Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 152/2014. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 152/2014 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 22-04-2014 în dosarul nr. 152/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr.152/C..
Ședința publică de la 22.04.2014
Completul compus din:
Președinte: A. C. ȚIRA
Grefier: V. D.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror V. D. S. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul T..
Pe rol judecarea contestației declarate de contestatorul condamnat P. D. C. împotriva sentinței penale nr.1186/21.03.2014 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat contestatorul, asistat de avocat desemnat din oficiu M. C., cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Contestatorul condamnat învederează că susține contestația declarată în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra prezentei contestații.
Apărătorul contestatorului desemnat din oficiu solicită admiterea contestației.
Procurorul pune concluzii de respingere a contestației ca nefondată.
Contestatorul, având cuvântul, declară că lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.
INSTANȚA
Deliberând asupra contestației de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.1186/21.03.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, prima instanță, în baza art.96 2 rap. la art. 97 alin. 3 din Regulamentul de ordine interioara al instanțelor de judecata, aprobat prin HCSM 386/2005, cu modificările si completările ulterioare, a conexat dosarul nr._ la prezentul dosar.
În baza art. 595 C. proc. pen., a respins ca neîntemeiată cererea formulată de persoana condamnată P. D. C., deținut in Penitenciarul Timișoara, de aplicare a legii penale mai favorabile.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a obligat persoana condamnată P. D. C. la 20 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin contestația la executarea pedepsei înregistrată la data de 07.02.2014 sub nr._, condamnatul P. D. C. a solicitat aplicarea disp. art. 595 C.proc.penală, respectiv intervenirea unei legi penale noi, pentru pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin s.p nr. 42 din 08.02.2013 a Judecătoriei Sânnicolau M., definitivă prin d.p. nr. 408/R/04.04.2013 a Curții de apel Timișoara.
Condamnatul P. D. C. nu a motivat cererea formulată în fapt, în cuprinsul acesteia făcându-se doar referire la posibilitatea aplicării unei legi penale noi.
Sub aspectul probatoriului, instanța a administrat, în temeiul art. 100 alin. 2 CPP, proba cu următoarele înscrisuri: MEPÎ nr. 64 din 05.04.2013 emis de către Judecătoria Sânnicolau M., s.p. nr. 42 din 08.02.2013 a Judecătoriei Sânnicolau M. definitivă prin d.p. nr. 408/R din 04.04.2013 a Curții de Apel Timișoara.
Analizând actele și înscrisurile din dosar, instanța a respins cererea formulată de persoana condamnată P. D. C., pentru următoarele considerente:
Prin s.p nr.42/08.02.2013 a Judecătoriei Sânnicolau M., numitul P. D. C. a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare astfel: în baza art. 208 alin.1, art. 209 alin. 1 lit. g și i C.p. cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a C.p., cu aplicarea art. 3201 alin. 7 C.p.p., a fost condamnat la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat; s-a constatat că infracțiunea prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g si i din CP pentru care s-a aplicat petentului o pedeapsa de 2 ani închisoare prin s.p. nr. 74/23.02.2011 a Judecătoriei Sannicolau M., definitiva prin nerecurare, a fost concurentă cu infracțiunea pentru care a fost condamnat prin s.p. nr. 314/23.09.2011 a Judecătoriei Sânnicolau M., definitivă prin d.p. nr. 1976/R/12.12.2011 a Curții de Apel Timișoara; în baza art. 36 C.p. s-au contopit pedepsele aplicate prin s.p. nr. 74/23.02.2011 și prin s.p. nr. 314/23.09.2011 pronunțate de Judecătoria Sânnicolau M., urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare; în temeiul art. 81 C.p., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare rezultată din contopirea pedepselor pronunțate prin s.p. nr. 74/23.02.2011 și s.p. nr. 314/23.09.2011 pronunțate de Judecătoria Sânnicolau M., stabilind termen de încercare de 4 ani( 2 ani durata pedepsei rezultată din contopire la care s-a adăugat 2 ani termenul stabilit de lege); în baza art. 83 C.p. s-a dispus revocarea suspendată condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare rezultată prin contopirea pedepselor pronunțate prin s.p. nr. 74/23.02.2011 și s.p. nr. 314/23.09.2011 pronunțate de Judecătoria Sânnicolau M., dispunându-se executarea în întregime a pedepsei de 2 ani rezultată din contopire, alături de pedeapsa aplicată prin s.p. nr. 42 din 08.02.2013 a Judecătoriei Sânnicolau M., respectiv 2 ani închisoare, executând în întregime 4 ani închisoare; în baza art. 71 C.p. s-au interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a teza II și lit. b C.p.
În baza hotărârii de condamnare nr. 42 din 08.02.2013 a Judecătoriei Sânnicolau M., definitivă prin d.p. nr. 408/R din 04.04.2013 a Curții de Apel Timișoara, a fost emis MEPÎ nr. 64 din 05.04.2013 de către Judecătoria Sânnicolau M..
În fapt s-a reținut că în dimineața zilei de 06.01.2013, în jurul orelor 05.00, numitul P. D. C., a pătruns prin efracție în incinta unui magazin, de unde a sustras bunuri alimentare și nealimentare, în valoare de 662 lei.
Conform art. 6 alin. (1) C. pen., când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Instanța a constatat că pedepsele aplicate intimatului de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208, 209 alin. 1 lit. g si i din CP cu aplic. art. 37 a CP si 320 ind. 1 din CPP, dispuse prin s.p. 42/08.02.2013 a Judecătoriei Sânnicolau M., definitiva prin d.p. 408/R/04.04.2013 a C.A. Timișoara, de 2 ani închisoare pentru savarsirea infracțiunii prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g si i din CP pentru care s-a aplicat petentului o pedeapsa de 2 ani închisoare prin s.p. nr. 74/23.02.2011 a Judecătoriei Sânnicolau M., definitiva prin nerecurare, si de 2 ani închisoare pentru savarsirea infracțiunii prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g si i din CP aplicata prin s.p. 314/23.09.2011 a Judecătoriei Sânnicolau M., definitivă prin d.p. nr. 1976/R/12.12.2011 a Curții de Apel Timișoara, nu depășesc maximul special prev. de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b si d din NCP. In aceste condiții, instanța a trecut la analizarea îndeplinirii condițiilor pentru reținerea stării de recidiva in sarcina petentului.
Astfel, in conformitate cu disp. art. 41 din C.pen., alin. (1) există recidivă când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsă închisorii mai mare de un an și până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul săvârșește din nou o infracțiune cu intenție sau cu intenție depășită, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare. Potrivit alin. (2) Există recidivă și în cazul în care una dintre pedepsele prevăzute în alin. (1) este detențiunea pe viață. De asemenea, potrivit alin. (3) Pentru stabilirea stării de recidivă se ține seama și de hotărârea de condamnare pronunțată în străinătate, pentru o faptă prevăzută și de legea penală română, dacă hotărârea de condamnare a fost recunoscută potrivit legii.
In acest sens, instanța a constatat ca intimatul a fost condamnat la doua pedepse de cate 2 ani închisoare aplicate prin s.p. nr. 74/23.02.2011 a Judecătoriei Sânnicolau M., definitiva prin nerecurare, respectiv prin s.p. 314/23.09.2011 a Judecătoriei Sânnicolau M., definitivă prin d.p. nr. 1976/R/12.12.2011 a Curții de Apel Timișoara, savarsind infracțiunea reținuta in sarcina acestuia prin s.p. s.p. 42/08.02.2013 a Judecătoriei Sânnicolau M., definitiva prin d.p. 408/R/04.04.2013 a C.A. Timișoara in termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei.
Având in vedere aceste considerente, instanța a constatat ca sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 41 din NCP pentru a se retine starea de recidiva postcondamnatorie in sarcina intimatului.
. de idei, instanța a constatat ca operațiunea de contopire efectuata prin s.p. 42/08.02.2013 a Judecătoriei Sânnicolau M., definitiva prin d.p. 408/R/04.04.2013 a C.A. Timișoara, este mai favorabila pentru intimat decât operațiunea de contopire prevăzuta de noul Cod penal.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație condamnatul P. D. C., cererea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului T. la data de 18.04.2014, sub același număr de dosar, respectiv_ .
Contestația nu a fost motivată în scris.
Examinând sentința penală contestată atât prin prisma motivelor invocate, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, tribunalul constată că prezenta contestație este nefondată, sentința penală a Judecătoriei Timișoara fiind temeinică și legală.
Prima instanță a procedat la analizarea aplicabilității dispozițiilor art.4 și 6 C.p. raportat la toate pedepsele aplicate condamnatului, stabilind, în mod corect, că în cauză nu se impune reducerea niciunei pedepse întrucât cuantumul pedepselor nu depășește limita maximă a pedepselor stabilite de legislația intrată în vigoare la data de 01.02.2014, motiv pentru care în cauză nu pot fi aplicate dispozițiile art.6 C.p.
Astfel, în sarcina condamnatului au fost reținute trei infracțiuni de furt calificat. În ceea ce privește infracțiunea de furt calificat prevăzută de art.208, 209 alin.1 lit.a, g, i din Codul penal din 1969, instanța constată că această infracțiune continuă să subziste și după . noului Cod Penal, fiind preluată de art.229 alin.1 lit.b și d (forma agravată a furtului reglementată de art.209 alin.1 lit.a din Codul penal din 1969 a fost dezincriminată), situație în care, la momentul actual, în sarcina condamnatului poate fi reținută infracțiunea de furt calificat prevăzută de art.229 alin.1 lit.b și d C.p.).
Raportat la dispozițiile art.229 alin.1 C.p., prima instanță în mod corect a apreciat că în privința numitului P. D. C. nu sunt aplicabile dispozițiile art.6 din Codul penal. Condamnatului i-au fost aplicate trei pedepse a câte 2 ani închisoare fiecare pentru furt calificat, iar în contextul în care noua reglementare sancționează aceeași infracțiune cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani, referitor la această infracțiune pedepsele aplicate nu trebuie reduse, nedepășind maximul special prevăzut de legea nouă.
Este adevărat faptul că, pentru una dintre infracțiuni, în favoarea condamnatului a fost reținută și o cauză legală de reducere a pedepsei – art.3201 din Codul de procedură penală din 1968. Această cauză a fost preluată și de noua legislație – art.374 C.p.p. Aplicând această cauză legală de reducere a pedepsei, se poate constata că la momentul actual pedeapsa aplicabilă condamnatului este cuprinsă între 8 luni și 3 ani și 4 luni închisoare, pedeapsa aplicată – 2 ani închisoare nefiind necesar a fi redusă nici în urma aplicării unei cauze legale de reducere a limitelor de pedeapsă.
De asemenea, în mod corect prima instanță a comparat regimul sancționator al concursului de infracțiuni reglementat de Codul penal din 1968 cu cel actual, stabilind că regimul anterior este mai favorabil condamnatului (pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare stabilită conform regulilor anterioare, pedeapsa rezultantă de 2 ani și 8 luni închisoare stabilită conform regulilor actuale), astfel încât pedeapsa rezultantă nu se impune a fi modificată nici sub acest aspect.
În sfârșit, în sarcina condamnatului a fost reținută și starea de recidivă prevăzută de art.37 lit.a din Codul penal din 1969, una dintre infracțiuni fiind comisă înăuntrul termenului de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare ce i-a fost aplicată condamnatului prin s.p.nr.42/2013 a Judecătoriei Sânnicolau M.. Ținând seama de prevederile art. 15 alin. 2 din Legea nr.187/2012, în conformitate cu care regimul suspendării condiționate sau sub supraveghere a executării pedepsei, inclusiv sub aspectul revocării sau anularii acesteia, este cel prevăzut de Codul penal din 1969, în mod corect prima instanță a considerat că soluția de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei trebuie menținută.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.4251 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p., contestația declarată în cauză va fi respinsă ca nefondată, urmând ca în temeiul art.275 alin.2 C.p.p. condamnatul să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.4251 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p., respinge contestația declarată de contestatorul condamnat P. D. C. împotriva sentinței penale nr.1186/21.03.2014 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._, ca nefondată.
În baza art.275 alin.2 C.p.p., obligă contestatorul la plata sumei de 150 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Dispune plata sumei de 100 lei din fondurile MJ către Baroul T. reprezentând onorariu avocat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22.04.2014.
Președinte, Grefier,
A. C. ȚIRA V. D.
Red. A.C.Ț./Tehnored.V.D.
5 ex./20.05.2014
PI – jud. Timișoara, jud. A. B.
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Sentința nr.... → |
|---|
