Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1 şi urm. C.p.. Decizia nr. 194/2013. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 194/2013 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 10-04-2013 în dosarul nr. 194/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 194/R
Ședința publică din 10.04.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. C.
JUDECĂTOR: I. P.
JUDECĂTOR: A. C. ȚIRA
GREFIER: I. – G. M.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul T. este reprezentat de procuror S. D. V..
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentul condamnat I. N. O. împotriva sentinței penale nr. 538/27.02.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul condamnat I. N. O. aflat în stare de detenție, asistat de avocat din oficiu S. A. care depune delegație de asistență juridică.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Se depun la dosar, din partea recurentului condamnat, un înscris intitulat „Concluzii” și Încheierea nr. 199/27.02.2013 dată de Judecătorul Delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate la Penitenciarul Timișoara.
Recurentul condamnat arată că susține recursul formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocatul din oficiu al recurentului condamnat solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, în rejudecare, admiterea cererii de liberare condiționată.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefondat.
Recurentul condamnat, având personal cuvântul, pune concluzii de admitere a recursului, sens în care arată că a executat fracția de pedeapsă prevăzută de lege, a avut o conduită bună în perioada detenției, a muncit, a participat la toate cursurile educative. Arată, de asemenea, că a primit o amânare de 60 de zile, din care a executat 30 de zile. Totodată, învederează că are 2 copii minori și o soție bolnavă, că este singurul întreținător al familiei și că nu prezintă pericol social.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 538/27.02.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ s-au dispus următoarele:
În temeiul art. 450 alin. 2 C. pr. pen. și art. 59 alin. 1 C. pen. a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de liberare condiționată formulată de condamnatul I. N., CNP_, născut la 08.05.1988, fiul lui I. și E., deținut în Penitenciarul Timișoara, de sub efectul pedepsei de 4 ani închisoare aplicată de Judecătoria Reșița prin sentința penală nr. 214/2010.
În baza art. 450 alin. 2 C. pr. pen., s-a fixat termen de reînnoire a cererii după data de 25.04.2013.
În baza art.192 alin.2 C.pr.pen.- a fost obligat condamnatul la plata sumei de 200,00 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariu cuvenit apărătorului din oficiu, urmând a fi suportată anticipat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Timișoara la data de 20.02.2013, sub nr. de dosar_, petentul condamnat I. N. O. a solicitat liberarea condiționată din executarea pedepsei de 4 ani închisoare care i-a fost aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
În motivarea cererii petentul a arătat ca îndeplinește toate condițiile legale pentru a putea beneficia de liberare condiționată, respectiv fracția obligatorie, conduita și participarea la cursuri și alte activități, precum și faptul că în această perioadă executată a muncit.
Cererea nu a fost motivată în drept.
Din partea Penitenciarului Timișoara, la dosarul cauzei a fost depus procesul - verbal nr. J2/_ din 26.02.2013 care concluzionează că, având în vedere că deținutul, fiind la prima analiză, este recidivist și a mai beneficiat de liberare condiționată fără a înțelege finalitatea acestei instituții, nu poate beneficia de liberare condiționată; s-a atașat acestuia și o caracterizare întocmită condamnatului de membrii comisiei care concluzionează că pe parcursul executării pedepsei persoana privată de libertate a prezentat o conduită oscilanta în raport cu normele instituției.
Analizând actele și lucrările dosarului, cu privire la analiza condițiilor legale, instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește condiția referitoare la fracția de pedeapsă executată, prima instanță a reținut că I. N. O. a fost condamnat de Judecătoria Reșita la pedeapsa de 4 ani (1461 zile) închisoare. Potrivit dispozițiilor art. 59 alin. 1 C. pen. și a interpretării Deciziei nr. 67/2007 a ÎCCJ, la momentul judecării propunerii de liberare condiționată, condamnatul trebuie să aibă executată cel puțin 2/3 din pedeapsă, respectiv 974 zile. El a început executarea pedepsei la 17.12.2010, iar până în prezent a câștigat și executat 975 zile (803 zile efectiv executate, 72 zile arest preventiv și 100 zile câștigate pe baza muncii prestate), astfel că prima instanță a constatat că această condiție legală este întrunită.
În ceea ce privește condiția stăruinței în muncă, prima instanță a constatat că din procesul - verbal al comisiei și caracterizarea întocmită condamnatului I. N. O. rezultă că în timpul executării pedepsei a desfășurat activități lucrative, în urma muncii prestate, acesta câștigând 100 de zile de închisoare considerate ca executate.
În ceea ce privește condiția disciplinei, prima instanță a constatat că aceasta nu este îndeplinită întrucât condamnatul a fost sancționat disciplinar de doua ori pe durata executării pedepsei. Prima instanță a reținut că deși aceste sancțiuni au fost ridicate ulterior prin raport de recompensă acest lucru nu echivalează cu neaplicarea lor; s-a mai reținut, de asemenea, că petentul condamnat a fost și recompensat de 3 ori.
În ceea ce privește condiția cu privire la dovezile temeinice de îndreptare, întrucât legislația nu prevede în ce constau aceste dovezi și în ce mod ar trebui să se manifeste îndreptarea, Judecătoria Timișoara a apreciat în mod suveran îndeplinirea acestei condiții prin raportare la natura infracțiunii pentru care deținutul a fost condamnat și la comportamentul său din timpul executării pedepsei, pentru a constata dacă este justificată încrederea ce ar trebui acordată condamnatului.
În aceste sens, Judecătoria Timișoara a reținut că literatura a precizat că dovezile temeinice de îndreptare se desprind din buna comportare a condamnatului în orice împrejurare, din îndeplinirea conștiincioasă a oricăror îndatoriri, din respectul față de administrația locului de deținere și atenția față de ceilalți condamnați, această condiție vizând alte împrejurări decât cele legate de desfășurarea muncii și se referă la îndreptarea sub aspect moral a condamnatului.
Astfel, cu privire la infracțiunea comisă și urmările acesteia, prima instanță a constatat că I. N. O. a fost condamnat pentru o infracțiune de înșelăciune, după ce mai suferise încă o condamnare la pedeapsa cu închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență.
S-a mai reținut reține că deținutul I. N. O. a fost liberat condiționat și din executarea pedepsei anterioare și, cu toate acestea, a continuat să săvârșească infracțiuni, aspect care denotă că acesta nu a înțeles finalitatea instituției liberării condiționate și că perioada efectiv executată nu este suficientă pentru reeducarea sa.
Totodată, s-a avut în vedere că petentul condamnat nu s-a implicat în programe de reintegrare socială și nu a participat activ la activități educative și programe culturale, ci doar la activități recreative, precum și faptul că în perioada executării pedepsei a adoptat o conduită oscilanta fiind sancționat disciplinar de două ori cu avertisment pentru nerespectarea regulamentului de ordine interioară a locului de deținere și, aflându-se la prima analiză, în temeiul art. 450 alin. 2 C. pr. pen. și art. 59 alin. 1 C. pen., instanța de fond a respins cererea de liberare condiționată formulată de condamnatul I. N. O. de sub efectul pedepsei de 4 ani închisoare aplicată de Judecătoria A. prin sentința penală nr. 214/2010 și a fixat termen de reînnoire a cererii în consens cu cel stabilit de Penitenciar, respectiv după data de 25.04.2013, după expirarea căruia cererea sau propunerea poate fi reînnoită.
În temeiul art. 192 alin. 2 C.pr.pen. a obligat condamnatul la plata sumei de 200,00 lei – cheltuieli judiciare către stat din care suma de 100 lei, reprezentând onorariu cuvenit apărătorului din oficiu, urmând a fi suportată anticipat din fondurile Ministerului Justiției.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal recurentul condamnat.
Prin concluziile depuse la dosar la termenul de judecată din data de 10.04.2013, recurentul condamnat a arătat, în motivarea recursului declarat, că a fost discutat de către comisia de liberări din cadrul Penitenciarului Timișoara care a amânat cu 2 luni propunerea privind liberarea sa condiționată din cauza a 2 rapoarte de incident, iar hotărârea comisiei și hotărârea Judecătoriei Timișoara care a menținut-o pe cea a comisiei din aceleași motive, sunt netemeinice și nelegale întrucât cele 2 rapoarte au fost ulterior ridicate.
În continuare, recurentul condamnat a arătat sunt îndeplinite toate criteriile legale privind liberarea sa condiționată, astfel: fracția legală a fost executată, a avut o conduită bună, a depus eforturi serioase de îndreptare, a muncit, a participat la activități socio-educative, nu a săvârșit în detenție acte de violență și nu a creat cuiva prejudicii, ci dimpotrivă, prin munca depusă a contribuit la bunăstarea materială a penitenciarului și la creșterea nivelului de conviețuire pașnică.
A mai învederat recurentul condamnat că are doi copii minori și o soție bolnavă care are nevoie de ajutorul său la creșterea copiilor și în gospodărie și că și-a găsit un loc de muncă unde este așteptat. De asemenea, a menționat că din perioada de amânare de 2 luni mai are de executat doar 2 săptămâni.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor indicate de recurentul condamnat și sub toate aspectele de fapt și de drept, în condițiile prevăzute de art.3856 al.3 C.p.p., instanța constată că recursul este nefondat, hotărârea primei instanțe fiind temeinică și legală.
Potrivit dispozițiilor art.59 C.p., liberarea condiționată poate fi acordată dacă sunt îndeplinite anumite condiții, respectiv condamnatul să fi executat o parte din pedeapsă, în timpul executării pedepsei el să fi fost stăruitor în muncă și să fi dat dovezi temeinice de îndreptare.
Legiuitorul a stabilit ca la analiza oportunității liberării condiționate a unui deținut, instanța să țină seama și de antecedentele sale penale tocmai pentru a constata dacă scopul pedepsei, prevăzut de art.52 C.p., a fost realizat prin intermediul eventualelor pedepse aplicate anterior.
Or, recurentul condamnat a fost sancționat disciplinar de 2 ori, chiar dacă aceste sancțiuni au fost ridicate ulterior și chiar dacă a fost și recompensat de 3 ori, a mai suferit anterior o condamnare la 1 an și 2 luni închisoare cu suspendare condiționată, pentru art. 257 C.p. – prin Sentința penală nr. 109/2007 a Tribunalului C. S., fiind liberat la data de 22.04.2008, cu un rest de pedeapsă de 55 de zile. Aceste aspecte denotă că persoana condamnată este caracterizată de o perseverență infracțională și că perioada efectiv executată nu este suficientă pentru reeducarea sa.
În contextul în care una dintre condițiile esențiale ale liberării condiționate, respectiv existența unor dovezi temeinice de îndreptare, raportat la starea de recidivă și comportamentul condamnatului, nu este îndeplinită, mai ales că cel condamnat a mai beneficiat anterior de clemență, prin liberare condiționată, însă a perseverat în adoptarea unui comportament antisocial, soluția Judecătoriei Timișoara de respingere a cererii de liberare condiționată ca fiind neîntemeiată apare ca fiind temeinică și legală.
Pentru aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b C.p.p., instanța va respinge recursul declarat în cauză ca nefondat, urmând a se face aplicarea dispozițiilor art. 192 al. 2 C.p.p. și art.189 al.2 C.p.p.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b C.p.p., respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul condamnat I. N. O., fiul lui I. și E., născut la 08.05.1988, în România, orașul Bozovici, jud. C. S., domiciliat în comuna Lăpușnicu M., ., jud. C. S., cetățenie română, cu antecedente penale, căsătorit, 2 copii, studii 12 clase, calificare – lucrător finisor în construcții, având CNP_, actualmente deținut în Penitenciarul Timișoara, împotriva Sentinței penale nr. 538/27.02.2013, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr._ .
În baza art. 192 al.2 C.p.p., obligă recurentul condamnat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
În baza art.189 al.2 C.p.p., dispune plata sumei de 100 lei din fondurile MJLC către Baroul T., reprezentând onorariul avocatului din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 10.04.2013.
Președinte Judecător Judecător
D. C. I. P. A. C. Țira
Grefier
I. – G. M.
C.D./. IM/3 ex./11.04.2013
Prima instanță:
N. A. – Jud. Timișoara
| ← Gestiunea frauduloasă. Art.214 C.p.. Decizia nr. 195/2013.... | Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 157/2013.... → |
|---|
