Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Sentința nr. 390/2015. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 390/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 09-12-2015 în dosarul nr. 390/2015
Cod ECLI
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR.390/PI
Ședința publică din data de 09.12.2015
Completul compus din:
Președinte: A. C. ȚIRA
Grefier: V. D.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror L. Brindescu din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul T..
Pe rol fiind pronunțarea asupra cauzei penale privind pe inculpata S. M., trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, faptă prev. și ped. de art.9 alin.1 lit.c din Legea 241/2005, cu aplic art.41 alin.2 V. C.p..
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au avut loc în ședința publică din data de 25 noiembrie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre; la acel termen de judecată, instanța, din lipsă de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, când:
INSTANȚA
Deliberând, asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr.598/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul T. înregistrat pe rolul Tribunalului T. la data de 17.06.2015 sub număr unic de dosar_, a fost trimis în judecată inculpata S. M., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, faptă prev. și ped. de art.9 alin.1 lit. c din Legea 241/2005 cu aplic art. 41 alin.2 V. C.p..
În fapt, în sarcina inculpatei s-a reținut că, în calitate de administrator al ., în baza aceleiași rezoluții infracționale și împotriva aceluiași subiect pasiv, în perioada 2007-2010, a evidențiat în actele contabile ales societății pe care o administra cheltuieli care nu au la bază operațiuni comerciale reale, respectiv factura fiscală . VEB nr._ din 15.12.2007 emisă de ., în valoare de 1.540.075,04 lei, privind achiziția fictivă a unor utilaje în scopul diminuării TVA cu suma de 245.894 lei, operațiune declarată instituțiilor financiare prin declarația 300, deși factura nu a fost achitată și cheltuiala nu a fost făcută, precum și 53 de procese-verbale privind descărcarea din gestiune a unor stocuri de materii prime și produse finite în valoare de 788.105 lei, prin care se menționează că bunurile sunt deteriorate, înregistrate ca și cheltuieli deductibile pentru perioada mai 2006 – iunie 2010, în scopul diminuării sumelor datorate bugetului de stat, respectiv TVA și impozit pe profit.
Analizând materialul probator administrat în cele două faze ale procesului penal, instanța reține următoarea situație de fapt:
Societatea comercială . a fost înființată în anul 2003, având ca asociat unic și administrator pe inculpata S. M.. Obiectul principal de activitate a fost stabilit ca fiind fabricarea articolelor din material plastic pentru construcții, inclusiv tâmplărie PVC.
În luna decembrie 2007, inculpata a dispus înregistrarea în evidența contabilă a societății a achiziției fictive a unor mijloace fixe (utilaje) în valoare de 1.540.075,04 lei, conform facturii fiscale TM VEB nr._/15.12.2007 aparent emise de ., iar TVA-ul aferent acesteia în sumă de 245.894,35 lei a fost considerat TVA deductibil. Ca urmare a acestei înregistrări, în decontul de TVA aferent lunii decembrie 2007 s-a înregistrat TVA deductibil în sumă de 265.510 lei, observându-se că, în situația în care respectiva factură fiscală nu ar fi fost înregistrată în contabilitate și TVA-ul aferent acesteia nu ar fi fost considerat deductibil, în decontul de TVA aferent lunii decembrie 2007 ar fi fost menționată o sumă mai mică cu 245.894,35 lei, respectiv doar suma de 19.616 lei.
În toamna anului 2010, în cadrul verificărilor efectuate raportat la ., identificându-se respectiva achiziție declarată de . de la această societate, s-a procedat la efectuarea unui control încrucișat la . pentru stabilirea realității respectivei tranzacții. În urma respectivei verificări, inspectorii fiscali au constatat prin procesul-verbal nr._/01.10.2010, că societatea Tehnoglass SRL a înregistrat în luna decembrie 2007 în evidența contabilă achiziții de mijloace fixe, respectiv: mașină calibrat 2 valturi, mașină calibrat 1 valt, exhaustoare, mașină de găuri 32 capete, mașină de calibrat cu comandă numerică, în baza facturii fiscale TM VEB nr._/15.12.2007 în valoare totală de 1.540.075 lei, din care TVA aferentă în sumă de 245.894 lei, precum și că factura nu a fost achitată, la data controlului înregistrându-se un sold neachitat de 1.540.075 lei. Având în vedere aceste aspecte, precum și explicațiile inculpatei în sensul că utilajele s-ar afla la sediul societății, însă în raportarea contabilă depusă pentru semestrul I 2010 la rubrica imobilizări apărea suma 0, ulterior s-a dispus efectuarea unei inspecții fiscale generale la . de către A. – DGFP T. – Activitatea de Inspecție Fiscală.
Cu ocazia acestei inspecții fiscale, inculpata a prezentat o evidență contabilă refăcută pentru perioada 01.01._10, refacerea fiind dispusă de aceasta în baza Hotărârii Adunării Generale a Asociaților nr.01/10.09.2010.
Controlul exercitat de inspectorii DGFP T. s-a desfășurat în perioada 25 noiembrie – 12 aprilie 2011, fiind întocmit raportul de inspecție fiscală nr.4446/14.04.2011.
În urma respectivelor verificări, așa cum reiese din conținutul respectivului raport, s-a constatat că societatea nu a depus la organul fiscal declarațiile 100 privind impozitul pe profit pentru perioada 01.09._10 și nici declarațiile anuale de impozit pe profit pentru anii 2006-2009. Totodată, s-a constatat că, cu ocazia refacerii contabilității, inculpata a dispus ca achiziția mijloacelor fixe (utilaje) în valoare de 1.540.075,04 lei, conform facturii fiscale TM VEB nr._/15.12.2007 aparent emise de . să nu mai fie înregistrată în evidența contabilă a societății, însă nu a procedat și la corectarea decontului de TVA, societatea figurând în continuare cu TVA – ul aferent acelei facturi în sumă de 245.894,35 lei ca și TVA deductibil, astfel că refacerea evidenței contabile, neurmate și de rectificarea declarațiilor depuse la instituția financiară nu a produs nici un efect din punct de vedere al obligațiilor datorate bugetului de stat.
Așa cum reiese atât din raportul de constatare, cât și din cele două rapoarte de expertiză contabilă întocmite în cauză, consecința fiscală a înregistrării facturii fiscale TM VEB nr._/15.12.2007 este diminuarea TVA-ului de plată aferent lunii decembrie 2007 cu suma de 245.894,35, având în vedere declarația 300, decontul de TVA, depusă la AFP Timișoara, consecință care s-a menținut și după refacerea evidenței contabile, întrucât nu a fost depus un decont de TVA rectificativ.
Tot cu ocazia refacerii evidenței contabile, în anul 2010, în condițiile în care în evidența contabilă anterioară nu existaseră respectivele înregistrări, inculpata a dispus înregistrarea în contabilitate, ca și cheltuieli deductibile, descărcări de gestiune de stocuri de materii prime, produse finite, apreciate ca mărfuri deteriorate, pe baza a 53 de procese-verbale întocmite olograf de inculpată, în valoare totală de 788.105 lei, în care s-a menționat că bunurile s-au deteriorat în perioada mai 2006-iunie 2010. Respectiva înregistrare în contabilitate a avut drept efect diminuarea obligațiilor datorate bugetului de stat, respectiv TVA colectat datorat cu suma de 149.739,95 lei și impozitul pe profit cu suma de 150.055,19 lei.
Toate acele procese-verbale au fost înregistrate în contabilitate în anul 2010, după ce a fost refăcută evidența contabilă, nefiind respectate prevederile art.6 (1) din Legea 82/1991, potrivit cărora orice operațiune economico-financiară se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrării în contabilitate și dobândește calitatea de document justificativ.
Cu ocazia verificării fiscale s-a constatat faptul că înregistrarea în evidența contabilă, cu ocazia refacerii acesteia, a unor descărcări de gestiune de stocuri de materii prime și produse finite, ca fiind mărfuri deteriorate, în baza celor 53 de procese verbale, ca și cheltuieli deductibile contravin dispozițiilor legale în materie.
Astfel, așa cum rezultă atât din nota de constatare întocmită de organele fiscale, cât și din raportul de constatare tehnico-științifică și cele două rapoarte de expertiză contabilă în tocmite în cauză, conform art.7 din Legea contabilității nr.82/1991, societatea avea obligația de a efectua inventarierea generală a elementelor de pasiv și activ cel puțin o dată pe an, precum și în alte situații prev. de lege. În OMFP 2861/2009, cap.II, pct.1, lit.b este prevăzută obligația efectuării inventarierii ori de câte ori sunt indicii ca există lipsuri sau plusuri în gestiune, care nu pot fi stabilite decât prin inventariere. Pentru a se putea realiza scoaterea din gestiune a unor stocuri de marfă degradate era obligatorie, deci, inventarierea patrimoniului societății cel puțin o dată pe an, respectându-se Normele privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de activ și de pasiv, în aplicarea OMFP 1753/2004, respectiv prin înscrierea elementelor de activ în formularul lista de inventariere, acest formular servind drept document justificativ pentru stabilirea lipsurilor și a plusurilor de bunuri și valori, constatate cu ocazia inventarierii, obținerea de explicații scrise de la persoanele care au răspunderea gestionării, stabilirea caracterului lipsurilor, pierderilor, pagubelor și deprecierilor constatate de către comisia de inventariere, precum și pentru constatarea deprecierilor, consemnarea rezultatelor inventarierii de către comisia de inventariere într-un proces-verbal, care să cuprindă, în principal: data întocmirii, numele membrilor comisiei de inventariere, numărul și data deciziei de numire a comisiei de inventariere, gestiunea inventariată, perioada derulării inventarierii, rezultatele inventarierii, concluziile comisei cu privire la cauzele lipsurilor constatate și la persoanele vinovate, volumul tocurilor depreciate, propuneri de casare a unor stocuri. Totodată, trebuie observat că, în conformitate cu disp. art.21 al.4 lit.c din Codul fiscal, nu sunt deductibile la determinarea profitului impozabil cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor sau a activelor corporale constatate lipsă din gestiune sau degradate, neimputabile, pentru care nu au fost încheiate contracte de asigurare, precum și TVA aferentă, dacă aceasta este datorată potrivit prevederilor titlului VI.
Ca atare, cheltuielile înregistrate la scoaterea din evidență a materiilor prime și produselor finite degradate, neimputabile, pentru care nu au fost încheiate contracte de asigurare, au ca și consecință faptul că nu sunt deductibile la determinarea profitului și TVA aferent.
Pe de altă parte, potrivit art.128 din Codul fiscal, constituie livrare de bunuri bunurile constatate lipsă din gestiune, cu excepția celor la care se face referire în alin.8 lit.a-c, respectiv bunurile distruse ca urmare a unor calamități naturale sau a unor cauze de forță majoră, precum și bunurile pierdute sau furate, dovedite legal, astfel cum sunt prevăzute prin norme (a), bunurile de natura stocurilor degradate calitativ, care nu mai pot fi valorificate, precum și activele corporale fixe casate, în condițiile stabilite prin norme (b), perisabilitățile, în limitele prevăzute prin lege (c).
Totodată, pct. 6 al.12 din Titlul VI al Normelor metodologice de aplicare a Legii 571/2003 privind Codul fiscal, în sensul art.128 al.8 lit.b din Codul fiscal, nu se consideră livrare de bunuri cu plată, bunurile de natura stocurilor degradate calitativ, care nu mai pot fi valorificate, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții: a)bunurile nu sunt imputabile; b) degradarea calitativă a bunurilor se datorează unor cauze obiective dovedite cu documente; c) se face dovada că bunurile au fost distruse.
Or, în dosarul cauzei inculpata S. M. nu a atașat nici un document justificativ privind îndeplinirea cumulativă a condițiilor menționate, neexistând nicio dovadă în sensul că, într-adevăr, bunurile la care face referire în acele procese-verbale au fost degradate, că respectiva degradare s-ar datora unor cauze obiective sau că acele bunuri ar fi fost distruse, astfel că nu au fost respectate prevederile Codului fiscal și ale Normelor metodologice de aplicarea a Codului fiscal, ceea ce duce la concluzia că cheltuielile înregistrate sunt fictive, având ca și consecința fiscală diminuarea bazei impozabile cu suma de 788,105 lei, respectiv a impozitul pe profit cu suma de 150.055 lei, cât și a TVA de plată, cu suma de 149.740 lei.
Potrivit dispozițiilor 9 alin.1 lit.c din Lg. nr.241/2005, constituie infracțiunea de evaziune fiscală evidențierea în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale sau evidențierea altor operațiuni fictive, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.
Având în vedere probele administrate în cauză, instanța apreciază că fapta inculpatei S. M. care, în perioada decembrie 2007- octombrie 2010, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în calitate de asociat unic și administrator al ., a evidențiat în actele contabile cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale și alte operațiuni fictive – respectiv achiziția fictivă în luna decembrie 2007 a 5 mijloace fixe ( mașină calibrat 2 valturi, mașină calibrat 1 valt, exhaustoare, mașină de găuri 32 capete, mașină de calibrat cu comandă numerică) pentru prețul de 1.540.075 lei, precum și, în toamna anului 2010, cu ocazia refacerii evidenței contabile a societății, descărcări fictive de gestiune de stocuri de materii prime, produse finite și mărfuri deteriorate, ca și cheltuieli deductibile, aferente anilor 2006-2010, în valoare totală de 788.105 lei, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, cauzând un prejudiciu bugetului de stat în valoare de 245.894 lei – TVA aferent operațiunii înregistrate în 2007 și în valoare de 149.739,95 lei TVA și 150.055,19 lei impozit pe profit aferente operațiunilor înregistrate în 2010, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art.9 alin.1 lit.c din Lg. 241/2005, în formă continuată.
Inculpata S. M. nu a contestat efectuarea respectivelor înregistrări în evidența contabilă a societății, însă a susținut că respectivele operațiuni înregistrate în contabilitate corespund realității.
Astfel, în declarațiile date în faza de urmărire penală, în ceea ce privește achiziția de utilaje, a susținut că a intenționat să achiziționeze utilaje la mâna a doua, context în care a fost contactată, la începutul lunii decembrie 2007, de un reprezentant la .. S-a întâlnit cu această persoană, care a întocmit factura, apoi nu l-a mai văzut și nu știe cum îl chema. A intenționat să ia un credit pentru plata utilajelor, dar nu a reușit, astfel că nu a plătit contravaloarea facturii. Prin declarația olografă din data de 11.09.2012 susține că din cele cinci utilaje menționate în factură nu a primit nici unul, dar a primit trei utilaje, din care două nu pot fi folosite la prelucrarea lemnului, iar al treilea nu l-a putut pune în funcțiune. Nu l-a mai găsit pe reprezentantul societății pentru a le restitui, dar a înregistrat factura în contabilitate în luna decembrie 2007, cu toate că nu era plătită, iar ulterior a refăcut contabilitatea și a scos factura din evidențe, urmare a faptului că organele de control au constatat că a introdus greșit în contabilitate factura respectivă, motiv pentru care a reconsiderat efectele fiscale ale facturii.
În ceea ce privește întocmirea celor 53 de procese-verbale privind scoaterea din gestiune a mărfurilor degradate și înregistrarea respectivelor operațiuni în contabilitate, inculpata S. M. a susținut că acestea s-au degradat întrucât ploua în fabrică, acoperișul fiind degradat, că o parte din bunuri se găsesc încă în incinta fabricii, iar o altă parte le-a aruncat la groapa de gunoi din incinta fabricii, nu a apelat la Retim întrucât nu a știut că trebuie să facă acest lucru. Totodată, a precizat că nu cunoștea faptul că bunurile nu se încadrau în categoria cheltuielilor nedeductibile. În cadrul declarației date în data de 05.05.2014, inculpata a declarat că procesele-verbale au fost întocmite la data degradării mărfurilor, dar nu au fost introduse în evidența contabilă din neglijență, respectivele bunuri fiind scoase din evidența contabilă numai după refacerea acesteia.
Cu ocazia declarației din data de 26.11.2014, inculpata a prezentat o altă stare de fapt, respectiv faptul că a întocmit procesele-verbale toate odată, înainte de primul control al organelor fiscale, dar nu le-a prezentat, astfel că organele fiscale nu aveau de unde să știe de existența lor. Cu ocazia refacerii contabilității i-a înmânat martorei P. S. procesele-verbale și i-a solicitat să le introducă în contabilitate.
În declarația dată în fața instanței de judecată, inculpata a susținut că în cursul anului 2006 a fost contactată de un bărbat, al cărui nume nu și-l amintește, care i-a propus să-i aducă el mai multe utilaje de care avea nevoie, urmând ca acesta să le procure de la o altă firmă. Ulterior, acel domn a revenit cu factura în discuție, fără a livra și utilajele, solicitând achitarea contravalorii acesteia. Întrucât era sfârșit de an, ea a procedat la înregistrarea respectivei facturi fiscale în contabilitate, deși utilajele nu fuseseră livrate, iar prețul nu fusese plătit. Ulterior, în ianuarie-februarie 2008, respectivul bărbat s-a prezentat la societate cu niște utilaje, care nu erau însă utilajele negociate și cele menționate în factura fiscală, context în care inculpata a refuzat să achite contravaloarea acestora. Respectivele utilaje au fost lăsate la sediul societății, urmând a fi preluate de acea persoană ulterior, însă acest lucru nu s-a mai întâmplat, iar inculpata nu a mai reușit contactarea acelei persoane întrucât numărul de telefon era deconectat. În ceea ce privește TVA-ul aferent acelei facturi, care a fost înregistrat ca și deductibil, inculpata a susținut că a uitat să facă o rectificare la decontul de TVA. În toamna anului 2010, s-a efectuat un control încrucișat vizând acea factură și, întrucât inspectorii fiscali i-au explicat ce probleme sunt cu aceasta și că ei nu o vor lua în considerare, a considerat că cea mai bună soluție este să o scoată din contabilitate, astfel că a dispus refacerea evidenței contabile și operațiunea comercială aferentă acelei facturi nu a mai fost înregistrată. În ceea ce privește decontul de TVA aferent lunii decembrie 2007, a precizat că nu a făcut nicio declarație rectificativă deoarece ea nu a știut că trebuie acest lucru și nici contabila nici inspectorii fiscali nu i-au comunicat acest lucru. Referitor la cele 53 de procese-verbale de scoatere din gestiune de bunuri, a susținut că începând din anul 2006 a constatat degradări ale unor bunuri aflate în gestiune și a întocmit acele procese-verbale pe parcursul acestei perioade. Nu a avut cunoștință de faptul că ar exista o anumită procedură de urmat în această situație. Inculpata a susținut că respectivele procese-verbale s-au aflat în posesia ei până în anul 2010, iar cu ocazia refacerii contabilității, a hotărât împreună cu contabila introducerea acestora în evidențe, fără însă a urmări diminuarea obligațiilor fiscale, ci doar corelarea stocului scriptic cu cel faptic. În același timp, inculpata a precizat că nu a făcut un inventar al stocurilor existente nici cu ocazia refacerii contabilității, nici periodic, până în acel moment.
Susținerile inculpatei S. M. legat de realitatea respectivelor operațiuni sunt însă infirmate atât de celelalte mijloace de probă administrate în cauză, cât și, inclusiv, de propriile contraziceri din cuprinsul declarațiilor date pe parcursul procesului penal, precum și de caracterul neveridic al explicațiilor oferite de aceasta și lipsa oricăror mijloace de probă care să le susțină.
Astfel, în ceea ce privește factura emisă de ., trebuie observat că, deși în faza de urmărire penală a susținut că ar fi primit o parte din utilajele respective, nu a depus la dosar nici un înscris care să ateste predarea-primirea utilajelor, nu există nici un aviz de însoțire a mărfii sau vreun proces-verbal de predare care să facă această dovadă. Caracterul nereal al respectivei facturi fiscale este evidențiat și de mențiunile inserate în aceasta în ce privește modalitatea de transport a utilajelor, menționându-se ca mijloc de transport autoturismul cu numărul de înmatriculare_, coroborat cu verificările efectuate în faza de urmărire penală, care au evidențiat faptul că autoturismul cu acel număr de înmatriculare este marca Daewoo Damas, aflat în proprietatea . SRL, cu sediul în București, având obiect de activitate învățământ primar. Nu există nici un contract de închiriere a autoturismului pentru transport sau un contract de transport, mai mult raportat la greutatea și volumul utilajelor, acestea nu puteau fi transportate cu un autoturism marca Daewoo Damas.
În același timp, instanța are în vedere contrazicerile succesive din declarațiile inculpatei referitor la respectivele utilaje, respectiv susținerile ulterioare ale acesteia în sensul că în fapt nu i-au fost livrate utilajele menționate în factură, ci alte două utilaje, care nu corespundeau acestora. Referitor la acestea, cu ocazia unei verificări la fabrica de mobilă în localitatea P. Nou în data de 04.06.2015, inculpata a indicat două utilaje, susținând că sunt cele aduse de ., având dimensiuni de 1,5 m X 0,9 m X 2 m, cu o greutate de aproximativ 1,5 tone fiecare, declarând că au fost aduse cu un mijloc de transport tip camion, cu un braț macara, neprezentând însă nicio probă în sensul că acele utilaje ar fi fost primite de la persoana care s-a prezentat ca fiind reprezentantul .. Mai mult, trebuie observat că în fața instanței, inculpata nici nu a mai susținut că ar fi negociat acea achiziție cu un reprezentant al ., ci a susținut că era vorba de un intermediar. Referitor la aceste susțineri, se observă că sunt contrazise în mod evident și de modul de acțiune al inculpatei, respectiv neanularea primei facturi și întocmirea alteia raportat la utilajele efectiv primite, în măsura în care s-ar fi predat niște utilaje, dar diferite de cele menționate în prima factură, precum și înscrierea în fișele mijloacelor fixe a celor cinci utilaje menționate în factură, ceea ce contravine realității.
Totodată, instanța are în vedere și caracterul neveridic al explicațiilor oferite de inculpată, respectiv susținerile acesteia în sensul că ar fi negociat cu acel bărbat achiziția unor utilaje de o asemenea valoare și ar fi primit o factură fiscală pe care a înregistrat-o în contabilitate, fără a-i cunoaște nici măcar numele acestuia sau calitatea în cadrul firmei menționate pe factură, precum și că societatea Multiplex Internațional SRL sau acea persoană fizică i-ar fi predat utilaje în valoare de 1.540.075,04 lei, sau chiar de o valoare mai mică, însă nu a făcut ulterior nici un demers pentru a obține plata contravalorii lor sau pentru recuperarea utilajelor.
În același timp, relevant în sensul susținerii vinovăției inculpatei este și comportamentul ulterior al acesteia, respectiv lipsa oricăror demersuri pentru rezolvarea acelei situații juridice și a efectelor produse raportat la bugetul de stat – deducerea TVA-ului aferent facturii în sumă de 245.894,35 lei, deși susține că acea operațiune nu a mai avut loc, ceea ce contrazice în mod flagrant apărările sale în sensul că ar fi acționat cu bună-credință, precum și acțiunile sale ulterioare pentru ascunderea respectivei înregistrări nereale, prin dispoziția de refacere a evidenței contabile în momentul în care organele fiscale au efectuat un control tocmai pentru a verifica realitatea respectivei operațiuni comerciale, motivând că a înregistrat acea factură din eroare, fără însă a proceda și la remedierea efectelor produse de respectiva înregistrare raportat la bugetul de stat – respectiv deducerea în mod nelegal a TVA-ului în sumă de 245.894,35 lei.
Nu în ultimul rând, instanța are în vedere și verificările fiscale, cât și ale organelor judiciare, efectuate la ., ocazie cu care s-a constatat că reprezentantul B. D. C. O. nu a înregistrat și nu a declarat organelor fiscale operațiunile comerciale aparent realizate cu mai multe societăți din țară, printre care și ., că toate tranzacțiile identificate ca fiind derulate de . cu 50 de societăți din țară sunt fictive, bunurile nefiind tranzacționate în realitate, iar sumele de bani considerate neînregistrate în contabilitatea . nu au fost virate în conturile societății. Ca urmare, s-a reținut că implicația fiscală și prejudiciul cauzat bugetului de stat a fost produs de societățile care au înregistrat facturile false și au evidențiat cheltuieli fictive, cu consecința diminuării impozitului pe profit și a TVA-ului datorat bugetului de stat. Prin adresa nr._/CCCMMR/11.11.2014 ITM T. a comunicat faptul că . nu figurează ca având persoane angajate.
În ceea ce privește evidențierea descărcărilor de gestiune de stocuri de materii prime, produse finite și mărfuri deteriorate, aferente celor 53 de procese-verbale, ca și cheltuieli deductibile, instanța are în vedere, în primul rând, caracterul contradictoriu al declarațiilor inculpatei cu privire la existența și momentul întocmirii acestora, respectiv faptul că inițial a susținut că ar fi fost întocmite la data degradării mărfurilor, dar din neglijență nu au fost înregistrate în contabilitate, ulterior a declarat că au fost întocmite toate odată înainte de începerea controlului fiscal, pentru ca, în declarația din fața instanței, să revină din nou asupra celor declarate și să susțină că au fost întocmite la momentul degradării bunurilor.
În același timp, instanța are în vedere lipsa oricăror documente justificative pentru a face dovada existenței respectivelor cheltuieli, documente care, conform dispozițiilor legale, nu puteau fi decât listele de inventariere întocmite anual sau ori de câte ori sunt indicii ca există lipsuri sau plusuri în gestiune, conform procedurii legale, respectiv de către o comisie de inventariere, prin înscrierea elementelor de activ și pasiv în formularul lista de inventariere, acest formular servind drept document justificativ pentru stabilirea lipsurilor și a plusurilor de bunuri și valori, obținerea de explicații scrise de la persoanele care au răspunderea gestionării, stabilirea caracterului lipsurilor, pierderilor, pagubelor și deprecierilor constatate de către comisia de inventariere, precum și pentru constatarea deprecierilor, consemnarea rezultatelor inventarierii de către comisia de inventariere într-un proces-verbal, care să cuprindă, în principal: data întocmirii, numele membrilor comisiei de inventariere, numărul și data deciziei de numire a comisiei de inventariere, gestiunea inventariată, perioada derulării inventarierii, rezultatele inventarierii, concluziile comisei cu privire la cauzele lipsurilor constatate și la persoanele vinovate, volumul tocurilor depreciate, propuneri de casare a unor stocuri.
În același timp, instanța are în vedere dispozițiile legale prev. de art.128 din Codul Fiscal coroborate cu disp. pct. 6 al.12 din Titlul VI al Normelor metodologice de aplicare a Legii 571/2003 privind Codul fiscal din Codul fiscal, conform cărora constituie livrare de bunuri bunurile constatate lipsă din gestiune, cu excepția bunurilor de natura stocurilor degradate calitativ, care nu mai pot fi valorificate, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții: a)bunurile nu sunt imputabile; b) degradarea calitativă a bunurilor se datorează unor cauze obiective dovedite cu documente; c) se face dovada că bunurile au fost distruse, precum și faptul că, în speță, inculpata nu a atașat niciun document justificativ privind îndeplinirea cumulativă a condițiilor menționate, neexistând nicio dovadă în sensul că, într-adevăr, bunurile la care face referire în acele procese-verbale au fost degradate, că respectiva degradare s-ar datora unor cauze obiective sau că acele bunuri ar fi fost distruse.
Totodată, instanța are în vedere și caracterul neveridic al explicațiilor oferite de inculpată, fiind greu de crezut că aceasta, în calitate de administrator al societății, a acceptat, timp de aproximativ 4 ani, ca materiile prime și produsele finite, în sumă de 788.105 lei să fie distruse de ploi și alte condiții meteo, fără a lua vreo măsură pentru repararea acoperișului, care ar fi costat mult mai puțin, precum și că, deși ar fi existat respectivele degradări începând cu anul 2006, nu a efectuat nici un demers pentru a stabili modalitatea în care respectivele degradări pot fi evidențiate în evidența contabilă și a efectua demersurile necesare, conform dispozițiilor legale (inventariere anuală, întocmirea de contracte de asigurare, predarea bunurilor deteriorate la o firmă specializată pentru a le distruge, etc.) .
Nu în ultimul rând, instanța apreciază ca extrem de relevant momentul în care operațiunile de scoatere din gestiune, considerate cheltuieli deductibile, au fost înregistrate în contabilitate, respectiv abia în anul 2010, cu ocazia refacerii evidenței contabile, când baza impozabilă a crescut considerabil având în vedere scoaterea din evidența contabilă a facturii fiscale TM VEB nr._/15.12.2007, precum și împrejurarea că, deși a susținut că prin respectiva înregistrare a urmărit doar corelarea stocului scriptic cu cel faptic, inculpata nu a depus la dosar și nici nu a susținut că ar fi fost efectuat vreun inventar al stocurilor existente, nici cu ocazia refacerii contabilității, nici periodic, până în acel moment.
Sub aspectul laturii subiective, inculpata a acționat cu intenție directă, intenția sa fiind calificată de scopul urmărit, respectiv sustragerea de la plata obligațiilor fiscale către stat.
Având în vedere modificările legislative intervenite de la momentul săvârșirii faptei până la momentul soluționării cauzei ( respectiv . Noului Cod Penal), prin raportare atât la limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea săvârșită de inculpată atât înainte de 01.02.2014, cât și ulterior (care sunt la fel), cât și la celelalte instituții de drept penal, și în special, modalitățile de individualizare a executării pedepsei închisorii, care, conform legii noi, implică, în cazul amânării sau suspendării executării pedepsei obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, instanța apreciază, la fel ca și procurorul, că legea veghe apare mai favorabilă, context în care va face aplicarea art.5 C.p. în privința inculpatei.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce va fi aplicată inculpatei, instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 C.p. din 1969, respectiv gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatei, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Fapta inculpatei prezintă grad de pericol social ridicat, având drept consecință fraudarea bugetului public în vederea atingerii scopului urmărit – obținerea unor foloase materiale ilicite.
În ceea ce privește persoana inculpatei, instanța are în vedere faptul că aceasta are studii superioare, este căsătorită, și, așa cum reiese din informațiile furnizate de IPJ – cazier judiciar, raportat și la vârsta acesteia, a dat dovadă de o bună conduită în societate atât anterior, cât și ulterior săvârșirii faptei, nefiind cunoscută cu antecedente penale sau cu alte dosare penale în curs de cercetare.
Raportat la aceste aspecte, precum și împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta, la cuantumul prejudiciului cauzat bugetului de stat, intervalul lung de timp scurs de la data săvârșirii faptei și conduita adoptată de inculpată până în prezent, având în vedere și faptul că infracțiunea a fost săvârșită în formă continuată, instanța apreciază că, în vederea atingerii scopului pedepsei așa cum acesta este stabilit prin dispozițiile art.52 C.p., luând în considerare și dispozițiile art.42 C.p. referitoare la sancționarea infracțiunii continuate, în prezenta cauză este suficientă aplicarea une pedepse orientate spre minimul special, respectiv 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.9 alin.1 lit.c din Lg. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin.2 C.p. din 1969 și art.5 C.p.
În baza art.65 alin.1 și 2 C.p. din 1969, va aplica inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art.64 lit.a teza a II-a, b și c C.p. din 1969 pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale, apreciind că adoptarea unui asemenea comportament o face nedemnă de a fi aleasă în autoritățile publice sau în funcții elective publice și nu poate fi compatibilă cu ocuparea unei funcții ce implică exercițiul autorității de stat. Totodată, interzicerea exercitării dreptului de a exercita funcția de administrator al unei societăți comerciale este justificată de împrejurarea că la săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală inculpata s-a folosit de calitatea pe care o avea – administrator al ..
În baza art.71 C.p. din 1969, va interzice inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a și b C.p. din 1969 pe durata executării pedepsei, motivele fiind identice cu cele prezentate în cazul pedepsei complementare.
Ținând seama de conduita bună a inculpatei anterior săvârșirii faptei, de vârsta acesteia, de împrejurarea că de la data desfășurării activității infracționale și până în momentul de față inculpata nu a mai fost implicată în comiterea unor fapte prevăzute de legea penală, constatând că sunt îndeplinite și celelalte condiții prevăzute de art.861 C.p. din 1968, instanța consideră că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia, motiv pentru care va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o perioadă de 4 ani și 6 luni, termen de încercare stabilit în condițiile prevăzute de art.862 C.p., condamnarea în sine, condițiile impuse la suspendarea sub supraveghere, măsurile cărora va trebui să se supună și consecințele unei eventuale revocări a suspendării, fiind de natură a îndeplini scopul pedepsei de a constrânge și a o reeduca pe condamnată.
Supravegherea inculpatei va fi încredințată Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul T., iar pe durata termenului de încercare inculpata va fi obligată să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art.863 alin.1 C.p.
În temeiul art.359 C.p.p., instanța va atrage atenția inculpatei asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art.864 C.p.
În baza art.71 al.5 C.p., pe durata termenului de încercare, se va suspenda și executarea pedepsei accesorii.
În ceea ce privește latura civilă a procesului penal, S. R. – A. – prin reprezentant AJFP T., s-a constituit parte civilă în cauză cu sumele de 339.010 lei – impozit pe profit și 697.523 lei – TVA, precum și dobânzile și penalitățile aferente conform Codului de procedură fiscală, până la data plății efective.
Atât potrivit raportului de constatare tehnico-științifică, cât și raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză, reiese că prejudiciul cauzat de către inculpată bugetului de stat prin cele două acte materiale de evaziune fiscală ce au făcut obiectul prezentei sesizări este în sumă de 245.894 lei – reprezentând TVA dedusă nelegal prin înregistrarea facturii fiscale . nr._/15.12.2007 în valoare totală de 1.540.075,04 lei, precum și 149.740 lei – TVA și 150.055 lei – impozit pe profit – sume cu care aceste obligații fiscale au fost diminuate prin înregistrarea ca și cheltuieli deductibile a descărcărilor de gestiune aferente celor 53 de procese-verbale.
Instanța constată că susținerile procurorului din rechizitoriu în sensul că actul material din anul 2010 nu a avut nicio consecință fiscală nu sunt susținute de nici un mijloc de probă administrat în cauză, ci, mai mult, sunt contrazise atât de inspectorul anti-fraudă detașat în P. de pe lângă Tribunalul T., cât și de experții contabili desemnați în cauză, toți arătând că prin respectivele înregistrări în evidența contabilă, înregistrări supuse verificării organelor fiscale, au fost diminuate obligațiile datorate bugetului de stat cu sumele de 149.740 lei – TVA și 150.055 lei – impozit pe profit, sume care erau datorate de societate și nu fuseseră anterior declarate în Deconturile de TVA aferente trimestrelor în care s-a scos din gestiune bunuri și nici în declarațiile de impozit pe profit, fișa sintetică finală a societății evidențiind că impozitul pe profit declarat de societate pentru perioada trim.II 2006-2010 este de 9131 lei.
Totodată, în ceea ce privește susținerile inculpatei legat de prescrierea dreptului la acțiune, instanța observă că aceasta invocă anumite dispoziții care nu își găsesc aplicabilitate în cadrul procesului penal.
Ca atare, în condițiile în care prin faptele sale ilicite inculpata a cauzat un prejudiciu bugetului consolidat al statului, instanța apreciază că acest prejudiciu trebuie reparat, motiv pentru care, în baza art.25 C.p.p. raportat la art.397 C.p.p. și cu aplicarea art.998, 999 din V. Codul Civil, va obliga inculpata la plata sumei de 545.689,49 lei, la care se vor adăuga dobânzile și penalitățile aferente conform Codului de procedură fiscală, până la data plății efective, către partea civilă S. R., reprezentat prin A. – AJFP T..
În baza art.249 C.p.p. rap. la art.11 din Lg. 241/2005, va dispune instituirea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatei până la concurența sumei acordate părții civile cu titlu de daune materiale.
Un exemplar al prezentei hotărâri se va comunica Oficiului Registrului Comerțului T. în vederea înregistrării.
În baza art.275 alin.2 C.p.p., va obliga inculpata la plata sumei de 2.500 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art.9 alin.1 lit.c din Legea nr.241/2005, cu aplic. art.41 al.2 C.p. din 1969 și art.5 C.p., condamnă inculpata S. M., fiica lui I. și E., născută la data de 25.08.1960 în localitatea Ianoșda, jud. Bihor, domiciliată în Timișoara, ., nr.21, ., jud.T., CNP_, fără antecedente penale, la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, în formă continuată.
În baza art.65 alin.1 și 2 C.p. aplică inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art.64 lit.a teza II, b și c C.p. – dreptul de a exercita funcția de administrator al unei societăți comerciale pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art.71 C.p. interzice inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute la art.64 lit.a teza II, b și c C.p.– dreptul de a exercita funcția de administrator al unei societăți comerciale pe durata executării pedepsei.
În baza art.861 alin.1 C.p. suspendă sub supraveghere executarea pedepsei aplicate inculpatei pe o perioadă de 4 ani și 6 luni, termen de încercare stabilit în condițiile prevăzute de art.862 C.p.
În baza art.863 alin.1 C.p. obligă inculpata ca, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul T., căruia i se încredințează supravegherea;
- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.
În baza art.359 C.p.p. atrage atenția inculpatei asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art.864 C.p.
În baza art.71 alin.5 C.p. suspendă executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatei pe durata termenului de încercare.
În baza art.25 C.p.p. raportat la art.397 C.p.p. și cu aplicarea art.998, 999 din V. Codul Civil, obligă inculpata la plata sumei de 545.689,49 lei, la care se vor adăuga dobânzile și penalitățile aferente conform Codului de procedură fiscală, până la data plății efective, către partea civilă S. R., reprezentat prin A. – AJFP T..
În baza art.249 C.p.p. rap. la art.11 din Lg. 241/2005, dispune instituirea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatei până la concurența sumei acordate părții civile cu titlu de daune materiale.
Un exemplar al prezentei hotărâri se va comunica Oficiului Registrului Comerțului T. în vederea înregistrării.
În baza art.275 alin.2 C.p.p. obligă inculpata la plata sumei de 2.500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu apel în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 09.12.2015.
Președinte, Grefier,
A. C. ȚIRA V. D.
Red. A.C.Ț.
Tehnored. A.C.Ț./V.D.
7 ex./14.01.2016
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340... → |
|---|
