Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 514/2015. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 514/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 21-10-2015 în dosarul nr. 514/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr.514/C..
Ședința din camera de consiliu din data de 21 Octombrie 2015
Completul compus din:
Președinte: A. C. ȚIRA
Grefier: V. D.
Ministerul Public - P. de pe lângă tribunalul T. a fost reprezentat de procuror L. Brindescu.
Pe rol judecarea contestației formulate de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sânnicolau M. împotriva încheierii penale din data de 19.10.2015 pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M. în dosarul nr._ 15.
La apelul nominal făcut în camera de consiliu s-a prezentat inculpatul intimat în stare de arest preventiv asistat de avocat desemnat din oficiu Barbacariuc L., cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, s-a acordat cuvântul asupra contestației.
Procurorul, în baza art.205 alin.1, art.207 alin.4 și art.203 alin.2 C.p.p., solicită admiterea contestației, desființarea încheierii primei instanțe și, rejudecând cauza, menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului. În motivare, arată că din probele administrate până în prezent rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit faptele reținute în sarcina sa, iar raportat la împrejurările obiective și persoane ale inculpatului, se impune menținerea stării de arest. Totodată, măsura arestării preventive a inculpatului C. F. este proporțională cu gravitatea acuzației aduse acestuia – infracțiunea de tâlhărie calificată, precum și raportat la împrejurarea că acesta se afla într-o perioadă de încercare, fapta fiind săvârșită după aproximativ o lună de la punerea sa în libertate - libertate anticipată; deși s-a dispus față de el măsura educativă neprivativă de liberate a asistării zilnice, inculpatul C. F. a comis o nouă infracțiune gravă.
Apărătorul inculpatului desemnat din oficiu pune concluzii de respingere a contestației și menținerea încheierii ca temeinică și legală, considerând că în mod corect s-a reținut că inculpatul poate fi cercetat în stare de libertate.
Inculpatul intimat, având ultimul cuvânt, solicită să fie judecat în stare de libertate; arată că va locui împreună cu familia în Sânnicolau M., că sora sa lucrează în Franța și îi va trimite bani pentru a se întreține, că înainte de a fi arestat a muncit în construcții ca ziler, și că a săvârșit fapta pe fondul consumului de băuturi alcoolice și victima i-a dat de bună-voie bunurile, el doar l-a lovit.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei contestații, constată următoarele:
Prin încheierea penală din data de 19.10.2015 pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M. în dosarul nr._ 15, prima instanță, în baza art. 207 din Noul Cod de procedură penală, a constatat că măsura arestării preventive a fost luată în mod legal și întemeiat față de inculpatul C. F., minor in vârstă de 17 ani, prin încheierea nr.17/23.09.2015 a Judecătoriei Sânnicolau M. pronunțată în dosarul nr._ , și, în temeiul art. 207 din Noul Cod de procedură penală,a revocat măsura arestării preventive luată față de inculpatul C. F. și a dispus punerea in libertate a acestui inculpat, dacă nu este arestat sau deținut în altă cauză, după rămânerea definitivă a prezentei soluții .
În baza art.207 din Noul Cod de procedură penală a respins cererea formulată de inculpat de înlocuire a măsurii arestării preventive
În temeiul art.275 alin 2 din Noul Cod de procedură penală a obligat pe inculpat să plătească suma de 200 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr.1227/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sânnicolau M., inculpatul C. F. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată faptă prev. și ped. de art. 233, art. 234 alin.1 lit. d din C.p., cu aplic. art. 113 alin 3 din C.p
Starea de fapt reținută de organele de urmărire penală:
În fapt, s-a reținut că la data 22.09.2015, in jurul orei 0130, in incinta Ștrandului termal din orașul Sânnicolau M., jud.T., inculpatul a lovit-o cu pumnul și genunchii în față pe partea civila M. A.-Ș., provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 7-8 zile de îngrijiri medicale, după care i-a sustras dintr-un buzunar al vestei cu care era îmbrăcată telefonul mobil marca Acer, iar de la mana stângă ceasul marca Vip.
Analizând actele si lucrările dosarului, judecătorul a reținut următoarele:
Conform art. 202 din Noul C pr pen, măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.
În temeiul art. 207 din Noul Cod de procedură penală, a constatat că măsura arestării preventive a fost luată în mod legal și întemeiat față de inculpatul C. F. minor in vârstă de 17 ani prin ÎNCHEIEREA NR. 17/23 septembrie 2015 a Judecătoriei Sânnicolau M. pronunțată în dosarul nr._ , împotriva căruia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 10 /UP din data de 23 septembrie 2015 având în vedere că, din probele de la dosarul cauzei, declarațiile inculpatului și concluziile inculpatului din fața judecătorului, rezultă indicii care justifică o presupunere rezonabilă a săvârșirii de către inculpat a faptei pentru care a fost trimis în judecată în prezentul dosar, iar măsura arestării preventive se impunea, în momentul în care a fost luată, în interesul urmăririi penale și în interesul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.
Însă, în temeiul art. 207 din Noul Cod de procedură penală ,,judecătorul revocă măsura arestării preventive luată față de inculpatul C. F., arestat prin ÎNCHEIEREA NR. 17/23 septembrie 2015 a Judecătoriei Sânnicolau M. pronunțată în dosarul nr._ și dispune punerea in libertate a acestui inculpat dacă nu este arestat sau deținut în altă cauză, după rămânerea definitivă a prezentei soluții, întrucât în prezent nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri, pentru următoarele motive, avându-se în vedere și hotărârea CEDO in cauza I. L. –T. împotriva României:
1 inculpatul este minor, or, in această situație inculpatului i se aplică in cazul unei eventuale stabiliri a vinovăției sale numai o măsură educativă, nicidecum o pedeapsă privativă de libertate ,astfel că din acest motiv măsura arestării preventive a inculpatului in faza de cameră preliminară apare ca excesivă ,față de prevederile art 223 alin 2 din noul C pr pen referitoare la pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare .
Pe de altă parte, nu se poate reține că infracțiunea de tâlhărie calificată pentru care a fost trimis inculpatul in judecată reprezintă o infracțiune care a produs o vătămare corporală in sensul art 223 alin 2 din noul C pr pen, deoarece vătămarea corporală este reținută de legiuitor pentru leziuni mai mult de 90 de zile de îngrijiri medicale conform art 194 din noul c pen, or în prezenta cauză se rețin de procuror prin rechizitoriu existența unor leziuni cu 7- 8 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare .
Trebuie avut în vedere că măsura arestării preventive are un impact psihologic mult mai puternic în cazul inculpaților minori, iar despre inculpatul minor se susține in prezenta cauză că fapta ar fi fost săvârșită pe fondul unui consum masiv de alcool, inculpatul regretând săvârșirea faptei încă de la începutul urmăririi penale și pe tot parcursul procedurii penale .
Mai trebuie reținut că și dacă inculpatul este în stare de libertate, tot trebuie să respecte, conform rechizitoriului, măsurile luate prin sentinta penala nr.333 din 11.07.2015, prin care Judecătoria Lugoj a înlocuit masura educativă a internării . cu măsura educativă a asistării zilnice, pe o perioada de 6 luni, calculate de la data rămânerii definitive a hotărârii -17.08.2015.
Astfel în cazul nerespectării măsurii asistării zilnice de către minor instanța care a pronunțat înlocuirea inițială respectiv Jud Lugoj poate proceda la înlocuirea măsurii asistării zilnice cu măsura internării ., conform art 123 alin 2 din Noul c pr pen .
2 inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriu întrucât faza de urmărire penală s-a încheiat, inculpatul s-a prezentat in fața judecătorului de cameră preliminară, a declarat că recunoaște in totalitate și regretă fapta și solicită judecarea cauzei în baza procedurii prev de art 374 alin 4 din Noul C pr pen, iar măsura arestării preventive a fost dispusă in interesul desfășurării urmăririi penale și administrării de probe
3 Pe de altă parte, in prezent nu s-a făcut dovada că inculpatul ar fi săvârșit noi infracțiuni sau încearcă săvârșirea de noi infracțiuni mai mult inculpatul a arătat că regretă săvârșirea faptei
4 măsura arestării preventive constituie o excepție de la regula ca inculpatul trebuie cercetat in stare de libertate și nu trebuie in nici un caz privită ca o executare anticipată a unei eventuale măsuri privative de libertate, mai ales că inculpatul este minor.
5 prejudiciul pretins a fi produs prin infracțiune in prezentul dosar este extrem de redus menționându-se în rechizitoriu că este vorba de 1 telefon mobil și un ceas, despre care se mai susține și că a fost recuperat în întregime .
Astfel în acest sens pot fi avute în vedere și cele reținute prin hotărârea CEDO paragrafele 73, 74 in cauza I. L. –T. împotriva României din 24 iunie 2014 potrivit cu care săvârșirea anterioară a unor fapte penale, chiar in stare de recidivă, nu conduce in mod automat la concluzia că se impune menținerea arestării preventive in scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni de către inculpat .
În baza art 207 din Noul Cod de procedură penală a respins cererea formulată de inculpat de inlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, întrucât măsura arestării preventive a fost revocată ,judecătorul apreciind că inculpatul trebuie cercetat in stare de libertate, iar ca atare nu mai este posibilă înlocuirea acesteia cu altă măsură preventivă, nefiind în acest moment necesară luarea unei alte măsuri preventive întrucât inculpatul s-a prezentat în fața judecătorului recunoscând în totalitate săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată, prejudiciul pretins a fi produs prin infracțiune in prezentul dosar este extrem de redus și a fost recuperat, iar inculpatul trebuie să respecte, conform rechizitoriului,măsurile luate prin Sentinta penala nr.333 din 11.07.2015, prin care Judecătoria Lugoj a înlocuit măsura educativă a internării . cu măsura educativă a asistării zilnice, pe o perioada de 6 luni, calculate de la data rămânerii definitive a hotărârii -17.08.2015, iar, in caz de nerespectare de către minor a măsurii asistării zilnice, Jud Lugoj putând lua din nou măsura internării minorului
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație, în termen legal, parchetul de pe lângă Judecătoria Sânnicolau M., cererea fiind înregistrată pe rolul tribunalului T. la data de 20.10.2015 sub nr. de dosar_ .
În motivare, s-a arătat că, prin încheierea nr.17 din data de 23.09.2015, judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Judecătoriei Sânnicolau M. a dispus arestarea preventivă a inculpatului C. F. pe o durată de 30 de zile, de la 23.09.2015, până la 22.10.2015, inclusiv, considerând că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.223 alin.2 din Codul de procedură penală și art.202 alin. 1, alin.2, alin.3 și alin.4 lit.e din Codul de procedură penală.
În baza acelorași considerente, prin decizia nr.473/CR din data de 29.09.2015, Tribunalul T. a respins ca nefondată contestația inculpatului C. F. împotriva măsurii arestării preventive.
Din cuprinsul celor două hotărâri se poate observa că atât judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Judecătoriei Sânnicolau M., cât și Tribunalul T. au analizat temeinic oportunitatea, proporționalitatea și necesitatea luării măsurii arestării preventive față de inculpatul C. F., minor în vârstă de 17 ani (17 ani și 6 luni).
De la momentul luării și confirmării măsurii arestării preventive față de inculpatul C. F. și până în prezent nu a intervenit nicio schimbare cu privire la temeiurile care au stat la baza acestei măsuri.
Astfel, având în vedere fapta comisă de inculpatul C. F. și persona acestuia, se apreciază că și în prezent sunt întrunite condițiile prevăzute de art.223 alin.2 din Codul de procedură penală și art.202 alin. 1, alin.2, alin.3 și alin.4 lit.e din Codul de procedură penală și se impune cercetarea inculpatului C. F. în stare de arest preventiv, fiind vorba de o infracțiune de tâlhărie calificată, prevăzută de art.233, art.234 alin.l lit.d din Codul penal și pedepsită cu închisoare de la 3 la 10 ani, și, raportat la gravitatea faptei și persoana inculpatului C. F., privarea de libertate a acestuia fiind absolut necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol concret pentru ordinea publică.
Conform copiei de pe cazierul judiciar, inculpatul C. F. are antecedente penale care nu atrag însă starea de recidivă întrucât a comis faptele în timpul minorității. Se poate observa că inculpatul C. F. a comis mai multe infracțiuni de tâlhărie și furt, pentru care i s-au aplicat măsuri educative privative de libertate.
Astfel, prin sentința penală nr.85 din data de 22.03.2013 a Judecătoriei Sânnicolau M., definitivă prin decizia penală nr.508 din data de 22.04.2013 a Curții de Apel Timișoara, s-a dispus internarea inculpatului C. F. într-un centru de reeducare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, faptă prevăzută și pedepsită de art.211 alin.l, alin.2 lit.b și c și alin.21 lit.a din Codul penal din 1969 (faptă comisă în data de 04.02.2013). Prin sentința penală nr.88 din 06.06.2014 a Judecătoriei Sânnicolau M., definitivă prin neapelare la data de 29.07.2014, s-a dispus față de inculpatul minor C. F. internarea într-un centru educativ pe o perioadă de 3 ani, conform art.124 din Noul Cod penal. (în perioada 20.09._13 a comis 9 infracțiuni de furt calificat și una de nerespectare a regimului armelor și munițiilor).
A fost arestat la data de 23.04.2013 și pus în libertate anticipată la data de 18.08.2013.
Prin sentința penală nr.333/11.07.2015, Judecătoria Lugoj a înlocuit această măsură educativă cu măsura educativă a asistării zilnice pe o perioadă de 6 luni, calculată de la data rămânerii definitive a hotărârii - 17.08.2015.
Față de cele de mai sus se poate observa în mod clar faptul că măsurile educative privative de libertate luate față de inculpatul C. F. nu și-au atins scopul, mai precis nu au dus la corijarea comportamentului infracțional al acestuia.
După aproximativ o lună de la punerea sa în libertate - libertate anticipată - deși s-a dispus față de el măsura educativă neprivativă de liberate a asistării zilnice, inculpatul C. F. a comis o nouă infracțiune gravă.
Acest fapt arată lipsa de eficiență a măsurilor educative neprivative de libertate asupra comportamentului inculpatului C. F. și conturează pericolul concret pentru ordinea publică reprezentat de lăsarea sa în libertate. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în scurt timp inculpatul C. F. va deveni major.
Totodată, s-a arătat că măsura arestării preventive a inculpatului C. F. este necesară pentru prevenirea săvârșirii de către acesta a unei alte infracțiuni, având în vedere persoana sa și antecedentele sale penale, împiedicarea sustragerii acestuia de la judecată - având în vedere experiența sa anterioară cu organele judiciare, în mod cert inculpatul C. F. a conștientizat gravitatea faptei comise și consecințele care decurg din aceasta (foarte posibil o altă măsură educativă privativă de libertate), astfel că, se poate prezuma în mod absolut rezonabil faptul că aflat în stare de libertate va încerca să se sustragă judecății (în special executării hotărârii instanței de judecată).
De asemenea, este proporțională cu gravitatea acuzației aduse acestuia și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea sa.
Pentru motivele expuse mai sus, s-a considerat că încheierea de cameră preliminară pronunțată de către Judecătoria Sânnicolau M. în data de 19.10.2015, în dosarul nr._ 15, prin care s-a dispus revocarea măsurii arestării preventive luate față de inculpatul C. F. și punerea în libertate a acestuia este neîntemeiată.
În temeiul art.205 alin.l din Codul de procedură penală și art.207 a lin.4 din Codul de procedură penală, raportat la art.223 alin.2 din Codul de procedură penală și art.202 alin.l, alin.2, alin.3 și alin.4 lit.e din Codul de procedură penală s-a solicitat admiterea contestației, desființarea încheierii atacate și în rejudecarea cauzei sub aspectul analizării oportunității, proporționalității și necesității măsurii preventive să se dispună menținerea arestării preventive a inculpatului C. F..
Examinând încheierea contestată atât prin prisma motivelor invocate, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, în condițiile prevăzute de art.4251 rap. la art.205 C.p.p., tribunalul constată că prezenta contestație este fondată, încheierea Judecătoriei Sânnicolau M. fiind netemeinică sub aspectul revocării măsurii arestării preventive dispuse față de inculpatul C. F..
În acest sens, tribunalul reține că, în conformitate cu disp. art.207 C.p.p., în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, în tot cursul procedurii de cameră preliminară judecătorul de cameră preliminară, din oficiu, verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive sau dacă au apărut temeiuri noi care să justifice menținerea acestei măsuri, menținând respectiva măsură dacă se constată că temeiurile care au justificat luarea acesteia impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi în acest sens, revocând respectiva măsură dacă acele temeiuri au încetat și nu există altele noi care să justifice privarea de libertate, sau înlocuind-o cu o altă măsură preventivă neprivativă de libertate – când s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea acelei măsuri.
Măsura preventivă a arestării a fost dispusă față de inculpat prin încheierea penală nr.17/23.09.2015 a judecătoriei Sânnicolau M., apreciindu-se că în cauză este incident motivul prevăzut de art. 223 alin 2 C. proc. pen., respectiv există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptelor, a modului și a circumstanțelor de comitere a acestora, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Or, prin raportare la situația de fapt reținută în sarcina inculpatului și la întreg materialul probatoriu administrat în cauză, tribunalul apreciază, contrar opiniei primei instanțe, că din datele existente rezultă suficiente indicii rezonabile în sensul că temeiurile avute în vedere la luarea respectivei măsuri subzistă, impunând în continuare privarea de libertate, în privința inculpatului fiind incident în continuare cazul prevăzut de art. 223 alin.2 C.p.p., iar durata arestării preventive nu a depășit termenul apreciat ca fiind rezonabil.
Astfel, pe de o parte, se observă că din probele administrate în cauză rezultă suficiente indicii rezonabile referitoare la posibilitatea ca inculpatul să fi fost implicat în săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, sancționate cu închisoarea mai mare de 5 ani, indicii care sunt de natură să convingă un observator independent că persoana în cauză este posibil să fi comis acea faptă, relevante în acest sens fiind declarațiile inculpatului, declarațiile persoanei vătămate, procese-verbale de cercetare la fața locului, de ridicare de la inculpat a telefonului, raportul de expertiză medico-legală, declarațiile martorilor.
Pe de altă parte, tribunalul apreciază că, atât prin raportare la natura și gravitatea presupusei faptei imputate inculpatului, la circumstanțele de comitere a acesteia, cât și la circumstanțele care caracterizează persoana inculpatului, lăsarea acestuia în libertate prezintă în mod evident un pericol concret pentru ordinea publică, privarea acestuia de libertate, chiar nu a împlinit încă 18 ani, apărând în continuare ca necesară pentru înlăturarea acestuia. În acest sens, trebuie observat, pe de o parte, că în cauză există indicii concludente în sensul că este vorba de o posibilă acțiune de sustragere de bunuri din posesia persoanei vătămate prin folosirea violenței –, acțiune derulată pe timp de noapte, prin atragerea victimei într-un loc izolat, care a generat persoanei vătămate leziuni pentru vindecarea cărora au fost necesare 7/8 zile de îngrijiri medicale. Pe de altă parte, extrem de relevante pentru evidențierea periculozității sociale prezentate de inculpat sunt circumstanțele care caracterizează persoana acestuia – persoană minoră de 17 ani și 6 luni, care nu este la primul contact cu legea penală, ci a săvârșit anterior o infracțiune identică cu cea pentru care este cercetat în prezent – tâlhărie în formă calificată, precum și 9 infracțiuni de furt calificat și o infracțiune la regimul armelor, pentru care i-au fost aplicate măsuri educative privative de libertate (internarea într-un centru de reeducare, apoi internarea într-un centru educativ), care au fost înlocuite în cursul lunii august 2015 cu măsura asistării zilnice pe o durată de 6 luni, la data de 22.09.2015 aflându-se deci în executarea respectivei măsuri educative.
În opinia tribunalului, toate aceste circumstanțe reale, cât și, în special, cele personale – respectiv perseverența infracțională, ușurința cu care inculpatul s-a implicat în săvârșirea unei presupuse noi fapte infracționale grave în timp ce se afla în cursul măsurii educative a asistării zilnice ( la nici două luni de la înlocuirea măsurii educative privative de libertate cu această măsură restrictivă de libertate), deci după ce a beneficiat de clemența organelor judiciare și în timp ce se afla sub supravegherea consilierilor de probațiune și trebuia să respecte un anumit program zilnic și mai multe obligații, cunoscând deci consecințele nerespectării interdicțiilor impuse, precum și cele ale implicării în activități infracționale, reprezintă împrejurări ce denotă o periculozitate extrem de ridicată a inculpatului și evidențiază pericolul concret pe care îl reprezintă pentru societate lăsarea acestuia în libertate la acest moment - asupra inculpatului planând în mod evident pericolul de săvârșire de noi infracțiuni similare. Ca atare, este evident că se impune o reacție fermă a autorităților pentru a proteja comunitatea în fața unor astfel de comportamente antisociale, interesul public ca inculpatul să rămână în arest preventiv fiind prioritar celui particular de a fi cercetat în libertate.
Tribunalul apreciază că, independent de vârsta inculpatului și comportamentul procesual conform, raportat la periculozitatea socială prezentată de inculpat (evidențiată atât de circumstanțele personale – antecedența penală, lipsa unui loc de muncă, existența unei măsuri educative în derulare, cât și de gravitatea faptei imputate și presupusa modalitate de săvârșire), la timpul scurt scurs de la acel moment, nicio altă măsură preventivă nu este suficientă pentru realizarea scopurilor prevăzute de dispozițiile art.202 C.p.p. măsura arestului preventiv fiind în continuare proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse acestuia.
Pentru motivele expuse, în vederea asigurării bunei desfășurări a procesului penal și pornind de la nevoia protejării interesului public în fața unor conduite vădit antisociale, tribunalul apreciază, contrar opiniei primei instanțe, că măsura arestării dispuse în cauză față de inculpat apare în continuare ca necesară și proporțională cu gravitatea acuzațiilor și scopul urmărit, alte masuri preventive restrictive de libertate nefiind în măsură să ofere la acest moment procesual garanții suficiente, astfel că, în temeiul art.4251 alin.7 pct.2 lit.a C.p.p. rap. art.205 C.p.p., va admite contestația formulată de Ministerul Public - P. de pe lângă Judecătoria Sânnicolau M. împotriva încheierii penale pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M. la data de 19.10.2015 în dosarul nr._ 15, va desființa încheierea atacată și, în rejudecare, în baza art.348 C.p.p. raportat la art.207 al.4,6 și art. 243 C.p.p., va menține măsura arestării preventive a inculpatului C. F., urmând ca legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive să fie verificată din nou înainte de expirarea termenului prevăzut de lege, de 30 de zile.
În baza art.275 alin.3 C.p.p. cheltuielile judiciare din contestație vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.4251 alin.7 pct.2 lit.a C.p.p. rap. art.205 C.p.p. admite contestația formulată de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sânnicolau M. împotriva încheierii penale din data de 19.10.2015 pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M. în dosarul nr._ 15.
Desființează încheierea atacată și, în rejudecare:
În baza art.348 C.p.p. raportat la art.207 al.4,6 și art. 243 C.p.p., menține măsura arestării preventive a inculpatului C. F., fiul lui S. și Zorița, născut la data de 06.04.1998, în orașul Sânnicolau M., jud. T., cu domiciliul în oraș Sânnicolau M. .. 41, jud. T., CNP._, urmând ca legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive să fie verificate din nou înainte de expirarea termenului prevăzut de lege, de 30 de zile.
În baza art.275 alin.3 C.p.p. cheltuielile judiciare din contestație rămân în sarcina statului.
Dispune plata sumei de 130 de lei reprezentând onorariu avocatului din oficiu din fondurile MJ către Baroul T..
Definitivă.
Pronunțată în ședința din camera de consiliu, azi 21.10.2015.
Președinte, Grefier,
A. C. ȚIRA V. D.
A.C.Ț/V.D. – 26.10.2015
P.I. – Judecătoria Sânnicolau M. – jud.L. M.
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 358/2015.... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Sentința nr. 390/2015.... → |
|---|
