Prelungire arestare preventivă. Art.234 NCPP. Încheierea nr. 401/2015. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 401/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 31-08-2015 în dosarul nr. 401/2015
Acesta nu este document finalizat
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T. - SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIEREA PENALĂ Nr. 401/C.
Ședința camerei de consiliu din data de 31.08.2015
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR DE DREPTURI ȘI LIBERTĂȚI: R. H.
GREFIER: R. M.
Ministerul Public – Parchetul M. de pe lângă Tribunalul M. Timișoara a fost reprezentat de d-nul procuror D. B..
Pe rol se află soluționarea contestației formulate de inculpații C. C. C. I., O. D. I. și B. D. T., împotriva încheierii nr.44/26.08.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința camerei de consiliu se prezintă: inculpatul C. C. C. I., aflat în stare de arest preventiv și asistat de apărător ales Strați C., inculpatul O. D. I., aflat în stare de arest preventiv și asistat de avocat ales A. Carin D. și inculpatul B. D. T., aflat în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales S. R., cu delegații avocațiale aflate la dosarul primei instanțe.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra contestațiilor.
Apărătorul ales al contestatorului inculpat O. D. I. pune concluzii de admitere a contestației, respingerea propunerii formulate de parchet, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu.
Vizavi de gravitatea faptei, pentru că prelungirea stării de arest face referire și la gravitatea faptei, trebuie avute în vedere condițiile și circumstanțele faptei, întrucât aceasta nu denotă o periculozitate mare.
Apărătorul apreciază că măsura arestului preventiv nu este necesară pentru a satisface buna desfășurare a procesului penal.
De asemenea, acesta apreciază că plasarea în arest la domiciliu este o măsură suficientă pentru a satisface toate exigențele procesului penal.
Apărătorul ales al contestatorului inculpat B. D. T. pune concluzii de admitere a contestației, respingerea propunerii formulate de către parchet și punerea în libertate a inculpatului.
În subsidiar, apărătorul solicită să se dispună înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura controlului judiciar.
Apărătorul apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile legii prin raportare la întreaga situație de fapt și conduita inculpatului.
Se arată că inculpatul a avut o cooperare activă cu organele de urmărire penală și a încercat să repare litigiul.
Apărătorul arată că nu se poate aprecia existența unei stări de pericol pentru a se menține starea de arest preventiv.
Totodată, apărătorul arată că, au fost cinci persoane în acea mașină, victima fiind de acord să meargă cu acele persoane din mașină, mai mult decât atât, aceasta a stat în brațele inculpatului B..
Apărătorul ales al contestatorului inculpat C. C. C. I. pune concluzii de admitere a contestației și cercetarea inculpatului în stare de libertate.
În subsidiar, apărătorul solicită să se dispună înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura controlului judiciar sau măsura arestului la domiciliu.
Apărătorul apreciază că în momentul de față nu mai subzistă temeiurile legale care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv.
Se mai arată că în această zi au fost citate în vederea audierii martorele Tabert D. și Bajai A..
De asemenea, apărătorul apreciază că martora Tabert D. și martorul Tiugă A. reprezintă pionii esențiali în stabilirea celor întâmplate, întrucât aceștia s-au aflat la fața locului.
Martorul Tiugă a relatat în prima declarație că victima în momentul în care s-a urcat în mașină, aceasta nu prezenta urme de violență, iar singurul lucru pentru care aceasta a început să plângă a fost din cauza unor insulte venite din partea inculpatului O. D..
Apărătorul menționează că singurul motiv pentru care victima a formulat acest denunț a fost din cauza unei crize de gelozie a acesteia față de martora Tabert D..
Referitor la inculpatul C., apărătorul arată că partea vătămată a declarat că nu a vorbit cu acesta și că acesta nu a atins-o, ci numai au întreținut acele raporturi sexuale. Însă, dacă victima nu ar fi vrut să întrețină acele raporturi sexuale cu inculpatul C., de ce nu a adoptat aceeași atitudine ca și cu matorul Tiugă?
Apărătorul apreciază că raporturile sexuale dintre partea vătămată și inculpatul C. au fost raporturi sexuale consimțite, fapt care reiese și din cele două declarații date de către partea vătămată.
De asemenea, apărătorul arată că la momentul audierii părții vătămate, s-a aflat la parchet, iar partea vătămată nu părea să fie foarte afectată de situație, ci mai de grabă a jucat un teatru ieftin.
Apărătorul inculpatului C. arată că, actele de procedură care mai urmează a fi administrate sunt audierea celor două martore și o percheziție informatică asupra unor telefoane mobile.
În opinia apărătorului, nu se mai impune menținerea stării de arest față de inculpatul C., apreciind că motive de a influența bunul mers al procesului penal nu există, iar lăsarea în libertate a inculpatului nu ar conduce la influențarea bunului mers al procesului penal.
În circumstanțiere, apărătorul arată că inculpatul C. este student la Academia Militară, nu a fost exmatriculat, iar acesta beneficiază de prezumția de nevinovăție.
Reprezentantul Ministerului Public, pune concluzii de respingere ca nefondate a contestaților formulate, apreciind că încheierea prin care s-a dispus prelungirea stării de arest este temeinică și legală.
De asemenea, procurorul arată că temeiurile care au determinat arestarea inițială a inculpaților subzistă și în acest moment.
Cu privire la constrângerea morală a victimei, se arată că infracțiunea a avut loc la 3 km de cea mai apropiată localitate, pe timpul nopții, în câmp, fiind amenințată că va fi lăsată acolo, astfel că, procurorul apreciază că, orice fel de strigat după ajutor, ar fi fost în zadar.
Cu privire la constrângerea fizică a victimei, procurorul arată că au fost găsite șervețele de sânge la locul în care a fost săvârșită fapta.
Vizavi de reacția victimei, procurorul arată că la momentul audierii acesteia la parchet, victima povestește într-un mod foarte calm și deschis despre faptul că a acceptat inițial să întrețină raporturi sexuale cu doi dintre inculpați, dar în momentul în care începe să vorbească despre actul de viol, aceasta intră în transă, arătându-se foarte afectată.
Procurorul menționează că urmărirea penală urmează a fi finalizată în cel mai scurt timp, urmând a fi administrate probe precum: declarații de martori și efectuarea unei expertize informatice.
În replică, apărătorul A. Carin D., vizavi de un act încheiat de către parchet, arată că în prezentul dosar de urmărire penală au fost emise două Ordonanțe de punere în mișcare a acțiunii penale, iar în opinia sa, P. M. de pe Lângă Tribunalul M. Timișoara nu trebuia să emită a doua ordonanță.
În continuare, apărătorul arată că nu se poate pune în mișcare acțiunea penală de două ori în aceeași dosar.
Apărătorul admite faptul că nu există nici o dispoziție legală care să reglementeze ce se întâmplă în această situație.
Reprezentantul Ministerului Public arată că au apreciat că este necesară a fi emisă această ordonanță de către organul competent, având în vedere că legea nu interzice emiterea mai multor Ordonanțe în același dosar.
Contestatorul inculpat C. C. C. I., având personal cuvântul, solicită admiterea contestației.
Acesta arată că nu se consideră vinovat, întrucât a întreținut raporturi sexuale cu victima numai atunci când aceasta a dat de înțeles că dorește acest lucru.
De asemenea, contestatorul precizează că victima nu a dat de înțeles în nici un moment că nu dorește să întrețină acel raport sexual.
Contestatorul inculpat O. D. I., având ultimul cuvânt, arată că își menține declarația dată.
Contestatorul inculpat B. D. T., având ultimul cuvânt, arată că își menține declarația dată.
Totodată, acesta precizează că se consideră nevinovat.
Tribunalul reține contestația spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 44 din data de 26.08.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr._, prima instanță, în temeiul art. 234, art. 235, art.236 rap.la art. 202 alin. 1, 2, 3 și 4 lit. e) și art. 223 alin. 2 C.proc.pen., a admis propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive formulată de P. M. de pe lângă Tribunalul M. Timișoara.
S-a dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpatului C. C. C. I. (cetățean român, fiul lui C. N.-D. și C. M.-L., născut la data de 05.06.1995 in Mun. Timișoara, jud. T., necăsătorit, student, cu domiciliul în . nr. 233, ., CNP_, aflat în stare de reținere în I.P.J T. – Arest, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prev. de art. 218 alin. 1 - alin. 3 lit. f C.pen.) pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 03.09.2015 și până la data de 02.10.2015, inclusiv.
S-a dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpatului O. D.-I. (cetățean român, fiul lui O. și E., născut la data de 14.11.1995 in Mun. Timișoara, jud. T., necăsătorit, studii liceale, student, cu domiciliul în . nr. 249, ., CNP_, aflat în stare de reținere în I.P.J T. – Arest, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la viol, prev. de art. 48 alin. 1 C.pen. rap. la art. 218 alin. 1 - alin. 3 lit. f C.pen.) pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 03.09.2015 și până la data de 02.10.2015, inclusiv.
S-a dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpatului B. D.-T. (cetățean român, fiul lui B. N. și B. L., născut la data de 15.01.1996 in Mun. Timișoara, jud. T., necăsătorit, studii - 12 clase, fară ocupație sau loc de muncă, cu domiciliul în . nr. 141A, ., CNP_, aflat în stare de reținere în I.P.J T. – Arest, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la viol, prev. de art. 48 alin. 1 C.pen. rap. la art. 218 alin. 1 - alin. 3 lit. f C.pen. ) pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 03.09.2015 și până la data de 02.10.2015, inclusiv.
În temeiul art. 242 alin.1, art.242 alin.2 C.proc.pen. au fost respinse ca neîntemeiate cererile inculpatului C. C. C. I. de revocare a măsurii arestării preventive, respectiv de înlocuire a acesteia cu măsura controlului judiciar.
În temeiul art. 242 alin.2 C.p.p. s-a dispus respingerea ca neîntemeiate cererile inculpaților O. D. I. și B. D. T. de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar, respectiv a arestului la domiciliu.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin propunerea nr. 186/P/2015 înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 25.08.2015 sub nr._, Ministerul Public – Parchetul M. de pe lângă Tribunalul M. Timișoara a solicitat prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpaților C. C. C. I., O. D. I. și B. D. T., pentru o perioadă de 30 de zile.
În susținerea propunerii, s-a solicitat primei instanțe să aibă în vedere faptul că în speță temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive se mențin și în cauză este necesar să mai fie administrate și alte mijloace de probă, respectiv, declarații de martori, efectuarea unei expertize informatice și alte probe utile cauzei, apreciindu-se că prelungirea măsurii arestării preventive este proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse celor trei inculpați și este necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia, astfel încât privarea de libertate a inculpaților este de natură a contribui esențial la buna înfăptuire a actului de justiție și la aflarea adevărului în cauză.
Examinând actele și lucrările dosarului judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Judecătoriei Timișoara a constatat următoarele:
Prin ordonanța emisă la data de 03.08.2015 de organele de cercetare penală din cadrul Poliției Municipiului Timișoara – Biroul de Investigații Criminale s-a dispus începerea urmăririi penale cu privire la săvârșirea infracțiunii de viol prev. de art. 218 al.1-al.3 lit.f C.p.
Prin ordonanța din 3 august 2015 emisă de P. de pe lângă Judecătoria Timișoara s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de suspecții C. C. I. – sub aspectul săvârșirii infracțiunii de viol, prev. de art. 218 al.1-al.3 lit.f C.p., O. D. I. - sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la viol, prev. de art. 48 al.1 C.p. raportat la art. 218 al.1-al.3 lit.f C.p., și B. D. T. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la viol, prev. de art. 48 al.1 C.p. raportat la art. 218 al.1-al.3 lit.f C.p.
În data de 04.08.2015, P. de pe lângă Judecătoria Timișoara a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpaților C. C. I. – sub aspectul săvârșirii infracțiunii de viol, prev. de art. 218 al.1-al.3 lit.f C.p., O. D. I. - sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la viol, prev. de art. 48 al.1 C.p. raportat la art. 218 al.1-al.3 lit.f C.p., și B. D. T. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la viol, prev. de art. 48 al.1 C.p. raportat la art. 218 al.1-al.3 lit.f C.p.
Prin Încheierea penală nr. 39/04.08.2015 din dosarul nr._/325/2015 a Judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Judecătoriei Timișoara, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților C. C. C. I., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prev. de art. 218 alin. 1 - alin. 3 lit. f C.pen., O. D.-I., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de de complicitate la viol, prev. de art. 48 alin. 1 C.pen. rap. la art. 218 alin. 1 - alin. 3 lit. f C.pen. și B. D.-T. cercetat pentru săvârșirea infracțiunii complicitate la viol, prev. de art. 48 alin. 1 C.pen. rap. la art. 218 alin. 1 - alin. 3 lit. f C.pen, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 04.08.2015 și până la data de 02.09.2015, inclusiv.
Prin ordonanța din 11.05.2015 din dosarul nr. 8952/P/2015, P. de pe lângă Judecătoria Timișoara a dispus declinarea competenței de cercetare și soluționare a cauzei în favoarea Parchetului M. de pe lângă tribunalul M. Timișoara, în considerarea calității de militar a inculpatului C. C. C. I. – student la Academia Tehnică Militară București, cauza fiind înregistrată sub nr. 185/P/2015, iar prin ordonanța din data de 12.08.2015 a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva celor trei inculpați cu privire la aceeași faptă și reținându-se aceeași încadrare juridică
În fapt, s-a reținut, în esență, că în noaptea de 02/03.08.2015, după ora 24:00, persoana vătămată V. A. a fost agresată fizic și amenințată de către inculpații B. D.-T. și O. D.-I. pentru a întreține acte sexuale cu inculpatul C. C. C. losif. Astfel, în urma refuzului persoanei vătămate, pentru a o determina să întrețină relații sexuale și cu C. C. C. I., O. D.-I. a lovit-o pe V. A. cu pumnii și picioarele în zona antebrațelor și a spatelui după care a amenințat-o că o va lăsa dezbrăcată pe câmp, în timp ce B. D.-T. i-a dat o palmă în zona feței. In urma acestor agresiuni, de teamă, persoana vătămată a întreținut relații sexuale normale și orale cu C. C. C. I., în urma violențelor aplicate V. A. suferind vătămări care necesită pentru vindecare 7 zile de îngrijiri medicale.
Analizând propunerea Ministerului Public – P. M. de pe lângă Tribunalul M. Timișoara, de prelungire a măsurii arestării preventive cu privire la inculpații C. C. C. I., O. D.-I. și B. D. T., judecătorul de drepturi și libertăți a apreciat că aceasta este întemeiată pentru considerentele ce urmează a fi expuse mai jos.
Astfel, în analizarea propunerii de față, judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Judecătoriei Timișoara a verificat dacă sunt întrunite cumulativ cerințele de legalitate pentru prelungirea măsurii arestării preventive, astfel cum sunt acestea enunțate în Codul de procedură penală. Totodată, trebuie verificată conformitatea unei asemenea măsuri cu exigențele impuse de CEDO. Potrivit art. 234 alin. (1) C.proc.pen., „arestarea preventivă a inculpatului poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate a inculpatului sau există temeiuri noi care justifică prelungirea măsurii”. Art. 202 alin. (1) C. proc. pen., prevede că „măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.” Potrivit alin. (3) al art. 202 C. proc. pen., ,,orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia”.
De asemenea, conform art. 223 alin. (1) C. proc. pen., măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracțiune contra securității naționale prevăzută de Codul penal și alte legi speciale, o infracțiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, șantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracțiune de corupție, o infracțiune săvârșită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
În raport cu prevederile art. 5 din CEDO, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a crede în posibilitatea săvârșirii de noi infracțiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Față de dispozițiile legale incidente și situația de fapt, astfel cum rezultă aceasta din actele efectuate până la acest moment, judecătorul de drepturi și libertăți a reținut că în cauză există o suspiciune rezonabilă din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații C. C. C. I., O. D. I. și B. D. T. au săvârșit faptele care fac obiectul acuzațiilor de față.
Astfel, declarația persoanei vătămate V. A., care se coroborează cu raportul de expertiză medico-legală cu examinarea persoanei nr. 1585/03.08.2015 întocmit de IML – Timișoara, dar și cu declarațiile martorilor Tiugă A., Tabert D. si Bajai A., precum și parțial cu declarațiile inculpaților, par a confirma situația de fapt expusă de organul de urmărire penală.
Din cuprinsul acestora se desprinde faptul că în noaptea de 02/03.08.2015, după ora 24:00, persoana vătămată V. A. a fost contactată de inculpatul B. D.-T., stabilind să se întâlnească și să se deplaseze împreună cu inculpatul O. D.-I. la locuința acestuia din urmă din ., jud. T.. După o perioadă de timp, B. D.-T. și O. D.-I. s-ar fi deplasat în apropierea domiciliului persoanei vătămate, cu un autoturism condus de martora Tabert D.-N., inculpații solicitându-i acesteia din urmă, precum și celorlalte două persoane ce se aflau în mașină (inculpatul C. C. C. I. și martorul Tiugă A.-F. ) să coboare din mașină și să se îndepărteze de la locul întâlnirii cu persoana vătămată, pentru ca aceasta “să nu se sperie sau să se rușineze”. Reîntâlnirea tuturor pare a fi fost făcută, din întâmplare, pentru a nu crea astfel suspiciuni persoanei vătămate cu privire la prezența în autoturism și a celorlalte persoane în afara inculpaților B. D.-T. și O. D.-I. cu care aceasta stabilise întâlnirea.
Pe drumul spre localitatea Bencecu de Sus, contrar înțelegerii inițiale, O. D.-I. i-ar fi cerut martorei Tabert D.-N. să vireze pe un drum de câmp, pe care s-ar fi deplasat aproximativ lKm. După ce au oprit autovehiculul, persoana vătămată, B. D.-T. și O. D.-I. ar fi coborât din autoturism, s-ar fi deplasat la aproximativ 50-80 m și ar fi întreținut raporturi sexuale și acte sexuale anale și orale consimțite, aspecte ce par a fi confirmate de declarațiile inculpaților ce se coroborează sub acest aspect cu declarația persoanei vătămate. La un moment dat, O. D.-I. l-a chemat și pe martorul Tiugă A.-F., pentru a întreține relații sexuale cu persoana vătămată V. A., însă întrucât aceasta a refuzat Tiugă A.-F. s-a întors la autoturism. La scurt timp după aceea, tot la chemarea inculpatului O. D.-I., inculpatul C. C. C. I. s-ar fi deplasat și el în locul unde se afla persoana vătămată cu ceilalți doi inculpați pentru a întreține relații sexuale cu aceasta, situație cu care se pare că V. A. nu ar fi fost de acord. Pentru a o convinge să întrețină raporturi sexuale și cu inculpatul C. C. C. I., inculpatul O. D.-I. ar fi lovit-o pe V. A. cu pumnii și picioarele în zona antebrațelor și a spatelui, precum și în zona feței, după care ar fi amenințat-o că o va lăsa dezbrăcată pe câmp. La rândul său inculpatul B. D.-T. ar fi lovit-o pe aceasta cu palma în zona feței, asigurând-o totodată că nu va trebui să întrețină relații sexuale și cu martorul Tiugă A.-F., așa încât, în urma acestor presiuni fizice și psihice persoana vătămată ar fi cedat și ar fi acceptat să întrețină cu numitul C. C. C. I. un raport sexual și un act sexual oral.
În considerarea limitelor stabilite pentru soluționarea propunerii de față, judecătorul de drepturi și libertăți a reținut că declarația persoanei vătămate, raportul de expertiză medico-legală cu examinarea persoanei nr. 1585/03.08.2015 întocmit de IML – Timișoara, declarația martorei Bajai A., precum și a martorului Tiugă A.-F., dar și procesul verbal de cercetare la fața locului și planșele fotografice aferente sunt de natură a contura bănuiala rezonabilă cu privire la comiterea de către cei trei a infracțiunilor pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală.
În acest context, violențele presupus a fi fost exercitate de către inculpații O. D.-I. și B. D.-T. asupra persoanei vătămate, pentru a o constrânge la întreținerea de acte sexuale cu inculpatul C. C. C. I., detaliate în raportul de expertiză (excoriații la nivelul hemifaciesului stâng, echimoze și excoriații la nivel angulomandibular și mandibular stânga, precum și pe fața vestibulară a buzei superioare stângi) și evidențiate și în planșele fotografice cu aspecte de la investigarea tehnico-științifică a locului faptei nu par a avea legătură cu cele aferente unui act sexual, astfel cum s-a susținut de către inculpații B. D.-T. și O. D.-I., fiind astfel de natură a confirma declarațiile persoanei vătămate. Judecătorul de drepturi și libertăți a reținut că, în ceea ce privește exercitarea constrângerii persoanei vătămate, prin lovire, de către inculpatul O. D.-I., în scopul întreținerii de acte sexuale cu inculpatul C. C. transpare atât din declarația dată de către inculpatul B. D. T. (care, audiat în fața procurorului militar, a reliefat cum l-a văzut pe inculpatul O. D. lovind-o peste față pe persoana vătămată, auzind-o personal pe aceasta din urmă exprimându-și refuzul față de întreținerea vreunui act sexual cu inculpatul C. C.), cât și din cea dată de martorul Tiugă A.-F. (care a confirmat în declarația dată-f. 114- faptul că persoanei vătămate îi curgea sânge din nas în momentul când s-a întors la autoturism). Totodată, declarația martorei Bajai A. are la rândul său aptitudinea de a confirma, cel puțin la acest nivel al cercetărilor, cele susținute prin plângere de către persoana vătămată, aceasta din urmă întâlnindu-se cu martora imediat după consumarea presupuselor fapte. Astfel martora Bajai A. a perceput personal starea de tulburare a persoanei vătămate în contextul faptelor pe care aceasta i le-ar fi descris în maniera reținută mai sus.
Cât privește susținerile inculpaților, în sensul că plângerea persoanei vătămate ar fi fost formulată urmare a sentimentelor acesteia de gelozie, judecătorul de drepturi și libertăți a apreciat că, astfel cum rezultă din actele sus-menționate, o astfel de susținere nu poate fi împărtășită, relevantă fiind, în contextul procesual de față, starea de fapt așa cum transpare din probele administrate și care conturează bănuiala rezonabilă că faptele pentru care pus în mișcare acțiunea penală (viol, prev. de art. 218 alin. 1 - alin. 3 lit. f C.pen. și de complicitate la viol, prev. de art. 48 alin. 1 C.pen. rap. la art. 218 alin. 1 - alin. 3 lit. f C.pen., fapte pedepsite de legiuitorul penal cu închisoarea de la 5 la 12 ani) e posibil să fi fost comise de către cei trei inculpați
La acest moment s-a constatat că temeiurile care au fost avute în vedere la momentul admiterii propunerii de arestare în ceea ce îi privește pe inculpați subzistă în continuare, având în vedere gravitatea faptelor presupus a fi fost săvârșite de inculpați, reliefată de modalitatea concretă în care se presupune că acestea au fost comise.
Astfel, din probele administrate până în acest moment se poate desprinde existența unei înțelegeri anterioare cu privire la comiterea acestora, judecătorul de drepturi și libertăți având astfel în vedere declarațiile inculpaților și ale persoanei vătămate din cuprinsul cărora rezultă că participarea la întâlnirea organizată în scopul întreținerii de acte sexuale, a numiților C. C. C. I. și Tiugă A. F. nu a fost adusă la cunoștința persoanei vătămate, ba mai mult, s-a încercat ascunderea unei astfel de intenții prin crearea aparenței unei întâlniri întâmplătoare cu cei din urmă, în condițiile în care între cele patru persoane de sex masculin avuseseră loc discuții de această natură anterior întâlnirii cu persoana vătămată(situație confirmată și de martorul Tiugă A.). În același context al modului și mijloacelor de comitere a faptelor, de natură a imprima acestora o gravitate deosebită, se înscriu și celelalte coordonate de timp și spațiu, faptele fiind comise pe timp de noapte, într-un loc izolat(pe un teren agricol situat în Timișoara), distinct de cel stabilit inițial de comun acord cu persoana vătămată, aspecte ce au menirea de a reliefa dorința inculpaților de a profita atât de lăsarea întunericului dar și de zona nepopulată în care s-au comis faptele pentru a putea astfel înfrânge rezistența pe care ar fi putut-o manifesta persoana vătămată. Toate aceste circumstanțe, la care se adaugă aceea a comiterii faptelor pe fondul consumului de alcool, de către trei persoane, dintre care două (inculpații O. D.-I. și B. D.-T.) au profitat de încrederea persoanei vătămate, constituie tot atâtea date care să releve periculozitatea sporită a inculpaților, dar și gravitatea faptelor în discuție.
În ceea ce privește circumstanțele personale ale inculpaților, astfel cum rezultă din datele dosarului, dar și din caracterizările depuse cu ocazia judecării propunerii de față, judecătorul de drepturi și libertăți a apreciat că acestea nu pot constitui singure temeiuri în raport de care să se constate o lipsă a pericolului social vizat de către legiuitorul penal, fiind lipsite de relevanță în contextul tuturor împrejurărilor în care se presupune că s-ar fi comis infracțiunile.
În condițiile în care toți cei trei inculpați au dovedit, prin comiterea faptelor ce fac obiectul acuzațiilor, disprețul evident pe care îl manifestă față de normele legale, judecătorul de drepturi și libertăți a apreciat că lăsarea lor în libertate ar putea crea în rândul opiniei publice sau în rândul colectivității în care aceștia trăiesc un sentiment de insecuritate și chiar scăderea încrederii publicului în eficiența actului de justiție, cu consecința nefirească a minimizării importanței pe care libertatea sexuală, integritatea fizică și sănătatea persoanei o au alături de celelalte valori protejate de către legiuitorul penal.
De asemenea, s-a constatat că prelungirea măsurii arestării preventive este necesară în vederea finalizării actelor de urmărire penală, respectiv audierea martorilor Bajai A. șiToader E. (persoană prezentă la locul comiterii presupuselor fapte și a cărei prezență pare a fi ascunsă de către inculpați cu prilejul primelor declarații date în cauză), a inculpatului O. D. I., precum și efectuarea unei percheziții informatice.
Nu în ultimul rând, s-a constatat că durata arestării preventive nu a depășit durata rezonabilă vizată art. 236 alin 4 cod pr. penală întrucât față de complexitatea cauzei, de probele necesar a fi administrate, dar și de persoana inculpaților un termen de 60 zile apare a fi justificat.
Față de cele de mai sus, judecătorul de drepturi și libertăți a admis propunerea Parchetului M. de pe lângă Tribunalul M. Timișoara și, în raport de disp.art. 234, art. 235, art.236 rap.la art. 202 alin. 1, 2, 3 și 4 lit. e) și art. 223 alin. 2 C.proc.pen., a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților C. C. C. I., O. D. I. și B. D. T., pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 03.09.2015 și până la data de 02.10.2015, inclusiv.
Cât privește cererea de revocare a măsurii arestării preventive, formulată de către inculpatul C. C. C. I. (depusă la P. M. de pe lângă Tribunalul M. Timișoara la data de 19.08.2015 și înaintată judecătorului de drepturi și libertăți la data de 25.08.2015), având în vedere disp. art. 242 alin.1 C.proc.pen., judecătorul de drepturi și libertăți a constatat că temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive nu s-au modificat și nici nu au apărut împrejurări din care rezultă nelegalitatea acesteia, motiv pentru care urmează a se proceda la respingerea acesteia.
De asemenea, judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Judecătoriei Timișoara a apreciat că nici cererile formulate de către inculpați, de înlocuire a măsurii de față cu una mai ușoară (a controlului judiciar, respectiv a arestului la domiciliu) nu pot fi primite în acest moment, reținându-se că, față de disp. art. 242 alin.2 C.proc.pen, o astfel de măsură nu ar fi suficientă pentru realizarea scopului vizat în cuprinsul art. 202 alin.1 C.proc.pen. în contextul circumstanțelor speței, analizate anterior. Pentru aceste motive, în temeiul art. 242 alin.2 C.p.p. au fost respinse ca neîntemeiate cererile inculpaților O. D. I. și B. D. T. de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar, respectiv a arestului la domiciliu, precum și cererea inculpatului C. C. C. I. de înlocuire a acesteia cu măsura controlului judiciar.
Împotriva acestei încheieri au formulat contestații inculpații C. C. C. I., O. D. I. și B. D. T., iar cauza a fost înregistrată sub nr._, la data de 27.08.2015, la Tribunalul T..
Contestațiile nu au fost motivate în scris, temeiurile care au justificat introducerea acestora fiind dezvoltate doar oral.
Analizând contestațiile formulate de catre inculpați, prin prisma motivelor invocate, judecătorul de drepturi și libertăți de la tribunal apreciază faptul că acestea nu sunt întemeiate urmând a fi respinse pentru următoarele considerente:
Judecătorul de drepturi și libertăți de la tribunal reține că potrivit dispozițiilor art.234 C.p.p. în cursul urmăririi penale, arestarea preventivă a inculpatului poate fi prelungită dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice prelungirea măsurii.
Sub acest aspect, judecătorul de drepturi și libertăți constată că în momentul soluționării propunerii de prelungire a măsurii arestului preventiv, trebuie să se raporteze la perioada de timp cuprinsă între momentul rămânerii definitive a încheierii prin care s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților și momentul soluționării prezentei propuneri, urmând să stabilească dacă temeiurile care au justificat privarea de libertate a inculpaților se mențin ori s-au schimbat, sau dacă au apărut temeiuri noi care să determine o asemenea măsură.
În perioada supusă controlului judecătorului de drepturi și libertăți se poate constata că organele de urmărire penală nu au rămas în pasivitate, continuând să efectueze acte de urmărire penală, astfel că nefinalizarea activității de urmărire penală nu le este imputabilă. În acest sens, se poate observa că în această perioadă au fost reaudiate părțile și mai mulți martori.
Pe de altă parte, examinând dosarul de urmărire penală, în mod corect judecătorul de drepturi și libertăți de la Judecătoria Timișoara a constatat că, pe de o parte, în prezenta cauză, nu se poate tăgădui legalitatea măsurii preventive dispusă față de inculpați, iar, pe de altă parte, din datele existente rezultă suficiente probe care să conducă la suspiciunea rezonabilă că inculpații au comis o infracțiune sancționată cu închisoarea de 5 ani sau mai mare, probe care să convingă un observator independent că persoanele în cauză este posibil să fi comis această faptă, astfel că se poate constata că temeiurile care au determinat inițial arestarea preventivă nu s-au modificat, justificând în continuare privarea de libertate a inculpatului.
În prezenta cauză, există suficiente probe care să conducă la concluzia că este posibil ca inculpații C., O. și B. să fie implicați în săvârșirea unei infracțiuni grave de viol, care poate avea consecințe nefaste asupra dezvoltării ulterioare a victimei.
În acest sens vor putea fi observate probele administrate în faza de urmîrire penală, probe care au fost evidențiate de către judecătorul de drepturi și libertăți de la prima instanță.
Este adevărat faptul că starea de libertate este starea normală a unei persoane, aspect reiterat și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Wemhoff împotriva Germaniei. Însă, în momentul analizei stării de arest a inculpatului, judecătorul trebuie să țină seama de eventualele consecințe ale acestei măsuri, astfel încât să existe un echilibru just între interesul particular al inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate și interesul general al societății de a fi descoperite faptele antisociale și sancționate persoanele responsabile de comiterea acestora.
În momentul în care a fost dispusă măsura preventivă față de inculpați, judecătorul de drepturi și libertăți, raportându-se la împrejurările cauzei, a apreciat că referitor la persoana acestora, lăsarea lor în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Concluzia judecătorului de drepturi și libertăți s-a întemeiat pe gravitatea faptei imputate inculpaților (faptă cu atât mai gravă cu cât a fost comisă de mai multe persoane), pe împrejurările în care a avut loc desfășurarea evenimentelor (pe timp de noapte, într-un loc izolat, după o prealabilă înțelegere între inculpați și după consumul de alcool), pe împrejurările care caracterizează persoana inculpaților, aceștia nici în momentul de față nerealizând consecințele propriilor acțiuni.
Ca atare, în momentul arestării preventive a inculpaților, s-a apreciat că luarea acestei măsuri preventive împotriva lor este necesară și pentru a împiedica apariția unei stări de nesiguranță sau de revoltă în cadrul comunității mici din care fac parte și inculpații, fapta de care sunt acuzați cei trei inculpați putând genera o astfel de reacție în rândul opiniei publice.
Or, analizând actele existente la dosar, se poate constata că aceste aspecte nu s-au modificat, continuând să justifice privarea de libertate a inculpaților.
Este evident că raportat la modalitatea de comitere a faptei, la natura acesteia, se poate observa faptul că lăsarea în libertate a inculpaților continuă să prezinte pericol pentru ordinea publică, în contextul în care din datele existente rezultă presupunerea rezonabilă că aceștia au desfășurat activități cu repercusiuni dintre cele mai grave asupra unei femei.
Pe de altă parte, așa cum a subliniat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Kemmache împotriva Franței, în situația în care măsura arestării preventive a fost dispusă pentru protejarea ordinii publice, aceasta este legitimă doar atâta timp cât ordinea publică este efectiv amenințată.
Or, în prezenta cauză, fiind cercetată o faptă de o gravitate deosebită, activitățile inculpaților fiind de natură a șoca opinia publică în condițiile în care, profitând de încrederea victimei, au acționat în mod concertat pentru a o atrage pe aceasta într-un loc izolat, pe timp de noapte, unde, prin folosirea unor acte de violență, au determinat-o să întrețină raporturi sexuale cu inculpatul C. C., judecătorul de drepturi și libertăți de la tribunal apreciază că lăsarea în libertate a celor trei inculpați, prin gravitatea deosebită a activității acestora și prin reacția opiniei publice referitoare la persoanele implicate în violarea în grup a unei persoane, este în continuare susceptibilă de a conduce la o tulburare a ordinii publice.
Pentru aceste considerente, constatând că prelungirea duratei arestării preventive este premisa efectuării cu celeritate a actelor indicate în cuprinsul propunerii, în vederea descoperirii întregii activități infracționale și finalizării cercetărilor, în temeiul art. art. 4251 alin.7 pct. 1 lit. b C.p.p. raportat la art. 204 C.p.p. judecătorul de drepturi și libertăți va respinge contestațiile formulate în cauză.
În temeiul art.275 alin.2 și 4 C.p.p. inculpații vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art.4251 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p. raportat la art.204 C.p.p. respinge contestațiile formulate de inculpații C. C., cetățean român, fiul lui N.-D. și M.-L., născut la data de 05.06.1995 in Mun. Timișoara, jud. T., necăsătorit, student, cu domiciliul în . nr. 233, ., CNP_, B. D. T., cetățean român, fiul lui N. și L., născut la data de 15.01.1996 in Mun. Timișoara, jud. T., necăsătorit, studii - 12 clase, fară ocupație sau loc de muncă, cu domiciliul în . nr. 141A, ., CNP_ și O. D. I., cetățean român, fiul lui O. și E., născut la data de 14.11.1995 in Mun. Timișoara, jud. T., necăsătorit, studii liceale, student, cu domiciliul în . nr. 249, ., CNP_, împotriva încheierii nr.44/26.08.2015 a judecătorului de drepturi și libertăți de la Judecătoria Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ .
În baza art.275 alin.2 și 4 C.p.p. obligă inculpații la plata sumei de 100 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în camera de consiliu, azi, 31.08.2015.
JUDECĂTOR DE DREPTURI ȘI LIBERTĂȚI, R. H. | GREFIER, R. M. |
Red. R.H.
Tehnored.R.M. /02.09.2015
5 exemplare: 1 ex. s.m., 3 ex. .> Prima instanță: Judecătoria Timișoara – Judecător A. A. M.
| ← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Sentința nr. 161/2015.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 158/2015.... → |
|---|
