Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 285/2015. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 285/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 19-06-2015 în dosarul nr. 285/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr.285/C..
Ședința publică din data de 19 Iunie 2015
Completul compus din:
Președinte: A. C. ȚIRA
Grefier: V. D.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror Brindescu L. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul T..
Pe rol judecarea contestației declarate de contestatorul G. F. G. împotriva sentinței penale nr.950/29.04.2015 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat contestatorul, asistat de avocat ales C. C., cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Contestatorul depune la dosar motivele prezentei contestații și diploma de finalizare a programului de pregătire pentru liberare „PROLIB”, emisă de Administrația Națională a Penitenciarelor, Penitenciarul Timișoara.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, tribunalul constată contestația în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acesteia.
Apărătorul contestatorului solicită admiterea contestației, desființarea hotărârii atacate și, rejudecând cauza, admiterea cererii de liberare condiționată. În motivare, arată că în opinia sa se impune admiterea cererii de liberare condiționată, hotărârea primei instanțe fiind netemeinică și nelegală sub aspectul stabilirii unui nou termen de rediscutare; în condițiile în care petentul se află la a doua analiză, nu a fost sancționat, nu are antecedente penale, a participat la activități și programe educative pe timpul detenției, iar în timpul termenului de rediscutare nu a intervenit nimic negativ care să împiedice admiterea cererii de liberare condiționată, se impunea în mod evident admiterea prezentei cereri. De asemenea, mai arată că petentul are 5 copii, care actualmente sunt în grija mamei sale, persoană în vârstă.
Procurorul solicită respingerea contestației ca nefondată, în baza art.4251 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p. raportat la art. 587 alin.3 C.p.p., întrucât prima instanță în mod corect a respins cererea motivat de faptul că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, având în vedere că petentul a mai suferit anterior condamnări la pedeapsa închisorii, fără a-și îndrepta comportamentul, ci săvârșind o infracțiune mai gravă - omor, iar în perioada de amânare acordată nu a dat dovezi de îndreptare; considerând și că termenul de rediscutare stabilit pentru data de 28.06.2015 a fost corect individualizat, solicită respingerea contestației, cu obligarea petentului condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Contestatorul personal, având cuvântul, solicită admiterea cererii și liberarea sa condiționată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra contestației de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.950/29.04.2015 pronunțată de judecătoria Timișoara în dosarul nr._, prima instanță, în temeiul art.587 C.pr.pen. rap. la art.59 C.pen din 1969, rap. la art.15 alin 2 din Constituția României, a respins cererea de liberare condiționată a petentului condamnat G. F. G., în prezent în stare de deținere în Penitenciarul Timișoara, ca neîntemeiată.
În baza art.587 C. proc. pen., a stabilit termen pentru reînnoirea propunerii sau a cererii după data de 28.06.2015.
În temeiul art.275 alin. 2 C.pr.pen. a obligat petentul condamnat la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 22.04.2015 sub nr. de dosar_, petentul condamnat G. F. G. a solicitat liberarea condiționată din executarea pedepsei rezultate de 8 ani închisoare pe care o executa în prezent.
In motivarea cererii, petentul condamnat a arătat că îndeplinește toate condițiile prevăzute de lege, a executat fracția, se află la a doua analiză și a avut un comportament corespunzător.
In drept cererea nu a fost motivată.
S-a atașat procesului-verbal și o caracterizare întocmită de membrii comisiei care concluzionează că deținutul G. F. G. a prezentat o conduită adecvată în respectarea normelor mediului carceral, nu a fost sancționat disciplinar, este la a doua analiză, iar pe perioada amânării a finalizat programul de pregătire pentru liberare, concluzionând ca acesta poate beneficia de liberare condiționata.
Analizând prevederile legale în materia liberării condiționateîn vigoare la data săvârșirii faptei, instanța a reținut că, potrivit art.59 din Codul penal 1969, poate fi liberat condiționat condamnatul care a executat fracțiunea de pedeapsa prevăzută în mod obligatoriu de lege, este disciplinat, stăruitor în muncă și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale.
Astfel, trebuie observat că, în cauză, instanța a făcut aplicarea art.5 din NCP cu privire la legea penală mai favorabilă, analizând condițiile impuse de lege pentru acordarea beneficiului liberării condiționate conform legislației anterioare, iar nu conform noilor reglementări penale intrate în vigoare la data de 01.02.2014. Analizând condițiile impuse de cele două legi penale succesive pentru acordarea beneficiului liberării condiționate, instanța a constatat că legea penală mai favorabilă este cea a Codului Penal din anul 1969, această lege cuprinzând dispoziții mai permisive atât cu privire la condițiile pentru acordarea liberării condiționate cât și cu privire la modul de supraveghere al petentului după dispunerea măsurii liberării condiționate.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma acestor reglementări, instanța a reținut următoarele:
a. fracția de pedeapsă executată
G. F. G. a fost condamnat de Tribunalul T. la pedeapsa de 8 ani (2922 zile) închisoare. Potrivit dispozițiilor art.59 alin.1 C. pen. din 1969 și a interpretării Deciziei nr. 67/2007 a ÎCCJ, la momentul judecării propunerii de liberare condiționată, condamnatul trebuie să aibă executată cel puțin 2/3 din pedeapsă, respectiv 1948 zile. El a început să execute pedeapsa la 14.06.2011, iar până în data de 28.04.2015 a câștigat și executat 2020 zile (1415 zile efectiv executate, 532 de zile arest preventiv și 73 zile câștigate pe baza muncii prestate), astfel că instanța a constatat că această condiție legală este întrunită.
b. Condamnatul să fie stăruitor în muncă
Din procesul-verbal al comisiei și caracterizarea întocmită condamnatului G. F. G. rezultă că în timpul executării pedepsei a desfășurat activități lucrative participând la activități productive în interiorul locului de deținere începând cu luna martie 2014; de altfel, în urma muncii prestate, acesta a câștigat 73 de zile de închisoare considerate ca executate, astfel că instanța a constatat că si această condiție legală este întrunită.
În ceea ce privește celelalte condiții prevăzute de lege, instanța reține că în perioada executării pedepsei, condamnatul a avut un comportament necorespunzător, fiind recompensat de 6 ori, aspect care relevă atitudinea indiferentă a petentului față de scopul pedepsei aplicate.
Astfel, instanța a constatat, că participarea la programe și activități educative și de asistență psihosocială organizate la locul de deținere este una minimă în raport cu perioada efectiva de timp petrecută în interiorul locului de detenție. Prin urmare, eforturile depuse de petent nu pot conduce la concluzia existentei unor dovezi temeinice de îndreptare.
Instanța a reținut că la acest moment nu se impune liberarea condiționată a petentului chiar dacă acesta a îndeplinit fracția prevăzută de lege deoarece față de acesta funcțiile pedepsei nu au fost realizate impunându-se ca acesta să-și intensifice eforturile în ceea ce privește formarea unei atitudini de respect față de valorile sociale și ordinea de drept. Simpla trecere a timpului în penitenciar nu poate duce în niciun caz automat la acordarea beneficiului liberării condiționate, în condițiile în care petentul nu s-a evidențiat în vreun fel la locul de deținere, acolo unde ar fi trebuit ca funcțiile pedepsei să fie îndeplinite față de acesta, iar el ar trebui să fie redat societății cu convingerea că se va reintegra și nu va mai încălca ordinea de drept. De asemenea, trebuie observat și faptul că există un risc destul de ridicat ca petentul să nesocotească regulile de drept penal în cazul în care nu există garanții certe a unei reeducări a comportamentului acestuia, având în vedere natura faptelor săvârșite de către petent.
În consecință, având în vedere comportamentul avut până la acest moment, instanța a constatat astfel că timpul pe care l-a executat condamnatul din pedeapsă nu este suficient pentru ca acesta să își însușească în totalitate scopul preventiv și educativ al pedepsei, prevăzut de art. 52 C.pen. 1969, astfel încât în viitor să nu mai comită și alte infracțiuni și să fie redat societății, chiar dacă acesta se află la a doua analiză, cu atât mai mult cu cât în perioada de amânare acesta nu a fost nici recompensat și nici nu a participat la nici un program educațional.
În aceste condiții, perioada rămasă de executat din pedeapsă, coroborat cu aspectele reținute mai sus, fac ca instanța să nu își poată crea convingerea că persoana condamnată nu va comite alte infracțiuni în perioada rămasă până la data expirării pedepsei, respectiv 28.12.2017, motiv pentru care se consideră că perioada executată nu este suficientă pentru a contura convingerea instanței că pedeapsa aplicată și-a atins scopul vizat de legiuitor.
Pentru aceste considerente, instanța, în temeiul art. 587 alin.2 C.proc.pen., rap. la art. 59 C.pen 1969, rap. la art. 15 alin 2 din Constituția României a respins ca neîntemeiată cererea de liberare condiționată formulată de condamnatul G. F. G.. În același timp, având în vedere art.587 alin.2 C. proc. pen, a fixat termen pentru reînnoirea cererii după data de 28.06.2015.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație petentul G. F. G., cererea acestuia fiind înregistrată pe rolul Tribunalului T. la data de 26.05.2015 sub același număr de dosar.
În motivarea contestației, acesta a arătat că, cu ocazia primei analize, termenul de rediscutare a fost stabilit după trei luni în cadrul contestației declarate de parchet, iar cu ocazia celei de-a doua analize comisia din penitenciar a apreciat că se impune liberarea sa, însă judecătoria a mai acordat o amânare de două luni. În perioada de 3 luni de amânare, el a fost recompensat chiar de mai multe ori și nu a avut nicio abatere disciplinară, a participat la activități lucrative. Ca atare, consideră că situația sa s-a îmbunătățit și e autoritate de lucru judecat. Totodată, a mai arătat că are 5 copii minori, în grija mamei sale, care e bolnavă.
Examinând sentința contestată atât prin prisma motivelor invocate oral în fața instanței, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, tribunalul constată că prezenta contestație este nefondată, sentința Judecătoriei Timișoara fiind temeinică și legală.
Astfel, tribunalul reține, la fel ca și prima instanță, că, în conformitate cu disp. art. 59 C.p. din 1968 – aplicabil prin raportare la disp. deciziei nr.214/1997 a Curții Constituționale și alin.15 alin.2 din C.R., pentru a se putea dispune liberarea condiționată este necesar să fie îndeplinite în mod cumulativ condițiile prevăzute de acest text legal, respectiv: petentul să fi executat fracția de pedeapsă prevăzută de lege (2/3 în cazul pedepsei care nu depășește 10 ani și 3/4 în cazul pedepsei mai mari de 10 ani), să fie stăruitor în muncă, disciplinat și să dea dovezi temeinice de îndreptare; totodată, mai este necesar a se ține seama și de antecedentele penale ale petentului.
Acordarea beneficiului liberării condiționate nu intervine în mod automat în momentul împlinirii fracției prevăzute de lege, ci este necesar să existe probe în sensul corijării comportamentului de către persoana condamnată și a reeducării acesteia, care să convingă instanța ca scopul pedepsei a fost atins chiar prin executarea parțială a acesteia. Aceste probe sunt evidențiate, conform art. 59 C.p., de stăruința depusă în muncă, de implicarea în activitățile educative, precum și de comportamentul condamnatului atât cu personalul din penitenciar, cât și cu ceilalți deținuți, și se interpretează prin raportare și la comportamentul anterior al acestuia evidențiat de eventuale antecedente penale.
În cauză, deși condițiile referitoare la fracția din pedeapsă care trebuia executată de petent pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate, precum și cele ce privesc disciplina sunt îndeplinite, prin raportare la implicarea relativ redusă în activități productive (în decurs de aproape 4 ani obținând doar 73 zile câștig prin muncă), precum și lipsa de interes față de participarea la toate programele educaționale la care a fost selectat - petentul abandonând 5 dintre programele educaționale la care a fost selecționat, aproape toate abandonurile fiind în ultima perioadă a executării pedepsei (în august, septembrie și decembrie 2014), cât și, în special, la trecutul infracțional al condamnatului, precum și la faptul că regula o reprezintă executarea integrală a acesteia, liberarea condiționată fiind excepția, tribunalul apreciază că în mod corect prima instanță a considerat că durata din pedeapsa aplicată executată până în prezent – chiar dacă depășește două treimi, nu a fost suficientă pentru a realiza scopul pedepsei, acela de prevenție, de corecție, astfel că a respins cererea de liberare condiționată ca nefondată. În acest sens, trebuie observat că petentul a suferit anterior alte două condamnări la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea de infracțiuni contra patrimoniului, cu privire la care a beneficiat de clemență din partea organelor judiciare – dispunându-se inițial suspendarea condiționată, iar apoi liberarea condiționată din executarea acestora, fără ca ulterior să dea dovadă că s-a îndreptat, ci dimpotrivă săvârșind o nouă infracțiune mult mai gravă – infracțiune de omor. Or, toată această antecedență și perseverență infracțională evidențiază cu claritate că petentul are un fond infracțional accentuat, care nu a putut fi corijat până în prezent, și că acesta nu a înțeles instituția liberării condiționate, care constituie un act de clemență dispus de legiuitor în vederea reeducării și reintegrării în societate a persoanei ce a suferit o condamnare, fiind justificată și necesară executarea în continuare a pedepsei de către petentul condamnat.
Totodată, prin raportare la aceleași considerente, precum și la perioada executată până în prezent și restul rămas de executat, se constată că în mod corect a apreciat prima instanță că termenul de 28.06.2105, fixat pentru reînnoirea cererii, apare ca necesar pentru a asigura reeducarea inculpatului și a corija comportamentul antisocial de care acesta dă dovadă.
În ceea ce privește situația personală a petentului – respectiv faptul că are mai mulți copii minori rămași în grija mamei sale, aceasta nu poate constitui prin ea însăși, în măsura în care nu sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 59 C.p. din 1969, temei pentru admiterea cererii de liberare condiționată.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.4251 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p. contestația declarată în cauză va fi respinsă ca nefondată, urmând ca în temeiul art.275 alin.2 C.p.p. condamnatul să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.4251 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p., respinge contestația declarată de contestatorul G. F. G. împotriva sentinței penale nr.950/29.04.2015 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._, ca nefondată.
În baza art.275 alin.2 C.p.p., obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19.06.2015.
Președinte, Grefier,
A. C. ȚIRA V. D.
Red.A.C.Ț./Tehnored. R.P.
5 ex./16.07.2015
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 251/2015.... | Confiscare specială. Art.315 lit. c NCPP. Încheierea nr.... → |
|---|
