Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 6/2016. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6/2016 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 06-01-2016 în dosarul nr. 6/2016
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:TBTIM:2016:048._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 6/C.
Ședința publică din data de 06.01.2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. C.
GREFIER: R. M.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror O. Ț., din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul T..
Pe rol judecarea contestației declarată de contestatorul condamnat F. I., împotriva sentinței penale nr. 2769/11.11.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat: contestatorul condamnat F. I., personal, aflat în stare de detenție, asistat de avocat desemnat din oficiu Cerpaz E., în baza delegației pentru asistență juridică obligatorie pe care o depune la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Fiind interpelat, contestatorul arată că își menține contestația formulată.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, tribunalul constată contestația în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acesteia.
Apărătorul din oficiu, pune concluzii de admitere a contestației. Apărătorul arată că persoana condamnată a fost stăruitoare în muncă, a participat la activități în cadrul penitenciarului, a fost recompensat cu suplimentarea unor drepturi și nu a fost sancționat disciplinar.
În completare, apărătorul arată că persoana condamnată are doi copii minori în întreținere.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea contestației ca fiind neîntemeiată, apreciind că petentul nu poate beneficia de instituția liberării condiționate, perioada executată până în prezent nefiind suficientă pentru a se stabili că petentul a fost reeducat.
Contestatorul condamnat, având personal cuvântul, solicită admiterea contestației.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra contestației, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2769/11.11.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ s-au dispus următoarele:
În baza art. 587 alin.1 C.proc.pen., rap.la art. 59 C.pen 1969, rap.la art. 15 alin 2 din Constituția României, Judecătoria Timișoara a respins ca neîntemeiată propunerea de liberare condiționată formulată de Penitenciarul Timișoara cu privire la condamnatul F. I., fiul lui G. și C., născut la data de 06.12.1970, în G., jud. G., CNP_, în prezent în stare de deținere în Penitenciarul Timișoara
În baza art. 587 alin.2 C. proc. pen., a stabilit termen pentru reînnoirea propunerii sau a cererii după data de 02.11.2016.
În temeiul art. 275 alin. 3 C.proc.pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
În temeiul art. 272 alin. 2 C. proc. pen. s-a dispus virarea din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T. a sumei de 130 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu (av. D. P.).
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Timișoara a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal nr. J2/_/03.11.2015, înregistrat pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr. de dosar_, Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului Timișoara, întrunită pentru a analiza dosarele persoanelor private de libertate care îndeplinesc condițiile pentru liberarea condiționată, a considerat că deținutul F. I. îndeplinește condițiile pentru liberarea condiționată.
Prima instanță a constatat că la data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Legea 286/2009 privind Noul Cod Penal care reglementează într-un mod diferit, mai restrictiv (sub aspectul condițiilor de acordare și a obligațiilor ulterioare), instituția liberării condiționate (art. 99 și următoarele din Noul Cod Penal). Analizând prevederile legale în materia liberării condiționate în vigoare la data săvârșirii faptei, prima instanță a retinut că potrivit art. 59 din Codul penal 1969, poate fi liberat condiționat condamnatul care a executat fracțiunea de pedeapsa prevăzută în mod obligatoriu de lege, este disciplinat, stăruitor în muncă și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale.
Astfel, prima instanță a făcut aplicarea art. 5 din NCP cu privire la legea penală mai favorabilă, analizând condițiile impuse de lege pentru acordarea beneficiului liberării condiționate conform legislației anterioare, iar nu conform noilor reglementări penale intrate în vigoare la data de 01.02.2014. Analizând condițiile impuse de cele două legi penale succesive pentru acordarea beneficiului liberării condiționate, prima instanță a constatat că legea penală mai favorabilă a fost cea a Codului Penal din anul 1969, această lege cuprinzând dispoziții mai permisive atât cu privire la condițiile pentru acordarea liberării condiționate cât și cu privire la modul de supraveghere al petentului după dispunerea măsurii liberării condiționate.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma acestor reglementări, Judecătoria Timișoara a reținut următoarele:
Cu privire la fracția de pedeapsă executată petentul F. I. a fost condamnat de Judecătoria Sannicolau M. la pedeapsa de 8 ani (2922 zile) închisoare. Potrivit dispozițiilor art. 59 alin. 1 C. pen. din 1969 și a interpretării Deciziei nr. 67/2007 a ÎCCJ, la momentul judecării propunerii de liberare condiționată, condamnatul trebuia să aibă executată cel puțin 2/3 din pedeapsă, respectiv 1948 zile. El a început să execute pedeapsa la 29.09.2010, iar până în data de 03.11.2015 a câștigat și executat 2126 zile (1862 zile efectiv executate și 264 zile ca urmare a muncii prestate), astfel că prima instanță a constatat că această condiție legală este întrunită.
Din procesul-verbal al comisiei și caracterizarea întocmită condamnatului F. I. a rezultat că în timpul executării pedepsei a desfășurat 264 zile activități lucrative.
În ceea ce privește celelalte condiții prevăzute de lege, prima instanță a reținut că în perioada executării pedepsei nu a fost sancționat, fiind chiar recompensat de 29 ori, cu suplimentarea unor drepturi.
Totodată în privința condiției referitoare la antecedentele penale ale condamnatului s-a reținut din actele aflate la dosarul cauzei, că petentul condamnat a mai fost anterior condamnat de patru ori, din executarea unora pedepse beneficiind de liberare condiționată, fără însă a fi înțeles finalitatea acestei instituții. Astfel, acesta a mai fost condamnat la pedeapsa de 2 ani și 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat aplicată pentru sentința penală nr. 326/1993 a Judecătoriei Sighetu Marmației, liberat la 30.08.1994 – rest rămas neexecutat 541 zile; o condamnare de 1 an și 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat aplicată prin sentința penală nr. 172/1996 a Judecătoriei Sânnicolau M. liberat la data de 27.05.1997, rest rămas neexecutat, 163 zile; o condamnare de 1 an și 10 luni pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de viol aplicată prin sentința penală nr. 422/1997 a Judecătoriei Sânnicolau M. liberat la data de 10.11.1998, rest rămas neexecutat, 276 zile și o condamnare de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat aplicată prin sentința penală nr. 43/2005 a Judecătoriei Sânnicolau M., liberat la data de 01.05.2007, ceea ce demonstrează că scopul educativ și represiv al sancțiunilor aplicate anterior nu a fost atins, fiind necesară executarea unei perioade mai mari de timp din pedeapsa aplicată în vederea reeducării petentului condamnat.
Prima instanță a reținut că la acel moment nu se impunea liberarea condiționată a petentului chiar dacă acesta a îndeplinit fracția prevăzută de lege deoarece față de acesta funcțiile pedepsei nu au fost realizate impunându-se ca acesta să-și intensifice eforturile în ceea ce privește formarea unei atitudini de respect față de valorile sociale și ordinea de drept. Simpla trecere a timpului în penitenciar nu poate duce în niciun caz automat la acordarea beneficiului liberării condiționate, în condițiile în care petentul nu s-a evidențiat în vreun fel la locul de deținere, acolo unde ar fi trebuit ca funcțiile pedepsei să fie îndeplinite față de acesta, iar el ar trebui să fie redat societății cu convingerea că se va reintegra și nu va mai încălca ordinea de drept. Trebuie observat și faptul că există un risc destul de ridicat ca petentul să nesocotească regulile de drept penal în cazul în care nu există garanții certe a unei reeducări a comportamentului acestuia.
În aceste condiții, chiar dacă petentul se află la a doua analiză, perioada rămasă de executat din pedeapsă, coroborat cu aspectele reținute mai sus, au făcut ca prima instanță să nu își poată crea convingerea că persoana condamnată nu va comite alte infracțiuni în perioada rămasă până la data expirării pedepsei, respectiv 28.09.2018, motiv pentru care s-a considerat că perioada executată nu a fost suficientă pentru a contura convingerea primei instanțe că pedeapsa aplicată și-a atins scopul vizat de legiuitor.
Pentru aceste considerente, prima instanță, în temeiul art. 587 alin.2 C.proc.pen., rap. la art. 59 C.pen 1969, rap. la art. 15 alin 2 din Constituția României a respins ca neîntemeiată cererea de liberare condiționată formulată de condamnatul F. I.. În același timp, având în vedere art. 587 alin.2 C. proc. pen, a fixat termen pentru reînnoirea cererii după data de 02.11.2016.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație în termen legal contestatorul condamnat F. I., contestația fiind înregistrată pe rolul Tribunalului T. la data de 09.12.2015 sub același număr unic de dosar,_ .
Contestația nu a fost motivată în scris, temeiurile care au stat la baza acesteia fiind dezvoltate oral în fața instanței, în ziua judecății.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor indicate de contestatorul condamnat și sub toate aspectele de fapt și de drept, în condițiile prevăzute de art. 425 ind.1 al.4 C.p.p., rap. la art. 587 al.3 C.p.p., tribunalul apreciază că hotărârea atacată este netemeinică sub aspectul respingerii pe fond a cererii.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 59 V.C.p., cu aplicarea art. 6 C.p., condamnatul poate fi liberat condiționat dacă a executat fracția de pedeapsă prevăzută de lege, este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale.
Având în vedere faptul că pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate, contestatorul condamnat F. I. trebuia să execute 1948 de zile de închisoare și luând în considerare concluziile procesului verbal existent la dosar, din care rezultă că până la data de 03.11.2015 a executat această fracție, tribunalul constată că această primă condiție a liberării condiționate este îndeplinită.
Din procesul verbal și din caracterizarea făcută condamnatului de către Penitenciarul Timișoara, depuse la dosar, se pot reține aspecte care să dovedească atât comportamentul celui condamnat în timpul executării pedepsei închisorii, cât dovezile de îndreptare a acestuia.
Se reține că pe parcursul executării pedepsei contestatorul condamnat a fost repartizat pentru executarea pedepsei în regim deschis. Se reține, de asemenea, că pe parcursul executării pedepsei a prezentat o conduită adecvată, în acord cu normele penitenciare, adaptându-se corespunzător la mediul carceral, nefiind sancționat disciplinar, dar fiind recompensat cu suplimentarea unor drepturi de 29 ori, a participat la programe de reintegrare socială, a participat la activități productive începând cu luna iunie 2011 și până în prezent în exteriorul locului de deținere. Activitățile productive fiind desfășurate în regim de voluntariat și activități gospodărești în folosul penitenciarului.
Legiuitorul a stabilit ca la analiza oportunității liberării condiționate a unui deținut, instanța să țină seama și de antecedentele sale penale tocmai pentru a constata dacă scopul pedepsei, prevăzut de art. 52 V.C.p., a fost realizat prin intermediul eventualelor pedepse aplicate anterior.
Din procesul verbal al comisiei, reiese că petentul este recidivist și a mai beneficiat anterior de liberare condiționată. Tribunalul reține că antecedentele penale ale condamnatului pentru care a fost amânat și se află la a doua analiză nu mai pot constitui un nou motiv de amânare, iar în perioada pentru care a fost amânat, a fost recompensat de 10 ori.
Pentru aceste considerente, în baza art. 425 ind.1 al.7 pct. 2 lit. b C.p.p., va admite contestația declarată de contestatorul condamnat F. I. împotriva sentinței penale nr. 2769/11.11.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, va desființa sentința penală contestată și rejudecând cauza:
În baza art. 587 C.p.p., va admite cererea de liberare condiționată formulată de contestatorul condamnat F. I., în prezent deținut în Penitenciarul Timișoara.
Va dispune liberarea condiționată a contestatorului condamnat de sub puterea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 11/2011 emis de Judecătoria Sânnicolau M. în baza sentinței penale nr. 9/2011, prin care i s-a aplicat pedeapsa de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol.
Va atrage atenția contestatorului condamnat asupra dispozițiilor art. 61 V.C.p., privind revocarea liberării condiționate.
În baza art. 275 al. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar în baza art.272 al.2 C.p.p., va dispune plata sumei de 130 lei din fondul MJLC către Baroul T., reprezentând onorariu avocat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 425 ind.1 al.7 pct. 2 lit. b C.p.p., rap. la art. 587 C.p.p., admite contestația declarată de contestatorul condamnat F. I., fiul lui G. și C., născut la data de 06.12.1970, în G., jud. G., CNP_, împotriva sentinței penale nr. 2769/11.11.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
Desființează sentința penală contestată și rejudecând cauza:
În baza art. 587 C.p.p., admite cererea de liberare condiționată privind pe contestatorul condamnat F. I., în prezent deținut în Penitenciarul Timișoara.
Dispune liberarea condiționată a contestatorului condamnat de sub puterea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 11/2011 emis de Judecătoria Sânnicolau M. în baza sentinței penale nr. 9/2011, prin care i s-a aplicat pedeapsa de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol.
Atrage atenția contestatorului condamnat asupra dispozițiilor art. 61 V.C.p., privind revocarea liberării condiționate.
În baza art. 275 al. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
În baza art.272 al.2 C.p.p., dispune plata sumei de 130 lei din fondul MJLC către Baroul T., reprezentând onorariu avocat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.01.2016.
PREȘEDINTE, D. C. | GREFIER, R. M. |
Red. D.C. / Tehnored. R.M.
3 ex., 1 ex. s.m., 1 ex. .> Prima instanță: Judecătoria Timișoara – Judecător: L. D.
| ← Măsuri şi excepţii dispuse de judecătorul de cameră... | Confiscare specială. Art.315 lit. c NCPP. Încheierea nr.... → |
|---|
