Propunere de arestare preventivă a inculpatului. Art. 149 ind 1. C.p.p.. Decizia nr. 723/2012. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 723/2012 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 16-11-2012 în dosarul nr. 723/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 723/R
Ședința publică din 16 noiembrie 2012
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. C.
Judecător I. P.
Judecător A. C. ȚIRA
Grefier G. R.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul T. este reprezentat de procuror O. Ț..
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de inculpații A. V. și T. M., împotriva încheierii penale nr. 91/12.11.2012, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpații A. V. și T. M., asistați de avocat ales B. S., din cadrul Baroului T..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Apărătorul ales al inculpaților solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale recurate și continuarea cercetărilor cu inculpații în stare de libertate. În susținerea recursului, apărătorul inculpaților solicită să se aibă în vedere că cei doi inculpați nu prezintă pericol real și concret pentru ordinea publică, motiv pentru care se impune lăsarea acestora în libertate, cei doi fiind boitari la o stână în afara localității, neexistând pericolul de a intra în contact cu alte persoane. Apărătorul inculpaților arată că, hotărârea instanței de fond este în mod lacunar motivată cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică pe care aceștia îl reprezintă, totodată fiind în mod eronat reținut faptul că inculpatul A. V. ar fi înjunghiat partea vătămată în zona feței, când în realitate aceasta a fost lovită în spate. De asemenea, în raportul medico legal nu este relevat aspectul că, prin lovitura aplicată i-ar fi fost pusă în primejdie viața. În situația în care cei doi inculpați ar fi cercetați în stare de libertate nu ar exista niciun pericol ca aceștia să fugă, să influențeze în vreun fel martorii sau să altereze vreo probă, cu atât mai mult cu cât au recunoscut fapta și doresc să uzeze de prevederile art. 320 inc. 1 C.p.p., iar urmărirea penală este aproape finalizată. Totodată, solicită să se aibă în vedere că inculpații nu au antecedente penale. În subsidiar, solicită să se dispună luarea unei măsuri mai puțin restrictive, respectiv aceea a obligării inculpaților de a nu părăsi țara sau localitatea. Faptul că între declarațiile date de inculpați există contradicții se datorează faptului că aceștia nu știu să scrie și să citească.
Procurorul solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a încheierii recurate, având în vedere că subzistă temeiurile prev. de art. 148 lit. f C.p.p., că lăsarea inculpaților în libertate prezintă pericol real pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din modalitatea de săvârșire a faptei, iar raportat la probele administrate rezultă vinovăția inculpaților.
Apărătorul inculpaților arată că aceștia au fost provocați de partea vătămată, care a venit spre ei cu un par, anterior existând un conflict între cei doi inculpați și boitarii părții vătămate.
Inculpatul A. V., având ultimul cuvânt, solicită să fie cercetat în libertate.
Inculpatul T. M., având ultimul cuvânt, solicită să fie cercetat în libertate.
INSTANȚA
Deliberând, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 91/12.11.2012, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr._, în baza art. 1491 alin. 9 C. pr. pen. s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara.
În baza art. 1491 alin. 10-12 C. pr. pen. rap. la art. 148 alin. 1 lit. f C. pr. pen. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului A. V., pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 12.11.2012 până la data de 10.12.2012 inclusiv și emiterea mandatului de arestare preventivă în acest sens.
În baza art. 1491 alin. 10-12 C. pr. pen. rap. la art. 148 alin. 1 lit. f C. pr. pen. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului T. M., pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 12.11.2012 până la data de 10.12.2012 inclusiv și emiterea mandatului de arestare preventivă în acest sens.
S-au respins cererile formulate de apărătorii inculpaților de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr._ din 12.11.2012, P. de pe lângă Judecătoria Timișoara a solicitat arestarea preventivă pentru o durată de 29 de zile a inculpaților A. V. și T. M., ambii cercetați pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. 2 C. pen., pentru o perioadă de 29 de zile, faptele constând în aceea că în data de 11.11.2012, numitul S. M., boitar al familiei Ani din localitatea Ceacova a mers la domiciliul acestora și le-a povestit că în timp ce se afla cu oile pe câmp, s-a întâlnit cu unul dintre boitarii lui I. M. care i-a cerut să ia oile de pe teren și fiindcă acesta nu a fost de acord a fost lovit de două ori cu parul peste mână și peste picior.
Ulterior, între numiții Ani O., Ani I., Ani M. și S. M. și inculpat s-a iscat un conflict verbal care a degenerat, iar inculpatul V. A. l-a lovit pe partea vătămată Ani I. în zona capului, până ce bâta s-a rupt.
În continuare, inculpatul V. A. a scos un cuțit și în timp ce partea vătămată era căzută cu fața în jos l-a lovit pe acesta în zona dorsală.
La fața locului era și cumnatul inculpatului V. A., în persoana inculpatului T. M., care a sărit în ajutorul acestuia și i-a aplicat și el câteva lovituri cu o altă bâtă în zona capului și a umărului stâng.
În propunerea de arestare preventivă a inculpaților, P. de pe lângă Judecătoria Timișoara a făcut referire la dispozițiile art. 1491 alin. 1 Cpp rap. la art.143 și art.148 lit. f) Cpp., ca posibile temeiuri pentru arestarea preventivă a acestora.
La dosarul cauzei a fost atașat dosarul nr._/325/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara.
Examinând actele dosarului de urmărire penală raportat la cererea Ministerului Public – P. de pe lângă Judecătoria Timișoara, instanța a reținut următoarele:
Prin rezoluțiile organelor de cercetare ale poliției judiciare din cadrul Secției 4 de Poliție Rurală P. Nou, din ziua de 11.11.2012 orele 20:00 s-a dispus începerea urmăririi penale față de învinuiții A. V. și T. M. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. 2 C. pen., măsuri confirmate prin rezoluțiile procurorului din data de 12.11.2012 orele 10.00.
Prin Ordonanțele Poliției Municipiului Timișoara-secția 4 Poliție Rurală P. Nou din 10.10.2012, orele 21,30 s-a dispus reținerea inculpaților pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 11.11.2012 orele 21,30 urmând ca măsurile să expire la data de 12.11.2012, orele 14,30.
Ulterior, prin rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara din 12.11.2012 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpaților A. V. și T. M., ambii cercetați pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. 2 C. pen. reținându-se starea de fapt expusă și în referatul cu propunere de luare a măsurii arestării preventive înaintat judecătorului prezentată în cele ce preced.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 1491C. pr. pen. referitoare la luarea măsurii arestării preventive.
Astfel, potrivit art. 1491C. pr. pen., pentru a se putea dispune arestarea preventivă a inculpaților trebuie să fie întrunite condițiile prev. în art.143 C. pr. pen. și să existe vreunul dintre cazurile prevăzute la art. 148 C. pr. pen.
În ceea ce privește existența în cauză a probelor și indiciilor temeinice că inculpații au săvârșit infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art.182 alin. 2 C.p., s-a reținut că, potrivit art. 681 C. pr. pen., sunt indicii temeinice atunci când, din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta.
Instanța a apreciat că în cauză sunt suficiente indicii temeinice în accepțiunea dată de lege acestei noțiuni, că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați.
Parcurând materialul probator administrat până în prezent, instanța a apreciat că acesta conturează presupunerea rezonabilă că inculpații A. V. și T. M. au săvârșit infracțiunea pentru care sunt acuzați.
Astfel, fiind audiați în faza actelor premergătoare, în cursul urmăririi penale și în fața judecătorului, inculpații A. V. și T. M. au recunoscut săvârșirea faptelor, recunoașteri care converg și, totodată, se coroborează atât cu declarațiile martorilor Ani O., T. I., Ani M., C. I., I. V. și I. M., precum și cu concluziile raportului de constatare medico-legală nr. 2743/ A1 din 11.11.2012 și cu procesul-verbal de cercetare la fața locului din data de 11.11.2012. Deși în cursul audierii lor de către organele de urmărire penală și ulterior de către judecător, inculpații A. V. și T. M. și-au nuanțat declarațiile susținând că au fost oarecum provocați de partea vătămată Ani I. prin aceea că a coborât din autoturism cu o bâtă cu care a început să se lovească cu A. V., aceste aspecte nu au fost avute în vedere de instanță întrucât, chiar dacă aceasta le-a adresat injurii și amenințări sau chiar lovituri, inculpații nu trebuiau să dea curs provocării prin săvârșirea unei fapte de natură penală și, având o atitudine violentă, au recurs la cea mai nepotrivită și brutală acțiune.
De asemenea, instanța a reținut că în cauză este incident cazul de arestare prevăzut de art. 148 lit. f C.pr.pen, întrucât, pe de o parte, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpaților este închisoarea mai mare de 4 ani, iar pe de altă parte, lăsarea acestora în libertate prezintă pericol social concret pentru ordinea publică.
La aprecierea acestei din urmă condiții instanța a avut în vedere următoarele:
Așa cum s-a statuat în doctrina juridică, pericolul pentru ordinea publică presupune temerea ca odată pus în libertate un inculpat ar comite fapte penale ori ar declanșa reacții în rândul opiniei publice determinate de fapta pentru care este cercetat, analizarea acestei condiții reprezentând un prognostic făcut de judecător asupra comportamentului viitor al inculpaților.
În prezenta cauză, gravitatea deosebită a faptei reținută în sarcina inculpaților poate fi suficientă pentru a contura aprecierea că aceștia prezintă pericol pentru ordinea publică, probele care dovedesc acest fapt fiind chiar indiciile temeinicie reținute și analizate mai sus, iar existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie conform jurisprudenței Convenției Europene a Drepturilor Omului factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie măsura arestării preventive fiind astfel conformă cu scopul instituit de art. 5 din Convenție.
Este adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii, dar aceasta nu înseamnă că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei. Sub acest aspect se poate constata că existența pericolului public rezultă din însuși pericolul social al infracțiunilor pentru care sunt cercetați inculpații, avându-se în vedere sentimentul de insecuritate creat părții vătămate prin comiterea infracțiunilor și posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare în lipsa unei reacții ferme față de cel bănuit ca fiind autor.
Mai mult de cât atât, pericolul concret pentru ordinea publică rezultă și din modul și mijloacele în care aceștia au săvârșit fapta și anume prin lovirea cu bestialitate în zona capului a părții vătămate, în repetate rânduri și prin folosirea unor bâte de dimensiuni considerabile.
De asemenea, deși partea vătămată Ani I. se afla căzut la pământ, inculpatul A. V. a scos un cuțit și l-a înjunghiat în zona feței.
Toate aceste modalități de comitere a faptei, relevă un pericol ridicat pentru ordinea publică.
Având în vedere că prin ordinea publică se înțelege acea caracteristică a unei societăți în care domină siguranța, securitatea, respectul față de drepturile cetățenilor și care presupune existența unor măsuri care să asigure funcționarea normală a sistemului, menținerea liniștii cetățenilor și a respectării drepturilor acestora, instanța a constatat că, în cauză, pericolul concret pentru ordinea publică este dovedit cu probele de la dosar.
Este adevărat că măsura arestării preventive este cea mai severă măsură preventivă și ea trebuie luată numai în mod justificat și pentru motive temeinice, însă împrejurările prezentei cauze prezentate mai sus pot constitui unul din aceste cazuri temeinic justificate.
Instanța a mai justificat caracterul excepțional al măsurii arestării preventive ce a fost luată împotriva inculpaților și prin aceea că, în situația reținerii unor infracțiuni de o asemenea gravitate, reacția autorităților judiciare trebuie să fie promptă, fermă, exigentă, pentru a da un semnal în acest sens societății civile în sensul că astfel de manifestări nu pot fi lăsate nesancționate, iar România este un stat de drept în care organele judiciare își fac datoria atunci când sunt investite cu restabilirea ordinii și legalității.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs în termen legal inculpații.
În motivarea recursului s-a solicitat modificarea încheierii atacate în sensul respingerii propunerii Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara și, în subsidiar, aplicarea măsurii preventive a obligării inculpaților de a nu părăsi localitatea sau țara.
Se arată că, nu este reliefat pericolul concret pentru ordinea publică și nu există probe că în situația în care ar fi lăsați în libertate, aceștia ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului sau să influențeze vreun martor sau partea vătămată, inculpații exprimându-și intenția de a uza de prevederile art. 320 ind. 1 C.p.p.
Din analiza încheierii penale recurate, atât din prisma motivelor de recurs, dar și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3856 C.p.p., tribunalul reține că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică.
În mod corect prima instanță a apreciat că lăsarea inculpaților în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol apreciat de instanță raportat la starea de neliniște, în sentimentul de insecuritate în rândul societății, generat de faptul că persoane bănuite de săvârșirea unor astfel de infracțiuni sunt cercetate și judecate în stare de libertate, gravitate determinată de natura și împrejurările în care au fost comise, prin lovirea cu atrocitate în zona capului a părții vătămate, în repetate rânduri și prin folosirea unor bâte de dimensiuni considerabile. Inculpatul A. V. a scos un cuțit și a înjunghiat partea vătămată Ani I. în zona spatelui, în timp ce aceasta se afla căzută la pământ.
În prezenta cauză, nu se poate considera că nu există indicii care să confirme împrejurarea că este posibil ca inculpații să fie implicați în săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală și sancționată cu închisoarea mai mare de 4 ani.
Tribunalul reține că, așa cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele Brogan și Murray contra Marea Britanie, luarea unei măsurii arestării preventive față de o persoană nu presupune ca autoritățile să dispună de probe suficiente pentru a formula acuzații încă din momentul arestării. Rolul detenției preventive este tocmai acela de a permite clarificarea sau, dimpotrivă, înlăturarea suspiciunilor care planează asupra unei persoane.
Or, în prezenta cauză, fiind vorba de posibila săvârșire a infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzută de art.182 al. 2 C.p., în mod temeinic și legal, Judecătoria Timișoara a apreciat că lăsarea în libertate a inculpaților, este susceptibilă de a conduce la o tulburare a ordinii publice, motiv pentru care se impune arestarea preventivă a inculpaților. Pericolul concret pentru ordinea publica derivă și din modul de operare, din împrejurările comiterii faptelor - prin folosirea unor bâte de dimensiuni considerabile - față de aspectul că în privința inculpaților planează pericolul de săvârșire de noi infracțiuni similare, întrucât din înscrisurile existente la dosarul de urmărire penală se reține împrejurarea că aceștia au mai avut altercații cu boitarii părții vătămate și prin reacția opiniei publice referitoare la persoanele implicate în astfel de infracțiuni.
Pentru aceste considerente, în temeiul 38515 pct. 1 lit. b din C.p.p., recursurile declarate în cauză urmează a fi respinse ca nefondate, iar în temeiul art.192 al.2 C.p.p., inculpații vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b C.p.p., respinge ca nefondat recursul declarat de inculpații A. V., fiul lui I. și Catiuta, născut la data de 14.03.1978 în localitatea H., jud. Iași, cu domiciliul in .. Iași, posesor al CI ., nr._, CNP_, fără antecedente penale și T. M., fiul I. și A., născut la data de 26.10.1985 în localitatea Huși, jud. V., domiciliat în localitatea Oltenești, ., posesor al CI, ., nr._, CNP_, fără antecedente penale, împotriva încheierii penale nr.91/12.11.2012, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr._ .
În baza art. 192 al. 2 C.p.p., obligă inculpații recurenți la plata sumei de 100 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.11.2012.
Președinte Judecător Judecător
D. C. I. P. A. C. Țira
Grefier
G. R.
C.D./. GR/2 ex./27.11.2012;
Prima instanță: A. N. – Jud. Timișoara
| ← Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr.... | Omorul. Art. 174 C.p.. Sentința nr. 396/2012. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
