Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1 şi urm. C.p.. Decizia nr. 12/2013. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 12/2013 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 14-01-2013 în dosarul nr. 12/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 12/R
Ședința publică din 14.01.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. C.
Judecător I. P.
Judecător A. C. ȚIRA
Grefier I. – G. M.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul T. este reprezentat de doamna procuror M. D..
Pe rol se află judecarea recursului declarat de condamnatul recurent T. G. C. împotriva sentinței penale nr. 3529 din data de 06.12.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă condamnatul recurent T. G. C., aflat în stare de detenție, asistat de avocat ales B. A., din cadrul Baroului T..
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Apărătorul din oficiu al recurentului condamnat învederează instanței că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Pentru condamnatul recurent T. G. C., avocatul ales solicită admiterea recursului și punerea de îndată în libertate a condamnatului recurent, arătând că sunt îndeplinite condițiile din lege cu privire la liberarea condiționată.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței Judecătoriei Timișoara, în sensul respingerii cererii de liberare condiționată, arătând că perioada executată nu este suficientă pentru a se putea dispune liberarea condiționată a condamnatului recurent, cu obligarea condamnatului recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Condamnatul recurent T. G. C., având personal cuvântul, solicită admiterea recursului.
INSTANȚA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 3529 din data de 06.12.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, în temeiul art. 450 alin. 1 Cod proc. penală, raportat la art. 59 alin.1, Cod penal, s-a respins ca neîntemeiată cererea de liberare condiționată formulată de petentul condamnat T. G. C., în temeiul art.450 alin.2 Cod proc. penală, s-a stabilit posibilitatea reînnoirii cererii după data de 20.04.2013, iar în baza art. 192 alin. 2 C.proc.pen., a obligat condamnatul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Timișoara sub nr._ la data de 30.10.2012, condamnatul-petent T. G. C., în prezent în deținut în Penitenciarul Timișoara, în executarea pedepsei de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 68/2009 a Judecătoriei A., a solicitat liberarea sa condiționată.
Condamnatul-petent a arătat în motivare că îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru liberarea sa condiționată, executând fracția de pedeapsă și având un comportament adecvat pe perioada detenției
Din actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut următoarele:
Din procesul-verbal nr.J2/_/27.11.2012 precum și caracterizarea p.p.l T. G. C. întocmite de Comisia de propuneri pentru punerea în libertate condiționată din cadrul Penitenciarului Timișoara, rezultă că petentul-condamnat a început executarea pedepsei la 29.05.2008, aceasta urmând să expire la 28.05.2015, iar la data de 27.11.2012 s-a constatat că acesta avea executate un număr de 1704 de zile, fracția necesară prevăzută de lege fiind de 1704 zile.
Prima instanță a mai reținut, de asemenea, că propunerea comisiei din cadrul Penitenciarului Timișoara a fost de respingere a liberării condiționate și că petentul condamnat s-a aflat la prima analiză.
De asemenea, prima instanță a reținut că din copia caracterizării depuse la dosar a rezultat faptul că petentul-condamnat a avut o conduită situațională cu dificultăți în respectarea normelor mediului carceral, că a fost sancționat disciplinar o dată pentru lovire, deținut în data de 22.11.2012, sancțiune activă în prezent, că a fost recompensat cu suplimentarea unor drepturi de șase ori, că a fost implicat în programe de reintegrare socială și că a desfășurat activități lucrative până în luna noiembrie 2011.
Totodată, prima instanță a constatatat că petentul condamnat este recidivist, acesta fiind condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare prin s.p nr. 1548/2001 a Judecătoriei A., arestat la data de 06.05.2001, liberat condiționat la data de 19.03.2003, rest pedeapsă rămas neexecutat, 413 zile.
Față de cele menționate, prima instanță a constatat că în speță nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de textul de lege respectiv întrucât deși condamnatul-petent a îndeplinit fracția prevăzută de lege, în ceea ce privește condiția referitoare la dovezile temeinice de îndreptare, stăruința în muncă, disciplina și antecedentele sale penale, acesta nu le îndeplinește.
Astfel, prima instanță a avut în vedere faptul că petentul condamnat este recidivist și că a mai beneficiat de liberare condiționată, fără a înțelege însă finalitatea acestei instituții.
Totodată, prima instanță a ținut cont și de faptul că acesta, în perioada de deținere, a fost sancționat, sancțiune activă și în prezent, ceea ce a condus la concluzia că finalitatea educativă și de reintegrare a pedepsei nu a fost atinsă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art.450 al.1 C.pr.pen. raportat la art. 59 al.1 C.pen., prima instanță a respins ca neîntemeiată cererea de liberare condiționată formulată de petentul condamnat T. G. C.
În temeiul art.450 al.2 C.proc.penală, prima instanță a fixat un termen pentru reînnoirea cererii de liberare condiționată, după data de 24.04.2013
În temeiul art.192 al.2 C.proc.penală, prima instanță l-a obligat pe petentul condamnat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal inculpatul, recurs pe care nu l-a motivat în scris, fiind susținut doar oral în fața instanței.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor indicate de recurent și sub toate aspectele de fapt și de drept, în condițiile prevăzute de art.3856 al.3 C.p.p., instanța constată că recursul este nefondat, hotărârea primei instanțe fiind temeinică și legală.
Potrivit dispozițiilor art.59 C.p., liberarea condiționată poate fi acordată dacă sunt îndeplinite anumite condiții, respectiv condamnatul să fi executat o parte din pedeapsă, în timpul executării pedepsei el să fi fost stăruitor în muncă și să fi dat dovezi temeinice de îndreptare.
Legiuitorul a stabilit ca la analiza oportunității liberării condiționate a unui deținut, instanța să țină seama și de antecedentele sale penale tocmai pentru a constata dacă scopul pedepsei, prevăzut de art.52 C.p., a fost realizat prin intermediul eventualelor pedepse aplicate anterior.
Or, petentul condamnat a mai suferit anterior o condamnare și a fost liberat condiționat și din executarea pedepsei anterioare, a manifestat o conduită situațională, având dificultăți în respectarea normelor mediului carceral, fiind sancționat disciplinar pentru nerespectarea regulamentelor de ordine interioară, sancțiune activă în prezent, aspecte care denotă că persoana condamnată este caracterizată de o perseverență infracțională și că perioada efectiv executată nu este suficientă pentru reeducarea sa.
În contextul în care una dintre condițiile esențiale ale liberării condiționate, respectiv existența unor dovezi temeinice de îndreptare nu este îndeplinită, precum și existența antecedentelor penale, soluția Judecătoriei Timișoara de respingere a cererii de liberare condiționată ca fiind neîntemeiată apare ca fiind temeinică și legală.
Pentru aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b C.p.p., instanța va respinge recursul declarat în cauză ca nefondat, urmând a se face aplicarea dispozițiilor art. 192 al. 2 C.p.p.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b C.p.p., respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul recurent T. G. C., fiul lui G. T. și V., născut la 10.11.1979, în România, orașul A., jud. A., având CNP_, actualmente deținut în Penitenciarul Timișoara, împotriva sentinței penale nr. 3529/06.12.2012, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr._ .
În baza art. 192 al.2 C.p.p., obligă inculpatul recurent la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.01.2013.
Președinte Judecător Judecător
D. C. I. P. A. C. Țira
Grefier
I. – G. M.
C.D./. M.I./2 ex./15.01.2013
Prima instanță:
S. L. – Judecătoria Timișoara
| ← Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... | Propunere de arestare preventivă a inculpatului. Art. 149 ind... → |
|---|
