Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 623/2013. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 623/2013 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 15-11-2013 în dosarul nr. 623/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr.623/RR
Ședința publică din 15 noiembrie 2013
Completul compus din:
Președinte: A. C. ȚIRA
Judecător: M. B.
Judecător: A. P.
Grefier: V. D.
Ministerul Public este reprezentat prin procuror V. D. S. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul T.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de inculpatul recurent B. C. împotriva încheierii penale din data de 13.11.2013 a Judecătoriei Sânnicolau-M., pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat inculpatul B. C., în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales C. C., cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra recursului declarat în cauză.
Apărătorul ales al inculpatului B. C. solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, în rejudecare, cercetarea inculpatului în stare de libertate considerând că nu sunt întrunite condițiile și cazurile prev. de art. 148 C.pr.p. pentru a justifica în continuare măsura arestului preventiv și, totodată, acesta nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Arată că încheierea recurată este netemeinică deoarece cercetările s-au încheiat, iar din cercetările efectuate de organele de urmărire penală nu rezultă că inculpatul a acționat cu intenție, în sensul că intenționat ar fi provocat incendiul; precizează că inculpatul locuia efectiv la acea adresă și că nu sunt conturate susținerile organelor de urmărire penală în sensul că ar fi fost vorba de 500 de baloți de paie, aceștia, la momentul incendiului, erau deja vânduți, iar în curte se mai aflau doar niște resturi, acestea fiind arse. Apărătorul mai arată că antecedentele penale ale inculpatului nu justifică în continuare menținerea stării de arest, iar față de gravitatea redusă a faptei, solicită luarea unei alte măsuri, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefondat având în vedere infracțiunea de pericol cu consecințe grave săvârșită și faptul că inculpatul a conștientizat în mod evident fapta sa.
Inculpatul B. C. solicită judecarea în stare de libertate, precizând că nu a incendiat intenționat, că era în stare de ebrietate și crede că a luat foc de la o țigară.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală din data de 13.11.2013 pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M. în dosarul nr._, prima instanță, în baza art. 3001 Cod procedură penală, a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului B. C. și a menținut arestarea preventivă a acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 1494/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sânnicolau M. s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului B. C. pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prin incendiere, în stare de recidivă postexecutorie, faptă prevăzută și pedepsită de art. 217 alin. 1, 4 și 5, cu aplicarea art. 37 lit. b) din Codul penal.
Prin rezoluția organului de cercetare al poliției judiciare din cadrul Postului de Poliție Variaș din data de 20.10.2013 s-a început urmărirea penală împotriva inculpatului B. C. pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prin incendiere, în stare de recidivă postexecutorie, faptă prevăzută și pedepsită de art. 217 alin. 1 și 4 din Codul penal, cu aplicarea art. 37 lit. b) din Codul penal.
Rezoluția organului de cercetare al poliției judiciare prin care s-a început urmărirea penală împotriva inculpatului B. C. a fost confirmată de procuror în data de 20.10.2013.
Prin Ordonanța nr. 1494/P/2013 din data de 20 octombrie 2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sânnicolau M. a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului B. C., pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prin incendiere, în stare de recidivă postexecutorie, faptă prevăzută și pedepsită de art. 217 alin. 1, 4 și 5 din Codul penal, cu aplicarea art. 37 lit. b) din același cod, după ce a fost schimbată încadrarea juridică a faptei, considerându-se incidente și prevederile art. 217 alin. 5 din Codul penal.
Prin încheierea de ședință nr. 17 din data de 20 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M. în dosarul nr._ s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului B. C., pe o perioada de 29 de zile, cu începere de la data de 20.10.2013 și până la data de 17.11.2013, fiind emis în acest sens mandatul de arestare preventivă nr. 10/20.10.2013.
Analizând, din oficiu, legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului B. C., în raport de temeiul de drept avut în vedere la momentul arestării sale preventive, văzând și actele dosarului, instanța a constatat că măsura arestării preventive a fost dispusă în baza art. 148 lit. f) Cod procedură penală, corespunzând, totodată, și scopului prevăzut de art. 136 din același cod, constând în asigurarea bunei desfășurări a procesului penal.
În ceea ce privește existența în cauză a probelor și indiciilor temeinice că inculpatul a săvârșit o infracțiune, instanța, la momentul când a admis propunerea formulată de Ministerul Public, a reținut că, potrivit art. 143 alin. final din Codul de procedură civilă, sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă că persoana față de care se efectuează urmărirea penală a comis fapta ce i se impută. Or, în prezenta cauză sunt suficiente indicii temeinice, în accepțiunea dată acestei noțiuni, că inculpatul, la data de 19.10.2013, sub influența băuturilor alcoolice, în jurul orei 2200, cu intenție, a incendiat un număr de 500 de baloți de fân, aflați în curtea casei în care locuiește, situată în loc. Variaș, jud. T., din ansamblul materialului probator administrat în cauză rezultând că inculpatul a provocat incendiul și din răzbunare.
Potrivit depozițiilor martorilor B. P. și T. D.-C., agenți de pază pe raza loc. Variaș, la data de 20.10.2013, în jurul orei 2300, când s-au deplasat la imobilul cu nr. 984, unde izbucnise un incendiu puternic, l-au văzut pe inculpat cu o coadă de topor în mână, având un comportament violent și emanând miros puternic de alcool. În prezența lor și a organelor de poliție, inculpatul a încercat să dea foc și la alți baloți de fân din curte, fiind sesizați cu privire la fapta inculpatului chiar de către mama acestuia, B. D.. În prezența acelorași martori, inculpatul a recunoscut că el a dat foc la baloții de fân din curtea casei deoarece a fost părăsit de concubina sa și a considerat că vina îi aparține mamei sale. Pentru stingerea acestui incendiu a fost necesară intervenția Inspectoratului pentru Situații de Urgență Banat al Județului T. – Subunitatea Sânnicolau M., existând pericolul propagării lui și la imobilele învecinate.
Astfel, este neîndoielnică îndeplinirea condiției ca pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care este trimis în judecată inculpatul să fie mai mare de 4 ani. Cât privește pericolul concret pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică lăsarea în liberate a inculpatului, instanța reține că, în lipsa unei definiții legale a acestei noțiuni, este avut în vedere pericolul social concret a faptelor de care acesta este acuzat, pericol care decurge din modalitatea de săvârșire, respectiv din caracterul grav al faptelor penale.
Din fișa de cazier judiciar nr._ din data de 04.02.2013 reiese că inculpatul B. C. a fost condamnat în mai multe rânduri pentru săvârșirea unor infracțiuni, în special infracțiuni de furt, ultima condamnare, de 6 ani și 8 luni închisoare, fiindu-i aplicată prin sentința penală nr. 461 din 24.09.2007 a Tribunalului T., definitivă prin decizia penală nr. 3359/R/22.10.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru comiterea infracțiunilor de trafic de persoane și grup infracțional organizat, în urma executării acestei condamnări inculpatul fiind liberat condiționat în data de 19.07.2011. Așadar, se poate constata că inculpatul a dat dovada de perseverență infracțională, minimalizând rigoarea legilor penale din România.
Instanța a apreciat că, în cauză, sunt suficiente indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabilă privind comiterea de către inculpat a faptelor pentru care a fost trimis în judecată, având în vedere atât declarația dată de acesta în fața instanței de judecată, prin care, deși nu a recunoscut acuzațiile care i se aduc, a confirmat starea de fapt – cauzarea incendiului, lipsa conștientizării tuturor acțiunilor sale de la acea dată punând-o pe seama stării de ebrietate în care a ajuns în mod voluntar, cât și declarațiile martorilor din faza de urmărire penală, la care s-a făcut referire mai sus, pedeapsa închisorii fiind mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Aceasta, în condițiile în care este vorba de o infracțiune de distrugere prin incendiere, presupus a fi comisă de o persoană cunoscută cu o multitudine de antecedente penale și care a fost liberată condiționat din executarea unei sancțiuni privative de libertate nu cu mult timp în urmă, instanța a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului, prin gravitatea deosebită a activității acestuia și prin reacția opiniei publice referitoare la persoanele implicate în asemenea operațiuni, prin care se aduce o atingere gravă încrederii cetățenilor în posibilitatea de a-și desfășura viața cotidiană în mod liniștit, este susceptibilă de a conduce la o tulburare a ordinii publice. Sub acest aspect, se relevă faptul că, printre ipotezele în care se poate considera că există necesitate care justifică detenția preventivă a unei persoane, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, este și protecția ordinii publice, având în vedere și reacția colectivității unde s-a săvârșit fapta cercetată. Deși Codul penal nu definește pericolul public, în teoria și practica judiciară s-a statuat că un atare pericol există atunci când se periclitează viața, sănătatea, integritatea corporală ori avutul unui număr nedeterminat de persoane, iar prin lăsarea în libertate a inculpatului ar exista pericolul ca acesta, sub influența băuturilor alcoolice, să provoace un alt incendiu, care să pună în pericol casele aflate în vecinătate.
Față de cele arătate, instanța a considerat că, în raport de circumstanțele concrete reale și personale ale cauzei, inculpatul fiind acuzat prin rechizitoriu de comiterea faptei de distrugere prin incendiere, în stare de recidivă, detenția provizorie a acestuia nu se întinde dincolo de limite rezonabile care ar impune stabilirea unor motive noi care să justifice privarea lui de libertate, în condițiile în care cele existente la luarea măsurii se mențin și în prezent. De aceea, în conformitate cu prevederile art. 3001 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului și, reținând că temeiurile care au determinat arestarea și care subzistă și în prezent impun în continuare privarea sa de libertate, a menținut arestarea preventivă a inculpatului B. C..
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul prevăzut de lege, inculpatul B. C., cererea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului T. la data de 14.11.2013, sub același număr de dosar.
Recursul nu a fost motivat în scris, temeiurile care au justificat introducerea cererii fiind dezvoltate doar oral, în condițiile prevăzute de art.38510 alin.3 C.p.p.
Examinând încheierea recurată atât prin prisma motivelor invocate, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, în condițiile prevăzute de art.3856 alin.3 C.p.p., tribunalul constată că recursul este nefondat, încheierea Judecătoriei Sânnicolau M. fiind temeinică și legală.
Așa cum în mod corect s-a reținut de către prima instanță, tribunalul constată că în cauză măsura arestării preventive a fost luată față de inculpat cu respectarea dispozițiilor legale în materie, iar menținerea acestei măsuri în continuare este justificată de subzistența temeiurilor care au determinat luarea acesteia, respectiv îndeplinirea în mod cumulativ a condițiilor prevăzute de art. 148 alin.1 lit.f C.p.p. rap .la art. 136, art. 143 C.p.p.
Astfel, raportat la întreg materialul probatoriu administrat până la acest moment procesual, se constată că în cauză există indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul B. C. a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, sancționată cu închisoarea mai mare de 4 ani (respectiv o infracțiune de distrugere prin incendiere) și că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Tribunalul constată că atât natura și împrejurările concrete de săvârșire a faptei pentru care este cercetat inculpatul, respectiv distrugerea prin incendiere a unui număr foarte mare de baloți de paie, aflați în curtea locuinței, generând astfel un pericol evident pentru ceilalți cetățeni din localitate în condițiile în care incendiul a fost foarte puternic și risca să se extindă și la imobilele vecine, cât și circumstanțele personale ale inculpatului, acesta săvârșind fapta pe fondul despărțirii de concubină și a consumului de alcool și exercitând un comportament agresiv în momentul în care s-a încercat intervenția pentru stingerea incendiului, reprezintă împrejurări ce denotă o periculozitate ridicată a inculpatului și evidențiază pericolul concret pe care îl reprezintă pentru colectivitate lăsarea acestuia în libertate la acest moment procesual. Totodată, acest pericol este evidențiat și de antecedența penală a inculpatului, acesta suferind anterior mai multe condamnări la pedeapsa închisorii, din executarea ultimei pedepse – de 6 ani și 8 luni închisoare – fiind liberat condiționat în data de 19.07.2011 cu un rest de 479 zile.
Toate aceste circumstanțe reale și personale, ușurința cu care inculpatul a săvârșit respectiva faptă, dezvăluie că inculpatul are un fond infracțional accentuat, care nu a putut fi corijat prin pedepsele aplicate anterior și impun o reacție fermă a autorităților pentru a proteja comunitatea în fața unor comportamente antisociale, interesul public ca inculpatul să rămână în arest preventiv fiind prioritar celui particular de a fi cercetat în libertate.
Pentru motivele expuse, în vederea asigurării bunei desfășurări a procesului penal și pornind de la nevoia protejării interesului public în fața unor conduite violente și vădit antisociale, tribunalul apreciază că măsura arestării dispuse în cauză apare ca necesară, alte masuri preventive restrictive de libertate nefiind în măsură să ofere la acest moment procesual garanții suficiente.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 alin. 1 pct. 1 lit. b C.p.p. recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat, urmând ca, baza art. 192 alin. 2 C.p.p., să oblige inculpatul recurent la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515 pct. 1 lit. b C.p.p, respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul recurent B. C. împotriva încheierii penale din data de 13.11.2013 a Judecătoriei Sânnicolau-M., pronunțată în dosarul nr._ .
În baza art. 192 alin. 2 C.p.p. obligă inculpatul recurent la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Dispune plata sumei de 100 lei din fondurile MJ către Baroul T. reprezentând onorariu avocat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 15.11.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. C. Țira M. B. A. P.
Grefier,
V. D.
A.C.Ț/V.D.
3 ex./18.11. 2013
PI – jud. Sânnicolau M. – jud. B. C.
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... → |
|---|
