Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 9/2016. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 9/2016 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 06-01-2016 în dosarul nr. 9/2016
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:TBTIM:2016:048._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 9/C.
Ședința publică din data de 06.01.2016
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: D. C.
GREFIER: R. M.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul T. este reprezentat de procuror O. Ț..
Pe rol se află soluționarea contestațiilor declarate de P. de pe lângă Judecătoria Timișoara și de contestatorul condamnat R. I. V., împotriva sentinței penale nr. 2866 din 19.11.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
La apelul nominal efectuat în ședință publică, se prezintă condamnatul R. I. V., personal, aflat în stare de detenție și asistat de apărător I. S. H., aflat în substituirea apărătorului ales Ș. R. L., în baza împuternicirii avocațiale de substituire pe care o depune la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, tribunalul declară contestația în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acesteia.
Apărătorul depune la dosar un înscris reprezentând o caracterizare eliberată de persoanele abilitate din cadrul Penitenciarului Timișoara la data de 27.11.2015 cu privire la contestator. În continuare, apărătorul pune concluzii de admitere a contestației, casarea hotărârii atacate și în rejudecare, liberarea condiționată a petentului. Se apreciază de către apărător că persoana condamnată a depășit fracția necesară pentru a putea beneficia de instituția liberării condiționate și sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de N.C.p. Petentul condamnat are în acest moment o ofertă de angajare la un restaurant din A.. De la pronunțarea sentinței atacate, petentul a mai fost evidențiat de două ori. Acesta nu are abateri disciplinare și dorește să fie reintegrat în societate.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea ca neîntemeiată a contestației formulate de către petentul condamnat și admiterea contestației Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara astfel cum a fost formulată, casarea hotărârii atacate și stabilirea unui termen mai lung de rediscutare a cererii.
De asemenea, procurorul apreciază că petentul nu poate beneficia de instituția liberării condiționate având în vedere că are antecedente penale și a săvârșit o infracțiune contra patrimoniului. Se apreciază că perioada scurtă de timp petrecută în detenție nu este suficientă pentru a asigura convingerea că pedeapsa și-a atins scopul de reeducare a condamnatului.
În replică, apărătorul arată că starea de recidivă nu este relevantă în acest moment. De asemenea, apărătorul arată că prin lăsarea în libertate a persoanei condamnate, statul ar putea culege impozite de pe urma acestuia, ca urmare a angajării sale.
Contestatorul condamnat R. I. V., având personal cuvântul, solicită admiterea contestației, precizând că în urma contopirii pedepselor, data la care va expira executarea pedepsei va fi în 23 iunie 2016.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra contestației, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2866 din 19.11.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, s-au dispus următoarele:
În temeiul art. 44 alin. 3 CPP, a fost reunit dosarul nr._/325/2015 la prezentul dosar.
În temeiul art. 587 CPP, cu aplicarea art. 59 și urm. din CP din 1968, raportat la art. 15 alin. 2 din Constituția României, Judecătoria Timișoara a respins ca neîntemeiată cererea de liberare condiționată formulată de petentul R. I. V., fiul lui I. și A., CNP_, născut la data de 09.08.1969, în prezent deținut în Penitenciarul Timișoara, vizând pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 330/2015 a Tribunalului T., mandat de executare a pedepsei închisorii nr. 473/2015 emis de Tribunalul T..
În temeiul art. 587 al 2 CPP a fost fixat termen de reînnoire a cererii după data de 19.01.2016.
În temeiul art. 275 alin. 2 CPP, a fost obligat petentul la plata sumei de 100 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare față de stat.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Timișoara a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr._, la data de 13.11.2015, petentul condamnat R. I. V. a solicitat liberarea condiționată din executarea vizând pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 330/2015 a Tribunalului T., mandat de executare a pedepsei închisorii nr. 473/2015 emis de Tribunalul T.
Petentul condamnat a arătat că pe parcursul executării pedepsei și-a modelat eficient conduita, că executarea pedepsei și-a atins scopul, că a fost evidențiat și că a executat fracția de pedeapsă necesară pentru liberarea condiționată.
Analizând actele și lucrările dosarului, Judecătoria Timișoara a reținut următoarele:
Raportat la legea aplicabilă cererii de liberare condiționată, prima instanțăa reținut că, în data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Legea 286/2009 privind noul Cod penal care reglementează într-un mod diferit, mai restrictiv (sub aspectul condițiilor de acordare și a obligațiilor ulterioare), instituția liberării condiționate (art. 99 și următoarele din C.pen.), astfel încât prima instanță a analizat prezenta cerere din perspectiva CP din 1968, care reprezintă legea penală mai favorabilă.
În acest sens statuează și Curtea Constituțională în decizia 214/17.06.1997 potrivit căreia „Incidența dispozițiilor Noului Cod Penal în raport cu faptele și cu persoanele, este guvernată de prevederile art. 15 alin. (2) din Constituție care, consfințind regula că legea dispune numai pentru viitor, admit ca unica excepție legea penală mai favorabilă. Aceste reguli referitoare la succesiunea legilor penale privesc atât legea în ansamblul său, cât și fiecare dintre normele și instituțiile sale în parte, cum este cazul liberării condiționate. Situația tranzitorie în succesiunea legilor penale se ivește dacă, de la data săvârșirii infracțiunii, când ia naștere raportul juridic penal de conflict, și până la încetarea sau stingerea acestui raport prin executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate, iar uneori până la înlăturarea consecințelor condamnării prin reabilitare, au intervenit una sau mai multe legi penale. Legea aplicabilă este totdeauna legea cea mai favorabila. În cazul instituției liberării condiționate, situația tranzitorie se creează, de asemenea, la data săvârșirii infracțiunii și durează până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei detențiunii pe viață sau a pedepsei închisorii. Astfel, intervenția, în acest interval, a unei legi penale care modifică instituția liberării condiționate, face ca determinarea legii aplicabile să se efectueze potrivit regulilor înscrise în art. 15 alin. (2) din Constituție, independent de data la care sentința de condamnare a rămas definitivă”.
Potrivit art. 59 și următoarele CP din 1968, pentru a se putea dispune liberarea condiționată, se cer a fi îndeplinite o . condiții, după cum urmează:
a. cu privire la fracția de pedeapsă executată
Din procesul-verbal nr. J2/_ din 17.11.2015 (f. 7) întocmit de Comisia din cadrul Penitenciarului Timișoara, a reieșit că petentul R. I. V. a fost condamnat de Tribunalul T. la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare. Potrivit dispozițiilor art. 59 alin. 1 CP din 1968 și a interpretării Deciziei nr. 67/2007 a ÎCCJ, la momentul judecării propunerii de liberare condiționată, condamnatul trebuia să aibă executată cel puțin 2/3 din pedeapsă, respectiv 1094 zile. Petentul condamnat a început să execute pedeapsa la 26.09.2014, iar până în data de 10.11.2015 a executat 1211 zile, din care 418 zile efectiv executate, a executat arest preventiv 748 zile și 45 zile considerate executate ca urmare a muncii prestate, astfel încât prima instanță a constatat că această condiție legală a fost întrunită.
b. Condamnatul să fie stăruitor în muncă
Din procesul-verbal al comisiei și caracterizarea întocmită condamnatului a rezultat că în timpul executării pedepsei acesta a participat la activități la activități gospodărești în folosul locului de deținere în perioada februarie 2015- octombrie 2015, considerându-i-se executate ca urmare a muncii prestate 45 zile, prima instanță a constatat astfel că această condiție legală a fost îndeplinită.
c. Condamnatul este disciplinat
Prima instanță a constatat că pe parcursul executării pedepsei petentul condamnat a prezentat o conduită adecvată în raport cu normele instituției și s-a adaptat corespunzător la mediul carceral, nu a fost sancționat disciplinar și a fost recompensat de trei ori cu suplimentarea unor drepturi, instanța constatând astfel că această condiție legală este îndeplinită.
d. Condamnatul să dea dovezi temeinice de îndreptare.
Dovezile temeinice de îndreptare se desprind din buna comportare a condamnatului în orice împrejurare, din îndeplinirea conștiincioasă a oricăror îndatoriri, din respectul față de administrația locului de deținere și atenția față de ceilalți condamnați pe parcursul executării pedepsei care să reflecte dorința, dar și posibilitatea sa de reintegrare în societate, de readaptare la valorile sociale pe care le încălcase prin săvârșirea faptei. Analiza circumstanțelor menite să confirme îndreptarea condamnatului este o chestiune lăsată de către legiuitor la aprecierea suverană a instanței, fiind avut în vedere în acest sens comportamentul condamnatului pe parcursul executării pedepsei care să reflecte dorința, dar și posibilitatea sa de reintegrare în societate, de readaptare la valorile sociale pe care le-a încălcat prin săvârșirea faptei.
În mod constant, literatura de specialitate a apreciat că dovezile temeinice de îndreptare se desprind din buna comportare a condamnatului în orice împrejurare, din îndeplinirea conștiincioasă a oricăror îndatoriri, din respectul față de administrația locului de deținere și atenția față de ceilalți condamnați. Această condiție vizează alte împrejurări decât cele legate de desfășurarea muncii și se referă la îndreptarea sub aspect moral a condamnatului, fără a fi avute în vedere natura și gravitatea infracțiunii pentru care acesta a fost condamnat, dat fiind faptul că ele au fost avute deja în vedere la momentul individualizării pedepsei în executarea căreia se află în momentul de față petentul.
Din caracterizarea înaintată de către Comisia din cadrul Penitenciarului Timișoara, a rezultat că petentul condamnat R. I. V. a prezentat o conduită adecvată în raport cu normele instituției și s-a adaptat corespunzător la mediul carceral, nu a fost sancționat disciplinar și a fost recompensat de trei ori cu suplimentarea unor drepturi, a participat la programe de reintegrare socială, respectiv la un număr de 14 programe educaționale.
e. Antecedentele penale ale condamnatului să nu ducă la concluzia că perioada de timp executată nu este suficientă pentru reeducare. S-a reținut, din actele aflate la dosarul cauzei, că petentul condamnat este recidivist, respectiv acesta a mai fost condamnat anterior pentru infracțiuni la Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului și consumului de droguri, atât în România, prin s.p nr. 21/2008 a Tribunalului A. (4 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pe o perioadă de 7 ani) cât și pe teritoriul Marii Britanii (4 ani închisoare pentru trafic ilicit de stupefiante prin sentința penală din 15.11.2012 din dosarul nr._ 60Q a Tribunalului Isleworth Crown Court).
Antecedentele penale ale petentului condamnat, demonstrează că scopul educativ și represiv al sancțiunilor aplicate anterior nu a putut fi atins în cursul perioadei executate până în prezent, motiv pentru care, este necesară executarea unei perioade mai mari de timp din pedeapsa aplicată în vederea reeducării petentului condamnat. Nu are relevanță la analizarea cererii de liberare condiționată faptul că petentul condamnat a depășit fracția minimă cerută de lege, această fracție fiind doar una dintre condițiile cerute pentru ca o persoană condamnată la o pedeapsă privativă de libertate să poată beneficia de liberare condiționată.
Având în vedere aceste considerente, prima instanță a apreciat că la acest moment este nevoie de executarea în continuare a pedepsei în vederea atingerii scopului educativ și preventiv prevăzut de art. 52 CP, motiv pentru care, în temeiul art. 587 CPP, cu aplicarea art. 59 și urm. din CP din 1968, raportat la art. 15 alin. 2 din Constituția României va respinge ca neîntemeiată cererea de liberare condiționată formulată de petentul condamnat R. I. V. vizând pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 330/2015 a Tribunalului T., mandat de executare a pedepsei închisorii nr. 473/2015 emis de Tribunalul T., iar, în temeiul art. 587 alin. 2 CPP fixa termen de reînnoire a cererii după data de 19.01.2016.
Împotriva acestei hotărâri au formulat contestație în termen legal P. de pe lângă Judecătoria Timișoara și contestatorul condamnat R. I. V., contestațiile fiind înregistrate pe rolul Tribunalului T. la data de 18.12.2015, sub același număr unic de dosar,_ .
Contestatorul a criticat sentința Judecătoriei Timișoara ca fiind netemeinică și nelegală.
Acesta a arătat că soluția pronunțată de Judecătoria Timișoara nu este doar neîntemeiată, ci și nelegală, deoarece încalcă în primul rând dispozițiile art. 100 NCP.
În continuare s-a arătat că a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei, mai exact a depășit acest plafon legal cu mai bine de 120 de zile, se află în executarea pedepsei în regim semideschis/deschis, nu se pune în discuție în sarcina sa îndeplinirea vreunei obligații civile stabilite prin hotărârile de condamnare, a fost stăruitor în muncă, disciplinat (nefiind sancționat niciodată), iar întreaga sa conduită avută în perioada de executare a pedepsei, coroborată cu perspectivele pe care le am odată eliberat (bunăoară urmare a competențelor/calificările deținute, ori a ofertei de muncă parvenită de la un renumit Hotel de patru stele din A.), trebuie în mod legal să formeze convingerea instanței că s-a îndreptat și are posibilitatea de a se reintegra în societate.
S-a mai arătat că punctul de vedere al Comisiei Pentru Liberare Condiționată a fost unul pozitiv, în sensul liberării sale condiționate, și că nu am mai beneficiat niciodată de măsura liberării condiționate.
De asemenea, petentul a solicitat a se ține cont că starea de recidivă este irelevantă sub aspect legal în analiza unei cereri de liberare condiționată, de asemenea că instanța a stabilit un termen scurt de reînoire a cererii (respective 19.01.2016).
Prin contestația declarată, Ministerul Public a solicitat admiterea contestației și, pe cale de consecință, modificarea în parte a sentinței penale nr. 2866 din 19.11.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara ca fiind netemeinică, iar în rejudecare stabilirea termenului de reînnoire a cererii de liberare condiționată după data de 01.06.2016.
În motivarea contestației, Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara a arătat că hotărârea instanței de fond este netemeinică doar sub aspectul stabilirii termenului de reînnoire a cererii după data de 19.01.2016, termen insuficient pentru îndeplinirea condițiilor legale în vederea liberării condiționate a petentului condamnat R. I. V..
Astfel, Ministerul Public a arătat că, în mod corect prima instanță a respins cererea de liberare condiționată formulată de petentul condamnat R. I. V. având în vedere ca perioada executata nu este suficienta pentru reeducarea sa raportat la antecedentele penale ale acestuia.
Conform dispozițiilor legale prev. de art. 59 alin. 1 C.pen.din 1969, pentru ca instanța să poată aprecia cu privire la acordarea liberării condiționate, trebuie îndeplinite mai întâi condițiile legale, respectiv: executarea unei părți din pedeapsă, stăruința în muncă, disciplina condamnatului si dovezile temeinice de îndreptare. De asemenea, s-a arătat că la analiza cererii de liberare condiționata se tine seama si de antecedentele penale ale condamnatului.
În continuare, Ministerul Public a învederat că din procesul verbal și caracterizarea întocmite de Comisia pentru propuneri pentru liberare condiționată din cadrul Penitenciarului Timișoara rezultă că petentul a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare prin sentința penala nr.330/2015 a Tribunalului T. pentru infracțiuni prev. de Legea nr.143/2000 privind combaterea traficului și consumului de droguri.
De asemenea, Ministerul Public a arătat că executarea pedepsei a început la 26.09.2014 si urmează sa expire Ia data de 07.03.2017.
Petentul condamnat este cunoscut cu antecedente penale.
Apoi, Ministerul Public a precizat că, comisia din penitenciar a apreciat că acesta nu îndeplinește condițiile legale pentru a fi liberat condiționat, raportat la antecedentele sale penale, însă pentru că fracția a fost depășita cu 117 zile a propus liberarea sa condiționată.
Potrivit art. 587 al.2 C.pr.pen. „Când instanța constată că nu sunt îndeplinite condițiile pentru acordarea liberării condiționate, prin hotărârea de respingere fixează termenul după expirarea căruia propunerea sau cererea va putea fi reînnoită. Termenul nu poate fi mai mare de un an și curge de la rămânerea definitivă a hotărârii".
Ministerul Public a considerat că finalitatea urmărită de legiuitor prin stabilirea obligației instanței de a fixa termenul de reînnoire a cererii sau a propunerii de acordare a liberării condiționate nu poate fi alta decât aceea a asigurării posibilității de a se examina din nou situația celui vizat, după trecerea unei perioade de timp suficientă pentru realizarea condițiilor pe care nu le îndeplinea.
S-a arătat că, Judecătoria Timișoara a examinat cererea de liberare condiționată, sub aspectul îndeplinirii tuturor condițiilor legale, la momentul judecării acesteia (conform RIL nr. 7/2007 Î.C.C.J.) și s-a pronunțat asupra ei la data de 19.11.2015, apreciind că - raportat la antecedentele penale ale petentului condamnat - durata executată din pedeapsă nu este suficientă pentru atingerea scopului de prevenție și corecție al pedepsei, fiind necesară executarea unei perioade de detenție suplimentară și a stabilit ca cererea să poată fi reînnoită după data de 19.01.2016.
Ministerul Public a mai precizat că, în interiorul termenului stabilit pentru reiterarea cererii de liberare condiționată, condamnatul se află în continuare sub observația administrației penitenciarului, care urmărește conduita acestuia, atitudinea față de muncă și față de normele din penitenciar, precum și dovezile reale de îndreptare.
Ministerul Public a mai învederat că din actele depuse la dosar rezultă că petentul condamnat este recidivist, acesta a mai fost condamnat anterior tot pentru infracțiuni prevăzute de Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului și consumului de droguri, atât în România, respectiv prin s.p. 21/2008 a Tribunalului A., 4 ani închisoare cu suspendarea executării pedepsei pe o perioada de 7 ani, dar și pe teritoriul Marii Britanii, respectiv 4 ani închisoare tot pentru trafic ilicit de stupefiante, prin s.p. din 15.11.2012.
Având în vedere situația petentului condamnat (evidențiată anterior pe baza datelor din procesul verbal și caracterizarea întocmite de penitenciar), Ministerul Public a apreciat că termenul stabilit de prima instanță pentru reînnoirea cererii este aproape lipsit de finalitate, întrucât prin durata sa scurtă (doua luni) nu permite a se verifica dacă petentul condamnat dă dovezi de îndreptare și reeducare și nu răspunde scopului urmărit de legiuitor prin dispozițiile art. 587 al.2 C.pr.pen, acela de a trece o perioadă de timp suficientă pentru îndeplinirea condițiilor legale în vederea liberării condiționate.
Chiar dacă petentul a executat fracțiunea necesară de pedeapsă acest aspect nu este relevant atâta timp cât condamnatul a condamnat pentru fapte similare însă a continuat sa săvârșească același sen de infracțiuni ceea ce demonstrează ca nu a înțeles scopul educativ si preventiv al pedepsei, or la analiza cererii de liberare condiționata se tine seama si de antecedente sale penale. În această situație nu se impune nici măcar stabilirea unui termen atât de scurt pentru rediscutarea cererii, deoarece condamnatul nu a dat dovadă de îndreptare și reeducare.
În aceste condiții, Ministerul Public a considerat că se impune desființarea hotărârii contestate în ceea ce privește termenul de reînnoire a cererii iar în rejudecare stabilirea altui termen de reînnoire a cererii, care să răspundă exigențelor legii.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor indicate de Ministerul Public, de petentul condamnat R. I. V. și sub toate aspectele de fapt și de drept, în condițiile prevăzute de art. 425 ind.1 al.4 C.p.p., rap. la art. 587 al.3 C.p.p., tribunalul constată că prezentele contestații sunt nefondate, hotărârea primei instanțe fiind temeinică și legală.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 59 V.C.p., cu aplicarea art. 6 C.p., condamnatul poate fi liberat condiționat dacă a executat fracția de pedeapsă prevăzută de lege, este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale.
Având în vedere faptul că pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate, intimatul condamnat R. I. V. trebuia să execute 1094 de zile de închisoare și luând în considerare concluziile procesului verbal existent la dosar, din care rezultă că până la data de 17.11.2015 condamnatul executase un număr de 1211 de zile, tribunalul constată că această primă condiție a liberării condiționate este îndeplinită.
Din procesul verbal și din caracterizarea făcută condamnatului de către Penitenciarul Timișoara, depuse la dosar, se pot reține aspecte care să dovedească atât comportamentul celui condamnat în timpul executării pedepsei închisorii, cât dovezile de îndreptare a acestuia.
Se reține că pe parcursul executării pedepsei contestatorul condamnat a manifestat o conduită adecvată în acord cu normele penitenciare și s-a adaptat corespunzător la mediul carceral, nu a fost sancționat disciplinar, a fost recompensat de 3 ori cu suplimentarea unor drepturi, a participat la programe de reintegrare socială, la activități gospodărești în folosul locului de deținere în perioada februarie 2015 – octombrie 2015.
Legiuitorul a stabilit ca la analiza oportunității liberării condiționate a unui deținut, instanța să stabilească dacă acesta s-a îndreptat și se poate reintegra în societate, tocmai pentru a constata dacă scopul pedepsei, prevăzut de art. 100 C.p., a fost realizat.
În acest sens, se constată că persoana condamnată este cunoscută cu antecedente penale, fiind recidivist, acesta a mai fost condamnat anterior tot pentru infracțiuni prevăzute de Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului și consumului de droguri, atât în România, respectiv prin s.p. 21/2008 a Tribunalului A., 4 ani închisoare cu suspendarea executării pedepsei pe o perioada de 7 ani, pedeapsă revocată în prezenta, dar și pe teritoriul Marii Britanii, respectiv 4 ani închisoare tot pentru trafic ilicit de stupefiante, prin s.p. din 15.11.2012.
Față de aceste împrejurări, tribunalul apreciază că termenul stabilit de prima instanță pentru rediscutarea cererii, respectiv data de 19.01.2016, este unul corespunzător și permite a se verifica dacă respectivul condamnat a dat dovezi de îndreptare și reeducare și, astfel, răspunde scopului urmărit de legiuitor prin dispozițiile art. 587 al. 2 C.p.p., iar în aceste condiții, criticile aduse sentinței atacate de către parchet apar ca neîntemeiate.
Pentru aceste considerente, în baza art. art. 425 ind.1 al.7 pct. 1 lit. b C.p.p., rap. la art.587 C.p.p., va respinge ca ca nefondate contestațiile formulate de P. de pe lângă Judecătoria Timișoara și de contestatorul condamnat R. I. V., împotriva sentinței penale nr. 2866 din 19.11.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
În baza art. 275 al. 2C.p.p., va fi obligat contestatorul condamnat la plata sumei de 100 de lei, cheltuieli judiciare către stat în contestație, iar în baza art.275 al. 3 C.p.p., celelalte cheltuieli judiciare în contestație vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 425 ind.1 al.7 pct. 1 lit. b C.p.p., rap. la art.587 C.p.p., respinge ca nefondate contestațiile formulate de P. de pe lângă Judecătoria Timișoara și de contestatorul condamnat R. I. V., fiul lui I. și A., CNP_, născut la data de 09.08.1969, împotriva sentinței penale nr.2866 din 19.11.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
În baza art. 275 al.2 C.p.p., obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 100 de lei, cheltuieli judiciare către stat în contestație.
În baza art. 275 al. 3 C.p.p., celelalte cheltuieli judiciare în contestație rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.01.2016.
PREȘEDINTE, D. C. | GREFIER, R. M. |
Red. D.C. / Tehnored. R.M.
3 ex., 1 ex. s.m., 1 ex. .
Prima instanță: Judecătoria Timișoara – Judecător: N. Camaromi
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 2/2016.... | Confiscare specială. Art.315 lit. c NCPP. Încheierea nr.... → |
|---|
