. După cum rezultă din concluziile raportului de constatare tehnico-științifică nr._/08.06.2011 întocmit de IPJ T. – Serviciul Criminalistic cele 9 semnături depuse la pozițiile corespunzătoare sumelor încasate, precum și semnăturile de la cele 3 poziții „A. C.” din cuprinsul procesului-verbal de plăți conform contractului încheiat între . și C. S. P. datat 16.09.2008 au fost executate de către inculpatul A. C..
De asemenea, semnătura depusă la poziția „Executant-.-prin dir. A. C.” din contractul de prestări servicii încheiat între . și C. S. P. din data de 16.09.2008 a fost executată de către A. C..
În ceea ce privește sumele de bani încasate de . de la numitul C. S. P., după cum s-a arătat deja, inculpatul a susținut că au fost folosite pentru achiziționarea materialelor necesare efectuării lucrărilor și nu au reprezentat venituri ale societății.
Aceste susțineri nu pot fi acceptate. În acest sens instanța va avea în vedere chiar contractul încheiat între părți. Astfel, în cuprinsul contractului s-a stipulat în mod expres că . va executa lucrările cu materialul propriu, astfel încât costul materialelor nu urma să fie suportat de beneficiar.
Mai mult decât atât, inculpatul nu a prezentat nicio dovadă privind existența unor facturi sau chitanțe pentru materialele consumate, nu a întocmit nici un deviz de lucrări sau proces-verbal de recepție din care să rezulte materialele folosite și lucrările efectuate, aspect evidențiat și prin concluziile raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză.
Anterior s-a arătat că inculpatul A. C., în calitate de administrator al ., a primit de la numitul C. S. P. suma de 29.300 euro, aceste venituri nefiind înregistrate în contabilitate.
În acest sens poate fi observată, în primul rând, nota de constatare întocmită de Garda Financiară la data de 27.04.2009, din care rezultă că pentru lucrările de construcție efectuate în favoarea numitului C. P. S. . nu a eliberat documentele legale, respectiv factură și chitanță, motiv pentru care se poate prezuma că aceste plăți nu au fost înregistrate în contabilitatea societății.
Aceleași aspecte au fost consemnate și în cuprinsul procesului verbal întocmit de inspectorii A. la data de 07.07.2009 cu ocazia efectuării unei inspecții fiscale la sediul societății. În cuprinsul acestui proces verbal s-a consemnat că având în vedere faptul că pentru lucrările de construcție efectuate în favoarea domnului C. S. P., . nu a eliberat documentele legale, respectiv factura și chitanța pentru sumele încasate printr-un Proces-verbal de plăți, se poate prezuma că aceste plăți nu au fost înregistrate în contabilitatea societății.
Instanța reține că în cursul urmăririi penale a fost efectuată și o expertiză contabilă, concluziile acesteia confirmând împrejurarea că veniturile obținute de către societatea administrată de inculpat nu au fost înregistrate sub nicio formă în contabilitate. Astfel, expertul a concluzionat că din analiza datelor înscrise în documentele contabile depuse de inculpat la organele fiscale în numele ., respectiv deconturi TVA din 2008 și 2009, situația activelor, datoriilor și capitalurilor proprii pentru semestrul I 2008 și semestrul I 2009, bilanțul contabil și balanța de verificare pentru anul 2008, rezultă că sumele menționate ca fiind primite de la numitul C. S. P. nu sunt înregistrate în evidența contabilă a ., în balanța de verificare depusă la 31.12.2008 nefiind înregistrate venituri. Ca atare, consecința logică a neînregistrării sumelor respective, care totalizează 29.300 euro, este faptul că nu au fost calculate și achitate obligațiile fiscale ce decurgeau din această operațiune, respectiv TVA în cuantum de 20.816,52 lei și impozit pe profit în cuantum de 17.529,70 lei.
În consecință, în opinia expertului, prin neînregistrarea veniturilor aferente lucrărilor efectuate și sumelor încasate s-a produs bugetului de stat un prejudiciu în valoare de 67.213 lei, această sumă incluzând și majorările de întârziere.
Referitor la infracțiunea prevăzută de art.9 alin.1 lit.f din Legea nr.241/2005, aceasta constă în sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea, declararea fictivă ori declararea inexactă cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate.
Inculpatul a arătat că în cursul anului 2006, dorind să-și înființeze o societate comercială, a contactat o persoană pe care nu o cunoștea, dar care publicase un anunț în presă că se ocupă cu înființarea de societăți comerciale. Această persoană s-a ocupat de actele necesare înființării firmei, inclusiv de găsirea unui spațiu unde să figureze sediul social al firmei, el neavând nicio implicare sub acest aspect.
În sfârșit, inculpatul a recunoscut împrejurarea că firma nu a funcționat niciodată la adresa unde era declarat sediul social al acesteia.
La sediul social al societății au fost trimise mai multe invitații, atât de către Garda Financiară, cât și de către inspectorii fiscali (25.02.2009, 19.03.2009, 31.03.2009, 03.06.2009, 15.06.2009, 22.06.2009) prin care administratorului firmei i s-a solicitat să se prezinte la organele fiscale cu toate documentele contabile în vederea efectuării unui control fiscal.
Aceste aspecte rezultă atât din cuprinsul notei de constatare întocmită de Garda Financiară la data de 27.04.2009, cât și din cuprinsul procesului verbal întocmit de A. la data de 07.07.2009. Organele fiscale au consemnat faptul că deși atât comisarii Gărzii Financiare, cât și inspectorii fiscali, s-au deplasat la sediul declarat al societății, au constatat că aceasta nu a funcționat niciodată la acest sediu, iar acolo nu a fost găsit nici un reprezentant al firmei.
Mai mult decât atât, după cum rezultă din cuprinsul notei de constatare întocmită de Garda Financiară, inculpatul a fost contactat telefonic pentru a se prezenta la control, astfel încât se poate trage concluzia că avea cunoștință de împrejurarea că trebuia să se prezinte la organele fiscale cu actele contabile, acte pe care nu însă le întocmise.
Sub acest aspect apar ca fiind relevante și declarațiile martorilor V. D. P. și C. N. M..
Martorul V. a arătat că este proprietarul apartamentului în care figurează sediul social al firmei administrată de inculpat. Martorul a mai arătat că nu îl cunoaște pe inculpat sau pe vreun angajat al . și că societatea nu a funcționat niciodată la adresa respectivă și nu au avut niciun bun în apartament.
Totodată, martorul a mai indicat faptul că a semnat contractul de comodat care a condus la înființarea societății comerciale la rugămintea soțului său, care i-a spus că dorește să-și ajute un prieten să înființeze o firmă.
În sfârșit, martorul a mai precizat și că de-a lungul timpului a mai primit documente adresate ., pe care i le-a dat soțului său și știe că acesta i-a comunicat inculpatului documentele.
La rândul său, martorul C. N. M., cea care se ocupa de contabilitatea ., a confirmat faptul că nu a desfășurat niciun fel de activitate la sediul social. Martorul a menționat că înregistra în contabilitate doar actele pe care i le dădea inculpatul și nu a știu nimic despre contractul încheiat cu C. S. P. și despre sumele primite de la acesta.
Mai mult decât atât, martorul a susținut că, din câte își amintește, în perioada cât a lucrat la . societatea nu a desfășurat activitate și nu i-au fost aduse facturi pentru decontare sau pentru înregistrare în evidențele contabile.
În opinia instanței, în prezenta cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art.9 alin.1 lit.f din Legea nr.241/2005. Astfel, inculpatul a făcut declarații fictive în ceea ce privește sediul social al . – sediul fiind declarat la locuința unei persoane necunoscute, unde firma nu a funcționat niciodată, a existat o acțiune de control desfășurată de organele fiscale – acțiune finalizată prin nota de constatare întocmită de Garda Financiară T. la data de 29.04.2009 și prin procesul verbal de inspecție fiscală întocmit la data de 07.07.2009 și, în același timp, a existat și intenția inculpatului de a se sustrage de la efectuarea verificărilor fiscale – intenție certificată prin comportamentul adoptat de inculpat, încă de la data înființării societății comerciale inculpatul urmărind să nu se conformeze dispozițiilor Legii nr.26/1990 sau Legii nr.31/1990 referitoare la obligația de a declara în mod real sediul social la care urmează să funcționeze noua societate comercială, tocmai în ideea de a nu fi găsit și de a se sustrage acțiunilor de control desfășurate de autoritățile statului.
În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art.4 din Legea nr.241/2005, instanța reține că la data desfășurării activității infracționale (anul 2009) aceasta consta în refuzul nejustificat al unei persoane de a prezenta organelor competente, după ce a fost somată de 3 ori, documentele legale și bunurile din patrimoniu, în scopul împiedicării verificărilor financiare, fiscale sau vamale
După cum s-a arătat deja, inculpatul a fost invitat atât de către Garda Financiară, cât și de către inspectorii fiscali (la datele de 25.02.2009, 19.03.2009, 31.03.2009, 03.06.2009, 15.06.2009, 22.06.2009) să se prezinte în fața organelor fiscale, cu toate documentele contabile, în vederea efectuării unui verificări fiscale.
Inculpatul a susținut că nu a primit nicio invitație de la Garda Financiară sau de la DGFP T. și nu a cunoscut solicitarea acestora de a se prezenta cu documentele contabile.
Susținerile sale sunt însă contrazise de celelalte probe administrate în cauză.
Astfel, în cuprinsul notei de constatare a Gărzii Financiare s-a consemnat expres împrejurarea că inculpatul a fost contactat telefonic și a afirmat că se va prezenta la control, dar nu a făcut-o, ulterior nemaiputând fi contactat.
Apoi, martorul C. N. M. arătat că a fost sunată de inculpat, care i-a transmis că a fost contactat de un angajat de la finanțe și i-a cerut informații despre tematica controlului ce urma a fi efectuat, pentru ca ulterior să afle că inculpatul nu s-a prezentat la control, motiv pentru care a și întrerupt orice colaborare cu acesta.
Instanța reține și că, după cum rezultă din declarațiile martorului V. D. P., documentele primite la locuința sa pe numele firmei . i-au fost înmânate inculpatului prin intermediul soțului său.
Apoi, instanța reține și că invitațiile de a se prezenta în fața organelor fiscale au fost trimise inculpatului inclusiv la domiciliul părinților săi, acolo unde se află și domiciliul său și de unde de altfel a și fost ridicat în vederea punerii în executare a unui mandat de aducere emis pe numele său.
Ca atare, în opinia instanței, în prezenta cauză sunt întrunite și elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.4 din Legea nr.241/2005. Astfel, inculpatul A. C. avea calitatea cerută de lege, fiind administratorul unei societăți comerciale, au existat mai multe cereri repetate, somații ce i-au fost adresate de către organele competente cu privire la prezentarea documentelor legale, somații care au avut un destinatar determinat și un obiect bine precizat, fiind comunicate potrivit dispozițiilor legale, iar inculpatul a refuzat nejustificat să prezinte documentele solicitate. Refuzul inculpatului a fost tacit, deoarece nu a făcut nimic în sensul satisfacerii solicitării organelor competente privind prezentarea documentelor legale definite de art.2 din Legea nr.241/2005 care erau necesare efectuării verificărilor fiscale.
Sub aspectul laturii subiective, în cazul celor trei infracțiuni, inculpatul a acționat cu intenție directă, intenția lui fiind calificată de scopul urmărit, respectiv sustragerea de la plata obligațiilor fiscale către stat.
Pentru aceste considerente, instanța va dispune condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa prin actul de sesizare, urmând să facă și aplicarea dispozițiilor art.41 alin.2 C.p. în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005. Sub acest aspect, ținând seama de condițiile de existență ale infracțiunii continuate, instanța apreciază că în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul, în mod repetat, a omis evidențierea în actele contabile a operațiunilor comerciale și a veniturilor realizate, motiv pentru care în sarcina acestuia pot fi reținute prevederile art.41 alin.2 C.p.
La individualizarea judiciară a pedepselor ce urmează a fi aplicate, instanța va ține seama de criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 C.p., respectiv gradul de pericol social al faptelor săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Instanța apreciază că faptele inculpatului prezintă un pericol social deosebit. În acest sens poate fi observată valoarea ridicată a prejudiciului, modalitatea în care a fost adusă la îndeplinire hotărârea infracțională ce a avut drept consecință fraudarea bugetului public, în vederea atingerii scopului urmărit – obținerea unor foloase materiale ilicite.
În momentul individualizării pedepsei, instanța va lua în considerare și persoana inculpatului. Este adevărat faptul că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, el aflându-se la acel moment la prima abatere de acest gen, împrejurare de natură a imprima persoanei sale o periculozitate mai redusă.
Pe de altă parte, instanța reține că inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor, aspect de natură a imprima faptelor comise o periculozitate mai mare.
Pentru aceste considerente, în vederea atingerii scopului pedepsei așa cum acesta este stabilit prin dispozițiile art.52 C.p., instanța apreciază ca fiind necesară aplicarea unor sancțiuni privative de libertate, respectiv 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005, 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.9 alin.1 lit.f din Legea nr.241/2005 și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.4 din Legea nr.241/2005.
Faptele fiind comise în concurs real de infracțiuni, în temeiul art.33 lit.a C.p. raportat la art.34 lit.b C.p. instanța va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani și 6 luni închisoare, la care, luând în considerare numărul actelor ce realizează întreaga activitate infracțională a inculpatului, va adăuga un spor de 6 luni închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.
Raportându-se la pedepsele aplicate pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.9 alin.1 lit.b și f din Legea nr.241/2005, în temeiul art.65 alin.2 C.p. instanța va aplica inculpatului și două pedepse complementare constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la art.64 lit.a teza II, b și c C.p. pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale. Interzicerea exercitării dreptului de a exercita funcția de administrator al unei societăți comerciale este justificată de împrejurarea că la săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală inculpatul s-a folosit de calitatea pe care o avea – administrator al ..
Instanța va face aplicarea dispozițiilor art.71 C.p. referitoare la pedeapsa accesorie.
Ținând seama de conduita bună a inculpatului anterior săvârșirii faptei, de vârsta acestuia, de împrejurarea că de la data desfășurării activității infracționale și până în momentul de față inculpatul nu a mai fost implicat în comiterea unor fapte prevăzute de legea penală, constatând că sunt îndeplinite și celelalte condiții prevăzute de art.861 C.p., instanța apreciază că reeducarea numitului A. C. poate avea loc și fără privarea de libertate, prezenta hotărâre de condamnare reprezentând un avertisment pentru acesta, astfel că, și în situația în care pedeapsa nu va fi executată în detenție, nu va mai săvârși fapte prevăzute de legea penală, motiv pentru care va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pe o perioadă de 5 ani termen de încercare, termenul fiind stabilit în condițiile prevăzute de art.862 C.p.
Pe durata termenului de încercare, inculpatul va fi obligat să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art.863 alin.1 C.p., supravegherea urmând să fie încredințată Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul T..
Instanța va face aplicarea dispozițiilor art.359 C.p.p., urmând ca în baza art.71 alin.5 C.p., pe durata termenului de încercare, să se suspende și executarea pedepsei accesorii față de inculpat.
În temeiul art.35 alin.3 C.p. instanța va aplica inculpatului și cea mai grea dintre pedepsele complementare.
În ceea ce privește latura civilă a procesului penal, instanța reține că DGFP T. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 67.213 lei reprezentând TVA și impozit pe venit neachitate de către inculpat, la care se adaugă și penalitățile și majorările de întârziere.
Potrivit raportului de expertiză contabilă existent la dosar, prejudiciul cauzat de către inculpat bugetului de stat este de 67.213 lei reprezentând impozit pe venit și TVA, la care se adaugă majorări și penalități de întârziere, obligații fiscale de la plata cărora inculpatul s-a sustras prin neînregistrarea veniturilor în contabilitate.
Ca atare, în condițiile în care prin fapta sa ilicită inculpatul a cauzat un prejudiciu bugetului consolidat al statului, instanța apreciază că acest prejudiciu trebuie reparat, motiv pentru care în temeiul art.14 C.p.p. raportat la art.346 C.p.p. și cu aplicarea art.998, 999 C.civ. îl va obliga pe acesta la plata sumei de 67.213, la care se adaugă dobânzile legale până la data executării efective, daune materiale către partea civilă A. – Direcția Generală a Finanțelor Publice T..
În temeiul art.353 C.p.p. raportat la art.11 din Legea nr.241/2005 și cu aplicarea art.163 C.p. instanța va menține măsura sechestrului asigurător instituit asupra autoturismelor aparținând inculpatului (măsură instituită prin ordonanța nr.1433/P/2009 din data de 01.02.2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul T.) și va dispune instituirea sechestrului asigurător asupra restului bunurilor inculpatului până la concurența sumelor acordate cu titlul de daune materiale.
În temeiul art.191 alin.1 C.p.p. inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005, cu aplic. art. 41 alin.2 C.p., condamnă inculpatul A. C., fiul lui I. și T., născut la data de 23.11.1978 în S., jud. Iași, domiciliat fără forme legale în Timișoara, . A, jud. T., posesor al CI . nr._, CNP-_, la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.
În baza art.65 alin.1 și 2 C.p. aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art.64 lit.a teza II, b și c C.p. – dreptul de a exercita funcția de administrator al unei societăți comerciale pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale.
În baza art.9 alin.1 lit.f din Legea nr.241/2005 condamnă același inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.
În baza art.65 alin.1 și 2 C.p. aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art.64 lit.a teza II, b și c C.p.– dreptul de a exercita funcția de administrator al unei societăți comerciale pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale.
În baza art.4 din Legea nr.241/2005 condamnă același inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.
În baza art.33 lit.a C.p. rap. la art.34 lit.b C.p. contopește pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani și 6 luni închisoare, la care adaugă un spor de 6 luni închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani închisoare.
În baza art.35 alin.2 C.p. aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art.64 lit.a teza II, b și c C.p. – dreptul de a exercita funcția de administrator al unei societăți comerciale pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale.
În baza art.71 C.p. interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art.64 lit.a teza II, b și c C.p.– dreptul de a exercita funcția de administrator al unei societăți comerciale pe durata executării pedepsei.
În baza art.861 alin.1 C.p. suspendă sub supraveghere executarea pedepsei aplicate inculpatului pe o perioadă de 5 ani, termen de încercare stabilit în condițiile prevăzute de art.862 C.p.
În baza art.863 alin.1 C.p. obligă inculpatul ca, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul T., căruia i se încredințează supravegherea;
- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.
În baza art.359 C.p.p. atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art.864 C.p.
În baza art.71 alin.5 C.p. suspendă executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului pe durata termenului de încercare.
În baza art.14 C.p.p. raportat la art.346 C.p.p. și cu aplicarea art.998, 999, 1003 C.civ. obligă inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente ., la plata sumei de 67.213 lei, la care se adaugă dobânzile legale până la data executării efective, daune materiale către partea civilă A. – Direcția Generală a Finanțelor Publice T..
În baza art. 353 C.p.p., menține măsura sechestrului asigurător instituit asupra autoturismelor marca Ford Probe CT, cu numărul de identificare 1FDPT22L3M5130512, ._, cilindree 2184 cm3, și Renault Megane Scenic, cu nr. de identificare VF1JA0G_, . C004705, cilindree 1998 cm3, aparținând inculpatului, instituită prin ordonanța nr.1433/P/2009 din data de 01.02.2012.
În baza art.353 C.p.p. raportat la art.11 din Legea nr.241/2005 și cu aplicarea art.163 C.p. dispune instituirea măsurii sechestrului asigurător asupra resturilor bunurilor inculpatului și asupra bunurilor părții responsabile civilmente până la concurența sumelor acordate cu titlul de daune materiale.
În baza art.191 alin.1 și 3 C.p.p. obligă inculpatul, la plata sumei de 6.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.21 din Legea nr.26/1990 un exemplar al prezentei hotărâri, după rămânerea definitivă, va fi comunicat spre publicare și Oficiului Registrului Comerțului T..
Cu apel în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 28.12.2012.
Președinte, Grefier,
A. C. ȚIRA R. P.
Red. A.C.Ț.
Tehnored. A.C.Ț./V.D.
2 ex./28.01.2013
| ← Propunere de arestare preventivă a inculpatului. Art. 149 ind... | Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... → |
|---|
