Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 157/2013. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 157/2013 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 25-03-2013 în dosarul nr. 157/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 157/2013
Ședința publică de la 25 Martie 2013
Completul compus din:
Președinte: A. C. ȚIRA
Judecător: M. B.
Judecător: A. P.
Grefier: V. D.
Ministerul Public este reprezentat de procuror D. M. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul T.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurentul inculpat S. A. împotriva sentinței penale nr.351/05.12.2012, pronunțată de Judecătoria Sânnicolau-M. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru recurent d-nul avocat B. M. V., partea civilă intimată S. M., personal asistată de d-nul avocat B. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța pune în discuția părților excepția tardivității declarării recursului.
Procurorul solicită admiterea excepției și respingerea recursului ca tardiv formulat.
Apărătorul părți civile intimate solicită admiterea excepției tardivității și respingerea recursului ca tardiv.
Apărătorul inculpatului recurent învederează că se impune respingerea excepției întrucât recursul a fost declarat în termenul de 10 zile de la comunicare, depunând în acest sens la dosar dovada comunicării minutei către inculpat. Totodată, precizează că, deși inculpatul a fost prezent la dezbateri în data de 21.11.2012, termenul de declarare a căii de atac a curs de la comunicare – așa cum se menționează în hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.351/05.12.2013 pronunțată de Judecătoria Sânnicolau-M. în dosarul nr._, prima instanță, în baza art. 181 alin. 1¹ C. pen. cu aplicarea art. 320¹ alin. 7 cod pr. pen., a condamnat pe inculpatul S. A. la pedeapsa de 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală.
În temeiul art. 71 raportat la art. 64 alin. 1 lit. a) teza II și lit. b) C. pen., a interzis inculpatului, pe perioada executării pedepsei principale aplicate, următoarele drepturi: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
In temeiul art. 81 cod penal, a dispus suspendarea condiționata a executării pedepsei de 8 luni închisoare, stabilind termen de încercare de 2 ani si 8 luni ( 8 luni durata pedepsei aplicate la care s-a adăugat termenul de 2 ani stabilit de lege).
În temeiul art.71 al.5 C.pen., a suspendat pedeapsa accesorie pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În temeiul art.359 al.1 C.pr.pen. a pus în vedere inculpatului dispozițiile art.83 C.pen., respectiv dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa pentru noua infracțiune.
În baza art. 14 și art. 346 C proc. pen. raportat la art. 1349 C. civ. a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă S. M. și, în consecință, a obligat inculpatul să plătească părții civile suma 20.000 lei, cu titlul de despăgubiri pentru prejudiciul moral.
A respins în rest ca nedovedită acțiunea civilă.
In temeiul art. 191 alin. (1) C. pr. p. a obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
In temeiul art. 193 alin. 1 si 2 Cod pr. pen., a obligat inculpatul să plătească părții vătămate suma de 744 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul întocmit de P. de pe lângă Judecătoria Sannicolau M. în dosarul de urmărire penală numărul 681/P/2012, a fost pusă în mișcare acțiunea penală și s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului S. A., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală, prev. de art. 181 alin. 11 Cp.
În actul de sesizare s-a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 24.04.2012 la P. de pe lângă Judecătoria Sannicolau M. a fost înregistrată plângerea formulată de partea vătămată S. M., domiciliată în ., împotriva numitului S. .V având ca obiect infracțiunea de vătămare corporală și amenințare, fapte prev. ped. de art. 181 alin.l 1 Cp. și art. 193 alin.l Cp.
Din plângerea formulată de partea vătămată rezultă că în dimineața zilei 15.04.2012, orele 06°°,soțul său, învinuitul S. A., fară nici un motiv a exercitat violențe asupra acesteia, amenințând-o cu moartea, fiind în avansată stare de ebrietate.
Urmare a violențelor exercitate, a fost transportată la Spitalul Județean Timișoara, iar ulterior a fost nevoită să părăsească domiciliul conjugal.
Tot din plângerea formulată de partea vătămată rezultă că în urma violențelor exercitate de soțul său a necesitat 30 de zile de îngrijiri medicale, fapt care este atestat de certificatul medico-legal nr.529/17.04.2012 emis de I.M.L. Timișoara și se constituie parte civilă în cadrul procesului penal cu suma de 200 000 de lei, reprezentând daunele materiale și morale, cuantumul acestora urmând a fi precizat în instanță.
In dimineața zilei de 15.04.2012, orele 06, învinuitul S. A. venit din ., la domiciliul conjugal al părților și fiind sub influent băuturilor alcoolice, după ce a trezit-o din somn pe partea vătămată a întrebi dacă cățelușa „L." doarme cu ea în pat, aceasta răspunzându-i că nu este prima dată acest lucru.
Nemulțumit de răspunsul primit, învinuitul a lovit –o pe partea vătămată în zona fetei cauzându-i leziuni; în timp ce partea vătămată își apăra fața de agresiunile violente ale soțului său și punându-și mâna pe față a fost lovită cu pumnul peste mâna stângă fapt care adus la imobilizarea în atelă ghipsată a mâinii pe o perioadă de 4 săptămâni, după ce s-a prezentat la spitalul Județean Timișoara în dimineața acelei zile.
Din declarația învinuitului S. A. rezultă că acesta recunoaște fapta, în sensul că în dimineața zilei de 15.04.2012 orele 0610 a sosit la locuința sa, întrucât a participat la slujba de înviere și pentru că a găsit cățelușa fiicei sale în vârstă de 15 ani în patul său, respectiv unde dormea soția sa partea vătămată, a întrebat-o pe aceasta, motivul pentru care animalul se afla în camera lor, cunoscând faptul că fiica lor nu dormea fără cățelușă.
Întrucât a intenționat să ia cățelușa și s-o ducă în camera fiicei sale minore, ost lucru i-a fost interzis de soția sa, partea vătămată care i-a spus să nu intre în camera fiicei lor, întrucât aceasta doarme cu prietenul său. Deranjat de faptul că partea vătămată i-a permis fiicei lor S. A., în vârstă de 15 ani, să doarmă cu prietenul său, între părți a avut loc un schimb de replici, fapt care a cumulat cu violențele exercitate de inculpat asupra părtii vătămate.
Inculpatul a recunoscut comiterea faptei, atat in faza urmăririi penale cât si in fata instanței.
Pe parcursul cercetării judecătorești s-a audiat inculpatul.
Din analiza probelor administrate în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 15.04.2012, orele 0610, fiind sub influența băuturilor alcoolice, inculpatul a exercitat violențe asupra părții vătămate S. M., provocându-i leziuni pentru care aceasta a necesitat 30 de zile de îngrijiri medicale.
Situația de fapt reținută de instanță si vinovăția inculpatului sunt dovedite in mod indubitabil de mijloacele de probă administrate in cauză.
Atât in cursul urmăririi penale cât si in fata instanței, inculpatul a recunoscut in totalitate si întocmai fapta reținută in sarcina sa prin rechizitoriul descris mai sus, recunoaștere ce se coroborează cu plângerea părții vătămate - fila nr.5, declarațiile părții vătămate - fila nr. 7-8, 10-11, copie certificat medico-legal nr. 529/17.04.2012 a I.M.L. Timișoara - fila nr. 13, declarații învinuit - filele nr. 16,19, 22-23, fișă de cazier judiciar - fila nr.24, declarații martor - filele nr.26-29, planșa foto - fila nr. 30-31, instanța stabilind astfel, pe baza acestor probe, că vinovăția inculpatului a fost in totalitate si pe deplin dovedită.
In urma violențelor exercitate de soțul său, partea vătămată a necesitat 30 de zile de îngrijiri medicale, fapt care este atestat de certificatul medico-legal nr.529/17.04.2012 emis de I.M.L. Timișoara
Având in vedere situația de fapt reținută, in drept, fapta inculpatului, care la data de 15.04.2012, orele 0610, fiind sub influența băuturilor alcoolice a exercitat violențe asupra părții vătămate S. M., provocându-i leziuni pentru care aceasta a necesitat 30 de zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală, faptă prev. de art. 181 alin. 1 1 Cp.
În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii:
Elementul material s-a realizat prin acțiunea de lovire a părții vătămate.
Urmarea imediată este reprezentată de producerea unei vătămări integrității corporale a părții vătămate, pentru care sunt necesare 30 de zile de îngrijiri medicale.
Legătura de cauzalitate rezultă din însăși săvârșirea acțiunii.
În ceea ce privește latura subiectivă a infracțiunii, instanța a reținut în sarcina inculpatului forma de vinovăție a intenției directe, deoarece acesta a prevăzut rezultatul acțiunii sale agresive și a urmărit producerea acestui rezultat prin săvârșirea faptei.
În consecință, instanța a constatat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală, fiind totodată îndeplinite condițiile răspunderii penale a inculpatului.
În concluzie, instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă de 8 luni închisoare, apreciind că este suficientă pentru a asigura atingerea scopului prevăzut de art. 52 C. pen, cu aplicarea art. 320¹ alin. 7 cod pr. pen.
În temeiul art. 71 Cod penal, a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute la art. 64 lit. a) teza a 2-a, și lit. b) Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice și dreptul de a exercita o funcție ce implică exercițiul autorității de stat.
Pentru a aplica aceste pedepse accesorii, instanța a avut în vedere următoarele considerente:
În ceea ce privește interzicerea dreptului de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice, instanța reține că cei aleși în asemenea funcții ar trebui să fie persoane de o înaltă probitate morală. În ceea ce privește interzicerea dreptului de la lit. b), inculpatul, prin modul concret de săvârșire a infracțiunii, este nedemn să exercita asemenea funcții având în vedere încrederea de care ar trebui să se bucure în rândul cetățenilor persoanele care exercită funcții ce implică exercițiul autorității de stat.
Instanța a apreciat că față de împrejurările descrise mai sus, respectiv lipsa antecedentelor penale, regretul manifestat de inculpat și interesul în asigurarea reintegrării sociale a acestuia, scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia. Prin urmare, in temeiul art. 81 cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 8 luni închisoare, stabilind termen de încercare de 2 ani si 8 luni ( 8 luni durata pedepsei aplicate la care s-a adăugat termenul de 2 ani stabilit de lege ).
În temeiul art.71 al.5 C.pen., a suspendat pedeapsa accesorie pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În temeiul art.359 al.1 C.pr.pen., a pus în vedere inculpatului dispozițiile art.83 C.pen.
În ceea ce privește latura civilă, instanța a constatat că partea vătămată s-a constituit parte civilă, în temeiul art. 15 C. pr. p., cu sumele de 3.000 lei, reprezentând daune materiale, și 80.000 lei reprezentând daune morale.
Pentru admiterea acțiunii civile formulată în cadrul procesului penal, este necesară îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale, partea care invocă producerea unui prejudiciu material sau moral prin săvârșirea infracțiunii trebuie să dovedească existența acestuia, a faptei cauzatoare de prejudiciu, a legăturii de cauzalitate, precum și a vinovăției persoanei în cauză.
Privitor la cererea părții vătămate, instanța a reținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile referitoare la existența faptei și a vinovăției inculpatului, însă în ceea ce privește cuantumul daunelor materiale rezultate, partea vătămată nu a probat suma solicitată prin înscrisuri ( chitanțe), iar martorii care au declarat că au dus-o cu mașina la Timișoara, nu au afirmat că i-ar fi perceput părții vătămate cu aceste ocazii si contravaloarea transportului, fiind vorba de prietenul părții vătămate si de prietena acesteia, numita G. V., acestea transportând-o in virtutea relațiilor de prietenie cu partea vătămată, motiv pentru care a respins cererea privind pretențiile materiale.
În ceea ce privește daunele morale solicitate de partea civilă, în conformitate cu dispozițiile art. 14 alin. 5 C.proc.pen., acțiunea civilă poate avea ca obiect și tragerea la răspundere civilă pentru repararea daunelor morale, potrivit legii civile.
Potrivit art.998 C.civ. „orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara”, iar potrivit art.999 C.civ., „omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa”.
După . Noului Cod civil, care se aplică conform art. 6 al. 5 din acest act, care arată că :” dispozitiile legii oi se aplică tuturor actelor si faptelor incheiate sau după caz produse ori săvârsite după ., precum si situatiilor juridice născute după .”, or infractiunea a fost săvârsită la data de 15.04.2012, fiind in vigoare Noul Cod Civil.
Art. 1349 Noul cod civil reglementează răspunderea delictuală, alin. 1 statuând că :” orice persoană are indatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune si să nu aducă atingere, prin actiunile ori inactiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane”.
Cu privire la cuantificarea prejudiciului moral este de reținut că aceasta nu este supusă unor criterii legale de determinare. În acest caz, cuantumul daunelor morale se stabilește, prin apreciere, ca urmare a aplicării de către instanța de judecată a criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cei în cauză, în plan fizic și psihic, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care le-a fost afectată situația familială, profesională și socială.
Din probele administrate în cauză a rezultat că partea vătămată a suferit și prejudicii morale decurgând din internarea în spital, traumele psihice prin care a trecut aceasta ca urmare a vătămărilor pricinuite integrității corporale, ceea a dus la alterarea condițiilor sale de viață.
Pentru stabilirea cuantumului daunelor morale solicitate de partea civilă, instanța a avut în vedere gravitatea vătămărilor produse pentru vindecarea cărora a fost necesar un număr de 30 de zile de îngrijiri medicale și intensitatea suferințelor cauzate, apreciind că suma solicitată de aceasta cu titlu de despăgubiri morale în cuantum de 80.000 lei este disproporționat de mare în raport de prejudiciul suferit.
Prin urmare, instanța a constatat că acordarea unor daune morale în valoare de 20.000 lei este în măsură să acopere suferințele fizice si psihice la care a fost supusă partea vătămată în urma săvârșirii infracțiunii.
Prin urmare, având în vedere dispozițiile art. 1349 Noul cod civil precum și dispozițiile art. 14 și art. 346 din C. pr. p., instanța a admis în parte acțiunea civilă având ca obiect plata daunelor morale și va obliga pe inculpatul la plata sumei de 20.000 lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul S. A. la data de 18.12.2013, cererea de recurs fiind înregistrată pe rolul Tribunalului T. la data de 09.01.2013 sub același număr de dosar, respectiv nr._ .
În motivarea recursului, inculpatul a arătat că solicită modificarea în parte a sentinței atacate, respectiv doar în latură civilă în sensul diminuării cuantumului despăgubirilor acordate pentru prejudiciul moral. A arătat că suma de 20.000 lei acordată de prima instanță cu acest titlu este nejustificat de mare raportat la faptul că el nu are loc de muncă, plătește pensie de întreținere în favoarea fiicei sale, iar pentru a achita acele despăgubiri va avea nevoie de foarte mulți ani. Totodată, a mai arătat că regretă ceea ce a făcut, și pentru asta răspunde penal, însă există anumite circumstanțe care l-au împins să-și iasă din fire, respectiv existența unei relații extraconjugale a părții vătămate, precum și repetatele minciuni atât cu privire la aceasta, cât și cu privire la un cont în care aduna bani.
La acest termen de judecată, instanța a invocat din oficiu excepția tardivității recursului, pe care analizând-o, o apreciază întemeiată, pentru următoarele considerente:
Conform dispozițiilor art.3853 alin.2 C. p. p. raportat art. 363 C.p.p., pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare, termenul pentru declararea căii de atac a recursului curge de la pronunțare, iar pentru partea care a lipsit atât la dezbateri, cât și la pronunțare, curge de la comunicare.
În speță, din analiza dosarului de fond se observă că dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 21.11.2012, după închiderea dezbaterilor fiind amânată pronunțarea pentru data de 28.11.2012, iar apoi pentru data de 05.12.2012, dată când a fost pronunțată sentința penală recurată (s.p. nr.351/05.12.2012 a Judecătoriei Sânnicolau-M.).
După cum rezultă din încheierea de amânare a pronunțării întocmită ca urmare a ședinței de judecată din 21.11.2012, inculpatul S. A. a fost prezent în acea ședință de judecată și a pus concluzii pe fondul cauzei.
Ca atare, termenul pentru declararea recursului a început să curgă la data pronunțării hotărârii, respectiv 05.12.2012, - fiind lipsit de relevanță faptul că inculpatul nu a cunoscut acest lucru, nimeni neputându-se prevala de necunoașterea legii, precum și faptul că în minută s-a menționat că acest termen curge de la comunicare, termenele fiind stabilite prin lege, iar nu de judecător, și urma să se împlinească la data de 17.12.2012, data de 16.12.2012 fiind o zi nelucrătoare.
După cum reiese din rezoluția pusă cu ocazia primirii cererii de către Judecătoria Sânnicolau-M., precum și din mențiunea privind data transmiterii prin fax existentă pe cererea de recurs, aceasta a fost înaintată și înregistrată la data de 18.12.2012, deci la o zi după expirarea termenului prevăzut de lege pentru exercitarea căii de atac.
Ca atare, se constată în mod evident că recursul a fost tardiv declarat, motiv pentru care, în baza art. 38515 pct.1 lit.a C.p.p., tribunalul îl va respinge, urmând ca, în baza art. 192 alin. 2 C.p.p, să oblige petentul recurent la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515 pct.1 lit.a C.p.p., respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de inculpatul recurent S. A. împotriva sentinței penale nr. 351/05.12.2012, pronunțată de Judecătoria Sânnicolau-M. în dosarul nr._ .
În baza art. 192 alin. 2 C.p.p, obligă recurentul la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 25.03.2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
A. C. Țira M. B. A. P. V. D.
Red. A.C.Ț.
Tehnored. A.C.Ț./V.D.
2 ex./03.04.2013
Primă instanță: jud. D. M.
| ← Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... | Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Sentința nr.... → |
|---|
