Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 21/2016. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 21/2016 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 11-01-2016 în dosarul nr. 21/2016
Dosar nr._
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:TBTIM:2016:048._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 21/2015
Ședința publică din data de 11.01.2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: R. H.
GREFIER: M. V.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul T. a fost reprezentat de procuror V. S. D..
Pe rol se află soluționarea contestației formulată de contestatorul-condamnat S. N. împotriva sentinței penale nr. 2794/12.11.2015, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr._, având ca obiect cererea de liberare condiționată.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns condamnatul-intimat S. N., aflat în stare de detenție, personal și asistat de apărător ales C. C., cu împuternicire avocațială aflată la dosarul de fond.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care, apărătorul ales depune la dosarul cauzei o diplomă de absolvire.
Nemaifiind alte cererii de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța acordă părților cuvântul asupra contestației formulate de P. de pe lângă Judecătoria Timișoara.
Apărătorul ales al contestatorului-condamnat S. N., avocat C. C., având cuvântul, solicită admiterea contestației și desființarea sentinței instanței de fond, iar în rejudecare admiterea cererii de liberare condiționată. Apreciază că prima instanță a stabilit în mod greșit termenul de rediscutare, având în vedere caracterizarea Penitenciarului. Termenul este nejustificat, având în vedere vârsta contdamnatului și problemele de sănătate. Precizează că, în perioada în care se afla în comisia de discutare a Penitenicarului, concubina acestuia a decedat și că au rămas probleme de rezolvat. Cu privire la condițiile prevăzute de lege pentru admiterea cererii de liberare condiționată, învederează instanței că acestea sunt îndeplinite.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea constestației și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
Contestatorul-condamnat S. N., având ultimul cuvânt, solicită admiterea contestației.
Declarând dezbaterile închise, reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra contestației, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 2794/12.11.2015, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._/325/2015, instanța, în temeiul art. 587 alin. 1 C. proc. pen., rap. la art. 100 C. pen., a respins ca neîntemeiată cererea de liberare condiționată formulată de petentul condamnat S. N., în executarea pedepsei de 1 an și 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1561/2015 pronunțată de Judecătoria A..
În temeiul art. 587 alin. 2 C. proc. pen., cererea sau propunerea de liberare condiționată va putea fi reînnoită după data de 11.01.2016.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Analizând cererea petentului condamnat, prin prisma condițiilor legale necesare privind liberarea condiționată, instanța a reținut următoarele:
a. cu privire la fracția de pedeapsă executată. S. N. a fost condamnat de Judecătoria A. la pedeapsa de 1 an și 2 luni (426 zile) închisoare prin sentința penală nr. 1561/2015 a Judecătoriei A.. Întrucât petentul condamnat are vârsta de peste 60 ani și se află în executarea unei pedepse rezultante aplicate pentru o infracțiune săvârșită din culpă și una cu intenție, acesta trebuie să aibă executată cel puțin ½ din pedeapsa principală aplicată pentru infracțiunea intenționată, respectiv 122 zile și 1/3 din pedeapsa aplicată pentru infracțiunea săvârșită din culpă, respectiv 61 zile, în total 183 zile Petentul condamnat a început să execute pedeapsa la 27.04.2015, iar până în data de 27.10.2015 a executat 184 zile, astfel încât instanța constată că această condiție legală este întrunită.
b. cel condamnat se află în executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis. Conform Deciziei de punere în executare a regimului de executare emisă de Directorul Penitenciarului A. și atașată la dosar, petentul condamnat S. N. a fost repartizat în regimul semideschis, începând cu data de 16.09.2015.
c. cel condamnat a îndeplinit integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească
Potrivit procesului-verbal întocmit de Comisie, prin sentința penală nr. 1561/2015 a Judecătoriei A., instanța a lăsat nesoluționată acțiunea civilă exercitată de părțile civile.
d. instanța are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat și se poate reintegra în societate.
Analiza circumstanțelor menite să conducă la formarea convingerii că persoana condamnată s-a îndreptat și se poate reintegra în societate este o chestiune lăsată de către legiuitor la aprecierea suverană a instanței, fiind avut în vedere în acest sens comportamentul condamnatului pe parcursul executării pedepsei care să reflecte dorința, dar și posibilitatea sa de reintegrare în societate, de readaptare la valorile sociale pe care le-a încălcat prin săvârșirea faptei.
Dovezile temeinice de îndreptare se desprind din buna comportare a condamnatului în orice împrejurare, din îndeplinirea conștiincioasă a oricăror îndatoriri, din respectul față de administrația locului de deținere și atenția față de ceilalți condamnați. Această condiție se referă la îndreptarea sub aspect moral a condamnatului, fără a fi avute în vedere natura și gravitatea infracțiunii pentru care acesta a fost condamnat, dat fiind faptul că ele au fost avute deja în vedere la momentul individualizării pedepsei în executarea căreia se află în momentul de față petentul.
Astfel, așa cum rezultă din caracterizarea înaintată de către Comisia din cadrul Penitenciarului Timișoara, petentul condamnat a prezentat o conduită de consimțire la normele mediului carceral, s-a adaptat formal la mediul carceral, nu a fost recompensat, nu a fost sancționat, s-a implicat formal în programe de reintegrare socială, a fost selecționat să participe la activități productive în interiorul locului de deținere începând cu luna octombrie 2015.
Simpla trecere a timpului în penitenciar nu poate conduce în mod automat la liberare condiționată, instituție juridică care de altfel ar trebui să garanteze cel puțin teoretic că petentul condamnat odată pus în libertate nu își va mai continua comportamentul infracțional. Acesta nu a dovedit prin atitudinea avută (lipsa recompenselor, participarea formală în programele de reintegrare socială și neparticiparea la activitățile productive) că scopul educativ și preventiv al pedepsei a fost atins în ceea ce îl privește.
De asemenea, antecedentele penale ale petentului condamnat, conduc la concluzia că numitul S. N. nu a depus suficiente eforturi pentru reintegrarea sa socială iar scopul măsurilor dispuse anterior față de acesta nefiind atins.
Având în vedere aceste considerente, instanța a apreciat că la acest moment este nevoie de executarea în continuare a pedepsei în vederea atingerii scopului educativ și preventiv al pedepsei închisorii, respingând ca neîntemeiată cererea de liberare condiționată formulată de persoana condamnată S. N..
Conform art. 587 alin. 2 C. proc. pen., ținând seama și de data la care va expira durata pedepsei, instanța a stabilit un termen de reiterare a cererii după data de 11.01.2016, termen considerat ca fiind necesar pentru reanalizarea condițiilor legale de acordare a liberării condiționate.
Împotriva acestei sentințe a formulat o contestație contestatorul-condamnat S. N., dosarul fiind înregistrat la Tribunalul T. la data de 15.12.2015 sub același număr, respectiv_ .
Contestația nu a fost motivată în scris, temeiurile care au justificat introducerea acesteia fiind dezvoltate doar oral.
Examinând sentința contestată atât prin prisma motivelor invocate oral, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, tribunalul constată că prezenta contestație este nefondată, sentința Judecătoriei Timișoara fiind temeinică și legală.
Având în vedere faptul că pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate, numitul S. N. trebuia să execute 183 zile închisoare, și luând în considerare concluziile procesului verbal existent la dosar, din care rezultă că până la data de 27.10.2015 condamnatul executase această fracțiune de pedeapsă, în mod corect prima instanță a apreciat că această primă condiție a liberării condiționate, prevăzută de art.100 alin.1 lit.a C.p., este îndeplinită.
De asemenea, prima instanță a reținut împrejurarea că deținutul execută pedeapsa în regim semideschis, fiind astfel îndeplinită și cerința prevăzută de art.100 alin.1 lit.b C.p.
În condițiile în care prin s.p.nr.1561/2015 a Judecătoriei A. acțiunea civilă exercitată de părțile civile a fost lăsată nesoluționată, și condiția prevăzută de art.100 alin.1 lit.c C.p. este îndeplinită, condamnatul neavând de executat obligații civile.
Pe de altă parte însă, prima instanță a avut în vedere și caracterizarea conduitei condamnatului pe timpul executării pedepsei, din care rezultă că acesta a avut o conduită de consimțire la normele mediului carceral și s-a adaptat formal la acesta. Este adevărat faptul că deținutul nu a fost sancționat disciplinar, dar nici nu a fost recompensat, iar implicarea sa în programele de reintegrare socială a fost pur formală.
Totodată, luând în considerare și trecutul infracțional al condamnatului, tribunalul, la fel ca și prima instanță, constată că timpul scurs până în prezent nu este suficient pentru a asigura reeducarea acestuia. Numitul S. N. a suferit în cursul anului 2013 o altă condamnare pentru infracțiuni de contrabandă, anterior fiind sancționat și cu amendă administrativă pentru același gen de fapte. În acest context, existând suficiente dovezi din care să rezulte că numitul S. N. nu a înțeles să se îndrepte, continuând să săvârșească infracțiuni contra deși fusese deja condamnat, și tribunalul constată că timpul scurs până în prezent nu este suficient pentru a asigura reeducarea condamnatului, astfel încât, nefiind îndeplinită cerința privind dovezile de îndreptare prevăzută de art.100 alin.1 lit.d C.p., soluția de respingere a cererii de liberare condiționată apare ca fiind întemeiată.
De asemenea, stabilirea unui termen de rediscutare de 2 luni, raportat la situația particulară a condamnatului, care nu a fost recompensat și nu s-a implicat decât formal în programele de reintegrare, nu apare ca fiind excesivă.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.4251 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p. contestația declarată în cauză va fi respinsă ca nefondată, urmând ca în temeiul art.275 alin.2 C.p.p. condamnatul să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C.p.p. respinge contestația formulată de condamnatul S. N., fiul lui I. și M., născut la data de 23.11.1951, CNP_ împotriva s.p. nr. 2794/12.11.2015 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._, ca nefondată.
În baza art. 275 alin.2 C.p.p. obligă condamnatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.01.2016.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R. H. M. V.
RED. R.H./TEHNORED. M.V./14.01.2016
4 EX/2 .>
| ← Cerere de contopire a executării pedepselor. alte modificări... | Măsuri şi excepţii dispuse de judecătorul de cameră... → |
|---|
