Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1 şi urm. C.p.. Decizia nr. 151/2013. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 151/2013 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 25-03-2013 în dosarul nr. 151/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 151/2013
Ședința publică de la 25 Martie 2013
Completul compus din:
Președinte: A. C. ȚIRA
Judecător: M. B.
Judecător: A. P.
Grefier: V. D.
Ministerul Public este reprezentat de procuror D. M. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul T..
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara împotriva sentinței penale nr.354/06.02.2013 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul condamnat, în stare de deținere, asistat de avocat desemnat din oficiu T. C., din cadrul Baroului T..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța acordă cuvântul asupra recursului declarat în cauză.
Procurorul susține recursul așa cum a fost formulat în scris și solicită admiterea acestuia, casarea hotărârii recurate și, rejudecând cauza, respingerea ca neîntemeiată a cererii de liberare condiționată și stabilirea unui termen de reînnoire a cererii după data de 28.03.2013.
Apărătorul desemnat din oficiu al recurentului condamnat solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca temeinice și legale.
Condamnatul, având cuvântul, solicită respingerea recursului.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.354/06.02.2013 pronunțată de judecătoria Timișoara în dosarul nr._, prima instanță, în temeiul art.450 C.pr.pen. raportat la art.59 C.pen., a admis cererea de liberare condiționată a petentului condamnat V. E. Z., fiul lui N. și E., născut la data de 01.03.1988, CNP_, în stare de deținere în Penitenciarul Timișoara .
A dispus liberarea condiționată a condamnatului de sub puterea mandatului de executare a pedepsei nr.65/2012 emis de Judecătoria Lugoj, în temeiul sentinței penale nr.41/2012, atrăgându-i-se atenția asupra consecințelor nerespectării prevederilor art.61 C.pen.
În temeiul art.192 al.3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 31.01.2013 sub nr._, petentul V. E. Z. a solicitat liberarea sa condiționată, cu precizarea că motivele le va arăta în fața instanței.
Din procesul-verbal al comisiei de propuneri pentru punerea în libertate condiționată nr. J2/_/29.01.2013 rezultă că, persoana condamnată a început executarea pedepsei la data de 19.06.2012, aceasta urmează să expire la data de 29.07.2013, iar pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate trebuie să execute 2/3 din pedeapsă, respectiv 270 zile închisoare, condiție îndeplinită în cazul de față, unde condamnatul a executat un număr de 270 zile închisoare (225 zile efectiv executate și 45 zile executate ca urmare a muncii prestate).
Petentul condamnat are antecedente penale, fiind condamnat la următoarele pedepse: la 1 an și 6 luni în minorat, pentru furt calificat, s.p. 655/03.11.2003 a Judecătoriei Lugoj, arestat la 17.08.2004 - liberat la 30.08.2005, rest 170 zile, condamnat la 4 ani și 8 luni pentru furt calificat și tâlhărie, s.p. 280/18.09.2007 a Judecătoriei Lugoj, liberat la 21.04.2010, rest 406 zile.
Totodată, instanța a mai reținut că la dosarul cauzei a fost depusă și o caracterizare privind comportamentul condamnatului pe perioada detenției, din cuprinsul acesteia rezultând că a avut o conduită constant pozitivă în acord cu normele penitenciare și s-a adaptat corespunzător la mediul carceral. Nu a fost sancționat disciplinar, a fost recompensat cu suplimentarea unor drepturi de trei ori. Implicare formală în programe de reintegrare socială. A fost selecționat să desfășoare activități productive în exteriorul locului de deținere.
Petentul condamnat se află la prima analiză.
Potrivit art. 59 din Codul penal, condamnatul pentru a putea beneficia de liberare condiționată, trebuie să îndeplinească următoarele condiții:
- a executat fracția de pedeapsă calculată potrivit legii,
- este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale.
Prima instanță, reținând aceste împrejurări, a considerat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.59 din C.penal, atât cu privire la fracțiunea de pedeapsă executată, cât și cu privire la comportarea la locul de detenție a celui condamnat.
Instanța a apreciat că deținerea în continuare a condamnatului nu mai este necesară și se poate dispune liberarea condiționată a acestuia înainte de executarea în întregime a pedepsei.
Aspectul că petentul are antecedente penale nu poate constitui singurul motiv pentru a priva petentul de posibilitatea de a beneficia de liberare condiționată atâta timp cât celelalte condiții sunt îndeplinite, această instituție constituind un stimulent pentru orice condamnat, inclusiv pentru cei cu antecedente penale, de a avea o bună conduită în perioada detenției și de a depune eforturi pentru reintegrarea socială.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, cererea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului T. la data de 01.03.2013, sub același număr de dosar, respectiv_ .
În motivarea cererii, parchetul a arătat că sentința atacată este netemeinică sub aspectul admiterii cererii de liberare condiționată a petentului V. E. Z., prima instanță apreciind în mod greșit asupra îndeplinirii condițiilor legale. Astfel, s-a precizat că petentul a mai fost condamnat anterior la pedeapsa de 1 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat și la pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare pentru infracțiunea de furt calificat și tâlhărie, recidiva omogenă constituind un element de care trebuie să se țină seama la analiza oportunității de acordare a liberării condiționate. Totodată, acesta a beneficiat anterior de două ori de liberare condiționată, fără să fi înțeles finalitatea acestei instituții, dovadă fiind perseverența sa în comportamentul infracțional. Ultima dată a fost liberat condiționat în data de 21.04.2010, iar după mai puțin de 3 luni, respectiv în data de 07.07.2010, a comis altă faptă de furt calificat, pentru care a fost condamnat la pedeapsa pe care o execută în prezent. Or, raportat la aceste aspecte, se poate aprecia că perioada de pedeapsă executată până în acest moment nu este aptă a forma convingerea că a produs o schimbare în conștiința și atitudinea condamnatului față de valorile sociale ocrotite de lege – acesta fiind la prima analiză.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor invocate de P. de pe lângă Judecătoria Timișoara, cât și prin raportare la dispozițiile art. 3856 alin. 3 Cod procedură penală, tribunalul constată că recursul este întemeiat, sentința judecătoriei fiind netemeinică, astfel încât, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, urmează să fie admis recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Timișoara și să fie casată sentința recurată.
Tribunalul reține că, pentru a se putea dispune liberarea condiționată, – care este o posibilitate și nu o obligație pentru instanță – conform cerințelor impuse de art. 59 al. 1 C.pen., este necesar ca petentul condamnat să fi executat cel puțin două treimi din durata pedepsei aplicate în cazul pedepsei de până la 10 ani, să fie stăruitor în muncă, disciplinat și să dea dovezi temeinice de îndreptare, toate aceste criterii urmând a fi apreciate în mod necesar și prin raportare la antecedentele penale ale petentului.
În ceea ce privește condiția referitoare la fracția din pedeapsă care trebuia executată de petent pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate, precum și cele privind stăruința în muncă și conduita adoptată pe parcursul executării pedepsei, raportat la materialul probatoriu existent la dosar se observă că în mod corect prima instanță a constatat că acestea sunt îndeplinite.
În ceea ce privește însă antecedentele penale, se observă că recurentul condamnat se află în prezent în executarea unei pedepse de 406 zile închisoare, aplicată pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat, iar anterior săvârșirii acesteia a mai săvârșit o altă infracțiune de furt calificat în timpul minorității pentru care a fost condamnat la 1 an și 6 luni închisoare, precum și alte două infracțiuni de furt calificat și tâlhărie, pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare, beneficiind de liberare condiționată în privința ambelor pedepse.
Or, tribunalul consideră că această perseverență infracțională deosebită manifestată de recurentul condamnat, care a beneficiat anterior de două ori de clemență din partea organelor judiciare, fiind liberat condiționat din executarea unor pedepse anterioare, fără însă a-și stopa comportamentul infracțional, ci săvârșind o nouă infracțiune chiar înainte de împlinirea termenului de liberare condiționată, analizată prin raportare la faptul că se află la prima analiză, sunt de natură a forma convingerea că perioada executată de către condamnat până în prezent nu a fost suficientă pentru reeducarea acestuia, fiind evident că acesta nu a înțeles instituția liberării condiționate, care constituie un act de clemență dispus de legiuitor în vederea reeducării și reintegrării în societate a persoanei ce a suferit o condamnare.
Pe cale de consecință, apreciind că este necesară executarea în cotinuare a pedepsei prin privare de libertate pentru corijarea comportamentului antisocial de care petentul dă dovadă, în temeiul art.38515 pct.2 lit.d C.p.p., recursul formulat de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara împotriva sentinței penale nr.354/06.02.2013 a Judecătoriei Timișoara, va fi admis, se va casa hotărârea atacată și, în rejudecare, în baza art. 450 C.p.p. raportat la art. 59 C.pen., se va respinge, ca nefondată, cererea de liberare condiționată formulată de petentul-condamnat V. E. Z..
Instanța va fixa un termen pentru reînnoire a cererii după data de 28.03.2013, apreciind că această perioadă apare ca necesară și suficientă pentru a asigura reeducarea inculpatului și a corija comportamentul antisocial de care acesta dă dovadă, în raport de durata pedepsei de executat, de durata deja executată, precum și de comportamentul inculpatului și de condițiile neîndeplinite la această analiză.
În baza art. 192 al.2 C.p.p., petentul-condamnat va fi obligat la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în primă instanță, urmând ca cele effectuate în recurs să rămână în sarcina statului, conform dispozițiilor art.192 alin.3 C.p.p.
Întrucât petentul-condamnat a fost asistat de avocet desemnat din oficiu, se va dispune plata sumei de 100 lei reprezentând onorariul acestuia, din fondul Ministerului Justiției către Baroul T..
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515 pct.2 lit.d C.p.p. admite recursul formulat de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara împotriva sentinței penale nr.354/06.02.2013 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ .
Casează hotărârea atacată și, în rejudecare:
În baza art. 450 C.p.p. raportat la art. 59 C.pen., respinge, ca nefondată, cererea de liberare condiționată formulată de petentul-condamnat V. E. Z., fiul lui N. si E., născut la data de 01.03.1988, CNP_, în stare de deținere în Penitenciarul Timișoara.
Stabilește termen după care cererea poate fi reînnoită la data de 28.03.2013.
În baza art. 192 al.2 C.p.p. obligă petentul-condamnat la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în primă instanță.
În baza art.192 alin.3 C.p.p. cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului.
Dispune plata sumei de 100 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu, din fondul Ministerului Justiției, către Baroul T..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 25.03.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. C. ȚIRA M. B. A. P.
Grefier,
V. D.
Red. A.C.Ț.
Tehnored. A.C.Ț./V.D.
2 ex./03.04.2013
Primă instanță: jud. E. L. B.
| ← Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 196/2013.... | Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr.... → |
|---|
