Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 630/2014. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 630/2014 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 27-08-2014 în dosarul nr. 630/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr.630/C..
Ședința publică din data de 27 August 2014
Completul constituit din:
Președinte: A. C. ȚIRA
Grefier: V. D.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror C. F. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul T..
Pe rol se află soluționarea contestației formulată de condamnatul V. R. I. împotriva sentinței penale nr.2889/18.07.2014 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat contestatorul, asistat de avocat ales C. C., cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedural legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, tribunalul constată contestația în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acesteia.
Apărătorul contestatorului, avocat ales C. C., solicită admiterea contestației, casarea hotărârii și rejudecând cauza, admiterea cererii de liberare condiționată, având în vedere că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege. Propunerea negativă și termenul de 1 an al penitenciarului sunt nejustificate, având în vedere că fracția a fost executată, iar din caracterizarea penitenciarului rezultă că petentul a încercat să arate că regretă și fapta și abaterea disciplinară, având în vedere că aceasta este de la momentul debutului său în penitenciar. Acesta a înțeles consecințele, a fost propus pentru recompense însă toate au fost respinse. Solicită reducerea termenului la un termen mai rezonabil.
Procurorul pune concluzii de respingere a contestației ca nefondată, arătând că, deși petentul a executat fracția prevăzută de lege și nu are antecedente penale, acesta se află la prima analiză, iar raportat la sancțiunea disciplinară aplicată, activă în prezent, se impune respingerea cererii, cu obligarea condamnatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Contestatorul personal, având cuvântul solicită admiterea contestației.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra contestației de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.2889/18.07.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, prima instanță, în baza art. 587 alin.2 C.proc.pen. rap.la art.59 C.pen din 1969 rap.la art. 15 alin 2 din Constituția României, a respins cererea de liberare condiționată a petentului condamnat V. R. I., aflat în stare de deținere în Penitenciarul Timișoara.
În temeiul art. 587 al 2 N. C.pr.pen. a fixat termen de reînnoire a cererii după data de 08.12.2014.
În temeiul art.275 al.2 C.pr.pen., a obligat petentul la plata sumei de 200 lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Analizând și coroborând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 20.06.2014 sub nr._, petentul condamnat V. R. I. a solicitat liberarea condiționată din pedeapsa pe care o execută, învederând că motivele le va arăta în fața instanței.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut:
Sub un prim aspect, care vizează legea aplicabilă în această materie, instanța, în examinarea dispozițiilor art. 100 din noul Cod Penal privitoare la liberarea condiționată, introduse prin Legea nr. 286/2009, privind Codul Penal, în vigoare la data pronunțării prezentei hotărâri, reține că au fost înăsprite condițiile de acordare a liberării condiționate a condamnaților, fiind introduse condiții suplimentare pentru acordarea acesteia, relative la regimul în executarea căruia persoana condamnată a executat pedeapsa, respectiv la îndeplinirea obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare.
Incidența dispozițiilor Legii 286/2009, privind Codul Penal, în raport cu faptele și cu persoanele, este guvernată de prevederile art. 15 alin. (2) din Constituție, care, consfințind regula că legea dispune numai pentru viitor, admit ca unică excepție legea penală mai favorabilă. Aceste reguli referitoare la succesiunea legilor penale privesc atât legea în ansamblul său, cât și fiecare dintre normele și instituțiile sale în parte, cum este cazul liberării condiționate.
Situația tranzitorie în succesiunea legilor penale se ivește, dacă de la data săvârșirii infracțiunii, când ia naștere raportul juridic penal de conflict, și până la încetarea sau stingerea acestui raport prin executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate, iar uneori până la înlăturarea consecințelor condamnării prin reabilitare, au intervenit una sau mai multe legi penale. Legea aplicabilă este totdeauna legea cea mai favorabilă. În cazul instituției liberării condiționate, situația tranzitorie se creează, de asemenea, la data săvârșirii infracțiunii și durează până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei detențiunii pe viață sau a pedepsei închisorii. Intervenția, în acest interval, a unei legi penale care modifică instituția liberării condiționate, cum este cazul 286/2009, privind Codul Penal, face ca determinarea legii aplicabile să se efectueze potrivit regulilor înscrise în art. 15 alin. (2) din Constituție și în art. 6 din Codul penal, în raport de care instanța consideră aplicabile, în ceea ce privește analiza condițiilor impuse pentru acordarea liberării condiționate, disp.art. 59 C.pen 1969, ca lege penală mai favorabilă.
Prin procesul verbal nr. J2/_/17.06.2014, Penitenciarul Timișoara a comunicat că petentul condamnat este la prima analiză, a avut un comportament neadecvat pe parcursul executării pedepsei, fiind sancționat disciplinar, și nu poate beneficia de liberare condiționată, fixându-i-se termen de reanalizare a cererii după data de 16.06.2015.
Analizând situația persoanei private de libertate, comisia a constatat că acesta a executat de la data de 13.05.2011 până la 17.06.2014, un număr de 1132 zile, a executat arest preventiv 1 zile și i se consideră executate ca urmare a muncii prestate 89 zile, rezultând un total de 1222 zile.
Instanța a mai reținut că petentul se află la prima analiză a comisiei de propuneri pentru punerea în libertate condiționată și a fost sancționat în perioada executării pedepsei.
Din caracterizarea condamnatului, rezultă că acesta a fost repartizat pentru executarea pedepsei aplicate, în regim semideschis, pe parcursul executării pedepsei privative de libertate a prezentat o conduită situațională în raport cu normele instituției și s-a adaptat formal la mediul carceral. Nu a fost recompensat, a fost sancționat o dată pentru deținere de obiecte interzise, sancțiune activă în prezent. A participat la programe de reintegrare socială și a desfășurat activități lucrative începând cu februarie 2012.
Analizând cererea petentului condamnat, instanța a constatat că în conformitate cu dispozițiile art.59 C.pen., pentru a se putea dispune liberarea condiționată a unei persoane din executarea unei pedepse privative de libertate care nu depășește 10 ani este necesar ca persoana în cauză să fi executat cel puțin 2/3 din durata pedepsei închisorii care i-a fost aplicată și ca pe durata executării pedepsei să fi fost stăruitor în muncă, disciplinat și să fi dat dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale.
Instanța constată că deși din înscrisurile mai sus indicate, rezultă că petentul îndeplinește condițiile privitoare la executarea fracției necesare din pedeapsă, dar dovezile de disciplină și de îndreptare îi afectează posibilitatea de a putea obține liberarea condiționata.
Legiuitorul a stabilit ca la analiza oportunității liberării condiționate a unui deținut, instanța să țină seama și de dovezile de disciplină și îndreptare pe parcursul executării pedepsei
Mai mult, trebuie să se aibă în vedere și faptul că petentul se află în prezent la prima analiză și a fost sancționat disciplinar o dată.
Se poate concluziona că pedeapsa nu și-a atins scopul, acela de educare, astfel că durata din pedeapsa aplicată, executată până în prezent, chiar dacă depășește două treimi, nu este în opinia instanței suficientă să îndeplinească scopul pedepsei, acela de prevenție, de corecție, fiind justificată și necesară executarea în continuare a pedepsei de către petentul condamnat.
Față de cele mai sus reținute, în baza art.587 alin.2 C.proc.pen., rap.la art.59 C.pen din 1969, rap.la art. 15 alin 2 din Constituția României, a respins cererea de liberare condiționată a petentului condamnat V. R. I., fiul lui I. și M., născut la data de 24.08.1989, CNP_, aflat în stare de deținere în Penitenciarul Timișoara.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație petentul V. R. I., cererea fiind înregistrată pe rolul tribunalului T. la data de 31.07.2014 sub același număr de dosar.
Contestația nu a fost motivată în scris.
Examinând sentința contestată atât prin prisma motivelor invocate oral, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, tribunalul constată că prezenta contestație este nefondată, sentința Judecătoriei Timișoara fiind temeinică și legală.
Așa cum a arătat și prima instanță, și tribunalul reține că, în conformitate cu disp. art. 59 C.p. din 1968 – aplicabil prin raportare la disp. deciziei nr.214/1997 a Curții Constituționale și alin.15 alin.2 din C.R., pentru a se putea dispune liberarea condiționată este necesar să fie îndeplinite în mod cumulativ condițiile prevăzute de acest text legal, respectiv: petentul să fi executat fracția de pedeapsă prevăzută de lege (2/3 în cazul pedepsei care nu depășește 10 ani și 3/4 în cazul pedepsei mai mari de 10 ani), să fie stăruitor în muncă, disciplinat și să dea dovezi temeinice de îndreptare; totodată, mai este necesar a se ține seama și de antecedentele penale ale petentului.
Acordarea beneficiului liberării condiționate nu intervine în mod automat în momentul împlinirii fracției prevăzute de lege, ci este necesar să existe probe în sensul corijării comportamentului de către persoana condamnată și a reeducării acesteia, care să convingă instanța ca scopul pedepsei a fost atins chiar prin executarea parțială a acesteia. Aceste probe sunt evidențiate, conform art. 59 C.p., de stăruința depusă în muncă, de implicarea în activitățile educative, precum și de comportamentul condamnatului atât cu personalul din penitenciar, cât și cu ceilalți deținuți – reliefat inclusiv de eventualele sancțiuni sau recompense primite de acesta.
Or, în cauză, instanța constată că înscrisurile de la dosar evidențiază faptul că în privința condamnatului sunt îndeplinite condițiile privitoare la executarea fracției necesare din pedeapsă și cele privind implicarea în muncă și activități educaționale, nefiind însă dovedit pe deplin faptul că acesta a înțeles să respecte regulile de disciplină, în condițiile în care a suferit o sancțiune disciplinară în 28.07.2011 pentru deținere de obiecte interzise (neridicată până în prezent) și nu a fost niciodată recompensat.
Ca atare, având în vedere aceste aspecte, analizate inclusiv prin raportare la faptul că recurentul se află la prima analiză, tribunalul constată că în mod corect prima instanță a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile cerute cumulativ de art. 59 C.p., perioada efectiv executată nefiind suficientă pentru a realiza scopul pedepsei, acela de prevenție, de corecție, fiind justificată și necesară executarea în continuare a pedepsei de către petentul condamnat; pe cale de consecință, în mod corect, prima instanță, în temeiul art.587 C.p.p., a respins cererea de liberare condiționată ca neîntemeiată.
Totodată, prin raportare la durata pedepsei de executat, la durata deja executată, precum și la comportamentul inculpatului și la condițiile neîndeplinite la această analiză, se constată că în mod corect a apreciat prima instanță că se impune fixarea unui termen de rediscutare a cererii după data de 08.12.2014, acest interval de timp fiind necesar și suficient pentru a asigura reeducarea inculpatului și a corija comportamentul antisocial de care acesta dă dovadă.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.4251 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p. contestația declarată în cauză va fi respinsă ca nefondată, urmând ca în temeiul art.275 alin.2 C.p.p. condamnatul să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.4251 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p., respinge contestația declarată de contestatorul V. R. I. împotriva sentinței penale nr.2889/18.07.2014 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._, ca nefondată.
În baza art.275 alin.2 C.p.p., obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27.08.2014.
Președinte, Grefier,
A. C. ȚIRA V. D.
Red./Tehnored. - A.C.Ț./V.D.
5 ex./27.08.2014
Primă instanță: jud. Timișoara – B. N.
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Propunere de arestare preventivă a inculpatului. Art. 149 ind... → |
|---|
