Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 888/2014. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 888/2014 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 22-12-2014 în dosarul nr. 888/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr.888/C..
Ședința din cameră de consiliu din data de 22 Decembrie 2014
Completul constituit din:
Președinte: A. C. ȚIRA
Grefier: V. D.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror S. V. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul T..
Pe rol judecarea contestației declarată de contestatorul inculpat O. I. împotriva încheierii penale pronunțate de Judecătoria Timișoara la data de 19.12.2014 în dosarul nr._ 14.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat contestatorul, asistat de avocat desemnat din oficiu R. B., cu împuternicire avocațială la dosar, și interpret de limba arabă dl. Ajwa Ahmad.
Procedura legal îndeplinită.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, tribunalul constată contestația în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acesteia.
Apărătorul contestatorului desemnat din oficiu solicită admiterea contestației, desființarea încheierii atacate și, rejudecând cauza, a se dispune judecarea inculpatului în stare de libertate, iar în subsidiar aplicarea unei măsuri mai puțin restrictive, respectiv arestul la domiciliu sau măsura controlului judiciar, având în vedere că acesta a recunoscut săvârșirea faptei și are un domiciliu stabil în Timișoara.
Procurorul pune concluzii de respingere a contestației ca nefondată și menținerea încheierii contestate ca temeinică și legală întrucât alte măsuri nu ar fi potrivite și nici nu ating scopul prevăzut de legea penală.
Contestatorul personal, prin interpret, având cuvântul, declară că solicită judecarea sa în stare de libertate, întrucât și-a găsit un loc de muncă, a săvârșit fapta fiind sub influența alcoolului și din cauza evenimentelor din Siria nu se poate întoarce în țara natală.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Judecătoria Timișoara prin încheierea penală din 19.12.2014, în temeiul art. 348 alin. 2 raportat la art. 207 C.p.p. a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luate față de inculpatul O. I., fiul lui Arabi și Fatima, născut la data de 08.05.1996, în Siria, cu reședința în Timișoara, .. 27, ., legitimat cu permisul de ședere temporară cu nr. RO0354474, CNP_, cetățean sirian, studii 4 clase, fără ocupație, necăsătorit, cunoscut cu antecedente penale, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. 1, 229 alin. 1 lit. b C. pen., arestat preventiv prin încheierea nr. 42/27.11.2014 a Judecătoriei Timișoara, dosar nr._/325/2014.
În temeiul art. 207 alin. 4, alin. 6 C.p.p., a menținut starea de arest a inculpatului O. I., urmând ca legalitatea și temeinicia măsurii sa fie verificată înainte de expirarea termenului de 30 de zile prevăzut de lege.
A respins cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu o altă măsură, ca neîntemeiată.
În temeiul art. 275 alin. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
În temeiul art. 275 alin. 4 C.p.p., a dispus plata sumei de 100 lei din fondurile Ministerului Justiției către Ajwa Ahmad, cu titlul de onorariu interpret.
A dispus virarea din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T. a sumei de 100 lei reprezentând onorariul de avocatului din oficiu.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr._/P/2014 din data de 15.12.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului O. I. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 228 alin. 1, 229 alin. 1 lit. b) NCP.
În fapt, s-a reținut că în data de 26.11.2014, în jurul orei 18.20, în timp ce inculpatul O. I. se afla în parcarea centrului comercial ASD situat pe ., a pătruns în autoturismul marca Ford Focus cu nr. de înmatriculare_, pe portiera stângă față, neasigurată, și a sustras de pe bancheta din dreapta față o poșeta aparținând persoanei vătămate P. I. F., care în momentul respectiv se afla lângă autoturism, dorind să pună mai multe bagaje în portbagajul autoturismului. În poșetă se aflau patru telefoane mobile, suma de 2000 USD, sume de 1100 euro, suma de 144 lei și alte bunuri.
La data de 26.11.2014, ora 18.23, organele de poliție din cadrul Secției 3 – PMT au fost dirijate, în urma unui apel la 112, spre ., unde o persoană de sex feminin a reclamat sustragerea unei poșete, astfel cum rezultă din procesul verbal de sesizare, întocmit la acea dată.
Ajunși la fața locului, organele de poliție au identificat persoana vătămată ca fiind numita P. I. F.. Din declarația dată de aceasta în cursul urmăririi penale reiese că, la data arătată mai sus, în jurul orei 18.20, a plecat din Centrul comercial ASD împreună cu fiica sa în vârstă de 9 ani, deplasându-se la autoturismul său, aflat în parcarea din spatele centrului comercial. Ajungând autoturism, persoana vătămată a urcat-o pe fiica sa pe bancheta din spate și a pus poșeta (în care avea patru telefoane mobile, suma de 2000 USD, sume de 1100 euro, suma de 144 lei, acte de identitate și alte bunuri) pe bancheta din dreapta șoferului, după care a mers să pună două plase în portbagajul autoturismului.
În acel moment, a observat un tânăr care a intrat în autoturism și a luat poșeta de pe banchetă; aceasta a încercat să îl oprească, trâgând de el, însă acesta a fugit. Persoana vătămată a început să îl urmărească, strigând să îl oprească cineva. Strigătele acesteia au fost auzite de declarația martorei Wolfer Renate, care a declarat că l-a observat pe inculpat, care alerga cu o poșetă în mână, și pe persoana vătămată, ce alerga în spatele acestuia, strigând ”Hoții!” și ”Poliția!”. Dându-și seama că tânărul respectiv a sustras poșeta persoanei care alerga în spate, martora a pornit și ea în urmărirea inculpatului, însă atât ea cât și persoana vătămată l-au pierdut din vedere.
Din declarația persoanei vătămate mai reiese faptul că, în acel moment, a cerut unui trecător telefonul și a sunat la 112, la fața locului venind în scurt timp un echipaj de poliție, care a început să îl caute pe inculpat în toată zona. Din procesul verbal de sesizare întocmit de organele de poliție din cadrul Secției 3 - PMT rezultă că, după mai multe căutări, în jurul orei 18.45, inculpatul a fost găsit ascuns în fața imobilului cu nr. 2C de pe . pe pământ după un copac ornamental. Fiind observat și somat de organele de poliție, acesta a încercat să fugă, însă a fost imobilizat și reținut. De față la momentul prinderii inculpatului s-a aflat persoana vătămată și martora Wolfer Renate, care au confirmat că persoana identificată de organele de poliție este autorul furtului, precum și martorul P. I. C., care confirmă cele arătate mai sus prin declarația sa.
Din procesul verbal de efectuare a controlului corporal rezultă că asupra inculpatului au fost găsite două telefoane (marca Huawei și Nokia 220), suma de 2000 USD, suma de 1100 euro și suma de 144 lei, bunuri recunoscute de persoana vătămată ca fiind printre cele aflatate în poșeta sustrasă. Fiind întrebat în legătură cu poșeta, inculpatul a arătat că a aruncat-o pe un garaj din apropiere, după ce a luat din aceasta banii și cele două telefoane.
Organele de poliție au fost conduse de inculpat la locul în care a aruncat poșeta, din procesul verbal de cercetare la fața locului (însoțit de plansă fotografică) rezultând că poșeta persoanei vătămate, împreună cu două ștampile, un portofel roșu, un telefon marca Iphone, un telefon marca Nokia, acte, precum și obiecte de igienă și machiaj, a fost găsită pe unul din garajele situate în spatele imobilului cu nr. 2C de pe . fața locului a fost găsit și un telefon marca Nokia Lumia, despre care inculpatul a declarat că îi aparține și că l-a aruncat din greșeală împreună cu poșeta.
Toate bunurile recuperate au fost restituite persoanei vătămate pe bază de dovadă.
În probațiune s-a atașat dosarul de urmărire penală nr._/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara.
În temeiul 207 alin. 2 C.p.p., verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive, instanța a reținut următoarele:
Prin ordonanța organelor de cercetare penală din data de 26.11.2014 s-a dispus începerea urmăririi penale cu privire la faptă sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 228 alin. 1, 229 alin. 1 lit. b) NCP.
Prin ordonanță procurorului din data de 27.11.2014 s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penală față de suspectul O. I., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 228 alin. 1, 229 alin. 1 lit. b) NCP.
Prin ordonanța organului de cercetare penală din cadrul Biroului de Investigații Criminale - PMT din data de 27.11.2014 s-a luat față de suspectul O. I. măsura reținerii pe o durată de 24 de ore, din data de 27.11.2014, ora 02:30, urmând ca aceasta să expire la data de 28.11.2014, ora 19.30, ca urmare a deducerii privării de libertate anterioară luării măsurii reținerii.
Prin ordonanța procurorului din data de 27.11.2014, în temeiul art. 309 alin. 1 NCPP a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de O. I. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 228 alin. 1, 229 alin. 1 lit. b) NCP.
Inculpatul a beneficiat de asistența juridică a apărătorului din oficiu, avocat T. M. C., traducerea fiind asigurată de interpretul Ajwa Ahmad.
Prin încheierea penală nr.42/27.11.2014 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._/325/2014, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului O. I. pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data efectivă a punerii în executare a prezentului mandat de arestare preventivă, respectiv din data de 27.11.2014 până la data de 26.12.2014, inclusiv. Totodată, s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 43/UP din 27.11.2014 (fila 77-DUP).
Instanța a reținut că potrivit art. 207 alin. 2 C.p.p., după înregistrarea dosarului la instanță, în cauzele in care inculpatul este trimis in judecata în stare de arest, instanța este datoare sa verifice din oficiu legalitatea si temeinicia arestării preventive înainte de expirarea duratei pentru care aceasta măsură a fost dispusă. Potrivit dispozițiilor alin.4 al aceluiași articol, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică arestarea, instanța menține măsura preventivă a arestării.
S-a reținut în acest context că dreptul la libertate și siguranță al persoanei este ocrotit de către Convenția europeană a drepturilor omului în art. 5 care prevede că: „Orice persoană are dreptul la libertate și la siguranță „ și reprezintă un drept inalienabil, la care nimeni nu poate renunța, iar garanțiile sale privesc toate persoanele, inclusiv cele care se găsesc în stare de detenție.
Scopul esențial al art. 5 este protejarea individului împotriva arbitrariului autorităților statale, motiv pentru care în paragraful 1 al art. 5 se enumeră limitativ circumstanțele în care o persoană poate în mod legal fi privată de libertatea sa. Aceste circumstanțe trebuie să fie interpretate riguros, întrucât ele reprezintă excepții privitoare la o garanție fundamentală a libertății individuale.
Astfel, sunt prevăzute 6 cazuri în care o persoană poate fi privată de libertate: detenția în urma unei condamnări, arestarea sau detenția dispusă printr-o ordonanță judiciară în vederea garantării executării unei obligații legale, detenția preventivă, detenția unui minor aflat în anumite situații speciale, detenția unei persoane bolnave sau aflate într-o stare de dificultate și deținerea străinilor în vederea expulzării.
La luarea și menținerea unei măsuri preventive privative de libertate trebuie să fie îndeplinite cumulativ două condiții de fond: să existe probe din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că inculpatul săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală și să fie prezent cel puțin unul dintre temeiurile de arestare, expres și limitativ prevăzute de art. 223 Cod procedură penală. La aceste condiții s-a adăugat și condiția conformității dreptului intern cu exigențele art. 5 paragraf 1 lit. c al Convenției, precum și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dată în aplicarea acesteia, odată cu ratificarea de către România în 1994 a Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În privința primei condiții necesare în menținerea măsurii arestării preventive instanța a constatat că din punctul de vedere al dreptului intern, respectiv existența unor probe din care să rezulte suspiciunea rezonabilă săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, dar și din punctul de vedere al Convenției Europene, respectiv existența unor motive verosimile de a bănui că persoana care urmează să fie privată de libertate a săvârșit o infracțiune, instanța a reținut că aceasta condiție este îndeplinită, aspect ce reiese din probele administrate în cursul urmăririi penale, respectiv procesul verbal de cercetare la fața locului din data de 26.11.2014, însoțit de plansă foto; procesul verbal de sesizare din data de 26.11.2014; proces verbal de control corporal din data de 26.11.2014; declarație inculpat; declarație persoană vătămată P. I. F.; declarații martori P. I. C. și Wolfer Renate; dovadă predare bunuri; alte înscrisuri.
Cu privire la cea de-a condiție, instanța a constatat că inculpatul se află în situația prevăzută de art. 223 al. 2 C.proc.penală., fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, privarea de libertate a inculpatului impunându-se în continuare pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Noțiunea de „pericol pentru ordinea publică” nu trebuie înțeleasă ca o primejdie concretă și imediată, constând în posibilitatea comiterii unor fapte penale grave. În realitate, ea semnifică o stare de neliniște, un sentiment de insecuritate în rândul societății civile, generată de rezonanța socială negativă a faptului că persoanele asupra cărora planează acuzația comiterii unor infracțiuni de o gravitate ieșită din comun sunt cercetate în stare de libertate. Această noțiune presupune rezonanța faptelor comise, o afectare a echilibrului social firesc, o anumită stare de indignare, de dezaprobare publică. Inclusiv Curtea Europeană a Drepturilor Omului „ admite că prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie…”( cazul Neumeister c. Austriei ).
În cauză, instanța a apreciat că starea de pericol pe care inculpatul O. I. o prezintă pentru ordinea publică și care impune menținerea stării de arest în continuare rezultă pe de o parte, din împrejurările și modul de comitere al faptei ce face obiectul cauzei, respectiv a pătruns în autoturismul marca Ford Focus cu nr. de înmatriculare_, aflat în parcarea centrului comercial ASD de pe ., pe portiera stângă față, neasigurată, și a sustras de pe banchetă o poșeta (în care se aflau patru telefoane mobile, suma de 2000 USD, sume de 1100 euro, suma de 144 lei și alte bunuri) aparținând persoanei vătămate P. I. F..
Instanța a reținut că inculpatul, a acționat în prezența fiicei de 9 ani a persoanei vătămate, copilul fiind așezat pe bancheta din spate a mașinii din care a sustras acesta poșeta.
Fără a afecta în vreun fel prezumția de nevinovăție de care inculpatul se bucură până la soluționarea definitivă a cauzei, instanța apreciază că modul de comitere a faptei, este de natură a imprima faptelor un caracter grav. Lăsarea acestuia în libertate la acest moment ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, existând posibilitatea ca inculpatul să mai comită fapte de aceeași natură (nu a făcut dovada că ar avea un loc de muncă și nicio altă sursă de venit, a mai fost condamnat anterior tot pentru săvârșirea unor infracțiuni contra patrimoniului și este trimis în judecată în alt dosar pentru fapte similare) și ar genera un sentiment de neliniște, de teamă în comunitatea din care fac parte.
Este adevărat că măsura arestării preventive este cea mai severă măsură preventivă și ea trebuie luată numai în mod justificat și pentru motive temeinice, însă împrejurările prezentei cauze prezentate mai sus pot constitui unul din aceste cazuri temeinic justificate.
Având în vedere aceste aspecte, instanța a apreciat că în acest stadiu procesual menținerea măsurii preventive a arestării este necesară, legală și temeinică.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație, în termenul prevăzut de lege, inculpatul O. I., cererea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului T. la data de 19.12.2014, sub număr de dosar_ .
Contestația nu a fost motivată în scris, temeiurile care au justificat introducerea acesteia fiind dezvoltate doar oral, în fața instanței de judecată.
Examinând încheierea contestată atât prin prisma motivelor invocate, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, tribunalul constată că prezenta contestație este nefondată, încheierea Judecătoriei Timișoara fiind temeinică și legală.
Așa cum în mod corect s-a reținut de către prima instanță, și tribunalul constată că în cauză măsura arestării preventive a fost luată față de inculpat cu respectarea dispozițiilor legale în materie, iar menținerea acestei măsuri în continuare este justificată de subzistența temeiurilor care au determinat luarea acesteia, respectiv îndeplinirea în mod cumulativ a condițiilor prevăzute de art.223 alin.2 C.p.p. rap .la art. 202 alin.1,3 C.p.p.
Astfel, se observă că din probele administrate în cauză rezultă suficiente indicii rezonabile referitoare la posibilitatea ca inculpatul să fi fost implicat în săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, sancționate cu pedeapsa închisorii între 1 și 5 ani, și, atât prin raportare la natura și împrejurările concrete de săvârșire a presupusei fapte imputate, cât și, în special, la circumstanțele care caracterizează persoana inculpatului, lăsarea acestuia în libertate prezintă în mod evident un pericol concret pentru ordinea publică, privarea sa de libertate apărând în continuare ca necesară pentru înlăturarea acestuia.
În acest sens, tribunalul apreciază că starea de pericol pe care o prezintă lăsarea inculpatului în libertate este reliefată în mod evident, pe de o parte, de natura și împrejurările concrete de săvârșire a faptei pentru care este cercetat inculpatul, respectiv sustragere de bunuri dintr-un autoturism aflat în oraș, în parcarea unui magazin, în condițiile în care proprietarul bunurilor se afla lângă autoturism, punând niște bagaje în portbagaj, iar în interior era copilul acestuia, o minoră de 9 ani, iar pe de altă parte, de perseverența inculpatului în comiterea unor infracțiuni de același gen. În acest sens, se impune a fi observat ca există indicii pertinente că inculpatul, în vârstă de doar 18 de ani, a săvârșit această faptă la patru luni de la momentul liberării sale anticipate dintr-un centru de detenție (în care a fost internat pentru săvârșirea în concurs a două infracțiuni de tâlhărie în formă calificată) – inițial fiindu-i aplicată pedeapsa rezultantă de 1 an și 8 luni închisoare, din care a executat în arest preventiv, iar apoi în penitenciar aproximativ 1 an, iar în prezent mai este cercetat într-un alt dosar al parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara pentru săvârșirea altei infracțiuni de tâlhărie, în formă calificată.
Această perseverență infracțională deosebită manifestată de inculpat, care a săvârșit presupusa faptă deși anterior a mai suferit o condamnare, înlocuită ulterior cu o măsură educativă, executată în regim privativ de libertate, și cunoștea, deci consecințele implicării în activități infracționale, raportată și la vârsta fragedă a acestuia, precum și la declarațiile sale în sensul că a săvârșit fapta ca să aibă bani să trăiască, evidențiază că acesta are un fond infracțional accentuat care nu a putut fi corectat până în prezent și evocă pericolul concret pe care îl reprezintă lăsarea acestuia în libertate, asupra acestuia planând în mod evident pericolul de săvârșire de noi infracțiuni similare, în condițiile în care sustragerea de bunuri apare, nu ca un incident izolat, ci ca un mod de viață al inculpatului.
Ca atare, este evident că se impune o reacție fermă a autorităților pentru a proteja comunitatea în fața unor astfel de comportamente antisociale, interesul public ca inculpatul să rămână în arest preventiv fiind prioritar celui particular de a fi cercetat în libertate.
Împrejurarea că inculpatul a recunoscut și regretat săvârșirea faptei reprezintă un element care va fi avut în vedere la individualizarea judiciară a pedepsei, însă nu este de natură a conduce la concluzia că pericolul pe care îl reprezintă lăsarea inculpatului în libertate a fost înlăturat.
Pentru motivele expuse, în vederea asigurării bunei desfășurări a procesului penal și pornind de la nevoia protejării interesului public în fața unor conduite vădit antisociale, tribunalul apreciază că măsura arestării dispuse în cauză apare ca necesară, alte masuri preventive restrictive de libertate nefiind în măsură să ofere la acest moment procesual garanții suficiente.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.4251 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p., contestația declarată în cauză va fi respinsă ca nefondată, urmând ca, baza art. 275 alin. 2 C.p.p., să oblige inculpatul la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Totodată, se va dispune plata sumei de 100 lei din fondurile MJ către Baroul T. reprezentând onorariu avocat din oficiu, precum și, în temeiul art. 275 alin. 4 C.p.p., plata sumei de 100 lei din fondurile Ministerului Justiției către Ajwa Ahmad, cu titlul de onorariu interpret
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.4251 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p. rap. la art.205 C.p.p., respinge, ca nefondată, contestația declarată de contestatorul inculpat O. I. împotriva încheierii penale pronunțate de Judecătoria Timișoara la data de 19.12.2014 în dosarul nr._ 14.
În baza art.275 alin.2 C.p.p., obligă contestatorul la plata sumei de 150 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Dispune plata sumei de 100 lei din fondurile MJ către Baroul T. reprezentând onorariu avocat din oficiu.
În temeiul art. 275 alin. 4 C.p.p., dispune plata sumei de 100 lei din fondurile Ministerului Justiției către Ajwa Ahmad, cu titlul de onorariu interpret.
Definitivă.
Pronunțată în ședința din camera de consiliu, azi 22.12.2014.
Președinte, Grefier,
A. C. ȚIRA V. D.
A.C.Ț/V.D. 22 Decembrie 2014
| ← Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 833/2014.... → |
|---|
