Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 131/2013. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 131/2013 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 13-03-2013 în dosarul nr. 131/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 131
Ședința publică din data de 13 Martie 2013
Completul compus din:
Președinte: A. C. ȚIRA
Judecător: M. B.
Judecător: A. P.
Grefier: V. D.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror D. M. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul T.
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpata recurentă Golășie E. I. împotriva încheierii din data de 08.03.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ 13.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-au prezentat inculpata, în stare de arest preventiv, asistată de avocat ales C. C., cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul asupra recursului declarat în cauză.
Apărătorul inculpatei, d-na avocat C. C., solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, rejudecând cauza, punerea în libertate a inculpatei. În primul rând, invocă nelegalitatea încheierii recurate motivat de faptul că lipsește de la dosar minuta încheierii, neexistând nici un înscris care să reprezinte minuta. Ceea ce există la dosar, este un extras al încheierii, dar nu minuta, astfel că apreciază în cauză este incidentă nulitatea acesteia. Totodată, apreciază că încheierea atacată este netemeinică întrucât nu se mai justifică menținerea inculpatei în arest raportat la atitudinea sinceră a acesteia, la împrejurarea că rechizitoriul a fost înregistrat la instanță, aceasta a colaborat cu organele de urmărire penală. Solicită instanței să aibă în vedere faptul că, în momentul săvârșirii faptelor, inculpata a fost sub influența unor medicamente puternice administrate în urma unui accident grav de pe urma căruia a fost imobilizată, și a fost influențată de anturajul dubios în care se afla. Arată că inculpata a recunoscut săvârșirea faptelor și datorită măsurilor privative de libertate aplicate până acum, a realizat consecințele negative ale acestora. Inculpata nu are antecedente penale, și-a dezvoltat educația în sensul că și-a terminat studiile liceale, acțiuni din care rezultă că lăsarea sa în libertate nu prezintă un pericol social concret pentru ordinea publică. De asemenea, solicită instanței să aibă în vedere faptul că inculpata are în întreținere o mătușă bolnavă de Alzheimer, care are nevoie de ajutorul și asistența acesteia. Nu consideră că lăsarea inculpatei în libertate ar împiedica în vreun fel zădărnicirea adevărului ori ar tergiversa desfășurarea procesului penal, având în vedere ca inculpata va solicita aplicarea procedurii simplificate a judecății, prev. de art. 3201 C.p.p., fiind deci interesată să se prezinte în fața instanței de judecată.
Procurorul solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca legale și temeinice, apreciind că la dosar există minuta, astfel că susținerea privind incidența nulității este nefondată, și totodată că lăsarea inculpatei în libertate prezintă în continuare pericol pentru ordinea publică.
Inculpata, având ultimul cuvânt, învederează instanței că solicită să fie judecată în stare de libertate, lăsând la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentului recurs, constată următoarele:
Prin încheierea penală pronunțată de judecătoria Timișoara în data de 08 martie 2013 în dosarul nr._ 13, prima instanță, în temeiul art. 3001 alin. 1 C.p.p., a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luate față de inculpata Golășie E. I., aflată în prezent în I.P.J T. – Arest, arestată preventiv prin încheierea nr. 2/11.01.2013 a Judecătoriei Timișoara, dosar_, măsură preventivă care a fost prelungită prin încheierea nr. 16/01.02.2013 a Judecătoriei Timișoara, dosar_ .
În temeiul art. 3001 alin. 3 C.p.p. raportat la art. 160b alin. 2 C.p.p., a menținut starea de arest a inculpatei, urmând ca legalitatea și temeinicia măsurii sa fie verificată înainte de expirarea termenului de 60 de zile prevăzut de lege.
A respins cererea inculpatei, prin apărător ales, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu aceea de a nu părăsi localitatea sau țara.
În temeiul art. 192 alin. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr._/P/2012 din data de 04.03.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie, prev. de art. 211 alin.1 si alin. 2 ind. 1 C.p., furt calificat, prev. de art. 208 alin.1-art.209 alin.1 lit.e C.p. și prostituție, prev. de art. 328 C.p., totul cu aplicarea art. 33 lit.a din C.p..
În fapt, s-au reținut următoarele:
- în data de 05.11.2012, în intervalul orar 13:00-17:00, prin intermediul unui anunț la mica publicitate l-a racolat pe numitul M. S. R. cu scopul de a întreține raporturi sexuale contra sumei de 100 lei, administrându-i cu această ocazie medicamente care au indus o stare de amețeală, diminuându-i atenția și capacitatea de a se apăra, după care a sustras de la partea vătămată suma de 280 lei și un telefon mobil marca Nokia;
- în cursul lunii noiembrie a anului 2012 a sustras de pe o masă din interiorul unei stații de carburanti situate intre localitatile Topolovățu M. si Sustra un telefon mobil marca Nokia C2, aparținând numitului C. C. M.;
- Inculpata Golășie E. I., în perioada 2011-2012 și-a procurat principalele mijloace de existență practicând în acest sens raporturi sexuale cu diferite persoane alese întâmplător recurgând în mod repetat la anunțuri publicitare pentru a-și atrage clienții, existând mai multe anunțuri publicitare în acest sens, aspect care denotă caracterul de durată a activității infracționale a inculpatei.
Prejudiciul total suferit de partea vătămată M. S. R., nerestituit, se ridică la suma de 280 lei și un telefon mobil marca Nokia, telefon mobil marca Nokia C2, aparținând partii vatamate C. C. M. fiind restituit.
În probațiune s-a atașat dosarul de urmărire penală nr._/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara.
În temeiul art. 3001 c.pr.pen., verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit art.3001 C.proc.penală, după înregistrarea dosarului la instanță, în cauzele in care inculpatul este trimis in judecata în stare de arest, instanța este datoare sa verifice din oficiu legalitatea si temeinicia arestării preventive înainte de expirarea duratei pentru care aceasta măsură a fost dispusă. Potrivit dispozițiilor alin.3 al aceluiași articol, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică arestarea, menține măsura preventivă a arestării.
La data de 09.01.2013, orele 10,00, în dosarul nr. 67/P/2013 ( dosar conexat la dosarul_/P/2012, a fost începută urmărirea penală față de inculpata Golasie I. E. pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie, prev. de art. 211 alin.1 C.p., furt calificat, prev. de art. 208 alin.1-art.209 alin.1 lit.e C.p. și prostituție, prev. de art. 328 C.p. totul cu aplicarea art.33 lit.a din C.p., măsură confirmată de procuror potrivit dispozițiilor art. 228 alin. 3C. pr. pen. prin rezoluția de începere a urmăririi penale din 10.01.2013, ora 10,15.
Prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara din 10.01.2013 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatei Golasie I. E. pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie, prev. de art. 211 alin.1 C.p., furt calificat, prev. de art. 208 alin.1-art.209 alin.1 lit.e C.p. și prostituție, prev. de art. 328 C.p. totul cu aplicarea art.33 lit.a din C.p.
Prin ordonanța organului de cercetare penală din cadrul PMT, Secția nr. 4 Poliție din data de 09.01.2013 (f.41) s-a dispus reținerea inculpatei pe o perioadă de 24 de ore, începând cu ora 16:00, măsura expirând la data de 10.01.2013, ora 16:00. Potrivit procesului-verbal din data de 09.01.2013 (f.42), acesteia i-au fost aduse la cunoștință motivele reținerii.
Prin încheierea penală nr. 2/11.01.2013 pronunțată în dosar nr._ de Judecătoria Timișoara s-a dispus arestarea preventivă a inculpatei Golășie E. I. pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 10.01.2013, ora 16:00 și până la data de 07.02.2013, inclusiv, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 2/10.01.2013 (f. 14).
Prin încheierea penală nr.16/01.02.2013 pronunțată în dosar nr._ de Judecătoria Timișoara s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatei Golășie E. I. pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 08.02.2013, ora 00:00 și până la data de 09.03.2013, inclusiv (f.4-6).
Dreptul la libertate și siguranță al persoanei este ocrotit de către Convenția europeană a drepturilor omului în art. 5, care prevede că: „Orice persoană are dreptul la libertate și la siguranță și reprezintă un drept inalienabil, la care nimeni nu poate renunța, iar garanțiile sale privesc toate persoanele, inclusiv cele care se găsesc în stare de detenție.
Scopul esențial al art. 5 este protejarea individului împotriva arbitrariului autorităților statale, motiv pentru care în paragraful 1 al art. 5 se enumeră limitativ circumstanțele în care o persoană poate în mod legal fi privată de libertatea sa. Aceste circumstanțe trebuie să fie interpretate riguros, întrucât ele reprezintă excepții privitoare la o garanție fundamentală a libertății individuale.
Art. 5 paragraful 1 al Convenției impune ca privările de libertate pe care le autorizează să fie conform cu normele interne de drept, iar normele interne trebuie să fie conforme cu dispozițiile Convenției, inclusiv cu principiile pe care le enunță sau care rezultă din ele.
La luarea și menținerea unei măsuri preventive privative de libertate trebuie să fie îndeplinite cumulativ trei condiții de fond: să existe probe sau indicii temeinice privind săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală; fapta respectivă să fie sancționată de lege cu pedeapsa închisorii; să fie prezent cel puțin unul dintre temeiurile de arestare, expres și limitativ prevăzute de art. 148 Cod procedură penală. La aceste condiții s-a adăugat și condiția conformității dreptului intern cu exigențele art. 5 paragraf 1 lit. c al Convenției, precum și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dată în aplicarea acesteia, odată cu ratificarea de către România în 1994 a Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În privința primei condiții necesare în menținerea măsurii arestării preventive, prima instanță a constatat că din punctul de vedere al dreptului intern, respectiv existența unor probe sau indicii temeinice cu privire la săvârșirea de către inculpat a unei fapte prevăzute de legea penală, dar și din punctul de vedere al Convenției Europene, respectiv existența unor motive verosimile de a bănui că persoana care urmează să fie privată de libertate a săvârșit o infracțiune, aceasta condiție este îndeplinită.
Astfel, existența acestor motive verosimile de a bănui săvârșirea unei infracțiuni s-a realizat raportat la probele administrate în cauză în faza de urmărire penală, respectiv: declarațiile inculpatei Golășie E. I. din data de 29.01.2012 (f.28-32), din data de 09.01.2012 (f.57-59), din data de 10.01.2013 (f.33-37, 45, 47-48), din data de 10.01.2013, dată în fața instanței (f.107); declarația părții vătămate M. S. R. din data de 15.11.2012 (f.157-159); proces-verbal de consemnare a declarației orale a părții vătămate M. S. R. din data de 05.11.2012 (f.151); declarația părții vătămate Crsitescu C. M. din data de 18.01.2013 (f.127-128), din data de 25.02.2012 (f.137), din data de 28.02.2013 (f.135); declarațiile martorului H. N. din data de 09.01.2013 (f. 65-66), din data de 16.01.2013 (f.145-146); declarația martorului V. A. din data de 26.02.2013 (f.131) de la care s-a recuperat telefonul părții vătămate C. C. M.; declarația martorei Asevoaie E., mătușa inculpatei, din data de 26.02.2013 (f.132); declarația martorului S. Radenco, proprietarul apartamentului unde inculpata domicilia fără forme legale din data de 18.01.2013 (f.149); declarația martorului M. L. M. din data de 04.01.2013 (f.183-184) cel care a predat organelor de poliție telefonul mobil al părții vătămate M. S. R.; declarațiile martorului Pacoste A. din data de 04.01.2013 (f.195) și 25.02.2013 (f.194); declarațiile martorului Sfârcoci A. C. din data de 07.01.2013 (f.199), din data de 15.02.2013 (f.197-198); declarația martorei B. R. D., angajata stației peco de unde inculpata a sustras telefonul părții vătămate C. C. M. din data de 25.02.2013 (f.203); declarația martorului C. M. din data de 07.01.2013 (f.212-213); declarațiile martorilor asistenți Pelici M. (f.166) și C. M. A. (f.167); declarațiile martorilor asistenți din data de 09.01.2013 Pelici M. (f.123-124) și C. B. V. (f._); adresa nr._/2012 a Direcției fiscale a mun. Timișoara (f.61); certificat de competență profesională a inculpatei (f.62); proces-verbal de percheziție din data de 09.01.2013 (f.74-76), având planșa foto anexată (f.78-89, adresă nr._/28.11.2012 a IPJ T., Unitatea teritorială de analiză a informațiilor (f.101) care atestă nr. de telefoane ale inculpatei, seriile IMEI ale terminalelor mobile precum și nr. de telefon și . a telefonului părții vătămate M. S. R.; adresa nr. 290/CS/_/29.01.2013 a operatorului de telefonie mobilă Cosmote (f. 108) din care a rezultat că numărul de telefon aferent cartelei cu seria_18403097, cartelă găsită în locuința inculpatei cu prilejul percheziției domiciliare din data de 09.01.2013 este_, exact numărul de telefon interceptat în baza autorizației nr. 346 emisă de Judecătoria Timișoara; adresa nr._/30.01.2013 a IPJ T., Unitatea teritorială de analiză a informațiilor (f.112) din care a reieșit că telefonul mobil al părții vătămate C. C. M., cu ._, a fost utilizat de Pacoste A. împreună cu suportul de stocare a datelor (f.113-114); raport de constatare tehnico-științifică nr._/18.02.2013 a IGPR, Institutul Național de Criminalistică, Serviciul Expertixe fizico-chimice (f.118-122) din care a reieșit că blisterul cu Xanax ridicat cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la inculpată conținea acest medicament care la rândul său are în conținut alprazolam; dovadă de ridicare a telefonului mobil al părții vătămate C. C. M. de la numitul V. A. din data de 26.02.2013 (f. 130); dovadă de predare a telefonului mobil către partea vătămată C. C. M. din data de 28.02.2013 (f.136); proces-verbal din data de 25.02.2013 de recunoaștere după planșa foto a inculpatei, recunoaștere făcută de partea vătămată C. C. M. (f.140), având planșa foto anexată (f.143-144); raport din data de 05.11.2012 potrivit căruia partea vătămată M. S. R. a sunat la 112 în jurul orelor 16:44, sesizând fapta comisă de inculpată (f. 152); proces-verbal din data de 08.11.2012 de recunoaștere după planșa foto a inculpatei, recunoaștere făcută de partea vătămată M. S. R. (f.165), având planșa foto anexată (f.162-164); cerere de analiză și proces-verbal de prelevare de probe biologice din data de 05.11.2012 de la partea vătămată M. S. R. (f.172, 174); buletin de examinare clinică a părții vătămate M. S. R. din data de 05.11.2012 (f. 173, 175); buletin de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 599/A/08.11.2012 eliberat de IML Timișoara (f.176), partea vătămată M. S. R. avea alcoolemie zero; buletin de analiză toxicologică nr. 152/T/V din 12.11.2012 eliberat de IML Timișoara (f.177), partea vătămată M. S. R. prezenta în sânge și urină în data de 05.11.2012, ora 19:00, metabolit al alprazolamului; raport de primă expertiză medico-legală întocmit de IML Timișoara (f.181-182) concluziile acestuia fiind elocvente pentru efectele adverse ale medicamentelor administrate părții vătămate M. S. R. de către inculpată; proces-verbal din data de 04.01.2013 de recunoaștere după planșa foto a numitului Pacoste A., recunoaștere făcută de către M. L. M. (f.187), având planșa foto anexată (f.189-191); anunțuri publicate în ziarul Publitim, rubrica „Poșta lui Cupidon” (f.222-223), anunțul în original (f.230); dovadă de ridicare din data de 20.12.2012 (f.223¹) de la numitul M. L. a telefonului mobil al părții vătămate M. S. R.; adresă nr._/08.11.2012 a ITM T. (f.232-233); proces-verbal din data de 12.12.2012 (f.235) întocmit de organul de cercetare penală cu cele constatate în urma supravegherii operative de către . din data de 01.03.2012 de redare integrală a convorbirilor interceptate și purtate de inculpata Golășie E. I. și obținute în baza autorizațiilor nr. 346-347 emise de Judecătoria Timișoara; proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare din data de 14.11.2012 (f.160).
Instanta a constatat de asemenea că inculpata a recunoscut in faza de urmarire penală atat comiterea faptei de tâlhărie, cât și comiterea faptei de prostitutie, iar la termenul de judecată a aratat ca recunoaste si savarsirea faptei de furt.
În ceea ce privește cea de-a doua condiție, aceea ca pentru fapta săvârșită legea să prevadă pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, instanta a constatat ca aceasta este, de asemenea, îndeplinită. Astfel, pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatei, legea prevede pedeapsa închisorii de la 3 luni (minimul special pentru infractiunea de prostitutie) la 20 de ani (maximul special pentru infractiunea de talharie in forma agravata). In privinta acestei conditii instanta constata de asemenea ca legea internă este mai severă decât dispozițiile Convenției, care nu condiționează mentinerea arestării de gravitatea pedepsei prevăzute de lege pentru faptele săvârșite.
În ceea ce privește cea de-a treia condiție obligatorie, respectiv existența cel puțin a unuia dintre temeiurile prevăzute de art. 148, respectiv lit. f Cod procedură penală, instanța a constatat ca aceasta comportă anumite interpretări.
Curtea Europeană a precizat în cauza Wemhoff care este principiul general care trebuie să guverneze această materie. Astfel, „detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală – și ea nu trebuie să se prelungească dincolo de limitele rezonabile – independent de faptul că ea se va imputa sau nu din pedeapsă. Aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate”
Curtea Europeană, verificând temeiurile de arestare din dreptul intern în respectarea art. 5 paragr. 3 din Convenție, a apreciat asupra caracterului rezonabil al detenției preventive, acceptând doar anumite temeiuri din cele invocate de statele membre. Astfel, detenția este justificată doar dacă se face dovada că asupra procesului penal planează cel puțin unul dintre următoarele pericole, care trebuie apreciate în concreto, pentru fiecare caz în parte: pericolul de săvârșire a unor noi infracțiuni – Hotărârea Matznetter c. Austriei/ 10.11.1969, pericolul de distrugere a probelor – Hot. Wemhoff c. Germaniei/27.06.1968, riscul presiunii asupra martorilor –Hot. Letellier c. Franței/26.06. 1991, pericolul de dispariție al inculpatului – Hot. Neumeister c. Austriei/27.06.1968 sau pericolul de a fi tulburată ordinea publică – Hot. Letellier c. Franței/26.06. 1991.
Având în vedere aspectele anterior menționate, instanta a retinut in principal infractiunea de talharie, savarsita in mod premeditat de catre inculpata, prin oferirea partii vatamate a unor lichide care conțin diferite substanțe apte să inducă o stare care pune victima în incapacitatea de a reacționa, urmata de sustragerea ulterioara a bunurilor. Avand in vedere că în cazul infracțiunilor de genul celor săvârșite de inculpata este cunoscut faptul că cercetarea autorilor în stare de libertate produce opiniei publice un sentiment de insecuritate, instanța a constatat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă.
Instanta a retinut de asemenea ca exista si pericolul de săvârșire a unor noi infracțiuni, având în vedere contextul infracțional în care a fost săvârșită infracțiunea de tâlhărie, conexitatea dintre această infracțiune și infracțiunea de prostituție, precum si faptul ca inculpata traieste .”, astfel cum a sustinut chiar aparatorul acesteia. Instanta a constatat de asemenea faptul ca, deși are studii postliceale (asistent farmacie), inculpata nu are totuși un loc de muncă pentru a-si asigura un venit material, fiind astfel predispusa să-și procure resursele materiale prin săvârșirea de fapte ilicite.
Pentru aceste motive, reținând că măsura arestării preventive a fost dispusă în condițiile prevăzute de lege, în temeiul art. 300¹ alin. 1 C. proc. penala, instanța a constatat temeinicia și legalitatea acestei masuri dispuse față de inculpata, iar în temeiul art. 3001 alin. 3 C. proc. penala și a dispus menținerea arestării preventive a acesteia, urmând ca legalitatea și temeinicia măsurii să fie verificată înaintea expirării termenului legal de 60 de zile, conform dispozițiilor art. 160b alin. 2 C. proc. penală.
Având in vedere cele anterior menționate, instanța a respins cererea apărătorului inculpatei de a se înlocui măsura arestării preventive cu măsura preventivă de a nu părăsi localitatea sau țara.
Examinând încheierea recurată atât prin prisma motivelor invocate, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, în condițiile prev. de art. 38510 alin.3 C.p.p., tribunalul constată că recursul este nefondat, încheierea Judecătoriei Timișoara fiind legală și temeinică.
În ceea ce privește motivul de nulitate absolută invocat de apărătoarea inculpatei Golășie E. I. privind lipsa minutei, tribunalul constată că acesta apare ca nefondat în condițiile în care prima instanță a îndeplinit obligația întocmirii acesteia, rezultatul deliberării regăsindu-se la fila 21 din dosar. Împrejurarea că acel înscris nu poartă în mod expres titulatura de minută, menționându-se la titulatură ˝Încheiere˝ nu este de natură a lipsi de efecte juridice acest înscris, în condițiile în care din lecturarea acestuia reiese în mod evident că reprezintă rezultatul deliberării și este identic cu dispozitivul încheierii atacate. Tribunalul constată că nu există nici o dispoziție legală care să prevadă că lipsa respectivei titulaturi ar atrage nulitatea absolută a rezultatului deliberării în condițiile în care nu poartă denumirea de minută, neputându-se vorbi nici de o eventuală nulitate relativă, în condițiile în care nu se poate reține cauzarea vreunei vătămări părților (fapt care de altfel nici măcar nu a fost invocat). Menționarea denumirii de încheiere reprezintă o simplă eroare a primei instanțe, nefiind aptă să producă nici un fel de consecințe juridice.
În ceea ce privește legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispuse față de inculpată, tribunalul constată că în cauză măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale în materie, iar menținerea acestei măsuri în continuare este justificată de subzistența temeiurilor care au determinat luarea acesteia, respectiv îndeplinirea în mod cumulativ a condițiilor prevăzute de art. 148 alin.1 lit.f C.p.p. rap la art. 136, art. 143 C.p.p.
Raportat la întreg materialul probatoriu administrat până la acest moment procesual se constată că în cauză există indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că inculpata Golășie E. I. a săvârșit mai multe fapte prevăzute de legea penală, sancționate cu închisoarea mai mare de 4 ani, și că lăsarea acesteia în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Astfel, tribunalul constată că natura și împrejurările concrete de săvârșire a faptelor pentru care este cercetată inculpata (sustragere de bunuri de la o persoană atrasă în apartament prin oferirea de servicii sexuale, faptă săvârșită în mod premeditat, prin oferirea părții vătămate a unor lichide care conțin diferite substanțe apte să inducă o stare care pune victima în incapacitatea de a reacționa, urmată apoi de solicitarea intervenției a două persoane de sex masculin în momentul în care partea vătămată a solicitat restituirea bunurilor, precum și sustragere de bunuri din loc public), cât și urmările care s-ar fi putut produce (având în vedere efectele adverse ale medicamentelor administrate de inculpată părții vătămate M. S. R.) reprezintă împrejurări ce denotă o periculozitate extrem de ridicată a acestuia și lipsa oricărui respect pentru drepturile ocrotite de legea penală, evidențiind astfel pericolul concret pe care îl reprezintă pentru societate lăsarea sa în libertate la acest moment procesual.
Totodată, acest pericol este evidențiat și circumstanțele care caracterizează persoana inculpatei, aceasta neavând un loc de muncă și dovedind perseverență în comiterea de infracțiuni în condițiile în care a fost trimisă în judecată pentru comiterea a trei infracțiuni conexe (tâlhărie, furt calificat și prostituție), perseverență care este de natură să creeze indicii temeinice cu privire la fondul infracțional accentuat al acesteia și cu privire la faptul că lăsarea sa în libertate reprezintă un pericol social ridicat pentru ordinea publică constând în posibilitatea comiterii de fapte similare.
În același timp, tribunalul reține, la fel ca și prima instanță, că este evident că toate aceste aspecte referitoare atât la fapte, cât și la persoana inculpatei, reprezintă tot atâtea elemente că faptele săvârșite de aceasta au produs o tulburarea excepțională si persistentă a ordinii publice, iar lăsarea acesteia în libertate ar fi de natură să genereze un sentiment de temere și insecuritate pentru ceilalți cetățeni, precum și de neîncredere legat de reacția autorităților față de acest tip de comportament, consecințe incompatibile cu principiile unei societăți democratice.
Împrejurarea că inculpata a recunoscut săvârșirea faptelor și urmează să solicite aplicarea procedurii simplificate a judecății, prev. de art. 3201 C.p.p., reprezintă elemente care vor fi avute în vedere la individualizarea judiciară a pedepsei, însă nu sunt de natură a conduce la concluzia că pericolul pe care îl reprezintă lăsarea inculpatei în libertate a fost înlăturat.
Pe cale de consecință, apreciind că măsura arestării preventive dispuse față de inculpată își menține în continuare caracterul adecvat și de necesitate pentru siguranța publică, alte masuri preventive restrictive de libertate nefiind în măsură să ofere la acest moment procesual garanții suficiente, în temeiul art. 38515 alin. 1 pct. 1 lit. b C.p.p. recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat, urmând ca în temeiul art.192 alin.2 C.p.p. să oblige inculpata la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515 pct. 1 lit. b C.p.p, respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata recurentă Golășie E. I. împotriva încheierii din data de 08.03.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ 13.
În baza art. 192 alin. 2 C.p.p. obligă condamnata recurentă la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 13.03.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. C. ȚIRA M. B. A. P.
Grefier,
V. D.
Red. A.C.Ț.
Tehnored. A.C.Ț./V.D.
3 ex./20.03.2013 – PI – L. M. T.
| ← Propunere de arestare preventivă a inculpatului. Art. 149 ind... | Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... → |
|---|
