Propunere de arestare preventivă a inculpatului. Art. 149 ind 1. C.p.p.. Decizia nr. 159/2013. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 159/2013 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 25-03-2013 în dosarul nr. 159/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 159/2013
Ședința publică de la 25 Martie 2013
Completul compus din:
Președinte: A. C. ȚIRA
Judecător: M. B.
Judecător: A. P.
Grefier: V. D.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror D. M. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul T..
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul P. A. împotriva încheierii penale nr. 26/..2013, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat inculpatul, în stare de arest preventiv, asistat de avocat desemnat din oficiu T. C., cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța acordă cuvântul asupra recursului declarat în cauză.
Apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, rejudecând cauza, cercetarea acestuia în stare de libertate. În motivare, arătă că din probele administrate până în prezent nu rezultă temeinicia luării acestei măsuri, nefiind dovezi că inculpatul prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea încheierii recurate ca temeinică și legală.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate, precizând că nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică; de asemenea, arată că se va schimba, în sensul că nu va mai consuma alcool pentru că el doar pe fondul alcoolului comite greșeli.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 26/. pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, prima instanță, în baza art. 1491 C.p.p. raportat la art. 136, art. 143 C. p.p. și art. 148 alin. 1 lit. f C.p.p., a admis propunerea de arestare preventivă formulată de către P. de pe lângă Judecătoria Timișoara și a dispus arestarea preventivă pe o perioadă de 28 de zile, respectiv din data de 21.03.2013, ora 16.20, până în data de 17.04.2013, a inculpatului P. A., în prezent aflat în stare de reținere în Arestul IPJ T..
A respins ca rămasă fără obiect cererea privind luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea/țara față de inculpatul P. A..
A dispus plata sumei de 100 lei din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T., reprezentând onorariu avocat din oficiu.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, formulată la data de 21.03.2013 în dosarul nr.1015/P/2013, înregistrată sub nr._, s-a solicitat luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul P. A..
S-a arătat că prin ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara din data de 21.03.2013, potrivit art. 34 lit. d C.p.p., s-a dispus conexarea la dosarul penal 1015/P/2013 a dosarului penal nr. 3466/P/2013, iar prin ordonanța din data de 21.03.2013 s-a dispus schimbarea încadrării juridice reținute în sarcina inculpatului P. A. din infracțiunile de fals privind identitatea, prev. de art. 293 alin.1 C.p. (faptă din 28.01.2013), furt calificat, prev. de art. 208 alin.1 C.p. art. 209 alin.1 lit. e și alin.2 lit. b C.p. (faptă din 19.01.2013), furt, prev. de art. 208 alin.1 C.p. (faptă din 27.01.2013), furt calificat, prev. de art. 208 alin.1 C.p. art. 209 alin.1 lit. g și e și alin.2 lit. b C.p. (faptă din 27.01.2013) totul cu aplic. art. 33 lit. a C.p. în infracțiunile de fals privind identitatea, prev. de art. 293 alin.1 C.p. (faptă din 28.01.2013), furt calificat, prev. de art. 208 alin.1 C.p.-art. 209 alin.1 lit. e și alin.2 lit. b C.p. (faptă din 19.01.2013), furt, prev. de art. 208 alin.1 C.p. (faptă din 27.01.2013), furt calificat, prev. de art. 208 alin.1 C.p.-art. 209 alin.1 lit. g și e și alin.2 lit. b C.p. (faptă din 27.01.2013), furt calificat, prev. de art. 208 alin.1 C.p.-art. 209 alin.1 lit. e C.p. (faptă din 20.03.2013), totul cu aplic. art. 33 lit. a C.p.,iar prin rezoluția din data de 21.03.2013, confirmată prin rezoluția din aceeași dată a Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, s-a dispus începerea urmăririi penale față de inculpatul P. A., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals privind identitatea, prev. de art. 293 alin.1 C.p. (faptă din 28.01.2013), furt calificat, prev. de art. 208 alin.1 C.p.art. 209 alin.1 lit. e și alin.2 lit. b C.p. (faptă din 19.01.2013), furt, prev. de art. 208 alin.1 C.p. (faptă din 27.01.2013), furt calificat, prev. de art. 208 alin.1 C.p.-art. 209 alin.1 lit. g și e și alin.2 lit. b C.p. (faptă din 27.01.2013), furt calificat, prev. de art. 208 alin.1 C.p.-art. 209 alin.1 lit. e C.p. (faptă din 20.03.2013), totul cu aplic. art. 33 lit. a C.p.
S-a reținut în sarcina inculpatului că:
- în data de 19.01.2013, în timp ce se afla în restaurantul L’osterietta, situat în Timișoara, ., a sustras portofelul aflat în buzunarul interior al hainei părții vătămate Fârdă I. care conținea cartea de identitate, permisul de conducere și alte înscrisuri personale ale acestuia din urmă.
- în data de 28.01.2013, în jurul orelor 06:20, în timp ce se afla în incinta . Timișoara, Calea A., km.6, fiind reținut de agenții de pază ai unității economice întrucât prezența sa în acel loc era suspectă, s-a legitimat organelor de poliție sosite la fața locului cu cartea de identitate a numitului Fârdă I.. Astfel, inculpatul a prezentat organului de poliție cartea de identitate, în materialitatea sa având ., nr._, iar, în prezența martorului asistent B. I., inculpatul s-a prezentat ca fiind Fârdă I..
- în data de 27.01.2013, în intervalul orar 18:00-20:00, dintr-o sală de studiu din incinta Facultății de muzică din Timișoara, profitând de faptul că nu se afla nimeni în interiorul încăperii, a sustras de pe masă un telefon marca Allview iar din geanta aflată pe pian un telefon I Phone, bunuri aparținând părții vătămate P. B. E., studentă a Facultății de muzică.
- în data de 27.01.2013, în intervalul orar 20:30-22:00, din magazinul Valentini-Bianco aflat în incinta complexului comercial I. Mall din Timișoara, profitând de faptul că nu se afla nicio persoană în interior, a sustras din geanta părții vătămate C. M. Claudea un portofel care conținea cartea de identitate a acesteia, legitimația de serviciu, cărți de vizită, un card Euro Credit Europe, V. precum și suma de 50 de lei.
- în data de 20.03.2013, în jurul orelor 18:00, a sustras un telefon mobil marca HTC Desire HD din incinta . din Timișoara, Calea Circumvalațiunii, nr. 8-10, telefon ce se afla pe un pult, profitând de faptul că vânzătorul – partea vătămată M. L. se deplasase la etajul societății, la cererea învinuitului, să-i prezinte în ofertă niște adidași.
Procurorul a apreciat ca sunt întrunite dispozițiile art. 148 alin. 1 lit. f C.pr.pen., respectiv inculpatul a săvârșit infracțiuni de furt calificat, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din săvârșirea mai multor infracțiuni contra patrimoniului, creându-se totodată în rândul cetățenilor care au luat cunoștință despre faptele inculpaților un sentiment de nesiguranță și de neîncredere în eficiența actului de justiție. De asemenea, s-a arătat că lăsarea în libertate a inculpatului în aceste condiții este de natură să le inducă ideea că nu vor fi trași la răspundere pentru faptele comise, existând astfel pericolul să își continue activitatea infracțională începută.
În probațiune s-a atașat dosarul de urmărire penala nr. 1015/P/2013.
Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut următoarele:
Prin ordonanța din data de 20.03.2013 a organului de cercetare penală din cadrul P.M.T. Secția 4 Poliție s-a dispus față de inculpatul P. A. măsura preventivă a reținerii pe o perioadă de 24 ore, măsura urmând să expire în data de 21.03.2013, orele 18:30, ca urmare a deducerii din durata reținerii a timpului cât persoana a fost privată de libertate ca urmare a măsurii administrative a conducerii la sediul poliției.
Prin ordonanța din data de 21.03.2013 s-a dispus schimbarea încadrării juridice reținute în sarcina inculpatului P. A. din infracțiunile de fals privind identitatea, prev. de art. 293 alin.1 C.p. (faptă din 28.01.2013), furt calificat, prev. de art. 208 alin.1 C.p.-art. 209 alin.1 lit. e și alin.2 lit. b C.p. (faptă din 19.01.2013), furt, prev. de art. 208 alin.1 C.p. (faptă din 27.01.2013), furt calificat, prev. de art. 208 alin.1 C.p.-art. 209 alin.1 lit. g și e și alin.2 lit. b C.p. (faptă din 27.01.2013) totul cu aplic. art. 33 lit. a C.p. în infracțiunile de fals privind identitatea, prev. de art. 293 alin.1 C.p. (faptă din 28.01.2013), furt calificat, prev. de art. 208 alin.1 C.p.-art. 209 alin.1 lit. e și alin.2 lit. b C.p. (faptă din 19.01.2013), furt, prev. de art. 208 alin.1 C.p. (faptă din 27.01.2013), furt calificat, prev. de art. 208 alin.1 C.p.-art. 209 alin.1 lit. g și e și alin.2 lit. b C.p. (faptă din 27.01.2013), furt calificat, prev. de art. 208 alin.1 C.p.-art. 209 alin.1 lit. e C.p. (faptă din 20.03.2013), totul cu aplic. art. 33 lit. a C.p..
Prin ordonanța din data de 21.03.2013 față de inculpatul P. A. s-a pus în mișcare acțiunea penală pentru săvârșirea infracțiunilor de fals privind identitatea, prev. de art. 293 alin.1 C.p. (faptă din 28.01.2013), furt calificat, prev. de art. 208 alin.1 C.p.-art. 209 alin.1 lit. e și alin.2 lit. b C.p. (faptă din 19.01.2013), furt, prev. de art. 208 alin.1 C.p. (faptă din 27.01.2013), furt calificat, prev. de art. 208 alin.1 C.p.-art. 209 alin.1 lit. g și e și alin.2 lit. b C.p. (faptă din 27.01.2013), furt calificat, prev. de art. 208 alin.1 C.p.-art. 209 alin.1 lit. e C.p. (faptă din 20.03.2013), totul cu aplic. art. 33 lit. a C.p
Legiuitorul român prin intermediul normelor prevăzute în codul de procedură penală a condiționat luarea unei măsuri preventive privative de libertate de îndeplinirea cumulativă a trei condiții de fond: să existe probe sau indicii temeinice privind săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală; fapta respectivă să fie sancționată de lege cu pedeapsa închisorii; să fie prezent cel puțin unul dintre temeiurile de arestare, expres și limitativ prevăzute de art. 148 C.proc.penală.
În privința primei condiții necesare în luarea măsurii arestării preventive, prima instanță a constatat că, din punctul de vedere al dreptului intern – existența unor probe sau indicii temeinice cu privire la săvârșirea de către inculpat a unor fapte prevăzute de legea penală – dar și din punctul de vedere al Convenție Europene – existența unor motive verosimile de a bănui că persoana care urmează să fie privată de libertate a săvârșit o infracțiune – aceasta este îndeplinită, raportat la probele administrate în cauză și față de încadrarea juridica reținută prin ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale.
În speță, față de mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale până în momentul de față, declarațiile inculpatului P. A. (care a recunoscut și regretat faptele pe care se presupune că le-ar fi săvârșit) coroborate cu declarațiile părților vătămate Farda I., C. M. C., Pomparau B. E. și M. L., procesele-verbale încheiate de organele de constatare în data de 28.01.2013 și 20.03.2013, instanța a apreciat că există indicii temeinice de natură a convinge un observator obiectiv că inculpatul a săvârșit faptele de furt calificat pentru care s-a cerut arestarea preventivă a acestuia.
În consecință, s-a concluzionat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 C. proc. penală la care face trimitere art. 1491 C. proc. penală.
A doua condiție: pentru fapta săvârșită, legea să prevadă pedeapsa închisorii, este îndeplinită, astfel, pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului prin ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale legea prevede pedeapsa închisorii – legea internă fiind mai severă decât dispozițiile Convenției care nu condiționează dispunerea arestării de gravitatea pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârșită.
În speța dedusă judecății, a treia condiție obligatorie – ce vizează existența cel puțin a unuia dintre temeiurile prevăzute de art. 148 lit. a – f C. proc. penală, respectiv lit. f – comportă anumite interpretări.
Curtea Europeană, verificând temeiurile de arestare din dreptul intern în respectarea art. 5 paragr. 3 din Convenție – a apreciat asupra caracterului rezonabil al detenției preventive, acceptând doar anumite temeiuri din cele invocate de statele membre. Astfel, detenția este justificată doar dacă se face dovada că asupra procesului penal planează cel puțin unul dintre următoarele pericole, care trebuie apreciate în concreto, pentru fiecare caz în parte: pericolul de distrugere a probelor – Hot. Wemhoff c. Germaniei/27.06.1968, riscul presiunii asupra martorilor –Hot. Letellier c. Franței/26.06. 1991, pericolul de a fi tulburată ordinea publică – Hot. Letellier c. Franței/26.06. 1991.
Luând în considerare prevederile menționate, prima instanță a constatat că este îndeplinită condiția privind pedeapsa mai mare de 4 ani, respectiv pentru infracțiunile de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1 C.p.- art. 209 alin. 1 lit. e și alin. 2 lit b C.p., 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. g, 3, alin. 2 lit. b C.p., 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. e C.p., se prevede o pedeapsă cu închisoarea de la 3 la 15 ani, iar pentru infracțiunea de furt, prev. de art. 208 alin.1 C.p., se prevede o pedeapsă cu închisoarea de la 1 la 12 ani
În ceea ce privește cea de-a doua condiție prevăzută de a doua teză de litera f) a articolului 148 C.proc.penală, și anume să existe probe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, s-a constatat în raport de datele concrete ale cauzei că aceasta este îndeplinită. Așadar, norma impune existența unor probe care să demonstreze că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, și nu o apreciere asupra pericolului social al faptei – ca element constitutiv al infracțiunii pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală, această apreciere fiind apanajul judecătorului chemat să dispună asupra fondului cauzei.
Pericolul concret rezultă în acest caz din modalitatea în care s-au săvârșit faptele, inculpatul dând dovadă de perseverentă infracțională, săvârșind multiple fapte de furt într-o perioada scurtă de timp și în loc public.
Instanța a reținut că prin ordonanța procurorului din data de 28.01.2013 (f.9-11) s-a respins propunerea organului de cercetare penală din cadrul PMT, Secția 4 Poliție, de punere în mișcare a acțiunii penale și luare a măsurii arestării preventive a învinuitului P. A., iar prin ordonanța procurorului din data de 29.01.2013 (f.3-5), față de P. A. a fost luată potrivit art. 145¹ C.p.p., măsura obligării de a nu părăsi țara pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 29.01.2013 până la data de 27.02.2013, inclusiv.
De asemenea, instanța a avut în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului P. A., din fișa de cazier a acestuia rezultând că, prin ordonanța nr._/03.08.2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prin ordonanța nr._/22.07.2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara s-a dispus sancționarea administrativă a inculpatului pentru lovire și alte violențe, iar prin ordonanța nr._/2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara s-a dispus sancționarea administrativă a inculpatului pentru lovire și alte violențe.
Cu privire la arestarea inculpatului P. A., instanța a avut în vedere pe de o parte că măsura arestării preventive reprezintă o aplicare excepțională în cazul acestuia, iar pe de altă parte că lăsarea în libertate, pentru motivele mai sus arătate ar reprezenta un real pericol social pentru ordinea publică.
Față de toate aceste considerente prezentate, prima instanță a concluzionat că pericolul social concret pentru ordinea publică este unul ridicat în ceea ce îi privește pe inculpat și că nu se impune lăsarea acestuia în stare de libertate, în acest moment procesual protejarea ordinii de drept și a liniștii publice prevalând intereselor inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul P. A., cererea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului T. la data de 22.03.2013, sub același număr de dosar.
Recursul nu a fost motivat în scris, temeiurile care au justificat introducerea cererii fiind dezvoltate doar oral, în condițiile prevăzute de art.38510 alin.3 C.p.p.
Examinând încheierea recurată atât prin prisma motivelor invocate, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, în condițiile prevăzute de art.3856 alin.3 C.p.p., tribunalul constată că recursul este nefondat, încheierea Judecătoriei Timișoara fiind temeinică și legală.
Tribunalul constată, așa cum în mod corect a reținut și prima instanță, că în cadrul procesului penal măsura arestării preventive poate fi dispusă atunci când sunt îndeplinite trei condiții de fond, respectiv existența unor probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, pedeapsa pentru fapta săvârșită să fie numai închisoarea și să existe vreunul din cazurile expres și limitativ prevăzute de art.148 alin.1 lit. a-f C.p.p., la aceste condiții adăugându-se și aceea a conformității dreptului intern cu exigențele art. 5 paragraf 1 lit.c al Convenției, precum și cu jurisprudența Curții Europeene a Drepturilor Omului dată în aplicarea acesteia.
Raportat la materialul probatoriu administrat în cursul urmăririi penale până la acest moment procesual, se constată că în mod corect prima instanță a apreciat că există indicii temeinice de natură a convinge un observator obiectiv cu privire la posibilitatea ca inculpatul P. A. să fi săvârșit faptele pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală (o infracțiune de furt, pedepsită de lege cu închisoare de la 1 la 12 ani, trei infracțiuni de furt calificat, pedepsite de lege cu închisoare de la 3 la 15 ani, precum și o infracțiune de fals privind identitatea, pedepsită de lege cu închisoare de la 3 luni la 3 ani), apărând ca relevante în acest sens declarațiile inculpatului (care a recunoscut faptele imputate), declarațiile părților vătămate, procesele-verbale de constatare din datele de 28.01.2013 și 20.03.2012.
În același timp, raportându-se la natura faptelor săvârșite, la modul și împrejurările concrete de săvârșire a acestora, la valorile sociale vătămate, precum și la circumstanțele personale ale inculpatului, în mod corect Judecătoria Timișoara a apreciat că referitor la persoana inculpatului lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Astfel, tribunalul constată că atât natura și împrejurările concrete de săvârșire a faptelor pentru care este cercetat inculpatul, respectiv sustragerea de bunuri în mod repetat, din diverse locații publice – un restaurant, incinta unei societăți comerciale, un magazin, sediul unei facultăți, cât și perseverența în comiterea unor infracțiuni de același gen de care inculpatul a dat dovadă având în vedere că este vorba de 4 acte materiale de furt săvârșite într-o perioadă relativ scurtă, reprezintă împrejurări ce denotă o periculozitate ridicată a inculpatului și evidențiază pericolul concret pe care îl reprezintă pentru societate lăsarea în libertate a inculpatului la acest moment, asupra acestuia planând un pericol evident de săvârșire de noi infracțiuni.
Totodată, la aprecierea periculozității sociale a inculpatului tribunalul are în vedere inclusiv faptul că acesta nu este la primul contact cu legea penală, în cursul anilor 2009-2010 suferind două sancțiuni administrative sub aspectul comiterii unor infracțiuni de lovire sau alte violențe, în cursul anului 2011 suferind o sancțiune administrativă sub aspectul comiterii unei infracțiuni de furt calificat, și în prezent fiind cercetat și în alte dosare penale sub aspectul comiterii de infracțiuni similare, toată această clemență manifestată de organele judiciare anterior atât prin sancțiunile administrative aplicate, cât și, inclusiv, prin neformularea de către procuror a unei propuneri de arestare preventivă în momentul cercetării pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat în octombrie 2012, nefiind de natură a-l determina schimbe comportamentul, prin săvârșirea faptelor pentru care este cercetat în prezent acesta dovedind că nu a înțeles să renunțe la săvârșirea unor fapte cu un vădit caracter antisocial.
Nu în ultimul rând, tribunalul apreciază că, raportat la faptele săvârșite, cât și, în special, la circumstanțele care caracterizează persoana inculpatului, măsura arestării preventive a inculpatului este justificată și de împrejurarea că lăsarea acestuia în libertate ar fi ne natură să genereze o tulburare evidentă a ordinii publice și o sporire a sentimentului de insecuritate și de neîncredere în actul de justiție, aspecte incompatibil cu principiile unei societăți democratice.
Împrejurarea că inculpatul a recunoscut și regretat săvârșirea faptelor reprezintă un element care va fi avut în vedere la individualizarea judiciară a pedepsei, însă nu este de natură a conduce la concluzia că pericolul pe care îl reprezintă lăsarea inculpatului în libertate a fost înlăturat.
Pe cale de consecință, se apreciază de către tribunal că măsura arestării dispuse în cauză apare ca necesară pentru siguranța publică și pentru buna desfășurare a procesului penal, alte masuri preventive restrictive de libertate nefiind în măsură să ofere la acest moment procesual garanții suficiente.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 alin. 1 pct. 1 lit. b C.p.p. recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat, urmând ca în temeiul art.192 alin.2 C.p.p. inculpatul să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Întrucât inculpatul a fost asistat de apărător desemnat din oficiu, se va dispune plata sumei de 100 lei din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T., reprezentând onorariul cuvenit acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art._ pct. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P. A., în prezent aflat în stare de arest preventiv în Arestul IPJ T., împotriva încheierii penale nr.26/..2013, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
În baza art. 192 alin .2 C.p.p. obligă inculpatul recurent la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Dispune plata sumei de 100 lei din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T., reprezentând onorariu avocat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 25.03.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. C. ȚIRA M. B. A. P.
Grefier,
V. D.
Red. A.C.Ț.
Tehnored. A.C.Ț./V.D.
2 ex./29.03.2013
Primă instanță: jud. S. L.
| ← Propunere de arestare preventivă a inculpatului. Art. 149 ind... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 255/2013.... → |
|---|
