Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 358/2015. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 358/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 29-07-2015 în dosarul nr. 358/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 358/C..
Ședința publică din data de 29 Iulie 2015
Completul compus din:
Președinte: A. C. ȚIRA
Grefier: A. B.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror Brindescu L. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul T..
Pe rol judecarea contestației declarată de contestatorul condamnat Vinerică N. C. împotriva sentinței penale nr.1537/25.06.2015 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat contestatorul, asistat de avocat desemnat din oficiu R. S., cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, petentul condamnat depune la dosar un înscris intitulat memoriu, în care sunt indicate motivele prezentei contestații.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, tribunalul constată contestația în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acesteia.
Apărătorul contestatorului desemnat din oficiu solicită admiterea contestației, desființarea hotărârii atacate și, rejudecând cauza, admiterea cererii de liberare condiționată. În motivare arată că condamnatul a executat fracția obligatorie din pedeapsă, a avut o conduită adecvată, în acord cu normele din penitenciar și s-a adaptat corespunzător la mediul carceral, a fost sancționat doar o dată, sancțiune ridicată ulterior prin raport de compensare, a mai fost recompensat cu suplimentarea unor drepturi de 45 ori, a fost implicat in programe de reintegrare socială și a participat la activități productive în interiorul și exteriorul penitenciarului. Totodată mai arată că hotărârea primei instanțe nu este motivată.
Procurorul solicită respingerea contestației ca nefondată, în baza art.4251 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p. raportat la art. 587 alin.3 C.p.p., întrucât prima instanță în mod legal și temeinic a respins cererea motivat de faptul că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege; raportat la antecedentele penale ale contestatorului, se observă că acesta nu este la primul contact cu legea penală, ci a mai fost condamnat la o pedeapsă de șase luni cu suspendare și la o pedeapsă de trei luni cu suspendare; în ceea ce privește comportamentul pe perioada detenției, a fost și sancționat, iar programele educaționale la care a participat au fost în mare parte (90%) programe sportive, având o slabă implicare la programele de reintegrare socială; cu obligarea petentului condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Contestatorul personal, având cuvântul, solicită admiterea cererii și liberarea sa condiționată arătând că nu ei își aleg programele, el vine de la lucru la ora 15,30, iar la acea oră nu mai e nimeni, a participat la tot ce a fost selectat și a avut un singur raport de incident.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra contestației de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.1537/25.06.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, prima instanță, în temeiul art.587 alin.1 C. proc. pen., rap. la art. 59 C. pen. 1969, rap. la art. 15 alin 2 din Constituția României, a respins ca neîntemeiată cererea de liberare condiționată formulată de petentul condamnat Vinerică N. C., în prezent deținut în Penitenciarul Timișoara, în executarea pedepsei de 20 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 23/2003 pronunțată de Tribunalul C.-S..
În temeiul art. 587 alin. 2 C. proc. pen., a stabilit că cererea sau propunerea de liberare condiționată va putea fi reînnoită după data de 15.12.2015.
În temeiul art. 275 alin. 2 C. proc. pen., a obligat petentul la plata sumei de 200 lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza art. 272 alin. 1 C. proc. pen., a dispus plata sumei de 130 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu F. V. G., din fondul Ministerului Justiției către Baroul T.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Din examinarea modificărilor dispozițiilor legale privitoare la liberarea condiționată introduse prin Legea nr. 286/2009 privind Codul penal rezultă că au fost înăsprite condițiile de acordare a liberării condiționate, fiind adăugată condiția îndeplinirii integrale a obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare, obligarea condamnatului la respectarea unor măsuri de supraveghere dacă restul neexecutat este de 2 ani sau mai mare. În decizia nr. 214/1997 Curtea Constituțională a reținut că în cazul instituției liberării condiționate situația tranzitorie în succesiunea legilor penale se creează de la data săvârșirii infracțiunii și durează până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei. Având în vedere că petentul a fost condamnat pentru fapte săvârșite anterior intrării în vigoare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal instanța va face aplicarea art. 15 alin. 2 din Constituția României, care, consfințind regula că legea dispune numai pe viitor, admit ca unică excepție legea penală mai favorabilă, în privința liberării condiționate fiind mai favorabil Codul penal din 1969.
Potrivit art. 59 C. pen. 1969, pentru a se putea dispune liberarea condiționată a unei persoane din executarea unei pedepse privative de libertate care nu depășește 10 ani este necesar ca persoana în cauză să fi executat cel puțin 2/3 din durata pedepsei închisorii care i-a fost aplicată și ca pe durata executării pedepsei să fi fost stăruitor în muncă, disciplinat și să fi dat dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale.
Pentru acest termen de judecată Penitenciarul Timișoara a înaintat către Judecătoria Timișoara procesul verbal nr. J2/_ din 16.06.2015 care precizează următoarele:
Petentul condamnat V. N. C. se află în executarea unei pedepse de 20 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 23/2003 a Tribunalului C. S., iar executarea pedepsei a început la data de 06.09.2001 și urmează să expire la data de 05.09.2021.
Pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate, condamnatul trebuie să execute 3/4 din pedeapsă, respectiv 5478 zile, din care, în cazul în care muncește 608 zile considerate executate pe baza muncii prestate și 4870 zile efectiv executate. Din acest punct de vedere comisia a constatat că a executat de la data de 06.09.2001 până la data de 16.06.2015, 5032 zile; a executat arest preventiv 0 zile; executate ca urmare a muncii prestate 450 zile; total zile câștigate și executate 5482.
Instanța a mai reținut că petentul se află la prima analiză a comisiei de liberări condiționate a Penitenciarului Timișoara și aceasta a considerat că petentul nu poate beneficia de liberare condiționată, stabilind termen de reanalizare după data de 15.08.2015.
Din caracterizarea întocmită petentului condamnat rezultă că pe parcursul executării pedepsei a prezentat o conduită predominant adecvată în acord cu normele penitenciare și s-a adaptat corespunzător la mediul carceral, a fost sancționat disciplinar o dată, sancțiune ridicată ulterior prin raport de recompensare, a fost recompensat de 45 ori, s-a implicat formal în programe de reintegrare socială, a participat la activități productive în interiorul/exteriorul locului de deținere începând cu luna septembrie 2004, având însă și perioade scurte în care nu a lucrat.
Analizând cererea petentului condamnat, prin prisma condițiilor legale necesare privind liberarea condiționată, instanța a reținut următoarele:
a. cu privire la fracția de pedeapsă executată
V. N. C. a fost condamnat de Tribunalul C. S. la pedeapsa de 20 ani (7305 zile) închisoare. Potrivit dispozițiilor art. 59 alin. 1 C. pen. din 1969 și a interpretării Deciziei nr. 67/2007 a ÎCCJ, la momentul judecării propunerii de liberare condiționată, condamnatul trebuie să aibă executată cel puțin 3/4 din pedeapsă, respectiv 5478 zile. Petentul condamnat a început să execute pedeapsa la 06.09.2001, iar până în data de 16.06.2015 a executat 5482 zile, din care 5032 zile efectiv executate, a executat arest preventiv 0 zile și 450 zile considerate executate ca urmare a muncii prestate, astfel încât instanța a constatat că această condiție legală este întrunită.
b. Condamnatul să fie stăruitor în muncă
Instanța a apreciat că acestă condiție este îndeplinită, având învedere că din procesul-verbal al comisiei și caracterizarea întocmită condamnatului V. N. C. rezultă că în timpul executării pedepsei acesta a participat la activități productive în interiorul/exteriorul locului de deținere începând cu luna septembrie 2004, având însă și perioade scurte în care nu a lucrat, considerându-i-se executate ca urmare a muncii prestate 450 zile.
c. Condamnatul să fie disciplinat pe parcursul executării pedepsei.
Potrivit caracterizării întocmite de către comisie, petentul condamnat a prezentat o conduită predominant adecvată în acord cu normele penitenciare și s-a adaptat corespunzător la mediul carceral, a fost sancționat disciplinar o dată, sancțiune ridicată ulterior prin raport de recompensare, de asemenea a fost recompensat de 45 ori.
d. Condamnatul să dea dovezi temeinice de îndreptare.
Analiza circumstanțelor menite să confirme îndreptarea condamnatului este o chestiune lăsată de către legiuitor la aprecierea suverană a instanței, fiind avut în vedere în acest sens comportamentul condamnatului pe parcursul executării pedepsei care să reflecte dorința, dar și posibilitatea sa de reintegrare în societate, de readaptare la valorile sociale pe care le-a încălcat prin săvârșirea faptei.
În mod constant, literatura de specialitate a apreciat că dovezile temeinice de îndreptare se desprind din buna comportare a condamnatului în orice împrejurare, din îndeplinirea conștiincioasă a oricăror îndatoriri, din respectul față de administrația locului de deținere și atenția față de ceilalți condamnați. Această condiție vizează alte împrejurări decât cele legate de desfășurarea muncii și se referă la îndreptarea sub aspect moral a condamnatului, fără a fi avute în vedere natura și gravitatea infracțiunii pentru care acesta a fost condamnat, dat fiind faptul că ele au fost avute deja în vedere la momentul individualizării pedepsei în executarea căreia se află în momentul de față petentul.
Astfel, așa cum rezultă din caracterizarea înaintată de către Comisia din cadrul Penitenciarului Timișoara, petentul condamnat a prezentat o conduită predominant adecvată, s-a adaptat corespunzător la mediul carceral, a fost sancționat disciplinar o dată, sancțiune ridicată ulterior prin raport de recompensare și recompensat de 45 ori. În ceea ce privește implicarea sa în programe de reintegrare socială, instanța a constatat că aceasta a fost una formală, așa cum rezultă din caracterizarea întocmită petentului, de la începerea executării pedepsei, 06.09.2001 și până în prezent participând doar la șase programe socio-educaționale.
Având în vedere aceste considerente, precum și faptul că perioada executată până în acest moment nu este suficientă pentru crearea convingerii că pedeapsa aplicată petentului și-a atins scopul represiv și educativ, instanța apreciază că la acest moment este nevoie de executarea în continuare a pedepsei în vederea atingerii scopului educativ și preventiv prevăzut de art. 52 Cod penal, a respins ca neîntemeiată propunerea de liberare condiționată formulată pentru persoana condamnată V. N. C..
Conform art. 587 alin. 2 C. proc. pen., ținând seama și de data la care va expira durata pedepsei, instanța a stabilit un termen de reiterare a cererii după data de 15.12.2015, termen considerat ca fiind necesar pentru reanalizarea condițiilor legale de acordare a liberării condiționate.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație petentul Vinerică N. C., cererea acestuia fiind înregistrată pe rolul Tribunalului T. la data de 17.07.2015 sub același număr de dosar.
În motivarea cererii, a arătat că a avut o conduită bună, a participat la multe activități cultural educative, psiho-sociale, de reintegrare în societate, iar în baza muncii prestate a fost recompensat de 45 de ori și are 450 zile câștig; a mai arătat că regretă foarte mult fapta comisă și că mama sa este imobilizată la pat.
Examinând sentința contestată atât prin prisma motivelor invocate oral în fața instanței, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, tribunalul constată că prezenta contestație este nefondată, sentința Judecătoriei Timișoara fiind temeinică și legală.
Astfel, tribunalul reține, la fel ca și prima instanță, că, în conformitate cu disp. art. 59 C.p. din 1969 – aplicabil prin raportare la disp. deciziei nr.214/1997 a Curții Constituționale și alin.15 alin.2 din C.R., pentru a se putea dispune liberarea condiționată este necesar să fie îndeplinite în mod cumulativ condițiile prevăzute de acest text legal, respectiv: petentul să fi executat fracția de pedeapsă prevăzută de lege (2/3 în cazul pedepsei care nu depășește 10 ani și 3/4 în cazul pedepsei mai mari de 10 ani), să fie stăruitor în muncă, disciplinat și să dea dovezi temeinice de îndreptare; totodată, mai este necesar a se ține seama și de antecedentele penale ale petentului.
Liberarea condiționată ca instituție de drept penal constituie nu numai un mijloc de individualizare administrativă a pedepsei, dar și un mijloc de reeducare a condamnaților, care au astfel posibilitatea de a dovedi că nu este necesar să execute în continuare pedeapsa, că au avut o evoluție corespunzătoare a conduitei pe perioada detenției, fapt ce dovedește dobândirea capacității concrete de mobilizare și responsabilitate în sensul reintegrării sale licite în societate. Acordarea beneficiului liberării condiționate nu intervine deci în mod automat în momentul împlinirii fracției prevăzute de lege, ci este necesar să existe probe în sensul corijării comportamentului de către persoana condamnată și a reeducării acesteia, care să convingă instanța ca scopul pedepsei a fost atins chiar prin executarea parțială a acesteia.
Or, în cauză, tribunalul apreciază, la fel ca și prima instanță, că înscrisurile de la dosar nu evidențiază faptul că inculpatul a manifestat un comportament de natură a justifica liberarea condiționată a acestuia la momentul îndeplinirii fracției minime prevăzute de lege de ¾ din pedeapsă, neexistând suficiente dovezi în sensul unei evoluții corespunzătoare a conduitei care să convingă că scopul pedepsei - acela de prevenție, de corecție, precum și de reeducare a fost deja atins – chiar fără executarea integrală a pedepsei. În acest sens, instanța are în vedere faptul că petentul, deși s-a implicat în mod activ activități lucrative – având 450 zile câștig și fiind recompensat de 45 de ori, a dovedit un foarte mic interes în ceea ce privește programele educaționale, educative și de reintegrare socială, din anul 2001 participând doar la5 activități educaționale (din care 4 cu caracter sportiv), neavând nicio participare la vreun program educativ și participând doar la un singur program de reintegrare socială – de pregătire pentru liberare. În același timp, instanța are în vedere și existența unei sancțiuni disciplinare aplicate petentului în cursul anului 2009. Toate aceste împrejurări, analizate prin raportare și la perseverența infracțională de care condamnatul a dat dovadă, acesta aflându-se în prezent în executarea unei pedepse aplicate pentru o infracțiune foarte gravă –, faptă ce a fost săvârșită după ce anterior a mai suferit două condamnări succesive la pedeapsa închisorii, cu privire la care a beneficiat de clemența organelor judiciare, dispunându-se suspendarea condiționată a executării, precum și la faptul că contestatorul se află la prima analiză, iar regula o reprezintă executarea integrală a pedepsei, liberarea condiționată fiind excepția, evidențiază cu claritate că în mod corect prima instanță a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile cerute cumulativ de art. 59 C.p., perioada efectiv executată nefiind suficientă pentru a realiza scopul pedepsei, acela de prevenție, de corecție, fiind justificată și necesară executarea în continuare a pedepsei de către petentul condamnat; pe cale de consecință, în mod corect, prima instanță, în temeiul art.587 C.p.p., a respins cererea de liberare condiționată ca neîntemeiată.
Totodată, prin raportare la aceleași considerente, precum și la perioada executată până în prezent și restul rămas de executat, se constată că în mod corect a apreciat prima instanță că termenul de 15.12.2015, fixat pentru reînnoirea cererii, apare ca necesar pentru a asigura reeducarea inculpatului și a corija comportamentul antisocial de care acesta dă dovadă.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.4251 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p. contestația declarată în cauză va fi respinsă ca nefondată, urmând ca în temeiul art.275 alin.2 C.p.p. condamnatul să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.4251 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p., respinge contestația declarată de contestatorul condamnat V. N. C. împotriva sentinței penale nr.1537/25.06.2015 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._, ca nefondată.
În baza art.275 alin.2 C.p.p., obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Dispune plata sumei de 130 lei din fondurile MJ către Baroul T. reprezentând onorariu avocat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 29.07.2015.
Președinte, Grefier,
A. C. ȚIRA A. B.
Red. A.C.Ț./Tehored. –A.B.
5 ex./31.07.2015
PI – jud. Timișoara, jud. G. R. G.
| ← Omorul. Art. 174 C.p.. Sentința nr. 238/2015. Tribunalul TIMIŞ | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
