Măsuri şi excepţii dispuse de judecătorul de cameră preliminară. Încheierea nr. 26/2016. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 26/2016 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 12-01-2016 în dosarul nr. 26/2016
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:TBTIM:2016:048._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR._
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 26/C..
Ședința de cameră de consiliu de la data de 12.01.2016
JUDECĂTOR DE CAMERĂ PRELIMINARĂ: M. B.
GREFIER: C. M.
Ministerul Public-P. de pe lângă Tribunalul T. a fost reprezentat de procuror O. Ț..
Pe rol fiind judecarea contestațiilor formulate de inculpații contestatori C. A., V. R. Ș. I. și G. A. D. împotriva încheierii de cameră preliminară pronunțată la data de 26 11 2015 de judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Timișoara, în dosarul nr._ 15.
La apelul nominal făcut în camera de consiliu s-au prezentat: inculpatul C. A. G., personal și asistat de către apărător ales, avocat C. Cludia cu împuternicire avocațială depusă la dosar, inculpații V. R. Ș. și G. A. D., personal și asistați de către apărător ales, avocat S. A. R. cu împuternicire avocațială depusă la dosar, lipsă fiind partea civilă B. J..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care: se constată, depusă la dosar, prin registratura instanței de către Judecătoria Timișoara dovezile de comunicare a încheierii pronunțată la data de 26.11.2015
Instanța a verificat data comunicarii încheierii pronunțată la data de 26.11.2015 și pune în discutia părtilor dacă contestațiile inculpatilor au fost formulate în termenul legal prevăzut de lege.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că sunt formulate în termenul prevăzut de lege contestațiile de către inculpati, prin apărători.
Apărătorii inculpatilor, având pe rând cuvântul au arătat faptul că sunt formulate în termenul prevăzut de lege contestațiile existente la dosar.
Instanța urmează a analiza pe fond cele trei contestatii formulate de inculpati, prin apărători.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra contestațiilor formulate în cauză.
Apărătorul ales al inculpatului C. A. G. solicită admiterea contestației, desființarea încheierii pronunțată de prima instanță și, pe fond consideră că se impune admiterea exceptiilor astfel cum au fost ele formulate și susținute în fata primei instanțe. Din punctul său de vedere apreciază că se impune restituirea cauzei la procuror pentru garantarea aflării adevărului, precum și pentru garantarea dreptului la apărare, în ceea ce-l privește pe inculpat. Solicită a se avea în vedere că se face descrierea amănunțită a stării de fapt, nu se au în vedere declarațiile contradictorii care se regăsesc la dosarul de urmărire penala și cel mai important crede că se impune a se avea în vedere faptul că inculpatul C., probabil că la fel ca și ceilalți coinculpați au dat declarații fără să să-și asigure asistența juridică obligatorie având în vedere fapta pentru care au fost cercetați. Mai mult decât atât a arătat faptul că la momentul la care inculpatului i s-a adus la cunoștință schimbarea încadrării juridică a faptelor, acestuia i s-a adus la cunoștintă că s-a dispus începerea urmăririi penale față de infracțiunea de tâlhărie și nu de furt cum fusese initial prevăzut în acest dosar fără să fi fost asistat de vreun apărător, fie ales, fie din oficiu. Astfel, aparătorul crede că sub acest aspect exista o nulitate absolută care ar fi trebuit să fi fost avută în vedere de către prima instanță și se justifică cererile formulate de restituire a cauzei la procuror în vederea îndeplinirii acestor lipsuri și a se garanta apărarea și evident administrarea de probe care să contureze o stare reală de fapt. Pentru toate acestea, apăratorul pune concluzii de admitere a contestației formulate.
Apărătorul ales al inculapaților V. R. Ș. și G. A. D. arată că în mare parte colega a punctat anumite aspecte pe care și el le-a supus atenției instanței privitor la anumite acte de procedură care au fost efectuate în cadrul urmăririi penale. Solicită a se avea în vedere că această instituție procesuală a camerei preliminară nu a fost creată așa cum legiuitorul a expus în motivele sale când a aprobat noile coduri penale, nu a instituit camera preliminară doar cu privire strict la asigurarea celeritatea soluționării cauzelor penale. Din punctul său de vedere achiesează la părerea majoritară a teoriei exprimate prin care camera preliminară a fost instituită cu scopul de a verifica mai multe aspecte a urmăririi penale. Arată că tot ceea ce s-a întâmplat în cadrul urmăririi penale, în acest dosar a fost, în opinia sa pur și simplu un amalgam neașezat. Apărătorul arată că, în ipoteza în care cei doi inculpați pe care îi reprezintă ar dori să recunoască ți să dorească să urmeze procedura simplificată nu ar putea să aleagă această posibilitate pentru că ar trebui să recunoască o stare de fapt neconformă automat judecătorul de prima instanță va trebui să individualizeze și să aplice pedepse corespunzător stării de fapt descrisă în actul de sesizare al instanței care nu sunt corespunzătoare realității. Nu s-au făcut în faza de urmărire penală niciun fel de cercetări, o testare poligraf, confruntari cu partea vătămată care chiar aceasta se contrazice singură, astfel încât consideră că starea de fapt este cumva foarte ambilicată și automat rolul camerei preliminare este a de a stabili dacă starea de fapt este corespunzătoare realității. Consideră că în această fază instanța are posibilitatea de a restitui cauza la procurer în vederea refacerii partiale si completării urmaririi penale pentru ca în fata judecatorului de camera preliminară și implicit în fata judecatorului de fond să ajungă starea reală de fapt pentru că poate să diferă. Arată că inculpatii nu au contestat o . acte material dar presupune ca ulterior să li se aplice niste pedepse nerealiste și automat care mai este rolul justitiei în acest caz. Pentru toate acestea solicit admiterea prezentei contestații.
Reprezentantul Ministerului Public solicit respingerea contestațiilor ca fiind neîntemeiate, având în vedere că pe de oparte potrivit art. 342 C.p.p. obiectul procedurii în camera preliminară îl constituie verificarea competentei și a legalității sesizării instanței, precum și legalitatea administrării probelor și a actelor de către organele de urmărire penală și nicidecum temeinicia învinuirii aduse, temeinicia și pertinentă probelor administrate în cursul urmăririi penale ci doar verificarea legalitătii modului de obținere a acestora. Cu privire la motivul invocat privind încălcarea dreptului la apărare a celor trei inculpati în cursul urmăririi penale, procurorul arată că și acestea sunt nefondate, având în vedere pe de oparte că față de inculpatul V. R. S. așa cum rezultă din probele din dosarul de urmarire penală că după dobândirea calității de învinuit și după emiterea ordonanței de reținere a fost audiat în prezenta apărătorului ales, iar în ceea ce privește celelalte declarații date, în acel moment procesual nu era obligatorie asistenta juridica potrivit art. 171 C.p.p. din 1968 în vigoare la acea data, această afirmație fiind valabilă și pentru ceilalti doi inculpați.
Inculpatul C. A. G., având ultimul cuvânt arată că este de acord cu concluziile apărătorului său.
Inculpatul V. R. Ș., având ultimul cuvânt arată că este de acord cu concluziile apărătorului său.
Inculpatul G. A. D., având ultimul cuvânt arată că este de acord cu concluziile apărătorului său.
JUDECĂTORUL DE CAMERĂ PRELIMINARĂ,
Deliberând asupra contestațiilor de față, reține următoarele:
Prin încheierea de cameră preliminară pronunțată la data de 26 11 2015 de judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Timișoara, în dosarul nr._ 15 în baza art. 346 alin. 2 C. proc. pen., a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 6831/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara privind pe inculpații C. A. G., trimis în judecată, în stare de libertate, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tâlhărie calificată, prev. de art. 233-234, alin.1,lit.d, N.C.P. cu aplic. art. 77, lit.a, N.C .P. și art. 5 N.C.P.,V. R. Ș. I., trimis în judecată, în stare de libertate, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tâlhărie calificată, prev. de art. 233-234, alin.1, lit.d, N.C.P. cu aplic. art. 77,lit.a, N.C.P. și art. 5 N.C.P. și G. A. D., trimis în judecată în stare de libertate pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, prev. de art. 233-234 alin. 1 lit. d C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a C. pen. și a art. 5 C. pen.
A dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpații C. A. G., V. R. Ș. L. și G. A. D..
Pentru a hotărâ astfel, prima instant, a reținut următoarele:
Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut că organele de urmărire penală din cadrul Poliției Municipiului Timișoara - Biroul Investigații Criminale au fost sesizate în data de 08.06.2011, la ora 14.00, prin plângere formulată oral, de către persoana vătămată B. J., cetățean liberian, despre faptul că în noaptea de 07/08.06.2011 a fost agresată de mai multe persoane necunoscute, de sex masculin, care au deposedat-o de un telefon mobil marca Apple Iphone 4, precum și de un portofel în care avea acte de identitate și suma de aproximativ 500 euro.
Din coroborarea mijloacelor de probă administrate în cauză, a rezultat că în noaptea de 07/08.06.2011, în jurul orei 02.00, în zona Gării de Est din Timișoara, inculpații C. A. G., V. R. Ș. I. și G. A. D. au deposedat-o prin acte de violență fizică pe persoana vătămată B. J. de un telefon mobil marca Apple Iphone 4 și un portofel ce conținea documente personale și suma de aproximativ 500 euro, provocându-i acesteia leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 55 zile de îngrijiri medicale.
Prin rezoluția organelor de cercetare penală din cadrul Poliției Municipiului Timișoara- Biroul Investigații Criminale, din data de 08.06.2011, confirmată la aceeași dată prin rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, s-a dispus începerea urmăririi penale față de numiții C. A. G., V. R. Ș. I. și G. A. D. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 alin. 1, C.pen. 1969.
Prin ordonanța din data de 09.06.2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina suspecților, din infracțiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 alin. 1 C.pen. din 1969, în infracțiunea de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, c, alin. 21 lit. a C.pen. din 1969.
Prin procese-verbale din data de 10.06.2011, învinuiților li s-a adus la cunoștință fapta pentru care sunt cercetați, încadrarea juridică, drepturile și obligațiile procesuale care le revin în această calitate, prevăzute de art. 70 și art. 6 alin.3 C.pr.pen. din 1968.
Prin ordonanța din data de 30.04.2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara s-a dispus, în temeiul art. 5 C.pen., schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina suspecților din infracțiunea de tâlhărie în formă calificată, prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, c, alin. 21 lit. a C.pen. din 1969, în aceea de tâlhărie calificată, prevăzută de art.233- 234 alin. 1, lit. d C.pen.,cu aplicarea art. 5 C.pen. Prin aceeași ordonanță s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de suspecți, care au dobândit calitatea de inculpați, pentru săvârșirea infracțiunii menționate anterior.
Dobândirea calității de inculpați, fapta pentru care sunt cercetați, încadrarea juridică, drepturile și obligațiile procesuale prevăzute de art.309 alin. 2 C.p.p., art. 10, art. 83 și art. 108 alin.(2) C. proc. pen., le-au fost aduse la cunoștință inculpaților, întocmindu-se în mod corespunzător procesele-verbale din data de 06.06.2014 și 11.07.2014.
Față de inculpați a fost luată măsura preventivă a reținerii în data de 10.06.2011, pe o perioadă de 24 ore.
Prin ordonanța din data de 10.06.2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, a fost dispusă față de inculpați măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea Timișoara, pe o perioadă de 29 zile.
În cauză nu au fost dispuse măsuri asigurătorii și nici măsuri de siguranță cu caracter provizoriu.
În cursul urmăririi penale inculpații au beneficiat de asistență juridică obligatorie la luarea măsurii preventive a reținerii.
În procedura de cameră preliminară, la data de 27.10.2015, inculpații G. A. D. și V. R. Ș. I., prin apărător ales, au depus la dosar note scrise prin care arată că apreciază că actul de acuzare conține o stare de fapt greșită, că inculpații nu beneficiază de o reală prezumție de vinovăție și nici de un veritabil drept la apărare, că ar fi obligați să recunoască o stare de fapt neconformă cu scopul de a beneficia ulterior de circumstanțele legale ale reducerii limitelor de pedeapsă. Solicită restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale și stabilirea realității faptice.
În ceea ce privește pe inculpatul G. A. D. solicită să se observe discrepanțele din cadrul actului de sesizare dintre probatoriul administrat și descrierea realizată de procurorul de caz. În continuare sunt descrise aspecte despre care se consideră că trebuiau lămurite clar în cadrul urmăririi penale pentru a se stabili cu exactitate fiecare act material întreprins în mod individual de către inculpați.
În ceea ce privește pe inculpatul V. R. Ș. I. s-a arătat că, de asemenea, există situații contradictorii reținute în mod greșit, că o problemă procedurală o constituie faptul că inculpatul a dat o a doua declarație, la câteva ore după prima declarație și că cea de-a doua declarație a fost luată fără asistență juridică obligatorie.
La data de 05.11.2015, P. de pe L. Judecătoria Timișoara, cu referire la cererile formulate de către inculpații G. A. D. și V. R. Ș. I., a arătat că obiectul procedurii de cameră preliminară îl constituie verificarea după trimiterea în judecată a competenței și a legalității sesizării instanței precum și verificarea administrării probelor de către organele de urmărire penală iar aspectele invocate de către inculpați țin de faza de judecată, de evaluarea probatoriului de către instanță, probe care pot fi readministrate de către instanță sau completate dacă aceasta consideră util cauzei.
În ceea ce privește excepția nulității absolute invocate de avocat S. A. R., în sensul că V. R. Ș. I. a fost audiat în calitate de făptuitor la data de 08.06.2011, fiind reținut în această calitate, situație în care, în conformitate cu dispozițiile art.172 alin.2, teza a 111-a din C.p.p. din 1968 (în vigoare la acel moment), asistența juridică era obligatorie, normă încălcată de către organul de cercetare penală. Din actele dosarului s-a constatat că V. R. Ș. I. a fost audiat în calitate de făptuitor de către organele de cercetare penală la data de 08.06.2011 de două ori (vezi declarațiile olografe de la filele 259-262), dar și în calitate de învinuit, tot la data de 08.06.2011, între orele 16.20-17.20 (vezi filele 228-232), fără a fi fost dispusă măsură reținerii față de acesta, care să fi atras asistența juridică obligatorie. Se poate constata că măsura reținerii față de învinuitul V. R. S. I. a fost dispusă de către organul de cercetare penală la data de 10.06.2011, ora 05.47, conform procesului verbal de aducere la cunoștință a motivelor reținerii aflat la pag. 240, după ce anterior a fost audiat în calitate de învinuit, în prezența apărătorului ales avocat B. S.( împuternicire avocațială din data de 09.06.2011 – fila 187), fiindu-i astfel respectate toate drepturile procesuale.
Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Timișoara, analizând cererile și excepțiile invocate de inculpați, prin apărători aleși, precum și răspunsurile Parchetului la aceste cereri, a reținut următoarele:
Obiectul procedurii de cameră preliminară îl reprezintă analiza legalității activităților din cursul urmăririi penale și nu fondul cauzei; judecătorul de cameră preliminară nu verifică temeinicia sau aparența de temeinicie a probelor administrate și nici caracterul complet al urmăririi penale ori oportunitatea sau suficiența probelor administrate. Activitatea judecătorului de cameră preliminară nu privește fondul cauzei, actul procesual exercitat de acesta neantamând și nedispunând, în sens pozitiv sau negativ, cu privire la elementele esențiale ale raportului de conflict: faptă, persoană și vinovăție.
Având în vedere aceste aspecte, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Timișoara a constatat că susținerile inculpaților G. A. D. și V. R. Ș. I. potrivit cărora starea de fapt reținută în rechizitoriu nu este conformă cu realitatea faptică, nu creează o certitudine dobândită pe probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă a faptei supuse judecății, sunt afirmații ce vizează fondul cauzei și nu legalitatea actului de sesizare. De asemenea, inculpatul G. A. D. a invocat faptul că există contradicții între declarațiile persoanei vătămate cu privire la acțiunea de lovire reținută în sarcina inculpatului, iar în ceea ce privește declarația martorului C. C. C., aceasta a fost interpretată în mod greșit de procuror, în sensul vinovăției inculpatului.
Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Timișoara a apreciat că aceste susțineri nu pot face obiectul analizei în procedura de cameră preliminară, întrucât la acest moment procesual nu se realizează o evaluare a probelor din perspectiva temeiniciei și aptitudinii lor de a susține trimiterea în judecată sau concluzia vinovăției ori nevinovăției inculpatului, ci numai sub aspectul legalității modului de obținere a acestora, aprecierea lor realizându-se de către judecătorul de fond.
În ceea ce privește excepția invocată de inculpatul V. R. Ș. având ca obiect nulitatea declarației acestui inculpat dată la data de 08.06.2011 în lipsa unui apărător, în condițiile în care asistența juridică era obligatorie, din cauza stării de reținere a inculpatului, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Timișoara a apreciat că aceasta nu este întemeiată întrucât, așa cum reiese din actele de urmărire penală, filele 230-232 dosar U.P., declarația din 08.06.2011 a fost dată de inculpatul V. R. în stare de libertate, reținerea acestuia dispunându-se în data de 10.06.2011, conform ordonanței de reținere de la fila 14 dosar U.P. (audierea inculpatului în stare de reținere a avut loc în prezența apărătorului B. S.), și potrivit dispozițiilor legale în vigoare la acel moment, asistența juridică era obligatorie în cursul urmăririi penale numai dacă învinuitul sau inculpatul era minor, internat într-un centru de reeducare sau institut medical-educativ, când era reținut sau arestat, chiar în altă cauză, ori dacă față de el a fost dispusă măsura de siguranță a internării medicale sau obligarea la tratament medical, sau dacă organul de urmărire penală aprecia că inculpatul nu și-ar putea face singur apărare. Or în prezenta cauză nu a fost incident niciunul din cazurile expres prevăzute de codul penal din 1969, așadar, declarația inculpatului din 08.06.2011 a fost dată cu respectarea prevederilor legale în materie.
Cu privire la susținerea orală a apărătorului ales al inculpatului C. A., potrivit căreia niciunul din cei trei inculpați nu au fost asistați de apărător la momentul schimbării încadrării juridice a faptei, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Timișoara a apreciat că aceasta nu reprezintă un motiv de nelegalitate a actelor de urmărire penală întemeiat, asistența juridică nefiind obligatorie, la schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpaților, prin ordonanța procurorului din data de 09.06.2011, fila 16 dosar U.P., conform art. 171 alin. 2 C. proc. pen. 1969, în vigoare la acel moment.
Tribunalul, prin judecătorul de cameră preliminară reține următoarele:
Împotriva acestei hotărârii a formulat contestatie inculpații C. A., V. R. Ș. I. și G. A. D., cererile fiind înregistrate pe rolul Tribunalului T. la data de 04 12 2015, respectiv 14 12 2015 sub număr de dosar asociat,_ .
Contestația promovată de inculpatul C. A. a fost susținută oral în ziua judecății de către apărătorul ales al acestuia, solicitând admiterea contestației, desfiintarea încheierii pronunțată de prima instanță și, pe fond consideră că se impune admiterea exceptiilor astfel cum au fost ele formulate și susținute în fata primei instanțe. Din punctul său de vedere apreciază că se impune restituirea cauzei la procuror pentru garantarea aflării adevărului, precum și pentru garantarea dreptului la apărare, în ceea ce-l privește pe inculpat. Solicită a se avea în vedere că se face referire amănunțită a stării de fapt, nu se are în vedere declarațiile contradictorii care se regăsesc la dosarul de urmărire penala și cel mai important crede că se impune a se avea în vedere faptul că inculpatul C., probabil că la fel ca și ceilalti coinculpati au dat declarații fără să să-și asigure asistența juridică obligatorie având în vedere fapta pentru care au fost cercetați. Mai mult decât atât a arătat faptul că la momentul la care inculpatului i s-a adus la cunoștință schimbarea încadrării juridică a faptelor, acestuia i s-a adus la cunoștintă că s-a dispus începerea urmăririi penale față de infracțiunea de tâlhărie și nu de furt cum fusese inițial prevăzut în acest dosar fără să fi fost asistat de vreun apărător, fie ales, fie din oficiu. Astfel, apărator crede că sunt acest aspect exista o nulitate absolută care ar fi trebuit să fi fost avută în vedere de către prima instanță și că sub acest aspect se justifică cererile formulate de restituire a cauzei la procuror în vederea îndeplinirii acestor lipsuri și a se garanta apărarea și evident administrarea de probe care să contureze o stare reală de fapt. Pentru toate acestea, apăratorul pune concluzii de admitere a contestației formulate.
Contestatia formulată de inculpații V. R. Ș. I. și G. A. D., a fost susținută oral prin apărător.
Se susține că apreciază că actul de acuzare conține o stare de fapt total greșită, din punct de vedere al circumstanțelor. Această stare de fapt putea fi clarificată, cu puterea evidenție, în cadrul urmăriri penale, dacă procurorul de caz ar fi efectuat o . probatorii, necesare din punctul său de vedere, cum ar fi: confruntări între inculpați (nu s-a efectuat niciuna), între inculpați și martori, între inculpați și partea vătămată. În cadrul rechizitoriului, procurorul de caz reține că declarațiile date pe parcursul urmăririi penale sunt contradictorii și nu se coroborează cu niciun mijloc de probă aflat la dosar, dar, totuși, ulterior, reține aspecte din fiecare declarație, pe care le coroborează. Consideră că nu beneficiază de o reală prezumție de nevinovăție și nici de un veritabil drept la apărare, atâta timp cât, procedural, ar fi obligați să recunoască o stare de fapt neconformă, cu scopul de a beneficia ulterior de circumstanțele legale ale reducerii limitelor de pedeapsă, drept pentru care se impune restituirea prezentei cauze la procuror, în vederea refacerii urmăririi penale și stabilirea, de facto, a realității faptice. Raportat la toate considerentele mai sus prezentate, solicită, să se admită prezenta contestație.
Analizând încheierea atacată prin prisma motivelor invocate de contestatorii inculpați și sub toate aspectele de fapt și de drept, tribunalul apreciază că hotărârea atacată este temeinică și legală.
Critica formulată de inculpatul C. A., dar și de ceilalți inculpați prin care se arată că actul de sesizare nu este legal întrucât nu este descrisă starea de fapt considerată reală de către inculpați și nu sunt administrate probe considerate utile de către inculpați este neîntemeiată.
Așa cum a relatat și instanța de fond obiectul procedurii de cameră preliminară îl reprezintă analiza legalității activităților din cursul urmăririi penale și a actului de sesizare sub aspectul respectării condițiilor de fond și formă cerute de art. 328 cpp penală, nefiind atributul judecătorului de cameră preliminară să aprecieze asupra aptitudinii probelor administrate de a conduce la stabilirea vinovăției și a existenței faptei.
Rechizitoriul de mai sus cuprinde starea de fapt așa cum este văzută de acuzare, iar la verificarea conținutului acestuia raportat prin prisma prevederilor art 328 cpp .
Potrivit art. 328 cod pr penală „ Rechizitoriul se limitează la fapta și persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală și cuprinde în mod corespunzător mențiunile prevăzute la art. 286 alin. (2), datele privitoare la fapta reținută în sarcina inculpatului și încadrarea juridică a acesteia, probele și mijloacele de probă, cheltuielile judiciare, mențiunile prevăzute la art. 330 și 331, dispoziția de trimitere în judecată, precum și alte mențiuni necesare pentru soluționarea cauzei. Rechizitoriul este verificat sub aspectul legalității și temeiniciei de prim-procurorul parchetului”
Se observă că rechizitoriul cu care a fost sesizată instanța cuprinde toate elementele obligatorii cerute de textul de mai sus, coroborat cu art. 286 cod pr penală.
Infracțiunile care se reproșează inculpaților sunt suficient determinate, atât în ceea ce privește expunerea faptică, cât și în ceea ce privește încadrarea juridică. Faptul că inculpații nu își însușesc starea de fapt și nici probele administrate, fără a invoca un caz de nelegalitate în procedura încuviințării sau administrări acestora reprezintă elemente care vizează temeinicia acuzațiilor și urmează a fi supuse analizei in etapa cercetării judecătorești.
În ceea ce privește excepția invocată de inculpatul V. R. Ș. având ca obiect nulitatea declarației acestui inculpat dată la data de 08.06.2011 în lipsa unui apărător tribunalul reține că și acesta este neîntemeiată.
Potrivit art. 4 alin.1 din Legea 255/2013, pentru punerea în aplicare a Legii 135/2010 privind Codul de procedură penală, actele de procedură îndeplinite înainte de . Codului de procedură penală, cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data îndeplinirii lor, rămân valabile.
Se constată că în cauză s-a respectat principiul loialității administrării probelor, conform art. 101 C.p.p., mijlocul de probă contestat de apărare, respectiv audierea inculpatului fiind legal administrat.
Potrivit prevederile codului de procedură penală din 1969 asistența juridică a inculpatului era obligatorie, în cursul urmăririi penale, numai dacă învinuitul sau inculpatul era minor, internat într-un centru de reeducare sau institut medical-educativ, când era reținut sau arestat, chiar în altă cauză, ori dacă față de el a fost dispusă măsura de siguranță a internării medicale sau obligarea la tratament medical, sau dacă organul de urmărire penală aprecia că inculpatul nu și-ar putea face singur apărare.
În prezenta cauză nu a fost incident niciunul din cazurile expres prevăzute de codul penal din 1969. Inculpatul a fost audiat în data de 08.06.2011 fiind în stare de libertate, iar reținerea acestuia s-a produs în data de 10.06.2011 așa cum reiese din ordonanței de reținere, situație în care acesta a fost din nou audiat în prezența apărătorului.
În aceste condiții, audierea din data de 08 06 2011 s-a dispus in condiții de legalitate neputând interveni sancțiunea excluderii mijlocului de probă de mai sus.
De asemenea, în baza aceluiași temei din codul penal anterior, care nu prevede ca asistența juridică să fie obligatorie la schimbarea încadrării juridice a faptei reținute, s-a stabilit în mod corect că neregularitatea invocată de inculpați este neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art.4251 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p. respinge ca nefondate contestațiile formulate de inculpați contestatori C. A., cetățean român, fiul lui I. și floarea, născut la data de 26.09.1989, în Satu M., jud. Satu M., domiciliat în Timișoara, ., ., jud. T., CNP_, V. R. Ș. I., cetățean român, fiul lui Ș. și D., născut la data de 01.06.1989 în Timișoara, jud. T., domiciliat în Timișoara, ., ., CNP_ și G. A. D., cetățean român, fiul lui Adalbert și M., născut la data de 21.08.1988 în Timișoara, jud. T., domiciliat în Timișoara, ., ., CNP_, împotriva încheierii de cameră preliminară pronunțată la data de 26 11 2015 de judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Timișoara, în dosarul nr._ 15.
În baza art.275 alin.2 C.p.p. obligă inculpații la plata sumei de 200 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate de judecarea prezentei cauze.
Definitivă.
Pronunțată în camera de consiliu, azi, 12 01 2016 .
JUDECĂTOR DE CAMERĂ PRELIMINARĂ, GREFIER,
M. B. C. M.
Red. Jud.M.B.
Tehnored. Gref.C.M.
2 exempl./22.01.2016
Primă instanta - Judecător de camera preliminară - G. R. G.- Judec. Timisoara
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 21/2016.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 6/2016.... → |
|---|
