Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 226/2012. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 226/2012 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 29-06-2012 în dosarul nr. 226/2012
ROMANIA
TRIBUNALUL T.
SECTIA PENALĂ
DOSAR NR._
SENTINTA PENALĂ NR. 226/PI
Ședința publică din 29.06.2012
PREȘEDINTE: R. H.
GREFIER: C. M.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror S. D.-V. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul T..
Pe rol se află solutionarea plângerii formulată de petenta M. C. M. împotriva rezoluției nr. 850/P/2009 din data de 26.03.2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul T., menținută prin rezoluția nr. 317/II/2/2012 din data de 03.05.2012 a P.-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul T..
Mersul dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 27.06.2012 ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța din lipsa de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru astăzi.
INSTANTA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin plângerea adresată Tribunalului T., înregistrată la data de 04.05.2012 sub număr unic de dosar_, petenta M. C. M. a solicitat desființarea rezolutiei nr. 850/P/2009 din data de 26.03.2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul T., și trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 192 alin. 2 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p.
În subsidiar, în măsura în care se va aprecia că probele de la dosar sunt suficiente, solicită desființarea rezoluției atacate, dată de procuror în dosar nr. 850/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timis la data de 26.03.2012 și retinerea cauzei spre judecare.
În motivarea plângerii, petenta a aratat că rezolutia data de procuror în dosarul nr. 850/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timis la data de 26.03.2012 este netemeinică și nelegală, întrucât solutia procurorului s-a bazat pe un probatoriu incomplet administrat, care nu clarifică pe deplin starea de fapt ceea ce a dus la o gresită aplicare a legii și la pronuntarea unei solutii nefondate care se impunea a fi infirmată iar cercetările reluate și continuate și probatoriul completat.
Petenta a mai arătat că procurorul a ignorat art. 7 alin. 1 din Legea nr. 364/15.09.2004 privind organizarea și functionarea Politiei judiciare, dând eficientă doar declaratiilor martorilor propusi de făptuitor iar în ceea ce priveste probele administrate în stabilirea faptei comise, procurorul le-a interpretat trunchiat, fără a reține elementele de fapt și de drept care stabilesc, fără putintă de tăgadă vinovatia făptuitorului.
Totodată s-a mai arătat că procurorul a disociat activitatea infracțională comisă de făptuitor în sensul că a constatat săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu sub aspectul refuzului de a părăsi locuinta, dar a dispus neînceperea urmaririi penale pentru motivul că nu a formulat plângere penală conform art. 10 lit. f C.p.p., în temeiul legal de 2 luni de zile de la săvârșirea infracțiunii.
Această soluție nu are fundament întrucât din raportul de cercetare prealabilă reiese că organele de cercetare au reținut că, anterior sesizării scrise din 29.04.2010, a sesizat verbal organele de poliție despre fapta comisă. Astfel, s-a reținut că în urma verificărilor efectuate în registrul de intrare de la sediul IMP T. se constată că petenta figurează înregistrată la data de 05.03.2010. D. urmare, potrivit art.221 și următoarele C.p.p., s-a încadrat în termenul de 2 luni de sesizare a faptei.
Totodată, petenta a mai arătat că procurorul nu a dat eficientă declaratiilor martorilor propusi în stabilirea vinovătiei faptuitorului, care confirma faptul că acesta a refuzat să părăsească domiciliul, declarațiile acestora coroborându-se cu rezultatul comisiei de disciplină care a stabilit în sarcina făptuitorului o abatere disciplinară.
Este surprinzător că procurorul a dat eficiență martorilor propuși de făptuitor prin care s-a dorit a se demonstra profilul ei moral și că petenta ar fi o persoană cu un anume comportament, fără să solicite acestor martori să dovedească afirmațiile făcute.
În final, petenta arată că se impune completarea probatoriului, respectiv: solicitarea în originalul a dosarului de cercetare administrativă și confruntarea martorilor S. și L. cu B.-proba cu confruntarea fiind dispusă de astfel și prin rezolutia de infirmare a solutiei pronuntată de primul procuror; administrarea unor probe testimoniale cu martorii Buhas T. si S. M., pe care ăi va prezenta în dovedirea profilului moral al făptuitorului.
În drept, petenta invocă disp. art. 2781 C.p.p.
În probațiune, instanța a dispus atașarea dosarului nr. 850/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul T., precum si copia lucrării nr. 317/II/2/2012 al aceluiasi parchet.
Examinând actele de urmărire penală, instanța reține următoarele:
La data de 10.08.2010 numita M. C. M. s-a adresat cu o plângere Parchetului de pe lângă Judecătoria Sânnicolau M. prin care a solicitat tragerea la răspundere penală a numitului B. M., agent șef de poliție din cadrul Postului de poliție Lenauheim, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută de art.192 alin.2 C.p.p.
În motivarea plângerii sale petenta a arătat că la data de 13.01.2010, în jurul orei 15,30, în timp ce se afla la domiciliu, a sosit făptuitorul B. M., care se afla în stare de ebrietate. Crezând că acesta are să-i comunice o problemă de serviciu, petenta a discutat cu făptuitorul, dar văzând că era în stare de ebrietate, i-a cerut să părăsească locuința, lucru pe care B. M. l-a refuzat. În această situație, petenta a apelat la ajutorul colegului făptuitorului, martorul S. I., care a venit cu autoturismul de serviciu și l-a transportat pe B. M. acasă.
Ulterior, în jurul orei 17, făptuitorul a revenit la locuința petentei, unde a avut un comportament agresiv verbal, încercând să întrețină cu ea un raport sexual. Deși i s-a cerut în repetate rânduri să părăsească locuința, B. M. a refuzat, continuând să rămână în casă, ceea ce a determinat-o pe petentă să se refugieze la familia Vipa S., făptuitorul rămânând în locuința petentei până în jurul orei 23.
După efectuarea actelor premergătoare în cauză, prin rezoluția nr.850/P/2010 din data de 24.11.2010, P. de pe lângă Tribunalul T. a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul B. M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.192 alin.2 C.p.
Procurorul a considerat că, față de declarațiile martorilor audiați din care nu a rezultat cu certitudine vinovăția numitului B. M., se impune a se reține incidența prevederilor referitoare la prezumția de nevinovăție.
Această rezoluție de neîncepere a urmăririi penale a fost desființată prin rezoluția nr.917/II/2/2010 din data de 22.12.2010 a P.-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul T., care a admis plângerea formulată de petenta M. C. M. și a infirmat rezoluția de neîncepere a urmăririi penale.
Cercetările au fost reluate în cauză, iar după efectuarea, din nou, a actelor premergătoare, prin rezoluția nr.850/P/2010 din data de 26.03.2012, P. de pe lângă Tribunalul T. a dispus din nou neînceperea urmăririi penale față de numitul B. M. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art.192 alin.1 C.p. și art.192 alin.2 C.p.
Procurorul a considerat că în cauză plângerea petentei vizează săvârșirea a două infracțiuni de violare de domiciliu, respectiv una la ora 15,30, iar cealaltă în cursul serii. În ceea ce privește prima infracțiune, procurorul a considerat că plângerea prealabilă a fost tardiv introdusă, iar referitor la cea de-a doua infracțiune, procurorul a apreciat că raportat la materialul probator existent la dosar, făptuitorul beneficiază de prezumția de nevinovăție.
Soluția procurorului a fost comunicată petentei la data de 30.03.2012.
La data de 17.04.2012, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, petenta, în condițiile prevăzute de art.278 C.p.p., s-a adresat cu o plângere P.-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul T., plângere care a fost soluționată prin rezoluția nr.317/II/2/2012 din data de 03.05.2012 în sensul respingerii ei ca nefondată, soluția fiind comunicată petentei la data de 09.05.2012.
În condițiile în care plângerea adresată instanței de judecată a înregistrată la Tribunalul T. la data de 04.05.2012, înainte de expirarea termenului prevăzut de art.2781 alin.1 C.p.p., instanța va proceda la analizarea în fond a plângerii, aceasta fiind introdusă în termen.
Instanța apreciază că soluția procurorului de a se pronunța asupra existenței a două infracțiuni de violare de domiciliu este corectă. Petenta, chiar în cuprinsul plângerii adresate organelor de urmărire penală, a arătat că inițial făptuitorul a refuzat să părăsească locuința ei în jurul orei 15,30, el plecând doar în urma intervenției martorului S. I.. Apoi, în cursul serii, făptuitorul a revenit și a refuzat, din nou, să plece din locuință, deși i s-a cerut în mod insistent acest lucru.
Ca atare se poate observa faptul că au existat două refuzuri ale făptuitorului de a părăsi locuința petentei, refuzuri susceptibile de a fi încadrate în conținutul infracțiunii de violare de domiciliu.
Deși petenta susține că în prezenta cauză se pune problema unei infracțiuni de violare de domiciliu în formă continuată, aceste aprecieri nu pot fi luate în considerare. Infracțiunea de violare de domiciliu se consumă în momentul în care se produce urmarea periculoasă a faptei, adică în momentul în care făptuitorul refuză să părăsească domiciliul părții vătămate. Cu alte cuvinte, infracțiunea de violare de domiciliu este o infracțiune instantanee. Dacă prezența făptuitorului în domiciliul pe care l-a violat se prelungește în timp, violarea de domiciliu devine o infracțiune continuă, care se epuizează în momentul în care făptuitorul a părăsit acel domiciliu.
Ca atare, atâta timp cât numitul B. M. a refuzat, la data de 13.01.2010, în jurul orei 15,30, să părăsească domiciliul petentei, infracțiunea de violare de domiciliu s-a consumat. În condițiile în care prezența făptuitorului în locuința petentei s-a prelungit și după acest moment, violarea de domiciliu s-a transformat într-o infracțiune continuă, care s-a epuizat în momentul în care numitul B. M. a plecat acasă.
Împrejurarea că ulterior, în cursul serii, făptuitorul a revenit la locuința petentei, refuzând din nou să o părăsească, a dat naștere unei alte posibile infracțiuni de violare de domiciliu, rezoluția infracțională fiind diferită.
Instanța apreciază că în mod corect procurorul a dispus neeînceperea urmăririi penale sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzute de art.192 alin.1 C.p.p.
Potrivit dispozițiilor art.192 alin.3 C.p., pentru forma simplă a infracțiunii de violare de domiciliu, acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
În acest context devin incidente prevederile art.284 C.p.p., în conformitate cu care în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede că este necesară o plângere prealabilă, aceasta trebuie să fie introdusă în termen de 2 luni din ziua în care persoana vătămată a știut cine este făptuitorul.
Or, în prezenta cauză, incidentele dintre părți s-au petrecut la data de 13.01.2010, dată la care petenta a știut cine este făptuitorul. Ca atare, de la data de 13.01.2010 a început să curgă termenul de 2 luni stabilit pentru introducerea plângerii prealabile, termen care, potrivit art..186 alin.3 C.p., a expirat la data de 13.03.2010 fără ca petenta să introducă vreo plângere prealabilă (sesizarea depusă la IPJ T. datând din 29.04.2010, iar plângerea adresată organelor de urmărire penală fiind înregistrată la data de 10.08.2010).
Susținerile petentei, care a arătat că la data de 05.03.2010 a fost înregistrată în registrul de intrare-primire cetățeni al IPJ T., situație în care ar fi sesizat verbal organele de poliție despre faptele comise, nu pot fi luate în considerare. Orice plângere prealabilă trebuie să îndeplinească anumite condiții de formă, reglementate de art.283 C.p.p., cerințe care nu au fost respectate de către petentă.
Pentru aceste considerente, instanța apreciază că soluția de neîncepere a urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.192 alin.1 C.p.p. este corectă, motiv pentru care urmează să fie menținută.
Referitor la soluția de neîncepere a urmăririi penale sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzute de art.192 alin.2 C.p.p., tribunalul constată că aceasta este netemeinică, motiv pentru care urmează a fi desființată.
Procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale întrucât a considerat că probele referitoare la vinovăție nu sunt certe, sigure, complete și există o îndoială cu privire la vinovăția făptuitorului.
Instanța constată că susținerile părții vătămate, care a arătat că la data de 13.01.2010, în cursul serii, făptuitorul a venit la locuința sa și a refuzat să părăsească imobilul, deși i s-a cerut acest lucru, ceea ce a determinat-o să se refugieze în locuința familiei Vipa S. în jurul orei 23.
Fiind audiată, numita Vipa S. a arătat că în seara incidentului petenta a venit la domiciliul său, după ora 23, și i-a povestit că B. M. a venit la locuința sa, i-a cerut cafea și băutură, refuzând să plece din locuință. Martorul Vipa S. a precizat că M. C. a rămas la ea până în jurul orei 3 dimineață.
Aceleași aspecte au fost relatate și de martorul Vincu P., fiul numitei Vipa S., care a indicat și el că în seara zilei de 13.01.2010, în jurul orei 23, a văzut-o pe M. C. la locuința mamei sale. Petenta plângea și i-a povestit că numitul B. M. a venit la domiciliul său și a refuzat să plece, deși i-a solicitat în mod expres acest lucru.
La rândul său, martorul S. I. a menționat că petenta nu i-a solicitat să-l ia pe B. M. din locuința ei pentru că este beat și nu vrea să plece acasă. El a arătat că plecat împreună cu B. M. din casa petentei de bună voie, fără ca M. C. să le fi cerut acest lucru. Martorul a mai continuat arătând că în cursul serii a fost sunat de către colegul său L. C., care i-a relatat că a fost sunat de M. C., care i-a cerut să meargă din nou la ea acasă, fără însă a-i arăta motivul.
Procurorul a omis însă declarațiile pe care martorului S. I. din data de 15.10.2010, precum și declarațiile aceluiași martor date în fața Comisiei de disciplină a IPJ T.. La data de 15.10.2010, martorul S. a menționat că la data de 13.01.2010 petenta l-a rugat să-l ia din casa ei pe B. M., pentru că este băut și nu mai scapă de el.
Prin raportul înaintat Comisiei de disciplină, martorul S. I. a subliniat faptul că M. C. l-a rugat să-l ia pe B. M. și să-l ducă acasă, deoarece este băut și nu mai scapă de el, ceea ce s-a și întâmplat în scurt timp. Martorul a mai adăugat că după aproximativ 2-3 ore a fost apelat telefonic de M. C., care l-a rugat să se deplaseze de urgență la ea întrucât B. M. a revenit și nu mai scapă de el. inițial a refuzat să se deplaseze, dar după alte 2-3 ore a fost sunat de către colegul său L. C. care i-a transmis că M. C. va suna la 112.
Aceleași aspecte au fost relatate și de martorul L. C., care a confirmat existența unui telefon primit din partea numitei M. C., care i-a cerut, în seara zilei de 13.01.2010, să-l trimită pe S. I. la ea acasă pentru că acolo se află B. M..
Și martorii Mursa V. și R. M. A. au confirmat prezența numitului B. M. în locuința petentei M. C. în seara zilei de 13.01.2010.
Instanța va avea în vedere și concluziile raportului de constatare tehnico-științifică nr._/20.05.2011 al IPJ A. – Serviciul Criminalistic, din care rezultă că, în momentul testării sale la poligraf, răspunsurile oferite de partea vătămată M. C. M. la întrebările relevante nu au provocat modificări specifice comportamentului simulat.
În acest context, în opinia instanței, în prezenta cauză există suficiente probe care să confirme faptul că în seara zilei de 13.01.2010, până în jurul orei 23, făptuitorul B. M. s-a aflat în locuința părții vătămate.
Este adevărat faptul că în apărarea sa făptuitorul a propus audierea martorilor B. I. A. și B. N., membri ai familiei sale, care au precizat că în seara zilei de 13.01.2010 numitul B. M. s-a aflat la locuința sa. Aceste declarații pot fi luate în considerare numai prin raportare la celelalte probe administrate în cauză. Ori, după cum s-a arătat deja, toate celelalte probe administrate în cauză infirmă susținerile celor doi martori și confirmă împrejurarea că în acea seară făptuitorul s-a aflat în locuința părții vătămate. În același sens pot fi observate și concluziile raportului de constatare tehnico-științifică nr._/12.09.2011 al IPJ T. – Serviciul Criminalistic, din care rezultă că, în momentul testării sale la poligraf, răspunsurile oferite de martorul B. I. la întrebările relevante au provocat modificări specifice comportamentului simulat.
De asemenea, după cum rezultă din concluziile raportului de constatare tehnico-științifică nr._/14.02.2012 al IPJ T. – Serviciul Criminalistic, din care rezultă că, în momentul testării sale la poligraf, răspunsurile oferite de făptuitorul B. M. la întrebările relevante au provocat modificări specifice comportamentului simulat.
În acest context, instanța apreciază că în prezenta cauză subzistă suficiente indicii în legătură cu posibila săvârșire a infracțiunii de violare de domiciliu de către numitul B. M.. Ca atare, în temeiul art. 2781 alin. 8 lit. b C.p.p. plângerea va fi admisă, rezoluția de neîncepere a urmăririi penale va fi desființată numai în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art.192 alin.2 C.p.p., iar dosarul va fi restituit organelor de urmărire penală în vederea începerii urmăririi penale în cauză.
La pronunțarea acestei soluții instanța a luat în considerare și decizia nr.48/2007 a Înaltei Curți de Justiție și Casație pronunțată în interesul legii.
Cu ocazia începerii urmăririi penale, organele de urmărire vor proceda la audierea părții vătămate și a făptuitorului în condițiile prevăzute de art.228 și următoarele C.p.p. De asemenea, organele de urmărire penală vor proceda la reaudierea martorilor S. I., căruia i se va solicita să explice contradicțiile existente între declarațiile date în fața organelor de cercetare și cele date în fața Consiliului de disciplină al IPJ T., L. C., Vipa S., Vincu P., Mursa V., R. A., B. I. și B. N.. Dacă vor aprecia ca fiind necesare, organele de urmărire penală vor recurge la efectuarea unor confruntări.
În temeiul art.192 alin.3 C.p.p. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 2781 alin. 8 lit. b C.p.p. admite plângerea formulată de petenta M. C. M. împotriva rezolutiei nr. 850/P/2009 din data de 26.03.2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul T., mentinută prin rezolutia nr. 317/II/2/2012 din data de 03.05.2012 a P.-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul T..
Desfiintează în parte rezolutia atacată și trimite cauza la P. de pe lângă tribunalul Timis în vederea începerii urmaririi penale față de numitul B. M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 192 alin. 2 C.p.
Mentine rezolutia procurorului în ceea ce priveste solutia de neîncepere a urmăririi penale sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzute de art. 192 alin. 1 C.p.
În baza art. 192 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 29.06.2012.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R. H. C. M.
R.H./C.M.
2 exempl./10.07.2012
| ← Confiscare specială. Art.315 lit. c NCPP. Încheierea nr.... | Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... → |
|---|
