Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr. 1125/2012. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1125/2012 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 26-11-2012 în dosarul nr. 740/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 740/R
Ședința publică din 26 noiembrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. P.
JUDECĂTOR: A. C. ȚIRA
JUDECĂTOR: I. P.
GREFIER: R. P.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de condamnatul recurent R. C., împotriva sentinței penale nr. 1125/26.04.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsă contestatorul.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul T. este reprezentat de procuror S. V. D..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții invocate, instanța reține cauza spre soluționare.
Reprezentanta Parchetului, solicită respingerea recursului ca nefondat.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului declarat constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1125/26.04.2012 pronunțată în dosar nr._, Judecătoria Timișoara, în temeiul art.131 raportat la art.133 din Legea nr.302/2004, a admis cererea de recunoaștere formulată de petentul condamnat R. C., deținut în Penitenciarul Timișoara și a dispus recunoașterea următoarelor hotărâri penale: sentința penală nr. 1399/2006 devenită irevocabilă la data de 24.06.2006, pronunțată în dosar nr. 1331/06 RG a Tribunalului din Monza pentru care petentul a fost condamnat la pedeapsa de 5 luni și 10 zile închisoare pentru săvârșirea la data de 13.05.06 a infracțiunii prev. de art. 14 alin. 5 ter din decretul lege nr. 286/98; sentința penală nr. 1178/05 devenită irevocabilă la data de 16.06.2005, pronunțată în dosar nr. 1132/05 RG a Tribunalului din Monza pentru care petentul a fost condamnat la pedeapsa de 5 luni și 10 zile închisoare pentru săvârșirea la data de 24.04.2005 a infracțiunii prev. de art. 14 alin. 5 ter din decretul lege nr. 286/98; sentința penală nr. 941/05 devenită irevocabilă la data de 15.05.2005, pronunțată în dosar nr. 804/05 RG a Tribunalului din Monza pentru care petentul a fost condamnat la pedeapsa de 5 luni și 10 zile închisoare pentru săvârșirea la data de 25.03.2005 a infracțiunii prev. de art. 14 alin. 5 ter din decretul lege nr. 286/98; sentința penală nr. 2901/06 devenită irevocabilă la data de 28.12.2006, pronunțată în dosar nr. 3148/06 RG a Tribunalului din Monza pentru care petentul a fost condamnat la pedeapsa de 4 luni închisoare și 200 euro amendă pentru săvârșirea la data de 25.11.2006 a infracțiunii prev. de art. 110,624 și 625 pct.2 C.p.; sentința penală nr. 935/07 devenită irevocabilă la data de 01.11.2007, pronunțată în dosar nr. 880/07 RG a Tribunalului din Monza pentru care petentul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 1 an și 1 lună închisoare și 500 euro amendă pentru săvârșirea ., la data de 05.04.2007 a infracțiunilor prev. de art. 110, 624, 625 pct.2 și 7C.p.,art. 337, 61 pct. 2C.p. și art. 707 C.p.; sentința penală nr. 8666/06 devenită irevocabilă la data de 05.05.2007, pronunțată în dosar nr. 2182/05 RG a Tribunalului din Monza pentru care petentul a fost condamnat la pedeapsa de 1 lună închisoare și 60 euro amendă pentru săvârșirea săvârșită la data de 05.03.2005 a infracțiunii prev. de art. 4 din legea nr. 110/75; sentința penală nr. 1409/09 devenită irevocabilă la data de 01.11.2009, pronunțată în dosar nr. 2657/08 RG a Tribunalului din Monza pentru care petentul a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea la data de 10.06.2008 a infracțiunii prev. de art. 110, 605 C.p.; sentința penală nr. 1089/05 devenită irevocabilă la data de 24.01.2006, pronunțată în dosar nr. 4432/05 RG a Tribunalului din Monza pentru care petentul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare și 400 euro amendă pentru săvârșirea la data de 10.05.2005 a infracțiunilor prev. de art. 110, 81,624, 625 pct.2,5, 7, 61 pct. 5 C.p. și art. 56,110, 622-625 pct. 2,5, 7, 61 pct. 5 C.p.; sentința penală din 09.07.2009 devenită irevocabilă la data de 02.10.2009, pronunțată în dosar nr. 1456/2009 RES ( nr. dos. Parchetului de pe lângă Tribunalului din Monza) pentru care petentul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea în perioada 08 -09.07.2009 a infracțiunii prev. de art. 110, 624, 625 pct. 2 și 7 C.p.; ordonanța parchetului Republicii Monza, pronunțată în dosar nr. 1685/2008 prin care s-a stabilit cumulul pedepselor pronunțate prin sentința penală din 09.07.2009 devenită irevocabilă la data de 02.10.2009, pronunțată în dosar nr. 1456/2009 RES ( nr. dos. Parchetului de pe lângă Tribunalului din Monza) și sentința penală nr. 1409/09 devenită irevocabilă la data de 01.11.2009, pronunțată în dosar nr. 2657/08 RG a Tribunalului din Monza, stabilindu-se pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare; hotărârea din data de 30.03.2009, emisă în dosar nr. 1109/07 RGEP și nr. 994/07 RGET prin care s-a revocat suspendarea condiționată a pedepsei de 5 luni și 10 zile închisoare aplicată inculpatului R. C. de Tribunalul din Monza la data de 01.04.2005 și s-au declarat grațiate pedepsele aplicate inculpatului prin următoarele hotărâri: 03.11.2006 Tribunalul Monza, 1 lună arest, 60 euro amendă; 01.04.2005 Tribunalul Monza, 5 luni și 10 zile închisoare; 24.04.2005 Tribunalul Monza, 5 luni și 10 zile închisoare.
În temeiul art. 449 alin. 1 lit. b C.p.p., a respins ca neîntemeiată cererea de contopire.
În temeiul art.461 lit.d C.pr.pen., a admis contestația la executare.
În temeiul art.88 C.pen. rap. la art.15 din Legea nr.302/2004, a computat din durata pedepsei de 734 zile închisoare aplicată prin sentința penală nr. 423/16.10.2003 a Judecătoriei S., definitivă prin decizia penală nr. 1284/13.10.2004 a Curții de Apel C., perioada arestului din 23.07.2010 până în 30.07.2010, efectuat de condamnat în străinătate în îndeplinirea unei cererii de asistență judiciară internațională în materie penală formulată de autoritățile române în vederea extrădării din Italia către România.
În temeiul art.192 al.2 C.pr.pen., a obligat petentul condamnat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, iar în temeiul art.189 al.2 C.pr.pen., a dispus plata sumei de 100 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu, din fondul Ministerului Justiției, către Baroul T..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 05.10.2010 sub nr._, petentul-condamnat R. C., a solicitat deducerea unor perioade pe care le-a executat în străinătate anterior executării pedepsei de la data formulării cererii, aceasta fiind calificată și înregistrată ca și contestație la executarea pedepsei.
Prin sentința penală nr.2144/29.07.2011 a Judecătoriei Timișoara, s-a respins contestația la executare formulată de petentul condamnat R. C., ca neîntemeiată, totodată acesta fiind obligat la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare statului.
Ca urmare a recursului formulat de petent împotriva sentinței penale mai sus indicată, prin decizia penală nr.775/R/18.11.2011 pronunțată de către Tribunalul T. în dosarul nr._, Tribunalul a admis recursul, a casat sentința recurată și a dispus rejudecarea cauzei de către Judecătoria Timișoara. P. a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a reținut că față de obiectul cererii, deducerea perioadei executată de petent în străinătate precum și precizarea expresă a acestuia de la termenul de judecată din data de 30.05.2011, în sensul că solicită recunoașterea hotărârilor din Italia și contopirea pedepselor cu pedepsele aplicate de instanțele române, prima instanță nu s-a pronunțat asupra acestor petite.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara, la data de 14.12.2011 sub nr. de dosar_ .
Prin declarația dată în fața instanței (f.12), petentul a arătat că solicită recunoașterea sentințelor prin care a fost condamnat în Italia, deducerea perioadelor executate în Italia în baza acestor sentințe și deducerea perioadei în care a fost arestat în Italia în vederea extrădării către România, în baza mandatului european de arestare emis în baza mandatului de executare a pedepsei la care a fost condamnat în anul 2004.
Analizând actele și lucrările dosarului prima instanță a reținut următoarele:
Petentul condamnat R. C. a fost condamnat de către autoritățile judiciare din Italia prin următoarele hotărâri penale:
- sentința penală nr. 1399/2006 devenită irevocabilă la data de 24.06.2006, pronunțată în dosar nr. 1331/06 RG a Tribunalului din Monza pentru care petentul a fost condamnat la pedeapsa de 5 luni și 10 zile închisoare pentru săvârșirea la data de 13.05.06 a infracțiunii prev. de art. 14 alin. 5 ter din decretul lege nr. 286/98.
- sentința penală nr. 1178/05 devenită irevocabilă la data de 16.06.2005, pronunțată în dosar nr. 1132/05 RG a Tribunalului din Monza pentru care petentul a fost condamnat la pedeapsa de 5 luni și 10 zile închisoare pentru săvârșirea la data de 24.04.2005 a infracțiunii prev. de art. 14 alin. 5 ter din decretul lege nr. 286/98.
- sentința penală nr. 941/05 devenită irevocabilă la data de 15.05.2005, pronunțată în dosar nr. 804/05 RG a Tribunalului din Monza pentru care petentul a fost condamnat la pedeapsa de 5 luni și 10 zile închisoare pentru săvârșirea la data de 25.03.2005 a infracțiunii prev. de art. 14 alin. 5 ter din decretul lege nr. 286/98.
- sentința penală nr. 2901/06 devenită irevocabilă la data de 28.12.2006, pronunțată în dosar nr. 3148/06 RG a Tribunalului din Monza pentru care petentul a fost condamnat la pedeapsa de 4 luni închisoare și 200 euro amendă pentru săvârșirea la data de 25.11.2006 a infracțiunii prev. de art. 110,624 și 625 pct.2 C.p.
- sentința penală nr. 935/07 devenită irevocabilă la data de 01.11.2007, pronunțată în dosar nr. 880/07 RG a Tribunalului din Monza pentru care petentul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 1 an și 1 lună închisoare și 500 euro amendă pentru săvârșirea ., la data de 05.04.2007 a infracțiunilor prev. de art. 110, 624, 625 pct.2 și 7C.p.,art. 337, 61 pct. 2C.p. și art. 707 C.p.
- sentința penală nr. 8666/06 devenită irevocabilă la data de 05.05.2007, pronunțată în dosar nr. 2182/05 RG a Tribunalului din Monza pentru care petentul a fost condamnat la pedeapsa de 1 lună închisoare și 60 euro amendă pentru săvârșirea săvârșită la data de 05.03.2005 a infracțiunii prev. de art. 4 din legea nr. 110/75.
- sentința penală nr. 1409/09 devenită irevocabilă la data de 01.11.2009, pronunțată în dosar nr. 2657/08 RG a Tribunalului din Monza pentru care petentul a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea la data de 10.06.2008 a infracțiunii prev. de art. 110, 605 C.p.
- sentința penală nr. 1089/05 devenită irevocabilă la data de 24.01.2006, pronunțată în dosar nr. 4432/05 RG a Tribunalului din Monza pentru care petentul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare și 400 euro amendă pentru săvârșirea la data de 10.05.2005 a infracțiunilor prev. de art. 110, 81,624, 625 pct.2,5, 7, 61 pct. 5 C.p. și art. 56,110, 622-625 pct. 2,5, 7, 61 pct. 5 C.p.
- sentința penală din 09.07.2009 devenită irevocabilă la data de 02.10.2009, pronunțată în dosar nr. 1456/2009 RES ( nr. dos. Parchetului de pe lângă Tribunalului din Monza) pentru care petentul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea în perioada 08 -09.07.2009 a infracțiunii prev. de art. 110, 624, 625 pct. 2 și 7 C.p.
De asemenea, prin ordonanța parchetului Republicii Monza, pronunțată în dosar nr. 1685/2008 s-a stabilit cumulul pedepselor pronunțate prin sentința penală din 09.07.2009 devenită irevocabilă la data de 02.10.2009, pronunțată în dosar nr. 1456/2009 RES ( nr. dos. Parchetului de pe lângă Tribunalului din Monza) și sentința penală nr. 1409/09 devenită irevocabilă la data de 01.11.2009, pronunțată în dosar nr. 2657/08 RG a Tribunalului din Monza, stabilindu-se pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare iar prin hotărârea din data de 30.03.2009, emisă în dosar nr. 1109/07 RGEP și nr. 994/07 RGET s-a revocat suspendarea condiționată a pedepsei de 5 luni și 10 zile închisoare aplicată inculpatului R. C. de Tribunalul din Monza la data de 01.04.2005 și s-au declarat grațiate pedepsele aplicate inculpatului prin următoarele hotărâri:
1) 03.11.2006 Tribunalul Monza, 1 lună arest, 60 euro amendă
2) 01.04.2005 Tribunalul Monza, 5 luni și 10 zile închisoare
3) 24.04.2005 Tribunalul Monza, 5 luni și 10 zile închisoare
În drept, potrivit dispozițiilor art.131 al.1 din Legea nr.302/2004, recunoașterea pe teritoriul României a unei hotărâri penale străine sau a unui act judiciar străin poate avea loc dacă: a) România și-a asumat o asemenea obligație printr-un tratat internațional la care este parte; b) a fost respectat dreptul la un proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, încheiată la R. la 4 noiembrie 1950, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994; c) nu a fost pronunțată pentru o infracțiune politică sau pentru o infracțiune militară care nu este o infracțiune de drept comun; d) respectă ordinea publică a statului român; e) hotărârea sau actul judiciar poate produce efecte juridice în România, potrivit legii penale române; f) nu s-a pronunțat o condamnare pentru aceleași fapte împotriva aceleiași persoane în România; g) nu s-a pronunțat o condamnare pentru aceleași fapte împotriva aceleiași persoane într-un alt stat, care a fost recunoscută în România.
În speță, din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că aceste condiții formale sunt îndeplinite în cauza pendinte.
Instanța a apreciat întemeiată cererea petentului motiv pentru care a dispus în temeiul art.131 raportat la art.133 din Legea nr.302/2004 recunoașterea hotărârilor penale astfel cum s-au enumerat mai sus, prin care petentul R. C. a fost condamnat la pedepse cu închisoarea.
Cu privire la cererea de contopire a pedepselor, instanța a constatat că prin sentința penală nr.423/16.10.2003 pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr.1195/2003, definitivă prin decizia penală nr. 1284/13.10.2004 a Curții de Apel C., în baza art.208 al.1, 209 al.1 lit.a, i cu aplicarea art.37 lit.a C.p. cu aplicarea art.74 lit.c și art.76 lit.c C.p., petentul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare (faptă comisă la data de 26.07.2003); în baza art.61 C.p. s-a revocat beneficiul liberării condiționate privind restul de 734 zile rămas neexecutat dintr-o pedeapsă de 6 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.102/14.01.2002 a Judecătoriei Timișoara, în final în urma contopirii pedepselor, petentului aplicându-i-se pedeapsa rezultantă de 734 zile închisoare. În baza sentinței penale nr.423/16.10.2003 pronunțată de Judecătoria S. s-a emis MEPI nr.841/18.10.2004.
In drept pentru a se putea efectua modificarea pedepsei potrivit art. 449 c.p.p. trebuie să se constate pe baza unei alte hotărâri definitive concursul de infracțiuni, recidiva, acte care intră în conținutul aceleiași infracțiuni.
Analizând situația de fapt raportat la dispozițiile legale mai sus enunțate instanța a constatat că cererea petentului este neîntemeiată.
În primul rând instanța a constatat că petentul condamnat a suferit mai multe condamnări în Italia care ar putea constitui cel de al doilea termen al recidivei postcondamnatorii raportat la pedeapsa aplicată în România și în a cărei executare se află petentul în prezent, însă având în vedere că acesta a suferit mai multe condamnări în străinătate și nu una singură prin aplicarea regulilor de la recidivă i s-ar crea o situați mai grea. Astfel dacă s-ar contopi pedeapsa aplicată în România cu fiecare pedeapsă aplicată în Italia potrivit regulilor de la recidivă ar rezulta mai multe pedepse rezultante care nu pot fi contopite între ele deoarece infracțiunile nu au fost concurente ci săvârșite în stare de recidivă. Instanța a constatat de asemenea că prin contopirea pedepselor, executate de petent în străinătate ( 4 luni închisoare, 1 an și 1 lună închisoare, 1 lună închisoare, 6 luni, 1 an închisoare) cu pedeapsa de 734 zile închisoare nu se poate ajunge decât la pedepse rezultante de cel puțin 734 zile, care neputându-se contopi astfel cum s-a arătat mai sus, ar urma ca petentul să execute pentru fiecare pedeapsă rezultantă diferența între ceea ce a executat deja și cele 734 zile.
În ceea ce privește cele 3 pedepse de 5 luni și 10 zile închisoare aplicate pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 14 alin. 5 ter din decretul lege nr. 286/98, instanța a reținut că acestea au fost grațiate, așa cum rezultă din hotărârea din data de 30.03.2009, emisă în dosar nr. 1109/07 RGEP și nr. 994/07 RGET, recunoscută prin prezenta sentință, astfel că nu se pune problema contopirii deoarece numai pedepsele executabile pot fi contopite nu și cele pentru care s-a pronunțat grațierea.
De asemenea, problema contopirii nu se poate pune nici cu privire la pedepsele de 1 an și respectiv 6 luni închisoare aplicate prin sentința penală din 09.07.2009 devenită irevocabilă la data de 02.10.2009, pronunțată în dosar nr.1456/2009 RES (nr. dos. Parchetului de pe lângă Tribunalului din Monza) și sentința penală nr. 1409/09 devenită irevocabilă la data de 01.11.2009, pronunțată în dosar nr. 2657/08 RG a Tribunalului din Monza, întrucât aceste pedepse au fost deja cumulate potrivit legii italiene prin ordonanța parchetului Republicii Monza, pronunțată în dosar nr.1685/2008 recunoscută de asemenea prin prezenta sentință.
Pentru aceste considerente, instanța, în baza art. 449 Cod penal, a respins cererea de contopire a pedepselor.
Privitor la capătul de cerere reprezentând contestație la executarea pedepsei instanța a constatat, astfel că petentul a fost arestat provizoriu în Italia în vederea extrădării la data de 23.07.2010 ( data la care a executat ultima pedeapsă în Italia, așa cum rezultă și din fișa de cazier, f. 56 ) și preluat din Italia la data de 30.07.2010, când a fost încarcerat în România (filele 58 și 61 dosar), pentru a executa pedeapsa la care a fost condamnat petentul prin sentința penală nr.423/16.10.2003 pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr.1195/2003, definitivă prin decizia penală nr. 1284/13.10.2004 a Curții de Apel C..
Potrivit art. 15 din Legea nr.302/2004, durata arestului efectuat în străinătate în îndeplinirea unei cereri de asistență judiciară internațională în materie penală formulată de autoritățile române în temeiul Legii nr.302/2004, este luată în calcul în cadrul procedurii penale române și se compută din durata pedepsei aplicate de instanțele române.
Cum în speță, arestul efectuat în străinătate de petentul condamnat s-a datorat realizării procedurii de extrădare a acestuia către statul român, conform art.64 și următ. din Legea nr.302/2004, în vederea executării unei pedepse cu închisoarea, se impune computarea acestuia din pedeapsa aplicată prin sentința penală sentința penală nr.423/16.10.2003 pronunțată de Judecătoria S., definitivă prin decizia penală nr. 1284/13.10.2004 a Curții de Apel C..
Prin urmare, în temeiul art.461 lit.d C.pr.pen., ipoteza expusă mai sus reprezintă un incident ce se reflectă asupra duratei de executare a pedepsei aplicate petentului condamnat astfel că, a admis contestația la executarea pedepsei formulată de către condamnatul R. C., iar în baza art.88 C.pen. cu raportare la art.15 al.1 din Legea nr.302/2004, a computat din durata pedepsei de 734 zile închisoare aplicată prin sentința penală nr. 423/16.10.2003 a Judecătoriei S., definitivă prin decizia penală nr. 1284/13.10.2004 a Curții de Apel C., perioada arestului din 23.07.2010 până în 30.07.2010, efectuat de condamnat în străinătate în îndeplinirea unei cererii de asistență judiciară internațională în materie penală formulată de autoritățile române în vederea extrădării din Italia către România.
Împotriva sentinței penale menționate a declarat recurs condamnatul R. C., recursul nefiind motivat în fapt și în drept. La momentul declarării recursului, condamnatul se afla în Penitenciarul Timișoara însă ulterior a fost liberat la data de 29.05.2012, astfel că petentul a fost citat la adresa de domiciliu, neprezentându-se la instanță.
Examinând sentința recurată prin prisma recursului declarat în cauză, în limitele prev. de art. 385/6 C.p.p., se constată că prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, în condițiile în care recursul condamnatului nu vizează motive de casare a hotărârii.
Astfel, prima instanța pe baza dovezilor aflate la dosar, a apreciat justificat că sunt îndeplinite cerințele art. 131 al. 1 din Legea nr.302/2004 – cu modif. ulterioare, procedându-se corect la recunoașterea hotărârilor penale străine menționate în dispozitivul hotărârii: sentința penală nr. 1399/2006 devenită irevocabilă la data de 24.06.2006, pronunțată în dosar nr. 1331/06 RG a Tribunalului din Monza; sentința penală nr. 1178/05 devenită irevocabilă la data de 16.06.2005, pronunțată în dosar nr. 1132/05 RG a Tribunalului din Monza; sentința penală nr. 941/05 devenită irevocabilă la data de 15.05.2005, pronunțată în dosar nr. 804/05 RG a Tribunalului din Monza; sentința penală nr. 2901/06 devenită irevocabilă la data de 28.12.2006, pronunțată în dosar nr. 3148/06 RG a Tribunalului din Monza; sentința penală nr. 935/07 devenită irevocabilă la data de 01.11.2007, pronunțată în dosar nr. 880/07 RG a Tribunalului din Monza; sentința penală nr. 8666/06 devenită irevocabilă la data de 05.05.2007, pronunțată în dosar nr. 2182/05 RG a Tribunalului din Monza; sentința penală nr. 1409/09 devenită irevocabilă la data de 01.11.2009, pronunțată în dosar nr. 2657/08 RG a Tribunalului din Monza; sentința penală nr. 1089/05 devenită irevocabilă la data de 24.01.2006, pronunțată în dosar nr. 4432/05 RG a Tribunalului din Monza; sentința penală din 09.07.2009 devenită irevocabilă la data de 02.10.2009, pronunțată în dosar nr. 1456/2009 RES ( nr. dos. Parchetului de pe lângă Tribunalului din Monza); ordonanța parchetului Republicii Monza, pronunțată în dosar nr. 1685/2008 prin care s-a stabilit cumulul pedepselor pronunțate prin sentința penală din 09.07.2009 devenită irevocabilă la data de 02.10.2009, pronunțată în dosar nr. 1456/2009 RES ( nr. dos. Parchetului de pe lângă Tribunalului din Monza) și sentința penală nr. 1409/09 devenită irevocabilă la data de 01.11.2009, pronunțată în dosar nr. 2657/08 RG a Tribunalului din Monza; hotărârea din data de 30.03.2009, emisă în dosar nr. 1109/07 RGEP și nr. 994/07 RGET prin care s-a revocat suspendarea condiționată a pedepsei de 5 luni și 10 zile închisoare aplicată inculpatului R. C. de Tribunalul din Monza la data de 01.04.2005 și s-au declarat grațiate pedepsele aplicate inculpatului prin următoarele hotărâri(03.11.2006 Tribunalul Monza, 1 lună arest, 60 euro amendă; 01.04.2005 Tribunalul Monza, 5 luni și 10 zile închisoare; 24.04.2005 Tribunalul Monza, 5 luni și 10 zile închisoare). Prin recunoașterea acestor hotărâri pronunțate de instanțele competente ale statului italian, s-a dat eficiență juridică acestor hotărâri pe teritoriul statului român.
Totodată, instanța constatând că nu sunt îndeplinite cerințele art. 449 C.p.p., a respins întemeiat cererea de contopire a pedepselor la care se referă aceste hotărâri penale străine cu pedeapsa de 734 zile închisoare aplicată de instanțele române (prin sentința penală nr.423/16.10.2003 pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr.1195/2003, definitivă prin decizia penală nr. 1284/13.10.2004 a Curții de Apel C., în baza art.208 al.1, 209 al.1 lit. a, i cu aplicarea art.37 lit. a C.p. cu aplicarea art.74 lit.c și art.76 lit.c C.p., prin care petentul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare (faptă comisă la data de 26.07.2003); în baza art.61 C.p. s-a revocat beneficiul liberării condiționate privind restul de 734 zile rămas neexecutat dintr-o pedeapsă de 6 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.102/14.01.2002 a Judecătoriei Timișoara, în final în urma contopirii pedepselor, petentului aplicându-i-se pedeapsa rezultantă de 734 zile închisoare. În baza sentinței penale nr.423/16.10.2003 pronunțată de Judecătoria S. s-a emis MEPI nr.841/18.10.2004).
Într-adevăr din analiza datelor la care au fost comise faptele, date care rezultă din hotărârile penale străine și a celor din sentința penală pronunțată de instanțele românești, rezultă că nu sunt îndeplinite cerințele legale cu privire la existența concursului de infracțiuni în condițiile art. 33 C.pen., referitor la faptele pentru care petentul a fost condamnat în străinătate și faptele pentru care a fost condamnat de instanțele române, faptele menționate nefiind toate concurente între ele astfel cum în mod detailat a reținut prima instanță, împrejurare față de care nu se poate realiza contopirea, infracțiunile fiind săvârșite în stare de recidivă.
Având în vedere că petentul a fost arestat în străinătate, realizarea proceduri ide extrădare către statul român pentru executarea pedepsei pentru care s-a emis mandatul de executare nr. 841/2004( în baza sentinței penale 423/2003 a Judecătoriei S.), în mod corect s-a procedat la deducerea din pedeapsa de 734 zile închisoare a perioadei arestului efectuat în străinătate.
Astfel, potrivit ar. 461 lit. d C.p.p., împotriva hotărârii penale definitive, se poate face contestație la executare, atunci când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei, precum si orice alt incident ivit in cursul executării.
În raport de aceste dispoziții legale și de împrejurarea că efectuarea arestului preventiv în procedura de extrădare reprezintă un incident ivit în punerea în executare a pedepsei, este legală deducerea din pedeapsă a duratei executate.
Pentru aceste considerente, având în vedere că nu sunt motive de casarea hotărârii primei instanțe în raport de recursul petentului, astfel că sentința va fi menținută, iar în baza dispoz. art. 38515 pct. 1 lit. b C.pr.pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul condamnat R. C., împotriva sentinței penale nr. 1125/26.04.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
În baza art. 192 alin. 2 C.pr.pen., va obliga recurentul la 200,00 lei cheltuieli judiciare față de stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b C.pr.pen., respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul condamnat R. C., cu domiciliul în . Nouă, ., jud. T., împotriva sentinței penale nr. 1125/26.04.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
În baza art. 192 alin. 2 C.pr.pen., obligă recurentul la 200,00 lei cheltuieli judiciare față de stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 26 noiembrie 2012.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
A. PetruțaAnișoara C. Țira I. PopescuRamona P.
Red. A.P/R.P.
2 ex/16.01.2013
Primă instanță – C. D.
| ← Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr.... | Propunere de arestare preventivă a inculpatului. Art. 149 ind... → |
|---|
