Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 421/2012. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 421/2012 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 18-07-2012 în dosarul nr. 421/2012
Dosar nr._ ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr.421/2012
Ședința publică din 18 iulie 2012
Completul compus din:
Președinte: A. C. ȚIRA
Judecător: R. H.
Judecător: C. D.
Grefier: V. D.
Ministerul Public este reprezentat prin procuror V.-M. Liudmila din cadrul Parchetului de pe Tribunalul T.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de P. de pe lângă Judecătoria D. împotriva încheierii penale din data de 10.07.2012 a Judecătoriei D., pronunțată în dosarul nr._ 12.
La apelul nominal facut în ședință publică a răspuns inculpatul intimat, asistat de avocat ales Salanki T. Edvin, cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri s-a acordat cuvântul asupra recursului declarat în cauză.
Procurorul a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, rejudecând cauza, respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat. În motivare, a arătat că inculpatul arestat preventiv a dat dovadă de perseverență infracțională, săvârșind fapte de contrabandă cu țigări în mod repetat, și nu are loc de muncă stabil care să-i asigure veniturile necesare, existând pericol concret ca pe viitor să săvârșească și alte infracțiuni de aceeași natură, astfel că nu sunt îndeplinite toate condițiile prev. de art. 160 ind. 2 alin.2 C.p.p., care permit liberarea provizorie sub control judiciar.
Apărătorul inculpatului solicită respingerea recursului declarat de parchet și menținerea încheierii recurate ca temeinică și legală, condițiile prev. de art. 160 ind. 2 C.p.p. fiind îndeplinite, pedeapsa pentru fapta reținută în aarcina clientului său nefiind mai mare de 18 ani. Arată că acesta a recunoscut și recunoaște că și-a câștigat existența din comercializarea de țigări, dar el doar le cumpăra de la alte persoane care le aduceau din afara țării, le transporta la Timișoara cu autoturismul său, unde le vindea cu un profit de 50 de bani/pachet. De asemenea, mai arată că, clientul său, în urma confiscării unor pachete de țigări, a rămas cu o datorie de 5000 euro către cei de la care le comercializa la rândul său, iar când a dorit să se angajeze în satrăinătate pentru a-și acoperi datoria a fost arestat și consideră că a fost demascat de aceștia. Mai dorește să arate că inculpatul a fost amenințat în nenumărate rânduri de cei pentru care comercializa țigările.
Solicită a se ține cont de faptul că, în urma audierii, acesta a recunsocut tot și a colaborat cu organele de urmărire penală și totuși poliția nu a acționat în nici un fel față de cei de la care prelua el țigările. Mai dorește să învedereze instanței că atât inculpatul, cât și soția sa sunt bolnavi, fapt ce rezultă și din actele medicale depuse la dosar și consideră că nu prezintă pericol social pentru ordinea publică deoarece nu a comis o infracțiune cu violență.
Inculpatul recurent, având cuvântul, solicită respingerea recursului și punerea sa în libertate.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală din data de 10 iulie 2012 pronunțată de Judecătoria D. în dosarul nr_ 12, prima instanță, în baza art.1608a C.p.p. raportat la art.1602 C.p.p. a admis cererea formulată de inculpatul D. G. - D., în prezent deținut în Penitenciarul Timișoara, și a dispus liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.4 emis la data de 08.06.2012 de Judecătoria D..
În baza art.1602 alin.3 C.p.p. a obligat inculpatul ca pe durata liberării provizorii să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să nu părăsească municipiul Timișoara decât cu încuviințarea instanței de judecată sau a procurorului;
- să se prezinte la organele de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată, ori de câte ori este chemat;
- să se prezinte la Poliția Orașului D. ori de câte ori este chemat;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
În baza art.1602 alin.32 C.p.p. raportat la art.16010 alin.1 lit.b C.p.p. s-a atras atenția inculpatului că, în caz de nerespectare cu rea credință a obligațiilor impuse pe timpul liberării provizorii, se va revoca măsura liberării provizorii și se va lua față de el măsura arestării preventive.
În baza art.192 alin.3 C.p.p. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut că prin cererea formulată în dosarul nr._ 12, inculpatul D. G. - D. a solicitat liberarea sa provizorie sub control judiciar de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 4 din data de 08.06.2012 al Judecătoriei D..
În motivarea cererii, inculpatul a arătat că este trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 270 alin. 3 din Legea 86/2006, modificată prin OUG 54/2010, și art. 296 ind. 1 alin. 1 lit. 1 din Legea 571/2003, modif. prin OUG 54/2010, cu aplicarea art. 33 lit. b C.p., iar prin încheierea penală nr. 5/CC/08 iunie 2012 a Judecătoriei D. pronunțată în dosarul_ s-a luat față de el măsura arestării preventive pe o perioadă de 29 de zile, emițându-se mandatul de arestare preventivă numărul 4/08 iunie 2012. În dosarul de urmărire penală au fost administrate toate probele, dosarul fiind trimis spre soluționare Judecătoriei D., și nu există date din care să rezulte că a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori, vreunei părți sau prin distrugerea unor probe, mai mult decât atât, el recunoscându-și faptele. S-a mai arătat că inculpatul are o situație familială foarte gravă, atât acesta cât și soția lui fiind grav bolnavi.
Inculpatul a considerat că temeiurile arestării preventive nu mai subzistă în acest moment, precizând și că are cunoștință de prevederile legale și se obligă să respecte măsurile prevăzute de legislație, precum și măsurile pe care instanța le va stabili în sarcina sa.
În probațiune s-a depus practică judiciară, caracterizări, precum și acte medicale.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Prin ordonanța din data de 07.06.2012 s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva numitului D. G. - D. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 270 alin. 3 din Legea 86/2006, modificată prin OUG 54/2010, și art. 296 ind. 1 alin. 1, lit. 1 din Legea 571/2003, modif. prin OUG 54/2010 cu aplicarea art. 33 lit. b C.p.. În sarcina inculpatului s-a reținut că în data de 7 iunie 2012 a transportat cu mașina cantitatea de 2170 pachete de țigări netimbrate de proveniență Serbia, pentru care nu avea documente justificative, bunuri care trebuie supuse unui regim vamal, cunoscând că acestea provin din contrabandă și că sunt destinate contrabandei și că, în aceeași dată, cu aceeași ocazie, inculpatul a deținut pe teritoriul României cantitatea de 2170 pachete de țigări netimbrate, de proveniență Serbia, în afara antrepozitului fiscal, reprezentând produse accizabile supuse marcării peste limita de 10.000 de țigarete.
În același timp, organele de urmărire penală au solicitat arestarea preventivă a inculpatului, asupra propunerii Judecătoria D. pronunțând-se prin încheierea penală nr.5/CC/08.06.2012 în sensul admiterii ei și arestării preventive a inculpatului, în consecință fiind emis și mandatul de arestare preventivă nr.4 din data de 08.06.2012 al Judecătoriei D..
Totodată, prin încheierea din 22 iunie 2012 Judecătoria D. a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, cu ocazia verificării legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv.
Potrivit dispozițiilor art.1602 alin.1 și 2 C.p.p. liberarea provizorie sub control judiciar poate fi acordată, în cazul infracțiunilor intenționate, dacă pentru infracțiunea săvârșită legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani, iar pe de altă parte nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Constatând că sunt îndeplinite, din punct de vedere formal condițiile pentru ca inculpatul să poată beneficia de liberare provizorie sub control judiciar, instanța a admis în principiu cererea formulată de către inculpatul D. G.-D..
În consecință, instanța a analizat dacă cererea de liberare provizorie sub control judiciar este întemeiată, raportat la natura și gravitatea faptelor pentru care inculpatul este cercetat, precum și la împrejurările concrete în care acestea au fost săvârșite.
Din analiza materialului probator administrat în cursul urmăririi penale, instanța a constatat că nu există indicii în legătură cu posibilitatea ca inculpatul să încerce să zădărnicească aflarea adevărului, în condițiile în care încă de la început acesta a recunoscut săvârșirea faptei, el manifestându-și disponibilitatea de a colabora cu organele de urmărire penală.
Totodată, deși din declarațiile inculpatului a rezultat că pentru faptele sale a fost nevoit să se împrumute, iar prin intervenția instituțiilor abilitate ale statului acesta nu a reușit să valorifice produsele de contrabandă, rămânând în continuare datornic și având în vedere că în prezent nu are o sursă legală de venit, există posibilitatea, la nivel teoretic însă, ca acesta să recurgă la alte fapte penale de aceeași natură, instanța a avut în vedere dispozițiile Deciziei nr. 17/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, potrivit cărora în cazul în care constată că temeiurile în baza cărora s-a luat măsura arestării preventive subzistă, verifică în ce măsură punerea în libertate a inculpatului împiedică sau nu buna desfășurare a procesului.
În speță, s-a apreciat că, nu numai că nu există date concrete precum că inculpatul va săvârși o altă infracțiune, însă, așa cum s-a arătat mai sus, încă de la începutul procesului penal inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor, a avut o atitudine sinceră și cooperantă cu organele de cercetare penală, în consecință nu există nici un motiv de natură a împiedica sau de a afecta buna desfășurare a procesului penal.
Pe de altă parte, în conformitate cu prevederile art.5 alin.3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, orice persoană arestată are dreptul de a fi eliberată în cursul procedurii, punerea sa în libertate putând fi subordonată unei garanții care să asigure prezentarea sa la audiere.
Față de aceste prevederi cu caracter de principiu, și raportându-se și la dispozițiile art.136 alin.2 C.p.p., unde se precizează că scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune, prima instanță a constatat că în prezenta cauză, raportat la vârsta inculpatului, la modalitatea în care s-a desfășurat activitatea infracțională, la persoana acestuia, așa cum rezultă din caracterizările depuse în probațiune la dosar, la comportamentul inculpatului din cursul urmăririi penale, buna desfășurare a procesului penal poate fi asigurată și prin lăsarea inculpatului în libertate, urmând ca acesta să fie obligat să respecte anumite măsuri de supraveghere care să asigure prezența sa în cursul procesului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria D., cererea de recurs fiind înregistrată pe rolul tribunalului T. la data de 12.07.2012 sub nr._ .
În motivarea cererii, s-a arătat că încheierea recurată ca netemeinică întrucât inculpatul arestat preventiv a dat dovadă de perseverență infracțională omogenă, săvârșind fapte de contrabandă cu țigări în mod repetat, nu are loc de muncă stabil care să-i asigure veniturile necesare, existând posibilitatea ca pe viitor să săvârșească și alte infracțiuni de aceeași natură. Astfel, instanța de fond nu a avut în vedere că nu sunt îndeplinite toate condițiile prev. de art. 160 ind. 2 alin.2 C.p.p., care permit liberarea provizorie sub control judiciar.
Totodată, s-a arătat că admiterea de către instanță a cererii formulate de inculpat este neîntemeiată în raport de faptul că nu au apărut modificări ale temeiurilor care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, cu excepția unor acte medicale prezentate de către apărătorul inculpatului și care nu influențează gradul de pericol social ridicat al faptelor săvârșite de către inculpat.
Examinând încheierea recurată atât prin prisma motivelor invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, în condițiile prevăzute de art.3856 alin.3 C.p.p., tribunalul constată că recursul este fondat, încheierea Judecătoriei D. fiind netemeinică în ceea ce privește admiterea cererii de liberare sub control judiciar formulată de inculpatul D. G. D..
Astfel, tribunalul reține că, potrivit dispozițiilor art.1602 alin.1 și 2 C.p.p. liberarea provizorie sub control judiciar poate fi acordată, în cazul infracțiunilor intenționate, dacă pentru infracțiunea săvârșită legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani, iar pe de altă parte nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Din redactarea acestui text legal care reglementează condițiile liberării provizorii sub control judiciar rezultă cu titlu obligatoriu, imperativ, situațiile în care nu se acordă liberarea provizorie, chiar dacă este îndeplinită condiția de admisibilitate cu privire la cuantumul pedepsei, – respectiv când există date din care rezultă necesitatea împiedicării inculpatului de a săvârși alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Însă, așa cum rezultă și din decizia nr.16/2011 pronunțată de ÎCCJ în soluționarea unui recurs în interesul legii, simpla formulare a unei cereri de liberare provizorie și îndeplinirea formală a condițiilor mai sus-enunțate, prev. de art. 160 ind.2 C.p.p. nu este suficientă pentru a justifica punerea în libertate a inculpatului, instanța având obligația să analizeze eventualele consecințe ale acestei măsuri, astfel încât să existe un echilibru just între interesul particular al inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate și interesul general al societății de a fi descoperite faptele antisociale și sancționate persoanele responsabile de comiterea acestora. Altfel spus, cu ocazia analizei temeiniciei și oportunității luării acestei măsuri, instanța de judecată este obligată să aibă în vedere, pe lângă condițiile expres indicate în 1602 alin.1 și 2 C.pr. pen., și dacă temeiurile care au impus arestarea preventivă pot fi diminuate prin obligațiile legale prevăzute de art.1602 al.3 C.pr.pen., și dacă scopul măsurii preventive, circumscris în dispozițiile art. 136 al.1 C.p.p. ( asigurarea bunei desfășurări a procesului penal ori împiedicarea sustragerii inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată sau de la executarea pedepsei) poate fi atins sau nu prin liberarea provizorie sub control judiciar, această apreciere urmând a fi efectuată prin raportare la circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, la elementele ce privesc faptele pentru care inculpatul este cercetat, dar și la datele care circumstanțiază persoana acestuia.
Or, în cauză, prin raportare la toate aceste aspecte, tribunalul apreciază, contrar opiniei primei instanțe, că inculpatul „are vocație" de a beneficia de liberare provizorie sub control judiciar în raport cu condiția de admisibilitate prev. de art.1602 C.p.p. referitoare la limita maximă de pedeapsă prevăzută de lege pentru infracțiunea presupus a fi fost săvârșită, însă că cererea nu este întemeiată, nefiind îndeplinită condiția referitoare la inexistența unor date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni și, în același timp, temeiurile care au justificat arestarea preventivă a inculpatului - prev. de art. 148 lit.f C.p.p. - neputând fi diminuate prin obligațiile prev. de art. 1602 alin.3 C.p.p. și scopul măsurii preventive neputând fi atins la acest moment procesual prin punerea acestuia în libertate provizorie sub control judiciar.
Sub acest aspect, tribunalul constată că materialul probator existent în dosarul de urmărire penală conferă suficiente indicii în legătură cu implicarea inculpatului D. G. D. în comiterea în data de 07.06.2012 a unei infracțiuni de contrabandă, constând în transportul pe raza localității Denta înspre Timișoara a unei cantități de 820 pachete țigarete Viceroy și 1350 pachete țigarete LD Violet, netimbrate, de proveniență Serbia, și, în același timp, cu privire la existența unei perseverențe infracționale a inculpatului în comiterea aceluiași gen de fapte, în condițiile în care fapta care a justificat măsura preventivă a fost săvârșită la un interval de nici două luni de la comiterea unei infracțiuni similare, pentru care se dispusese deja sesizarea instanței de judecată, primul termen de judecată fiind la 19.06.2012. Totodată, mai trebuie observat că inculpatul a fost implicat în săvârșirea unei fapte similare chiar în cursul anului 2011, în data de 03.04.2011 fiind depistat în PTF Moravița – Rutier încercând să sustragă de la controlul vamal cantitatea de 180pachete de țigări cu timbru Serbia, faptă pentru care a fost sancționat contravențional.
Or, tribunalul apreciază că toate aceste împrejurări privitoare atât la faptă, cât și, în special, la persoana inculpatului, respectiv perseverența deosebită manifestată de acesta în comiterea de infracțiuni la regimul vamal, reprezintă tot atâtea indicii cu privire la faptul că asupra inculpatului planează pericolul de săvârșire a unor infracțiuni similare – în condițiile în care transportul și comercializarea de țigarete netimbrate nu apare ca un incident izolat, ci ca un mod de viață al inculpatului, o modalitate de a se întreține -, și că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol evident pentru ordinea publică, precum și pentru buna desfășurare a procesului penal, care nu ar putea fi înlăturat doar prin obligațiile pe care inculpatul ar trebui să le respecte, fiind evident că acesta are un fond infracțional accentuat, dovedind un profund dispreț față de valorile sociale, de normele legale și nu în ultimul rând față de instituțiile statului.
Nu în ultimul rând, trebuie observat că, chiar motivațiile oferite de inculpat pentru a justifica fapta săvârșită conduc la concluzia că, în ipoteza lăsării în libertate, cel mai probabil ar comite noi fapte similare în condițiile în care acum are și mai multe datorii din cauza confiscărilor succesive a țigaretelor transportate.
Referitor la starea de boală a inculpatului și a soției sale, invocată de către inculpat ca temei pentru admiterea cererii, tribunalul constată că actele medicale depuse la dosar dovedesc într-adevăr existența acestora, însă că acestea nu pot justifica, prin ele însele, admiterea prezentei cereri în contextul în care nu sunt îndeplinite cerințele legale în acest sens – asupra inculpatului planând în mod evident riscul săvârșirii de noi infracțiuni. Mai mult, trebuie observat că respectiva stare de boală atât a inculpatului, cât și a soției sale, existau și anterior luării măsurii arestării preventive, nefiind un impediment pentru acțiunile antisociale ale acestuia.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 alin. 1 pct. 2 lit. d C.p.p. recursul declarat în cauză de P. de pe lângă Judecătoria D. va fi admis, se va casa încheierea recurată, și rejudecând, în baza art.1608a alin.6 C.p.p. raportat la art.1602 C.p.p. se va respinge cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul D. G. D., ca nefondată.
În baza art.192 alin.2 C.p.p., se va dispune obligarea inculpatului la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515 pct.2 lit.d C.p.p. admite recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria D. împotriva încheierii din data de 10.07.2012 a Judecătoriei D., pronunțată în dosarul nr._ 12.
Casează încheierea recurată și rejudecând:
În baza art.1608a alin.6 C.p.p. raportat la art.1602 C.p.p. respinge cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul D. G. D., fiul lui P. și I., născut la data de 01.12.1976, în Filiași, jud. D., CNP -_, cu domiciliul în Timișoara, ., ., jud. T., în prezent deținut în Arestul IPJ T., ca nefondată.
În baza art.192 alin.2 C.p.p. obligă inculpatul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18.07.2012.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
A. C. ȚIRA R. H. C. D. V. D.
Red. A.C.Ț.
Tehnored. A.C.Ț./V.D.
3 ex./27.07.2012 – PI – D. I. H.
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Cerere de contopire a executării pedepselor. alte modificări... → |
|---|
