Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 251/2015. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 251/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 05-06-2015 în dosarul nr. 251/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 251/C..
Ședința publică din data de 05 Iunie 2015
Completul compus din:
Președinte: A. C. ȚIRA
Grefier: V. D.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror Brindescu L. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul T..
Pe rol judecarea contestației declarate de contestatorul N. D. împotriva sentinței penale nr.908/23.04.2015 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat contestatorul, asistat de avocat din oficiu Brandeu O., cu delegație pentru asistență juridică obligatorie la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care contestatorul depune la dosar un înscris intitulat memoriu.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, tribunalul constată contestația în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acesteia.
Apărătorul contestatorului desemnat din oficiu, solicită admiterea contestației, desființarea hotărârii atacate și, rejudecând cauza, admiterea cererii de liberare condiționată, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 59 C.p., respectiv petentul condamnat a executat fracția prevăzută de lege, nu are antecedente penale, într-adevăr acesta a fost sancționat de 3 ori pe timpul detenției, dar prevalează faptul că acesta a fost recompensat, a participat la numeroase activități educaționale.
Procurorul solicită respingerea contestației ca nefondată, în baza art.4251 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p. raportat la art.587 alin.3 C.p.p., întrucât prima instanță în mod corect a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege; petentul este la prima cerere de liberare condiționată, din procesul-verbal întocmit de comisia din cadrul penitenciarului rezultă că acesta a avut o conduită oscilantă pe parcursul executării pedepsei și s-a implicat formal în activitățile de reintegrare socială, neparticipând activ la activitățile productive și educative, a fost sancționat de 3 ori pentru abateri grave și, chiar dacă ulterior a fost recompensat, faptele de indisciplină rămân, termenul de rediscutare stabilit după data de 20.07.2015, fiind corect, cu obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Contestatorul personal, având cuvântul, solicită admiterea contestației și a se avea n vedere că pe timpul detenției a fost recompensat, și a participat la multe activități educative printre care și două cursuri de calificare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra contestației de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.908/23.04.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, prima instanță, în temeiul art. 587 CPP, cu aplicarea art. 59 și urm. din CP din 1968, raportat la art. 15 alin. 2 din Constituția României, a respins ca neîntemeiată cererea de liberare condiționată formulată de petentul N. D., în prezent deținut în Penitenciarul Timișoara, vizând pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1844/2011 a Judecătoriei C., mandat de executare a pedepsei închisorii nr. 2053/2011 emis de Judecătoria C.
În temeiul art. 587 al 2 CPP, a fixat termen de reînnoire a cererii după data de 20.07.2015
În temeiul art. 275 alin. 2 CPP, a obligat petentul la plata sumei de 100 lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.
În temeiul art.272 alin. 2 CPP, a dispus plata sumei de 100 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu, din fondul Ministerului Justiției către Baroul T..
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ la data de 17.04.2014, petentul condamnat N. D. a formulat cerere de liberare condiționată din executarea pedepsei de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.1844/2011 pronunțată de Judecătoria C..
În motivarea cererii petentul condamnat a arătat, în esență, că solicită liberarea sa condiționată deoarece întrunește toate condițiile legale, a îndeplinit fracția de 2/3 prevăzută de lege iar pe parcursul executării pedepsei a avut un comportament adecvat.
Sub aspectul probatoriului instanța a administrat, in temeiul art. 100 alin.2 CPP, proba cu înscrisuri.
Din examinarea modificărilor dispozițiilor legale privitoare la liberarea condiționată introduse prin Legea nr.286/2009 privind Codul penal rezultă că au fost înăsprite condițiile de acordare a liberării condiționate, fiind adăugată condiția îndeplinirii integrale a obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare, obligarea condamnatului la respectarea unor măsuri de supraveghere dacă restul neexecutat este de 2 ani sau mai mare.
În decizia nr.214/1997 Curtea Constituțională a reținut că în cazul instituției liberării condiționate, situația tranzitorie în succesiunea legilor penale se creează de la data săvârșirii infracțiunii și durează până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei. Având în vedere că petentul a fost condamnat pentru fapte săvârșite anterior intrării în vigoare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal instanța va face aplicarea art. 15 alin. 2 din Constituția României, în privința liberării condiționate fiind mai favorabil Codul penal din 1969.
Din procesul-verbal nr. J2/_/14.04.2015 al comisiei de propuneri pentru punerea în libertate condiționată rezultă că persoana condamnată a început executarea pedepsei la data de 02.09.2010, că aceasta urmează să expire la data de 01.09.2017, pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate trebuie să execute 2/3 din pedeapsă, respectiv 1704 zile, condiție îndeplinită în cazul de față, condamnatul executând un număr de 1709 zile din care 1686 zile efectiv executate, și 23 zile considerate ca fiind executate ca urmare a muncii prestate.
Petentul condamnat nu are antecedente penale, a executat pedeapsa în regim semideschis și se află la a prima analiză.
Instanța a reținut că la dosarul cauzei a fost depusă și o caracterizare privind comportamentul condamnatului pe perioada detenției, din cuprinsul acesteia rezultând că pe parcursul executării pedepsei petentul condamnat a prezentat o conduită oscilantă în raport cu normele penitenciare și s-a adaptat formal la mediul carceral. A fost recompensat de 6 ori și a fost sancționat disciplinar, de patru ori, din care o dată cu avertisment, o dată cu suspendarea dreptului de a primi și cumpăra bunuri, cu excepția celor pentru igiena individuală, o dată cu suspendarea dreptului de a primi vizite și o dată cu izolarea, din care trei sancțiuni au fost ridicate ulterior prin raport de recompensare, iar o sancțiune a fost anulată de către instanța de judecată. A manifestat interes formal pe parcursul derulării programelor de educație și a participat la activități productive în interiorul/exteriorul locului de deținere în perioada octombrie 2014 – februarie 2015.
Propunerea Comisiei a fost în sensul respingerii cererii de liberare condiționată.
Legiuitorul a stabilit ca la analiza oportunității liberării condiționate a unui deținut instanța să ia în considerare disciplina acestuia și existența dovezilor temeinice de îndreptare, tocmai pentru a constata dacă scopul pedepsei, prevăzut de art. 52 CP din 1969, a fost realizat prin intermediul pedepsei aplicate.
Deși petentul condamnat a executat fracția legală din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penala nr.1844/2011 a Judecătoriei C., respectiv 1704 zile, prima instanță a apreciat că acesta nu poate beneficia de liberare condiționată, din caracterizarea depusă la dosar reieșind faptul că petentul condamnat a prezentat o conduită oscilantă în raport cu normele penitenciare și s-a adaptat formal la mediul carceral, respectiv a fost recompensat de trei ori cu suplimentarea unor drepturi (celelalte trei recompense fiind ridicări ale sancțiunilor disciplinare aplicate) și a fost sancționat disciplinar de patru ori (o dată cu avertisment, o dată cu suspendarea dreptului de a primi și cumpăra bunuri, cu excepția celor pentru igiena individuală, o dată cu suspendarea dreptului de a primi vizite și o dată cu izolarea, din care trei sancțiuni au fost ridicate ulterior prin raport de recompensare, iar o sancțiune a fost anulată de către instanța de judecată), a manifestat interes formal pe parcursul derulării programelor de educație și față de activitățile productive
Din starea de fapt menționată anterior, instanța a apreciat că perioada executată până în prezent, nu este suficientă să îndeplinească scopul pedepsei, acela de prevenție și corecție, fiind justificată și necesară executarea în continuare a pedepsei de către numitul N. D. și fixarea unui termen de reînnoire a cererii după data de 20.07.2015.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație, în termenul legal, petentul N. D., cererea acestuia fiind înregistrată pe rolul Tribunalului T. la data de 07.05.2015 sub același număr de dosar.
În motivarea cererii, petentul a arătat că a fost condamnat la vârsta de 19 ani și a executat până în prezent 4 ani și 9 luni, dintre care 45 de zile amânare dintr-un total de 90 de zile, întrucât a primit o lună de la comisie și 2 luni de la instanță; a solicitat a se avea în vedere faptul că pe timpul executării pedepsei a participat la mai multe activități educative, printre care și două cursuri de calificare, totodată fiind recompensat de mai multe ori pentru activități educative, astfel că pedeapsa executată și-a atins scopul.
Examinând sentința contestată atât prin prisma motivelor invocate oral, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, tribunalul constată că prezenta contestație este nefondată, sentința Judecătoriei Timișoara fiind temeinică și legală.
Astfel, tribunalul reține, la fel ca și prima instanță, că, în conformitate cu disp. art. 59 C.p. din 1968 – aplicabil prin raportare la disp. deciziei nr.214/1997 a Curții Constituționale și alin.15 alin.2 din C.R., pentru a se putea dispune liberarea condiționată este necesar să fie îndeplinite în mod cumulativ condițiile prevăzute de acest text legal, respectiv: petentul să fi executat fracția de pedeapsă prevăzută de lege (2/3 în cazul pedepsei care nu depășește 10 ani și 3/4 în cazul pedepsei mai mari de 10 ani), să fie stăruitor în muncă, disciplinat și să dea dovezi temeinice de îndreptare; totodată, mai este necesar a se ține seama și de antecedentele penale ale petentului.
Liberarea condiționată ca instituție de drept penal constituie nu numai un mijloc de individualizare administrativă a pedepsei, dar și un mijloc de reeducare a condamnaților, care au astfel posibilitatea de a dovedi că nu este necesar să execute în continuare pedeapsa, că au avut o evoluție corespunzătoare a conduitei pe perioada detenției, fapt ce dovedește dobândirea capacității concrete de mobilizare și responsabilitate în sensul reintegrării sale licite în societate. Acordarea beneficiului liberării condiționate nu intervine deci în mod automat în momentul împlinirii fracției prevăzute de lege, ci este necesar să existe probe în sensul corijării comportamentului de către persoana condamnată și a reeducării acesteia, care să convingă instanța ca scopul pedepsei a fost atins chiar prin executarea parțială a acesteia.
Or, în cauză, tribunalul apreciază, la fel ca și prima instanță, că înscrisurile de la dosar nu evidențiază faptul că inculpatul a manifestat un comportament de natură a justifica liberarea condiționată a acestuia, neexistând suficiente dovezi în sensul unei evoluții corespunzătoare a conduitei care să convingă că scopul pedepsei - acela de prevenție, de corecție, precum și de reeducare a fost deja atins – chiar fără executarea integrală a pedepsei. În acest sens, instanța are în vedere faptul că, deși a dovedit implicare în programe educaționale, în ceea ce privește activitățile lucrative interesul a fost aproape inexistent - în decurs de 4 ani și 9 luni obținând doar 23 zile câștig prin muncă (realizate în perioada octombrie 2014-februarie 2015), și nu a dovedit nici dobândirea unui comportament conform și înțelegerea și respectarea regulilor de disciplină, în condițiile în care a suferit trei sancțiuni disciplinare, pentru confecționare și deținere obiecte interzise și nesupunere la percheziție.
Acest comportament manifestat de petent, analizat prin raportare și la perseverența infracțională de care a dat dovadă, acesta aflându-se în prezent în executarea a două pedepse ce au fost contopite, aplicate pentru infracțiuni grave săvârșite la intervale foarte scurte de timp, precum și la împrejurarea că acesta se află la prima analiză, determină convingerea instanței că durata din pedeapsa aplicată executată până în prezent nu a fost suficientă pentru a realiza scopul pedepsei, acela de prevenție, de corecție, fiind justificată și necesară executarea în continuare a pedepsei de către petentul condamnat, astfel că, în mod corect, prima instanță a respins cererea de liberare condiționată ca neîntemeiată.
Totodată, prin raportare la aceleași considerente, precum și la perioada executată până în prezent și restul rămas de executat, se constată că în mod corect a apreciat prima instanță că termenul de 20.07.2015, fixat pentru reînnoirea cererii, apare ca necesar pentru a asigura reeducarea inculpatului și a corija comportamentul antisocial de care acesta dă dovadă.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.4251 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p. contestația declarată în cauză va fi respinsă ca nefondată, urmând ca în temeiul art.275 alin.2 C.p.p. condamnatul să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Se va dispune plata sumei de 100 lei din fondurile MJ către Baroul T. reprezentând onorariu avocat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.4251 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p., respinge contestația declarată de contestatorul N. D. împotriva sentinței penale nr.908/23.04.2015 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._, ca nefondată.
În baza art.275 alin.2 C.p.p., obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Dispune plata sumei de 100 lei din fondurile MJ către Baroul T. reprezentând onorariu avocat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 05.06.2015.
Președinte, Grefier,
A. C. ȚIRA V. D.
Red.A.C.Ț./Tehnored. V.D.
5 ex./10.06.2015
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 158/2015.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 285/2015.... → |
|---|
