Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 23/2016. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 23/2016 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 11-01-2016 în dosarul nr. 23/2016
Dosar nr._
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:TBTIM:2016:048._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 23/2015
Ședința publică din data de 11.01.2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: R. H.
GREFIER: M. V.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul T. a fost reprezentat de procuror V. S. D..
Pe rol se află soluționarea contestației formulată de P. de pe lângă Judecătoria Timișoara împotriva sentinței penale nr. 2696/04.11.2015, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._/325/2015, având ca obiect cererea de liberare condiționată a condamnatului M. D. A..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns condamnatul-intimat M. D. A., aflat în stare de detenție, personal și asistat de apărător ales C. C., cu împuternicire avocațială aflată la dosarul de fond.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care, apărătorul ales depune la dosarul cauzei fișa activităților de reintegrare socială și un raport de recompensare.
Nemaifiind alte cererii de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța acordă părților cuvântul asupra contestației formulate de P. de pe lângă Judecătoria Timișoara.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea contestației, arătând că sentința instanței de fond este netemeinică sub aspectul acordării beneficiului liberării condiționate, iar în rejudecare, solicită a se dispune respingerea cererii formulate de condamnat și stabilirea unui termen de rediscutare după data de 26.04.2016.
Apărătorul ales al condamnatul-intimat M. D. A., avocat C. C., având cuvântul, solicită respingerea contestației, arătând că se impune menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
Apărătorul ales învederează instanței că intimatul-condamnat se află la a doua analiză a cererii, atât în fața comisiei Penitenciarului, cât și în fața instanței. Cu privire la stabilirea de către prima instanță a unui nou termen de rediscutare, apreciază că sentința este nefondată, la dosar existând suficiente dovezi de îndreptare și având în vedere circumstanțele personale ale condamnatului. Având în vedere eforturile depuse de condamnat, apreciază că acesta a înțeles finalitatea și scopul pedepsei. Din caracterizarea Penitenciarului rezultă că a participat la activități educative, finalizând clasele a XII-a și a XIII-a, condamnatul nu a lucrat, însă a hotărât la acel moment că este mai important să își finalizeze cursurile școlare. Anterior condamnării, acesta a lucrat ca și taximetrist, urmând a practica această activitate și dacă va fi liberat condiționat, nepunându-se astfel problema unui loc de muncă. Pe perioada termenului de rediscutare, a fost schimbat regimul, din regim semideschis în regim deschis. În concluzie, apreciază că este nejustificată și nefondată contestația formulată de P. de pe lângă Judecătoria Timișoara
Condamnatul-intimat M. D. A., având ultimul cuvânt, solicită respingerea contestației, învederând instanței că a refuzat să desfășoare activități lucrative, întrucât a ales să-și finalizeze studieze.
Declarând dezbaterile închise, reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra contestației, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 2696/04.11.2015, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, instanța, în baza art. 587 alin. 2 C. proc. pen., rap. la art. 59 C. pen din 1969, rap. la art. 15 alin 2 din Constituția României, a admis cererea de liberare condiționată a petentului M. D. A., fiul lui O. și D., născut la data de_, CNP_, aflat în stare de deținere în Penitenciarul Timișoara și a dispune liberarea condiționată a condamnatului de sub puterea mandatului de executare a pedepsei nr. 5004/2015 emis de Judecătoria Timișoara, în temeiul sentinței penale nr. 4118/2014, atrăgându-i-se atenția asupra consecințelor nerespectării prevederilor art. 61 C. pen.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Din procesul-verbal nr. J2/_ din 27.10.2015 al Comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate și propuneri pentru liberare condiționată din cadrul Penitenciarului Timișoara, rezultă că executarea pedepsei condamnatului a început la data de 07.12.2012 și urmează să expire la data de 02.06.2017.
Pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate, condamnatul trebuie să execute 2/3 din pedeapsă, respectiv 1298 zile, din care, în cazul în care muncește 325 zile considerate ca executate pe baza muncii prestate și 973 zile efectiv executate.
Analizând situația deținutului, comisia a constatat că acesta a executat de la data de 07.12.2012 până la 27.10.2015, un număr de 1055 zile, a executat arest preventiv 308 zile și i se consideră ca executate pe baza muncii prestate un nr. de 30 zile, rezultând un total zile câștigate și executate 1393 zile.
S-a mai arătat că petentul se află la a doua analiză și s-a concluzionat că acesta nu poate beneficia de liberare condiționată.
Din caracterizarea condamnatului rezultă că acesta a fost repartizat pentru executarea pedepsei aplicate, în regim deschis.
Pe parcursul executării pedepsei privative de libertate a prezentat o conduită oscilantă și s-a adaptat situațional la mediul carceral. A fost sancționat disciplinar o dată pentru deținere de obiecte interzise, sancțiune ridicată ulterior prin raport de recompensare. Nu are alte recompense. A participat la activități de școlarizare și la activități educative de scurtă durată, dar nu a muncit, refuzând munca în repetate rânduri. A mai fost analizat in comisia de liberare condiționată in data de_, dată de la care nu a fost sancționat disciplinar, nu a fost recompensat, a refuzat munca.
Potrivit art. 59 al. 1 C. pen., după ce a executat două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii ce nu depășește 10 ani, condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei; de asemenea, conform disp. al. 2 din art. 59 C. p. în cazul fracțiunii de pedeapsă se ține seama de durata pedepsei care poate fi considerată potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate.
Așa cum rezultă din înscrisurile expuse mai sus, s-a constatat că cele două condiții cumulative stabilite de textul legal sunt îndeplinite în cauză, atât cu privire la fracțiunea de pedeapsă executată, cât și cu privire la comportarea la locul de
detenție a petentului condamnat, constatând că acesta a fost stăruitor în muncă, disciplinat și a dat dovezi temeinice de îndreptare, împrejurări față de care instanța apreciază că deținerea în continuare a petentului condamnat în scopul prev. de art. 52 C.pen. nu mai este necesară, urmând a dispune liberarea condiționată a acestuia înainte de executarea în întregime a pedepsei.
Împotriva acestei sentințe a formulat o contestație, în termenul prevăzut de lege, P. de pe lângă Judecătoria Timișoara, dosarul fiind înregistrat la Tribunalul T. la data de 15.12.2015 sub același număr, respectiv_ .
În motivarea constestației sale procurorul a arătat că soluția primei instanțe este netemeinică. Petentul condamnat M. D. A. a mai fost discutat în comisia de liberare condiționată în data de 28.07.2015, prin sentința penală nr. 1857/31.07.2015 a Judecătoriei Timișoara, fiindu-i stabilit termen de rediscutare după data de 27.10.2015, iar din caracterizarea sa rezultă că acesta a fost repalizat pentru executarea pedepsei în regim deschis. Pe parcursul executării pedepsei a prezentat o conduită oscilantă și s-a adaptat situațional la mediul carceral și a fost sancționat disciplinar o dată, pentru confecționare și deținere de obiecte interzise, sancțiune ce a fost ridicată prin singura recompensă acordată. A participat la activități de școlarizare și la activități educative de scurtă durată, dar nu a muncit, refuzând munca în repetate rânduri, iar de la data primei discutări în comisia de liberare condiționată, nu a fost sancționat disciplinar, nu a fost recompensat și a refuzat munca.
Potrivit art. 59 alin. l C.pen. din 1968, după ce a executat cel puțin 2/3 din durata pedepsei ....sau cel puțin 3/4 în cazul închisorii mai mari de 10 ani, condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei. Prin urmare, din punct de vedere legal, liberarea condiționată constituie o măsură de încredere față de persoana privată de libertate condamnată la pedeapsa închisorii sau la detențiune pe viață și se dispune pentru executarea restului de pedeapsă în stare de libertate, fiind evidențiat caracterul facultativ al acordării liberării condiționate, numai dacă instanța care judecă cererea de liberare condiționată își creează convingerea că scopul pedepsei aplicată condamnatului, așa cum este acesta reglementat de art. 52 C.pen. este atins și fără executarea în penitenciar a restului de pedeapsă.
Din procesul-verbal al comisiei de propuneri rezultă faptul că pentru a beneficia de liberare condiționată, condamnatul M. D. A. trebuie să execute 1298 zile, condiție îndeplinită în cauză, unde condamnatul a executat 1393 zile închisoare până la data întocmirii raportului, respectiv 27.10.2015Cu toate acestea, considerăm că în mod netemeinic instanța a admis cererea de liberare condiționată formulată de condamnat, întrucât legiuitorul a prevăzut expres între condițiile ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru a se deschide vocația persoanei condamnate la liberarea condiționată din executarea unei pedepse cu închisoarea, pe lângă îndeplinirea acestui criteriu obiectiv - executarea fracției de pedeapsă - și condiția aprecierii asupra comportamentului condamnatului în timpul executării pedepsei și asupra antecedentelor sale penale.
Cum din procesul-verbal al Comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului Timișoara, rezultă că în perioada de amânare acordată de la data primei discutări în comisie, petentul a menținut conduita oscilantă adoptată pe durata executării și nu a fost evidențiat prin acordarea vreunei recompense, chiar în condițiile în care acesta nu a mai comis abateri disciplinare, nefiind sancționat disciplinar, timpul scurs în executarea pedepsei nu a fost suficient pentru a asigura reeducarea condamnatului M. D. A., nefiind îndeplinită cerința legală privind dovezile temeinice de îndreptare.
Pentru aceste motive, raportat la persoana condamnatului M. D. A., prin prisma observării în ansamblu a tuturor elementelor evidențiate în procesul-verbal al Comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului Timișoara, în special cu privire la atitudinea de refuz în privința prestării muncii în timpul executării pedepsei, inclusiv în perioada de amânare acordată de la data primei sale discutări în comisie, când acesta a refuzat vehement să presteze activități lucrative, în condițiile în care singura evidențiere a petentului s-a realizat prin unica recompensa acordată pe toată durata executării la data de 20.07.2015, și anume înaintea datei primei sale discutări în comisie, fără a fi avut în vedere faptul că și propunerea Comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului Timișoara a fost în sensul respingerii cererii formulată de condamnatul M. D. A. și a fixării unui nou termen de rediscutare după data de 26.04.2016, apreciază că perioada executată până în acest moment nu este suficientă pentru a asigura reeducarea sa, nefiind de natură a-și fi atins scopul, câtă vreme participarea sa la activități de școlarizare și la activități educative de scurtă durată și lipsa sancțiunilor disciplinare în perioada de amânare, deși sunt condiții necesare, nu sunt și suficiente pentru liberarea sa condiționată raportat la aspectele expuse, consideră că în cauza de față ar fi fost temeinică și legală o soluție de respingere a cererii de liberare condiționată formulată de condamnatul M. D. A. și de fixare a unui nou termen de rediscutare după data de 26.04.2016, până la împlinirea căruia petentul să dea dovada faptului că a depus eforturi pentru reintegrare, mai ales prin prisma revizuirii atitudinii sale față de activitățile lucrative derulate în cadrul programelor desfășurate în cadrul Penitenciarului Timișoara și a adoptării unei conduite corespunzătoare, aspecte de natură să conducă la un rezultat adecvat scopului pentru care acestuia i-a fost stabilit un nou termen de rediscutare după data de 27.10.2015
Examinând sentința contestată atât prin prisma motivelor invocate, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, tribunalul costată că prezenta contestație este fondată, sentința Judecătoriei Timișoara fiind netemeinică sub aspectul admiterii cererii de liberare condiționată.
În mod corect prima instanță a arătat că, potrivit dispozițiilor art.59 din Codul penal din 1969, liberarea condiționată poate fi acordată dacă sunt îndeplinite anumite condiții, respectiv condamnatul să fi executat o parte din pedeapsă, în timpul executării pedepsei el să fi fost stăruitor în muncă și să fi dat dovezi temeinice de îndreptare.
Având în vedere faptul că pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate, numitul M. D. A. trebuia să execute 1298 zile închisoare, și luând în considerare concluziile procesului verbal existent la dosar, din care rezultă că până la data de 27.10.2015 condamnatul executase această fracțiune de pedeapsă, în mod corect prima instanță a constatat că această primă condiție a liberării condiționate este îndeplinită.
Pe de altă parte, Judecătoria Timișoara avea obligația să țină seama și de caracterizarea conduitei condamnatului pe timpul executării pedepsei. Astfel, după cum s-a arătat deja, a doua condiție cumulativă pentru acordarea liberării condiționate se referă la stăruința în muncă.
Or, în ceea ce-l privește pe condamnatul M. D. A., această cerință legală nu este îndeplinită. După cum rezultă din caracterizarea comportamentului condamnatului în timpul detenției, pe durata executării pedepsei acesta nu a muncit, refuzând munca în repetate rânduri. Sub acest aspect este de subliniat faptul că tocmai refuzul de muncă al condamnatului a determinat respingerea primei cereri de liberare condiționată a condamnatului prin s.p.nr.1857/31.07.2015 a Judecătoriei Timișoara. Cu toate acestea, după cum rezultă din caracterizarea prezentată de Penitenciarul Timișoara, și pe perioada amânării stabilită de către instanță condamnatul a refuzat munca.
Simpla împrejurare că, potrivit declarației condamnatului, a refuzat munca întrucât s-a axat pe programele de reintegrare socială, nu poate justifica refuzul de a munci, cu atât mai mult cu cât participarea condamnatului la aceste activități a vizat doar programe de scurtă durată.
Mai mult decât atât, deși se află în executarea pedepsei de mai mult de 3 ani de zile, condamnatul nu a făcut dovada existenței vreunor dovezi temeinice de îndreptare, fiind sancționat disciplinar și recompensat o singură dată, cu puțin timp înainte de a fi discutat de comisia pentru propuneri de liberare condiționată.
În aceste condiții, refuzul sistematic al condamnatului de a munci pe durata executării pedepsei și lipsa dovezilor de îndreptare conduce la concluzia că timpul scurs până în prezent nu este suficient pentru a asigura reeducarea condamnatului, acesta nefiind pregătit să se reintegreze în societate, astfel încât, nefiind îndeplinită cerința privind stăruința în muncă, soluția de admitere a cererii de liberare condiționată apare ca fiind neîntemeiată.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.4251 alin.7 pct.2 lit.a C.p.p. contestația declarată în cauză va fi admisă, sentința Judecătoriei Timișoara desființată, iar în urma rejudecării, cererea de liberare condiționată formulată în cauză va fi respinsă ca nefondată.
În temeiul art.587 alin.2 C.p.p. instanța va stabili un termen de rediscutare după data de 26.04.2016.
În temeiul art.275 alin.2 C.p.p. cheltuielile judiciare din fața primei instanțe vor fi suportate de către condamnat, urmând ca cele din contestație să rămână în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 4251 alin. 7 pct. 2 lit. a C.p.p. admite contestația formulată de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara împotriva s.p. nr. 2696/04.11.2015 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ .
Desființează sentința contestată și rejudecând:
În baza art. 587 alin.2 C.p.p. raportat la art. 59 din Codul penal din 1969 respinge cererea de liberare condiționată formulată de condamnatul M. D. A., fiul lui O. și D., născut la data de_, CNP_, ca nefondată.
În baza art. 587 alin. 2 C.p.p. fixează termen de rediscutare după data de 26.04.2016.
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă condamnatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat în primă instanță.
În baza art. 275 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare din contestație rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.01.2016.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R. H. M. V.
RED. R.H./TEHNORED. M.V./13.01.2016
4 EX/2 .>
| ← Confiscare specială. Art.315 lit. c NCPP. Încheierea nr.... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Încheierea nr.... → |
|---|
