Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 255/2013. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 255/2013 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 10-05-2013 în dosarul nr. 255/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE PENALĂ Nr. 255/2013
Ședința publică de la 10 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. H.
Judecător A. P.
Judecător M. B.
Grefier V. D.
Ministerul Public - P. de pe lângă Tribunalul T. - a fost reprezentat de procuror D. M..
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de condamnatul B. T. împotriva s.p.nr.121/26.02.2013 a Judecătoriei D., pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă condamnatul asistat de apărător desemnat din oficiu F. S. C., cu delegație pentru asistenta juridica obligatorie aflată la dosar.
Procedura de citare este îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța, în baza art. 39 C.p.p. pune în discuția părților excepția necompetenței materiale a Tribunalului T. și declinarea competenței de soluționare a prezentei cauze în favoarea Curții de Apel Timișoara.
Apărătorul este de acord cu declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a excepției și declinarea cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara spre competentă soluționare.
Condamnatul recurent, având cuvântul, este de acord cu declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Judecătoria D., prin sentința penală nr. 121/26.02.2013, în temeiul disp. art. 403 alin. 1 și 3 cod procedură penală raportat la art. 394 alin. 1 lit. „a” cod procedură penală a respins cererea de revizuire formulată de către revizuientul inculpat B. T. (fiul lui O. și L., născut la data de 27.10.1967 în localitatea Probota, județul Iași, CNP_, cetățean român, studii generale, stagiul militar îndeplinit, căsătorit, un copil, cu domiciliul în ., județul T., aflat în stare de detenție la Penitenciarul Timișoara) .
În temeiul disp. art. 192 alin. 2 din codul de procedură penală, a obligat revizuientul inculpat la plata sumei de 20 lei reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat .
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Cu adresa înregistrată data de 14.02.2013, P. de pe lângă Judecătoria D. a trimis spre soluționare cererea de revizuire formulată de petentul B. T., cu privire la Sentința penală nr. 357/08.10.2008 a Judecătoriei D., împreună cu concluziile sale de respingere ca neîntemeiată (fila 2).
Față de prevederile art. 403 alin. 1 din codul de procedură penală, astfel cum a fost modificat prin L. 202/2010, prin rezoluție s-a stabilit termen de judecată, pentru verificarea admisibilității cererii, la această dată.
Din examinarea cererii de revizuire, pe baza actelor și lucrărilor din dosar, instanța apreciază că aceasta este neîntemeiată, urmând a fi respinsă, pentru următoarele considerente:
Prin cererea de revizuire formulată de către condamnatul B. T. – acesta a solicitat revizuirea Sentinței penale nr. 357/08.10.2008 a Judecătoriei D. pronunțată în dosarul cu nr._, rămasă definitivă prin neapelare – prin care a fost condamnat la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 87 al. 1 din OUG nr. 195/2002, invocând ca temei de drept al cererii sale cazul prevăzut de art. 394 lit. „a” din Codul de procedură penală întrucât există probe noi care nu au fost cunoscute de instanțele de judecată, procesul desfășurându-se în lipsa inculpatului.
Potrivit art. 393. - (1) cod proc. pen., hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii, atât cu privire la latura penală cât și cu privire la latura civilă.
Cazurile de revizuire sunt enumerate, în mod limitativ, la art. 394 alin. 1, iar cel prev. de lit „ a” se referă la situația în care „ s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei”
Potrivit dispozițiilor din cuprinsul aliniatului (2) al acestui text, cazul de la lit. a) constituie motiv de revizuire, dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare. Mai departe, aliniatul (3) arată că celelalte cazurile de la lit. b), c) și d) constituie motive de revizuire, dacă au dus la darea unei hotărâri nelegale sau netemeinice.
În cazul de față, inculpatul fiind condamnat, pe calea cererii de revizuire pe baza motivelor invocate ar trebui să tindă la obținerea unei soluții de achitare, dar în chiar cuprinsul cererii, acesta nu învederează care sunt probele care să înlăture starea de fapt reținută de instanță prin Sentința penală nr. 357/08.10.2008 a Judecătoriei D. pronunțată în dosarul cu nr._ . Mai mult decât atât, prin declarațiile date în cursul urmăririi penale, când a fost audiat în calitate de învinuit ( la data de 06.06.2008) și apoi la prezentarea materialului de urmărire penală, în data de 14.06.2008, acesta a recunoscut și a arătat că regretă fapta săvârșită.
O astfel de poziție face să devină inadmisibilă reluarea cercetării judecătorești pe calea revizuirii, pentru motivul prev. de art. 394 alin. 1 lit. „a” cod proc. pen.
Față de cele ce preced, instanța a reținute că revizuentul B. T. nu a prezentat probe noi din care să rezulte vreo faptă sau împrejurare nouă în legătură cu infracțiunea săvârșită și pentru care a fost condamnat definitiv, care să nu fi fost cunoscută instanței de judecată care a soluționat fondul cauzei, iar în plus, pe parcursul cercetării sale a recunoscut săvârșirea acestei fapte.
Pentru aceste considerente, având în vedere că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 403 Cod procedură penală, instanța a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de către revizuentul B. T. împotriva Sentinței penale nr. 357/08.10.2008 a Judecătoriei D. pronunțată în dosarul cu nr._ .
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul prevăzut de lege, revizuentul B. T., dosarul fiind înregistrat la Tribunalul T. la data de 26.03.2013 sub același număr de dosar, respectiv_ .
La termenul de judecată din data de 10.05.2013, instanța, din oficiu, a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului T., excepție pe care analizând-o, o găsește întemeiată, pentru următoarele considerente:
Conform disp. art. 407 C.p.p., sentințele instanței de revizuire, date potrivit art. 403 alin.3 și art. 406 alin.1 sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile la care se referă revizuirea.
Conform disp. art. 27 alin.3 C.p.p., așa cum a fost modificat prin . Legii nr.202/2010, tribunalul judecă, ca instanță de recurs, recursurile declarate împotriva sentințelor pronunțate de judecătorii privind infracțiunile pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, precum și recursurile împotriva hotărârilor penale pronunțate de judecătorii în materia măsurilor preventive, a liberării provizorii sau a măsurilor asigurătorii, a hotărârilor penale pronunțate de judecătorii în materia executării hotărârilor penale sau a reabilitării, precum și în alte cazuri anume prevăzute de lege.
Pe de altă parte, conform art. 281 alin.3 C.p.p., așa cum a fost modificat prin . Legii nr.202/2010, Curtea de Apel judecă, ca instanță de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor penale pronunțate de judecătorii în primă instanță, cu excepția celor date în competența tribunalului, precum și în alte cazuri anume prevăzute de lege.
Sentința penală pronunțată de Judecătoria D. a cărei revizuire se cere - în raport de care se determină calea de atac care poate fi declarată împotriva sentinței instanței de revizuire și instanța competentă să o soluționeze - privește săvârșirea de către revizuent a infracțiunii prev. de art. 87 alin.1 din OUG 195/2002, infracțiune care nu este urmărită la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Totodată, această sentință penală nu se încadrează în nicio altă categorie a hotărârilor penale expres și limitativ prevăzute de art.27 pct.3 C.p.p., motiv pentru care competența de soluționare a unui recurs declarat împotriva acesteia nu ar aparține Tribunalului T., ci Curții de Apel Timișoara, luându-se în considerare dispozițiile art.281 pct.3 C.p.p.
Ca atare, raportând aceste aspecte la disp. art. 407 C.p.p., tribunalul constată că excepția invocată este întemeiată, astfel că se impune admiterea acesteia și declinarea competenței de soluționare a recursului în favoarea Curții de Apel Timișoara, instanță competentă material să-l soluționeze, potrivit criteriilor legale mai sus enunțate.
În temeiul art.192 alin.3 C.p.p. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
În baza art. 189 al.2 C.p.p., dispune plata sumei de 200 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu din fondul Ministerului Justiției către Baroul T..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.42 C.p.p. raportat la art.39 C.p.p. și cu aplicarea art.281 pct.3 C.p.p. declină competența de soluționare a recursului declarat de condamnatul B. T. împotriva s.p.nr.121/26.02.2013 a Judecătoriei D., pronunțată în dosarul nr._, în favoarea Curții de Apel Timișoara.
În baza art.192 alin.3 C.p.p cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Dispune plata sumei de 100 lei din fondurile MJ către Baroul T. reprezentând onorariu avocat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.05.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
R. H. A. P. M. B.
GREFIER,
V. D.
R.H./V.D. 10 Mai 2013
2 ex./16.05.2013
| ← Propunere de arestare preventivă a inculpatului. Art. 149 ind... | Cerere de întrerupere a executării pedepsei. Art.455 C.p.p..... → |
|---|
