Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1 şi urm. C.p.. Decizia nr. 30/2014. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 30/2014 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 12-03-2014 în dosarul nr. 30/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr.30/2014/CR
Ședința publică de la 12 Martie 2014
Completul compus din:
Președinte: A. C. ȚIRA
Grefier: V. D.
Ministerul Public este reprezentat de procuror M. D. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul T..
Pe rol se află judecarea contestației declarate de petentul F. D. împotriva sentinței penale nr.241/29.01.2014 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul, asistat de avocat desemnat din oficiu B. M., din cadrul Baroului T..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Contestatorul arată că a formulat prezenta contestație împotriva soluției pronunțate de prima instanță deoarece aceasta nu i-a analizat în mod corect cererea formulată .Arată că prin cererea ce a format obiectul dosarului Judecătoriei Timișoara el a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, respectiv reducerea pedepsei prin aplicarea legii penale mai favorabile și, în consecință, liberarea sa ca urmare a executării deja a respectivei pedepse, iar nu liberare condiționată, întrucât știa că nu îndeplinește condițiile. Precizează că acest lucru reiese din conținutul cererii adresate instanței, precum și că aceste aspecte le-a indicat și în fața instanței de fond, însă nu știe de ce nu s-a consemnat acest aspect.
S-a procedat la luarea unei declarații în acest sens contestatorului, aceasta fiind consemnată pe filă separată, atașată la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța acordă cuvântul asupra contestației declarate în cauză.
Apărătorul desemnat din oficiu al contestatorului solicită admiterea contestației, așa cum a fost formulată, și pe cale de consecință, aplicarea legii mai favorabile.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea ca nefondată a contestației.
Petentul condamnat, având ultimul cuvânt, solicită aplicarea legii mai favorabile și reducerea pedepsei.
INSTANȚA
Deliberând asupra contestației de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 241/29.01.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, prima instanță, în baza art. 450 C.pr.pen. raportat la art.59 C.pen., a respins cererea de liberarea condiționată a petentului condamnat F. D., fiul lui C. și E., născut la data de 14.09.1958, deținut în P. Timișoara.
A acordat petentului condamnat posibilitatea reînnoirii cererii după împlinirea termenului minim prevăzut de lege în vederea discutării cererii sale.
În temeiul art.192 al.1 pct. 3 C.pr.pen., a obligat petentul la 150 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ /3014 la data de 21.01.2014, petentul-condamnat a formulat cerere de liberare condiționată din executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penala nr. 17/21.02.2012 pronunțata de Judecătoria Chișineu Criș.
În motivarea cererii, petentul condamnat a arătat că a executat pana in prezent 1,3 ani din mandat, iar pe noul cod de procedura penala pedeapsa pentru furt se sancționează cu închisoare de la 1 la 5 ani, motiv pentru care a solicitat aplicarea minimului pedepsei pe noul cod de procedura penala.
Sub aspectul probatoriului, instanța a administrat, in temeiul art. 67 alin.2 C.pr.pen., proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:
Din adresa nr.J2/_/24.01.2014 a Penitenciarului Timișoara reiese faptul că persoana condamnată a început executarea pedepsei la data de 17.11.2012, că aceasta urmează să expire la data de 15.10.2015, că pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate trebuie să execute 730 zile, condiție care nu este îndeplinită în cazul de față, condamnatul executând până la data de 24.01.2013 un număr de 494 zile, fiind incluse și cele 28 de zile câștigate ca urmare a muncii prestate.
Totodată, prin adresa anterior menționată s-a comunicat și faptul că petentul-condamnat va fi pus din oficiu la împlinirea termenului în discuția comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate și propuneri pentru liberare condiționată, care va analiza și celelalte condiții impuse de art.59 și art.60 C.penal, respectiv comportarea, stăruința în muncă, dovezile temeinice de îndreptare și antecedentele penale ale persoanei private de libertate, întocmindu-se procesul-verbal prevăzut de lege, care urmează a fi înaintat instanței.
Instanța a constatat că, în conformitate cu dispozițiile art. 59 C. penal, pentru a se putea dispune liberarea condiționată a unei persoane din executarea unei pedepse privative de libertate care nu depășește 10 ani este necesar ca persoana în cauză să fi executat cel puțin 2/3 din durata pedepsei închisorii care i-a fost aplicată și ca pe durata executării pedepsei deținutul să fie stăruitor în muncă, disciplinat și să dea dovezi temeinice de îndreptare, precum și faptul că la discutarea liberării condiționate se ține cont și de antecedentele sale penale.
În speță, s-a apreciat că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 59 C.p., în sensul că petentul nu executat fracția obligatorie de 2/3 din durata pedepsei închisorii.
Date fiind aceste considerente, în temeiul art. 450 C.proc. penală, s-a respins cererea de liberare condiționată formulată de petentul condamnat și s-a fixat termen pentru reînnoirea cererii după executarea sau considerarea ca executata a fracțiunii de pedeapsă prevăzute de art. 59 alin. 1 C.p..
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație, în termenul legal, condamnatul F. D., cererea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului T. la data de 19.02.2014 sub același număr de dosar -_ .
Condamnatul nu și-a motivat în scris contestația declarată în cauză, însă în cadrul susținerilor orale a arătat că este nemulțumit de soluția pronunțată de prima instanță deoarece aceasta nu s-a pronunțat asupra cererii formulate de el, respectiv reducerea pedepsei prin aplicarea legii penale mai favorabile și, în consecință, liberarea sa ca urmare a executării deja a respectivei pedepse, ci în mod greșit a analizat-o ca și cerere de liberare condiționată.
Examinând sentința contestată atât prin prisma motivelor invocate, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, în condițiile prevăzute de art. 4251 rap. la art. 416 și 418 C.p.p., tribunalul constată că prezenta contestație este fondată, sentința Judecătoriei Timișoara fiind nelegală, pentru următoarele considerente:
Judecătoria Timișoara a fost sesizată la data de 21.01.2014 cu o cerere formulată de petentul condamnat F. D., în cuprinsul căreia acesta a arătat că solicită aplicarea legii penale mai favorabile odată cu . noului cod penal și, pe cale de consecință, reducerea pedepsei în a cărei executare se află la minimul prevăzut de legea nouă și punerea sa în libertate în data de 01.02.2014, ca urmare a executării respectivei pedepse, așa cum va fi redusă.
În atare condiții, tribunalul constată că era evident că obiectul respectivei cereri îl reprezenta aplicarea art. 6 N.C.p.p., respectiv aplicarea legii penale mai favorabile în cazul hotărârilor rămase definitive anterior intrării în vigoare (art. 595 C.p.p. rap. la art. 23 din Lg. 255/2013).
Pe cale de consecință, prima instanță avea obligația de a se pronunța cu privire la această cerere, respectiv să analizeze în ce măsură sunt incidente disp. art. 6 C.p.p. situației juridice a petentului, iar nu să soluționeze cererea ca și cum ar reprezenta o ˝cerere de liberare condiționată˝, cum greșit a fost calificată la înregistrarea dosarului, și să o respingă pe considerentul că nu a fost executată fracția cerută de lege.
Procedând în acest mod, prima instanță nu s-a pronunțat asupra obiectului cererii deduse judecății, nu a respectat disp. art. 371 și 349 C.p.p., care reglementează obiectul judecății și rolul instanței de judecată, conform cărora instanța soluționează cauza dedusă judecății, limitându-se la faptele și persoanele indicate în cerere, ci a schimbat atât obiectul, cât și temeiul cererii cu care fusese învestită, pronunțându-se asupra unei cereri care nu fusese formulată.
În atare condiții, având în vedere, pe de o parte, că vătămarea cauzată prin nerespectarea de către prima instanță a respectivelor dispoziții legale în mod evident nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea actului, iar, pe de altă parte, că a analiza pentru prima oară cererea petentului în cadrul căii de atac declarate ar conduce la privarea acestuia de un grad de jurisdicție, decizia ce va fi pronunțată de tribunalul T. fiind definitivă, și astfel s-ar încălca în mod evident dreptul acestuia la un proces echitabil consacrat de art. 6 CEDO, instanța apreciază că, în baza art.425 alin.7 pct. 2 lit.b rap. la art. 421 pct.2 lit.b C.p.p. și art. 6 CEDO, se impune admiterea contestației declarate de petentul F. D. împotriva sentinței penale nr.241/29.01.2014 a Judecătoriei Timișoara, desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Timișoara – urmând ca prima instanță să se pronunțe raportat la obiectul corect al prezentului dosar, respectiv aplicarea legii penale mai favorabile în cazul hotărârilor rămase definitive anterior intrării în vigoare (art. 595 C.p.p. rap. la art. 23 din Lg. 255/2013).
Tribunalul apreciază că această soluție se impune în vederea respectării exigențelor impuse de art.6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, referitor la garanțiile unui proces echitabil, instanța europeană stabilind în mod constant că limitările dreptului de acces la un tribunal - componentă a garanțiilor menționate - cuprinse în marja de apreciere, lăsată de prevederile Convenției și de jurisprudența organelor sale la dispoziția statelor, cuprinde și condițiile în care soluția pronunțată de o instanță de fond poate fi supusă analizei instanței de control judiciar, însă, în măsura în care neîndeplinirea unei asemenea condiții nu se datorează culpei titularului exercițiului căii de atac – așa cum este cazul în speță, el nu poate fi decăzut din posibilitatea de a o pune în realizare.
În baza art.275 alin.3 C.p.p., cheltuielile judiciare din contestație vor rămâne în sarcina statului și se va dispune plata sumei de 100 lei din fondurile MJ către Baroul T. reprezentând onorariu avocat din oficiu
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.425 alin.7 pct. 2 lit.b rap. la art. 421 pct.2 lit.b C.p.p. și art. 6 CEDO, admite contestația declarată de petentul F. D. împotriva sentinței penale nr.241/29.01.2014 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ .
Desființează sentința atacată și dispune rejudecarea cauzei de către Judecătoria Timișoara.
În baza art.275 alin.3 C.p.p. cheltuielile judiciare din contestație rămân în sarcina statului.
Dispune plata sumei de 100 lei din fondurile MJ către Baroul T. reprezentând onorariu avocat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.03.2014.
Președinte, Grefier,
A. C. ȚIRA V. D.
Red. A.C.Ț./Tehnored.V.D.
4 ex./27.03.2014
| ← Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... | Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... → |
|---|
