Propunere de arestare preventivă a inculpatului. Art. 149 ind 1. C.p.p.. Decizia nr. 177/2013. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 177/2013 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 03-04-2013 în dosarul nr. 177/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T. - SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 177/R
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 03.04.2013
Completul de judecată:
PREȘEDINTE: M. B.
JUDECĂTOR: A. C. ȚIRA
JUDECĂTOR: R. H.
GREFIER: R. M.
Pe rol se află judecarea recursului formulat de inculpatul G. M. R., împotriva încheierii de arestare preventivă nr. 31 din 31.03.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul G. M. R., personal și asistat de avocat din oficiu P. S., din cadrul Baroului T., cu împuternicire avocațială aflată la dosar.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul T. este reprezentat de procuror O. Ț..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care.
Nemaifiind alte cereri de susținut sau excepții de invocat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Apărătorul din oficiu al inculpatului recurent, solicită admiterea recursului și casarea încheierii penale nr. 31 din 31.03.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._ . Să se dispună respingerea propunerii de arestare preventivă.
Reprezentanta Ministerului Public, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca fiind temeinică și legală încheierea primei instanțe. Acesta susține că, există indicii temeinice că inculpatul a comis fapta pentru care este cercetat. Totodată, procurorul arată că, inculpatul este recidivist, iar în trecut a beneficiat de liberare condiționată pentru pedepse similare.
Inculpatul recurent G. M. R., având personal cuvântul, arată că are un copil minor, iar soția este însărcinată. Inculpatul mai menționează că, prejudiciul a fost recuperat.
INSTANȚA
Deliberând constată următoarele:
Prin încheierea de arestare preventivă nr. 31 din 31.03.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, în temeiul art. 1491Cod procedură penală, raportat la art. 143 Cod procedură penală și art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, s-a admis propunerea de arestare preventivă formulată de către P. de pe lângă Judecătoria Timișoara privind pe G. M. R., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 al.1-art.209 al-1lit a,g,i C.p, cu aplicarea art.37 lit. a C.p.
Dispune arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 zile, respectiv din data de 31.03.2013 ora 15,30, mandatul fiind valabil până la data de 28.04.2013, orele 24:00.
Respinge cererea apărătorului inculpatului de luare a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Prin sesizarea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 31.03.2013 sub nr._, P. de pe lângă Judecătoria Timișoara a propus arestarea preventivă a inculpatului G. M. R., pe o perioadă de 29 de zile.
Prin ordonanța din data de 31.03.2013, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale fața de G. M. R. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat faptă prev. de art. 208 al.1-art.209 al-1lit a,g,i C.p, cu aplicarea art.37 lit. a C.p.,
În motivarea propunerii se menționează în data de 30.03.2013, în jurul orei 19.30, împreună cu învinuitul Lakatos I. au sărit gardul imobilului de pe . și dintr-o anexă i-au sustras părții vătămate C. D. I. o cutie de viteze pentru autoturismul Dacia L., în valoare de 250 de Euro. Cei doi au fost surprinși de martorul N. C., în timp ce cărau cutia de viteze peste gardul locuinței, aceasta pornind în urmărirea lor până pe . unde au fost prinși de către organele de poliție. Cutia de viteze a fost restituită părții vătămate care a declarat că nu se mai constituie parte civilă.
Prin ordonanța din 30.03.2013, ora 22.30, s-a dispus de către organele de cercetare penală reținerea învinuitului pe o perioadă de 24 de ore, din care se deduce timpul cât persoana a fost privată de libertate ca urmare a măsurii administrative a conducerii și audierilor de la sediul Sectiei 2 Politie, respectiv doua ore de la ora 20.30 la ora 22.30, urmând ca măsura să expire la data de 31.03.2013, ora 20.30.
Temeiul de drept invocat în susținerea propunerii de arestare preventivă este cel prevăzut de art.148 alin1 lit. f C.proc.penală
La propunerea de arestare preventivă a fost atașat dosarul de urmărire penală nr._ al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara.
Analizând materialul probator administrat in cauza, instanța reține următoarele:
Prin ordonanța din 30.03.2013, ora 22.30, s-a dispus de către organele de cercetare penală reținerea învinuitului pe o perioadă de 24 de ore, din care se deduce timpul cât persoana a fost privată de libertate ca urmare a măsurii administrative a conducerii și audierilor de la sediul Sectiei 2 Politie, respectiv doua ore de la ora 20.30 la ora 22.30, urmând ca măsura să expire la data de 31.03.2013, ora 20.30.
Prin ordonanța din data de 31.03.2013, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale fața de inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat faptă prev. de art. 208 al.1-art.209 al-1lit a,g,i C.p, cu aplicarea art.37 lit. a C.p.,
În fapt, din analiza materialul probator reiese că în data de 30.03.2013, în jurul orei 19.30, împreună cu învinuitul Lakatos I. au sărit gardul imobilului de pe . și dintr-o anexă i-au sustras parții vătămate C. D. I. o cutie de viteze pentru autoturismul Dacia L., în valoare de 250 de Euro. Cei doi au fost surprinși de martorul N. C., în timp ce cărau cutia de viteze peste gardul locuinței, aceasta pornind în urmărirea lor până pe ., unde au fost prinși de către organele de poliție. Cutia de viteze a fost restituită parții vătămate care a declarat că nu se mai constituie parte civilă.
Potrivit legii, luarea măsura arestării preventive presupune îndeplinirea, printre altele, a condiției privind existența unor probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o fapta prevăzută de legea penală, conform art.148 alin.1 rap. la art.143 alin.1 C.p.p, pedeapsa pentru fapta prevăzută de legea penală să fie detențiunea pe viață sau închisoarea mai mare de 4 ani, conform art.136 alin.1 și 6 C.p.p., și să existe vreunul dintre cazurile enunțate expres și limitativ de art.148 alin.1 lit.a-f C.p.p..
Prin „probe”, potrivit art.63 C.p.p, se înțelege orice element de fapt care servește la constatarea existenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei, iar prin „indicii temeinice”, potrivit art.681 C.p.p, se înțelege presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează urmărirea penală a săvârșit fapta, presupunere rezultată din datele existente în cauză.
Aceste dispoziții trebuie coroborate cu prevederilor art.5 lit.c din CEDO, care permite privarea de libertate a inculpatului atunci când există suspiciuni rezonabile că a săvârșit o infracțiune (cazul Fox, Campbell și Hartley c. Regatului Unit) sau când rezultă necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o altă infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia.
Or, având în vedere probatoriul administrat până în prezent reiese că inculpatul a săvârșit fapta reținuta in sarcina sa, condițiile de luare a măsurii arestării preventive fiind îndeplinite.
Astfel, existența acestor motive verosimile de a bănui săvârșirea unei infracțiuni s-a realizat raportat la probele administrate în cauză în faza de urmărire penală, respectiv: proces verbal de constatare a infracțiunii, proces-verbal de cercetare la fața locului, dovezi de predare – primire bunuri sustrase, declarații parte vătămata, declarații martori, declarații învinuiți și făptuitori, declarațiile a inculpatului, care arata ca recunoaste savarsirea faptei.
Cu privire la cea de-a doua condiție, prevăzută de art.136 alin.1 și 6 C.p.p, respectiv aceea ca pedeapsa prevăzuta de lege sa fie numai închisoarea, instanța constată că si aceasta este îndeplinită, având în vedere că infracțiunea de furt calificat, prevăzuta de art.208 al.1, art.209 al.1 lit.a, g și i Cod penal, se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 15 ani.
În ceea ce privește cea de-a treia condiție, instanța constată că inculpatul se află în situația prevăzută de art.148 al.1 lit. f C.proc.penală., întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de furt calificat este mai mare de 4 ani închisoare și există date certe că lăsarea lui în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Sub acest aspect, trebuie remarcat că „pericolul concret pentru ordinea publică” este definit de jurisprudență ca reprezentând temerea că, o dată pus în libertate, inculpatul ar putea comite noi fapte penale ori ar declanșa reacții puternice în rândul opiniei publice, prin natura faptelor pe care le-a comis.
În speță, pericolul social concret pentru ordinea publică rezultă și din modalitatea și împrejurările în care au fost comise faptele de către inculpat (împreună cu o altă persoana, după o prealabilă înțelegere, pe timp de noapte (ora 19,30, luna martie), prin escaladare si pătrundere în curtea imobilului în timp ce partea vătămată se afla în locuință, precum si din circumstantele personale ale inculpatului care a săvârșit fapta în stare de recidivă postcondamnatorie, fiind liberat condiționat din Penitenciarul Timișoara în luna octombrie 2012 din executarea unei pedepse aplicate tot pentru infracțiunea de furt calificat. Din cazierul judiciar al inculpatului instanta constata de asemenea ca inculpatul a fost condamnat pentru mai multe infractiuni de furt, precum si pentru tâlhărie, complicitate la talharie, violare de domiciliu, existand de asemenea soluții de scoatere de sub urmărire penala si aplicare de amenzi administrative pentru fapte de furt calificat, inculpatul dovedind o perseverență infracțională in comiterea de fapte penale de aceeași natură, astfel că se impune luarea unei măsuri privative de libertate.
Instanța constata că soluțiile pronunțate în dosarele penale nu și-au atins scopul de preventiv si sancționator, inculpatul formându-și o adevărată „îndeletnicire“ din sustragerea de bunuri, astfel ca singura modalitate de stopare a conduitei infracționale a acestuia este luarea măsurii arestării preventive.
Ca urmare a celor menționate anterior instanța apreciază că lăsarea inculpatului în libertate în acest moment prezintă un pericol concret efectiv pentru ordinea publică, existând pericolul ca acesta să comită alte fapte asemănătoare, de natură să creeze în rândul opiniei publice sau în rândul unei colectivități determinate un sentiment de insecuritate, conduita acestuia fiind de natura a periclita grav relațiile sociale privind patrimoniul, proprietatea, siguranța publică, viața privată a persoanei, valori ocrotite de către legiuitor și vătămate grav prin săvârșirea faptei.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 1491 alin.9, 10 și 11, raportat la art.136, art.143 alin.1 și art.148 alin.1 lit.f C.proc.penală, s-a admis propunerea de arestare preventiva a inculpatului, formulata de P. de pe lângă Judecătoria Timișoara, constatând că este în interesul bunei desfășurări a procesului penal privarea inculpatului de libertate, atat în scopul de a împiedica sustragerea lui de la urmărirea penală, cat si pentru a preveni savarsirea unor alte fapte de aceeasi natura, urmând a dispune arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 zile, respectiv din data de 31.03,.2013 ora 15,30 mandatul fiind valabil până la data de 28.04.2013, orele 24:00.
S-a respins cererea apărătorului inculpatului de luare a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, apreciind ca aceasta măsura nu este suficienta, fata de pericolul social al faptei savârsite.
Tribunalul
Împotriva acestei încheieri, în termenul prevăzut de lege a declarat recurs inculpatul G. M. R., recurs înregistrat la data de 01.04.2013.
Inculpatul G. M. R., prin avocat a susținut pe cale orală motivele de recurs, solicitând casarea încheierii pronunțate la data de 31 03 2013 și în rejudecare, în principal respingerea propunerii de luare a măsurii arestului preventiv și cercetarea sa în stare de libertate.
Examinând încheierea atacată prin prisma motivele indicate de recurent, dar și raportat la conținutul dosarului de urmărire penale, tribunalul observă că, în mod corect, instanța de fost a opinat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 cod pr. penală și art. 148 lit f cod pr. penală în sensul că există indicii clare cu privire la săvârșirea de către inculpat a infracțiunii ce face obiectul cercetării și cu privire la cuantumul pedepsei prevăzut de lege care să justifice luarea unei măsuri preventive față de inculpat.
Tribunalul este de părerea, în acord cu opinia judecătoriei, că este îndeplinită și condiția pericolului pe care îl reprezintă pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului întrucât în ceea ce il privește pe acest inculpat s-a demonstrat perseverența infracțională raportat la săvârșirea in repetate rânduri a aceluiași tip de infracțiuni, element care formează opinia instanței că acesta nu prezintă suficiente garanții de îndreptare in cazul lăsării în libertate.
Este adevărat faptul că prejudiciul produs prin infracțiunea a fost recuperat și că inculpatul are un minor în întreținere, însă aceste apărări nu pot sta la baza respingerii propunerii de arestare preventivă, în condițiile în care până în acest moment, circumstanțele personale evidențiate de inculpat nu l-au împiedicat să săvârșească fapte antisociale îndreptate împotriva patrimoniului persoanei, valoarea socială ce ar putea fi periclitată în continuare in ipoteza in care nu se vor lua măsuri mai ferme împotriva inculpatului.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.38515 pct.1 lit.b C.p.p. recursul inculpatului G. M. R. urmează a fi respins ca nefondat, în temeiul art.192 alin.2 C.p.p. aceasta urmând să fie obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat recurent G. M. R., fiul lui I. si E. R., născut la data de 21.03.1990 în Timișoara, județul T., domiciliat în . nr.239, jud. T., posesor al CI provizorie . nr._, CNP_, cetățean român, 6 clase, fără ocupație, cu antecedente penale, aflat în I.P.J T. – Arest, împotriva încheierii penale nr. 31/ 31 03 2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă recurentul la plata sumei de 150 de lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs și dispune plata din fondul MJ a sumei de 100 de lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu, către Baroul T..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 03 04 2013
PREȘEDINTEJUDECĂTORJUDECĂTOR
M. B. A. C. ȚIRA R. H.
GREFIER
R. M.
Red. M.B./ Tehnored. R.M./ 2 ex./ 04.04.2013
Prima instanță: Jud. Timișoara – Jud. T. L. M.
| ← Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... | Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 196/2013.... → |
|---|
