Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Sentința nr. 186/2014. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 186/2014 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 12-03-2014 în dosarul nr. 186/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ Nr. 186/2014
Ședința publică de la 12 Martie 2014
Completul compus din:
Președinte: A. C. ȚIRA
Grefier: V. D.
Pe rol fiind soluționarea sesizării asupra oportunității modificării pedepsei aplicate condamnatului M. A., sesizare transmisă de Comisia constituită la nivelul Penitenciarului Timișoara în baza HG nr. 836/2013.
Conform prevederilor art. 23 alin.8 din OUG nr. 116/2003, sesizarea se soluționează fără participarea procurorului, a condamnatului și a apărătorului acestuia.
TRIBUNALUL
Deliberând, constată următoarele:
Prin sesizarea Comisiei de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile în cazul persoanelor aflate în executarea pedepselor și a măsurilor educative privative de libertate constituită la nivelul Penitenciarului Timișoara, introdusă și înregistrată la Tribunalul T. la data de 20.02.2014 sub nr. de dosar_, s-a solicitat evaluarea situației juridice a numitului M. A., condamnat la o pedeapsă rezultantă de 9 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat, prev. de art. 208, 209 alin.1 lit.e C.p., cu aplic. art. 37 lit.b C.p., și tentativă de viol, prev. de art. 20 C.p. rap. la art. 197 alin.1,3 C.p., cu aplic. art. 37 lit.b C.p.
Examinând înscrisurile depuse la dosar în sprijinul sesizării, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin sp. nr.117/09.02.2009 a Tribunalului T., rămasă definitivă prin d.p. nr.297/R/23.03.2009 a C.A. Timișoara, în baza art. 449 C.p.p., a fost admisă cererea de contopire formulată și, în baza art.36 alin.2 C.p. raportat la art.33 lit.a C.p. și cu aplicarea 34 lit.b C.p., s-a contopit pedeapsa de 3 ani și o lună închisoare, aplicată condamnatului prin s.p.nr.434/18.11.2008 a Judecătoriei Lugoj, rămasă definitivă prin neapelare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.e C.p. cu aplicarea art.37 lit.b C.p., cu pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată aceleiași persoane prin s.p.nr.804/03.12.2008 a Tribunalului T., rămasă definitivă prin neapelare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.20 C.p. raportat la art.197 alin. 1 și 3 C.p. cu aplicarea art.37 lit.b C.p., în pedeapsa cea mai grea, aceea de 8 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1 an închisoare, aplicându-se în final condamnatului pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare.
În baza art.35 alin.1 C.p. s-a aplicat condamnatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art.64 lit.a, b, d, e C.p. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
Executarea pedepsei a început la data de 21.07.2008.
Instanța constată că în prezenta cauză nu sunt incidente nici dispozițiile art.4 C.p. referitoare la aplicarea legii penale de dezincriminare (legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă), nici dispozițiile art.6 C.p. referitoare la reducerea pedepsei ca urmare a aplicării legii penale mai favorabile.
Astfel, în ceea ce privește infracțiunea de tentativă de viol în varianta reținută în sarcina condamnatului ( ˝victima nu a împlinit vârsta de 15 ani˝), aceasta a fost preluată de noul Cod penal, regăsindu-se în prezent la art.32 C.p. rap. la art. 218 alin.1, alin.3 lit.c ( ˝victima nu a împlinit vârsta de 16 ani˝).
În ceea ce privește infracțiunea de furt, aceasta a fost preluată de noul Cod Penal în art.228, 229 C.p. Este adevărat că în cuprinsul acestei norme de incriminare nu a mai fost însă preluată și dispoziția privind considerarea ca fiind furt calificat a furtului comis ”în public”, faptă prevăzută de art.208,209 alin.1 lit.e din Codul penal din 1968, practic această formă a infracțiunii de furt calificat fiind abrogată, însă în prezent fapta pentru care petentul a fost condamnat se încadrează în forma infracțiunii reglementată de art. 228 din Codul penal, respectiv furt simplu, astfel că nu se pune problema dezincriminării faptelor.
În ceea ce privește pedepsele aplicabile, infracțiunea de tentativă de viol, prev. de art.32 C.p. rap. la art. 218 alin.1, alin.3 lit.c C.p., incidentă în speță, este sancționată în prezent cu închisoare de la 2 ani și 6 luni la 6 ani și interzicerea unor drepturi, iar infracțiunea de furt, prev. de art.228 alin.1 C.p., cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă.
Or, comparând pedepsele aplicate condamnatului cu respectivele maxime prevăzute de legea nouă, instanța apreciază că, în principiu, în cauză ar fi incidente prevederile art.6 din Codul penal, motiv pentru care, teoretic, pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de viol ar trebui redusă la 6 ani închisoare, iar pedeapsa 3 ani și o lună închisoare aplicată pentru infracțiunea de furt ar trebuie redusă la 3 ani închisoare, maximele speciale prevăzute de legea nouă.
Însă, în condițiile în care, în sarcina inculpatului, raportat la ambele infracțiuni, a fost reținută și starea de recidivă mare postexecutorie, prev. de art. 37 lit.b din Codul penal din 1968 – care este reglementată în prezent de art. 41 C.p., iar analiza legii penale mai favorabile impune o aplicare unitară a legii noi, iar nu o combinare a dispozițiilor din legi succesive (în caz contrar ajungându-se la crearea unei lex tertia), trebuie a se face aplicarea în speță și a dispozițiilor art. 41, 43 C.p., urmând a stabili în final incidența sau nu în cauză a disp. art. 6 C.p.
În noul Cod penal starea de recidivă este reglementată de art.41, pedeapsa în acest caz urmând să fie stabilită în conformitate cu prevederile art.43. Potrivit dispozițiilor art.43 alin.5 din Codul penal, în cazul fostei recidive mari postexecutorii limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită în stare de recidivă se majorează cu jumătate.
Pe cale de consecință, față de prevederile art.41 din Codul penal raportat la art.43 alin.5 din Codul penal, instanța reține că potrivit noilor dispoziții legale pedepsele aplicabile pentru infracțiunile pentru care a fost condamnat numitul M. A. sunt: 3 ani și 9 luni - 9 ani închisoare, în cazul infr. prev. de art.32 C.p. rap. la art. 218 alin.1, alin.3 lit.c C.p., și 9 luni – 4 ani și 6 luni închisoare, în cazul infr. prev. de art. 228 C.p.
Or, în condițiile în care niciuna dintre pedepsele aplicate condamnatului nu depășește maximul special al pedepsei prevăzut de legea nouă, astfel stabilit, instanța constată că în speță nu sunt incidente prevederile art.6 C.p.
Condamnatului i-a fost aplicată și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art.64 alin.1 lit.a, b, d, e din Codul penal din 1968 pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.
Pedeapsa complementară aplicată condamnatului a fost preluată în aceeași modalitate de Codul penal prin dispozițiile art.66 alin.1 lit.a, b, d, e, f din Codul penal, motiv pentru care pedeapsa complementară va fi menținută.
Pentru aceste considerente, instanța apreciază că prezenta sesizare este nefondată, în privința condamnatului Markuș A. nefiind incidente dispozițiile referitoare la legea mai favorabilă (art.4 și 6 din Codul penal), motiv pentru care urmează a fi respinsă.
În temeiul art. 275 alin.3 C.p.p. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE ELGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art.595 C.p.p. rap. la art. 23 din Lg.255/2013, respinge sesizarea Comisiei de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile în cazul persoanelor aflate în executarea pedepselor și a măsurilor educative privative de libertate constituită la nivelul Penitenciarului Timișoara, privind aplicarea legii penale mai favorabile condamnatului M. A. raportat la pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare, aplicată condamnatului prin s.p. nr.117/09.02.2009 a Tribunalului T., definitivă prin decizia penal ănr.297/R/23.03.2009 a C.A. Timișoara, ca nefondată.
În baza art.275 alin.3 C.p.p., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Cu contestație în 3 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 12.03.2014.
Președinte, Grefier,
A. C. ȚIRA V. D.
A.C.Ț/V.D. 24 Martie 2014
| ← Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
