Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 682/2015. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 682/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 28-12-2015 în dosarul nr. 682/2015
Document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:TBTIM:2015:048._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 682/C..
Ședința Camerei de consiliu din data de 28.12.2015
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR DE CAMERĂ PRELIMINARĂ: A. C. ȚIRA
GREFIER: M. V.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul T. a fost reprezentat de procuror S. V..
Pe rol se află soluționarea contestației formulată de contestatorul-inculpat B. V. D. împotriva încheierii penale din data de 21.12.2015, pronunțată de Judecătoria Lugoj, în dosarul nr._ 5.
La apelul nominal, făcut în camera de consiliu, a răspuns inculpatul B. V. D., aflat în stare de arest la domiciliu, personal și asistat de apărător ales C. E., cu împuternicire avocațială aflată la dosarul de fond.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care,
Nemaifiind alte cereri de solicitat și probe de administrat instanța acordă cuvântul asupra contestației.
Apărătorul ales al inculpatului B. V. D., avocat C. E., având cuvântul, solicită admiterea contestației formulată împotriva încheierii Judecătoriei Lugoj, arătând că nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri, în concluzie, solicitând a nu se mai menține măsura arestului la domiciliu. În subsidiar, solicită instanței înlocuirea acesteia cu o măsură mai puțin restrictivă, respectiv cea a controlului judiciar. Totodată, arată instanței că inculpatul dorește să lucreze, însă acesta lucrând ca și instalator, în mai multe locuințe, măsura arestului la domiciliu îl împiedică să își exercite această meserie.
Avocatul ales învederează instanței că inculpatul se obligă să respecte obligațiile impuse de instanță
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestației ca nefondată și menținerea încheierii Judecătoriei Lugoj ca fiind temeinică și legală, arătând instanței că înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu măsura preventivă a controlului judiciar nu se pliază pe infracțiunea reținută în sarcina inculpatului.
Inculpatul B. V. D., având ultimul cuvânt, solicită admiterea contestației, arătând instanței că a respectat obligațiile impuse în sarcina sa. Totodată, arată că are un credit la bancă neachitat de trei luni și că nu și-a văzut fetița de patru luni.
De asemenea, arată că solicită înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar pentru a putea lucra în vederea asigurării existenței, în prezent fiind întreținut de mama sa.
La interpelarea instanței, arată că nu a avut cunoștință de ordinul de restricție emis pe numele său, iar cu privire la scrisoarea trimisă persoanei vătămate, arată că nu i-a trimis-o în mod direct, ci prin intermediul altei persoane.
Declarând dezbaterile închise, reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra contestației, constată următoarele:
Prin încheierea penală din data de 21.12.2015, pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr._ 5, judecătorul de cameră preliminară în temeiul art. 348 C.pr.pen. raportat la art. 207 alin. 2 și 4 C.pr.pen. a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestului la domiciliu luate prin decizia 584/24.11.2015, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul_, față de inculpatul B. V. D., poreclă „R.”, născut la data de 30.04.1975 în mun. Lugoj, jud. T., CNP_, fiul lui V. și I., cetățean român, divorțat, stagiu militar satisfăcut, studii – 11 clase, ocupație – ziler, fără loc de muncă, domiciliat în Mun. Lugoj, ., ., cu domiciliu procesual ales la av. C. E. D. – Mun. Timișoara, ., nr. 7, ., recidivist, trimis în judecată, în stare de arest la domiciliu, pentru săvârșirea infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal în formă continuată (3 acte materiale – persoană vătămată B. A. I.), lipsire de libertate în mod ilegal (persoană vătămată B. M. Ș.), viol în formă continuată (5 acte materiale – persoană vătămată B. A. I.), violență în familie (persoană vătămată B. A. I.), nerespectarea ordinului de protecție în formă continuată (2 acte materiale – persoană vătămată B. A. I.), nerespectarea ordinului de protecție (persoană vătămată B. M. Ș.), șantaj în formă continuată (2 acte materiale – persoană vătămată B. A. I.) și conducere a unui vehicul fără permis de conducere (pentru fapta din seara de 24/25.09.2015), toate în concurs și în stare de recidivă postcondamnatorie, fapte prev. și ped. de art. 205 al.1 Cp, cu aplicarea art. 35 al. 1 Cp, art. 205 al. 1,2,3 lit. b și c Cp, art. 218 al. 1 Cp, cu aplicarea art. 35 al. 1 Cp, art. 193 al. 2 rap. la art. 199 Cp, art. 32 din legea 217/2003 rep., cu aplicarea art. 35 al. 1 Cp, art. 32 din legea 217/2003 rep., art. 207 al. 1 Cp, cu aplicarea art. 35 al. 1 Cp și art. 335 al. 1 Cp, toate cu aplicarea art. 38 al. 1 Cp și art. 41 al.1 Cp., măsură pe care a menținut-o, urmând ca legalitatea și temeinicia acesteia să fie verificate înainte de expirarea termenului legal de 30 de zile.
În temeiul art. 348 alin 1 C.pr.pen., raportat la art. 242 C.pr.pen., a respins cererea de înlocuire a măsurii arestului la domiciliu, formulată de inculpatul B. V. D., prin avocat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 207 alin. 2 Cod procedură penală, când procurorul dispune trimiterea în judecată a inculpatului față de care s-a dispus o măsură preventivă, judecătorul de cameră preliminară este dator să verifice din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea și temeinicia respectivei măsuri preventive, înainte de expirarea duratei acesteia.
Potrivit dispozițiilor art. 207 alin. 4, 5, 6, 7 C.pr.pen., atunci când constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii se mențin sau există temeiuri noi care justifică o măsură preventivă, judecătorul de cameră preliminară dispune prin încheiere menținerea măsurii preventive față de inculpat, iar conform art.207 al. 5 C.p.p., în cazul în care se constată că au încetat temeiurile care au determinat luarea sau prelungirea măsurii preventive și nu există temeiuri noi care să o justifice ori în cazul în care au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii preventive, judecătorul de cameră preliminară dispune prin încheiere revocarea acesteia și punerea în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
Având a se pronunța asupra legalității și temeiniciei măsurii preventive a arestului la domiciliu dispusă față de inculpatul B. V.-D. prin încheierea penală nr. 584/24.11.2015, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, instanța a constatat că în speța de față nu se poate reține că nu ar mai exista niciun temei pentru menținerea măsurii preventive ori că aceasta ar fi nelegală, subzistând în continuare temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acesteia, iar durata măsurii nu a depășit termenul apreciat ca fiind rezonabil și nici cel prevăzut de art. 239 C.pr.pen..
În acest sens, instanța a apreciat că sunt îndeplinite în continuare condițiile prevăzute de art. 223 al. 2 C.pr.pen.., respectiv din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit mai multe infracțiuni intenționate de șantaj, viol, lipsire de libertate (astfel cum s-a reținut în încheierea anterioară prin care s-a luat față de inculpat măsura arestării preventive, înlocuită ulterior de Tribunalul T. cu măsura arestului la domiciliu) și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a antecedentelor penale ale inculpatului, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, prevenirea săvârșirii unor alte infracțiuni și înlăturarea, astfel, a unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Cu privire la această a doua condiție cerută de art. 223 C.pr.pen., instanța a considerat că pericolul pe care îl reprezintă lăsarea inculpatului în deplină libertate la acest moment procesual și care impune izolarea acestuia din societate o anumită perioadă de timp - prin măsura preventivă a arestului la domiciliu, este evidențiat, pe de o parte, de natura faptelor de care inculpatul este acuzat și împrejurările concrete de săvârșire a acestora – respectiv posibila săvârșire a acestora în formă continuată asupra membrilor familiei, în stare de recidivă postcondamnatorie, în condițiile în care împotriva inculpatului a fost emis și un ordin de protecție de către Judecătoria Lugoj, care îi interzicea să se apropie de cele două părți vătămate.
Pe de altă parte, la aprecierea periculozității sociale prezentate de persoana inculpatului, instanța a avut în vedere indiciile în sensul unui caracter repetat al activității desfășurate, care reliefează o periculozitate ridicată a inculpatului, precum și faptul că asupra acestuia planează pericolul de săvârșire de infracțiuni similare.
În același timp, instanța a avut în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv împrejurarea că acesta nu este la primul contact cu legea penală, aflându-se în termenul de încercare al suspendării executării pedepsei de 1 an, 4 luni și 20 de zile, aplicată de Judecătoria Lugoj prin sentința penală 436/2014, definitivă prin decizia penală 914/2014 a Curții de Apel Timișoara, pentru săvârșirea în concurs a mai multor infracțiuni de conducere fără permis și fals privind identitatea. De asemenea, anterior inculpatul a mai fost condamnat pentru săvârșirea unor infracțiuni de violență (sentința penală 524/23.09.2003 și sentința penală 352/2007, ambele pronunțate de Judecătoria Lugoj), dar și pentru alte infracțiuni, la regimul circulației și de abandon de familie, aceste circumstanțe justificând menținerea unui anumit control asupra inculpatului în vederea prevenirii săvârșirii de noi fapte prevăzute de legea penală.
În același timp, raportat la stadiul procedurii, instanța a apreciat că menținerea măsurii preventive este justificată și pentru a înlătura posibilitatea inculpatului de a intra în contact cu părțile vătămate, pentru a se evita riscul influențării declarațiilor.
Pe cale de consecință, apreciind că, prin raportare la natura și gravitatea acuzațiilor, precum și la scopul urmărit, măsura arestului la domiciliu nu este în nici un caz disproporționată și apare ca necesară pentru a realiza scopul urmărit, în baza art. 348 C.pr.pen. raportat la art. 207 al. 2 și 4 C.pr.pen., instanța a menținut-o, urmând ca legalitatea și temeinicia acesteia să fie verificată înainte de expirarea termenului legal de 30 de zile.
În ceea ce privește cererea de înlocuire a măsurii preventive formulată de inculpat, prin apărător, instanța a respins-o ca nefondată în condițiile în care a considerat că se mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului la domiciliu. Instanța a constatat că, la acest moment procesual, măsura preventivă a controlului judiciar nu este suficientă pentru realizarea scopurilor prevăzute de dispozițiile art. 202 C.pr.pen. raportat la periculozitatea socială prezentată de inculpat (evidențiată atât de antecedența penală a inculpatului, cât și de gravitatea faptelor imputate, numărul mare al actelor materiale reținute în sarcina acestuia), la comunitatea restrânsă în care au fost săvârșite faptele și timpul scurt scurs de la acel moment, măsura arestului la domiciliu fiind în continuare proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse inculpatului
Împotriva acestei incheieri a formulat contestație inculpatul B. V. D., iar cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului T., sub nr._, la data de 20.10.2015.
Contestația nu a fost motivată în scris, temeiurile care au justificat introducerea acesteia fiind dezvoltate doar oral.
Examinând încheierea contestată atât prin prisma motivelor invocate, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, tribunalul constată că prezenta contestație este nefondată, încheierea Judecătoriei Lugoj fiind temeinică și legală.
Așa cum în mod corect s-a reținut de către prima instanță, și tribunalul constată că în cauză măsura arestului la domiciliu a fost luată față de inculpat cu respectarea dispozițiilor legale în materie, iar menținerea acestei măsuri în continuare este justificată de subzistența temeiurilor care au determinat luarea acesteia, respectiv îndeplinirea în mod cumulativ a condițiilor prevăzute de art. 218 C.p.p. rap. la art.223 alin.2 C.p.p. rap .la art. 202 alin.1,3 C.p.p.
Astfel, se observă că din probele administrate în cauză rezultă suficiente indicii rezonabile referitoare la posibilitatea ca inculpatul să fi fost implicat în săvârșirea unor fapte prevăzute de legea penală, unele dintre acestea sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, și, atât prin raportare la natura și împrejurările concrete de săvârșire a presupuselor fapte imputate, cât și la circumstanțele care caracterizează persoana inculpatului, lăsarea acestuia în deplină libertate prezintă în continuare un pericol concret pentru ordinea publică, restrângerea libertății de mișcare și acțiune – prin obligarea de a nu părăsi domiciliul și respectarea celorlalte obligații impuse în cadrul măsurii preventive a arestului la domiciliu apărând în continuare ca necesară pentru înlăturarea acestuia.
În acest sens, tribunalul apreciază că starea de pericol pe care o prezintă lăsarea inculpatului în libertate este reliefată în mod evident, pe de o parte, de natura și împrejurările concrete de săvârșire a faptelor pentru care este cercetat inculpatul (infracțiuni contra libertății fizice și psihice a persoanei – lipsire de libertate, viol, șantaj și acte de violență, săvârșite asupra persoanei care îi fusese soție timp de 12 ani, precum și asupra fiicei de 4 ani – deci asupra unor persoane față de care sentimentele normale ar fi de afecțiune și protecție), iar pe de altă parte, de ușurința cu care inculpatul s-a implicat în săvârșirea presupuselor fapte, de mobilul urmărit – obligarea soției la retragerea tuturor plângerilor formulate și a ordinelor de restricție, precum și continuarea raporturilor de familie împotriva voinței acesteia, precum și de perseverența inculpatului în implicarea în presupuse acțiuni infracționale – în condițiile în care în sarcina acestuia sunt reținute 3 acte materiale de lipsire de libertate și 5 acte materiale de viol raportat a persoana vătămată B. A. I., un act de lipsire de libertate raportat la fiica sa minoră, infracțiunea de violență în familie, precum și două infracțiuni de nerespectare a ordinului de protecție și șantaj, în formă continuată. În același timp, în caracterizarea persoanei inculpatului instanța are în vedere inclusiv faptul că acesta nu este la primul contact cu legea penală, ci a suferit anterior mai multe condamnări atât în țară cât și în străinătate pentru diverse infracțiuni, inclusiv de violență, faptele pentru care este cercetat în prezentul dosar fiind în cursul termenului de încercare de 3 ani, stabilit cu ocazia suspendării sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 1 an 4 luni și 20 de zile aplicate în cursul anului 2014, context în care cunoștea deci consecințele implicării în activități infracționale.
Această perseverență infracțională manifestată de inculpat, coroborată și cu mobilul prezentelor fapte – și disproporția evidentă între acest mobil și gravitatea socială concretă a infracțiunilor pentru care este cercetat și urmările produse și cele care se puteau produce, evocă pericolul concret pe care îl reprezintă lăsarea acestuia în deplină libertate sau sub control judiciar la acest moment, inculpatul neoferind garanții suficiente la acest moment în sensul că asupra sa nu ar plana pericolul de săvârșire de noi infracțiuni.
Ca atare, tribunalul apreciază că este evident că se impune o reacție fermă a autorităților pentru a proteja comunitatea în fața unor astfel de comportamente antisociale, interesul public ca inculpatul să rămână în arest la domiciliu fiind prioritar celui particular de a fi cercetat în libertate.
Pentru motivele expuse, în vederea asigurării bunei desfășurări a procesului penal și pornind de la nevoia protejării interesului public în fața unor conduite vădit antisociale, tribunalul apreciază că măsura arestului la domiciliu dispusă în cauză apare ca necesară, măsura controlului judiciar – solicitată de inculpat - nefiind în măsură să ofere la acest moment procesual garanții suficiente.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.4251 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p., contestația declarată în cauză va fi respinsă ca nefondată, urmând ca, baza art.275 alin. 2 C.p.p., să oblige inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art.4251 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p. rap. la art.205, 207 C.p.p., respinge, ca nefondată, contestația declarată de contestatorul inculpat B. V. D., poreclă „R.”, născut la data de 30.04.1975 în mun. Lugoj, jud. T., CNP_, fiul lui V. și I., cetățean român, divorțat, stagiu militar satisfăcut, studii – 11 clase, ocupație – ziler, fără loc de muncă, domiciliat în Mun. Lugoj, ., ., împotriva încheierii penale pronunțate de Judecătoria Lugoj la data de 21.12.2015 în dosarul nr._ 5.
În baza art.275 alin.2 C.p.p., obligă contestatorul la plata sumei de 150 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința din camera de consiliu, azi 28.12.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. C. ȚIRA M. V.
RED. A.C.Ț./TEHNORED. M.V./28.12.2015
4 EX/2 .>
| ← Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340... | Traficul de migranţi. Art.263 NCP. Sentința nr. 89/2016.... → |
|---|
