Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1 şi urm. C.p.. Decizia nr. 225/2013. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 225/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 09-10-2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 225/R
Ședința publică de la 09 Octombrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE R.-N. O.
Judecător E.-G. A.
Judecător L.-M. B.
Grefier D. P.
Ministerul Public reprezentat de procuror G. R. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul V.
Pe rol se află judecarea recursului penal declarat de condamnatul M. C. deținut în Penitenciarul V., împotriva sentinței penale nr. 1121 din 12.09.2013 pronunțată de Judecătoria V..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul condamnat M. C., aflat în stare de deținere, asistat de apărător din oficiu B. D., cu delegație de asistență juridică obligatorie la dosarul cauzei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se află la primul termen de judecată, iar recursul a fost declarat în termen și motivat în scris;
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care;
Conform dispozițiilor art.318 alin.1 Cod procedură penală, președintele completului verifică identitatea recurentului condamnat cu datele de stare civilă aflate la dosarul cauzei.
Fiind interpelat de instanță, condamnatul arată că insistă în soluționarea recursului declarat și depune la dosar fotocopie de pe o scrisoare medicală și un memoriu, la care președintele de complet îi dă citire în ședința publică.
Nemaifiind alte cereri de formulat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului potrivit dispozițiilor art._ Cod procedură penală.
Av. B. D., apărătorul recurentului condamnat M. C., având cuvântul, precizează că acesta a declarat recurs împotriva sentinței penale nr. 1121 din 12.09.2013 a Judecătoriei V., criticând-o pentru netemeinicie, în contextul în care, a apreciat Judecătoria V. că situația acestui condamnat nu este încadrabilă în dispozițiile art. 59 alin. 1 Cod penal și a fost amânat după data de 02 ianuarie 2014 pentru reiterarea cererii de liberare condiționată.
Susține apărătorul inculpatului că acesta îndeplinește condițiile prev. de lege pentru a beneficia de liberare condiționată, a avut o bună comportare în Penitenciar, a respectat regulamentul, a participat la multe programe educaționale respectând condițiile mediului carceral, context în care apreciază că acest condamnat ar fi propozabil pentru liberare condiționată.
In subsidiar solicită ca în cazul în care instanța nu admite recursul, respectiv cererea de liberare condiționată, să fie redus termenul de reiterare a cererii. Oficiu neachitat.
Reprezentantul Ministerului Public, solicită respingerea, ca nefondat, a recursului formulat de condamnatul M. C., să fie menținută ca fiind legală și temeinică hotărârea instanței de fond și cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Consideră că instanța de fond a făcut o corectă interpretare a dispozițiilor legale ce reglementează instituția liberării condiționate atunci când a stabilit că acest condamnat nu poate beneficia, cel puțin deocamdată, de liberare condiționată. Instanța nu putea ignora dispozițiile art. 59 alin. 1 Cod penal și anume, nu putea ignora faptul că acest condamnat nu este la prima încălcare a legii penale, are antecedente penale și a mai beneficiat de clemența instanței dar a persistat în activitatea infracțională.
De asemenea, precizează că s-a reținut în mod corect că acest condamnat nu a dat dovezi temeinice de îndreptare. Nu există motive de reformare a hotărârii pronunțate de către Judecătoria V..
Având ultimul cuvânt, recurentul condamnat M. C. solicită admiterea cererii de liberare condiționată deoarece este bolnav și trebuie să meargă să se trateze.
S-au declarat dezbaterile închise, după care s-a lăsat cauza în pronunțare, când;
TRIBUNALUL:
Asupra recursului penal de față, tribunalul reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 1121/12.09.2013 Judecătoria V. a respins propunerea formulată de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarul V. privind liberarea condiționată a condamnatului M. C., deținut în prezent în Penitenciarul V., anterior executării integrale a pedepsei de 2 (doi) ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 91/2012 a Judecătoriei R., mandat de executare nr. 232/2012, ca neîntemeiată.
În baza art. 450 alin. 2 Cod de procedură penală, a fixat termen de reiterare a cererii după data de 02.01.2014.
În baza art. 192 alin. 3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia, iar suma de 100 lei reprezentând onorariu apărător desemnat din oficiu va fi suportată din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal nr. 225/02.09.2013, Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului V. a propus liberarea condiționată a persoanei privată de libertate condamnatului M. C., anterior executării integrale a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 91/2012 pronunțată de Judecătoria R., mandat de executare nr. 232/2012, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 209 C.p.
S-a reținut că persoana condamnată, aflată la prima analiză în comisie, a executat fracția legală din pedeapsă, pe parcursul executării pedepsei a avut un comportament corespunzător exigențelor mediului carceral, nefiind sancționată disciplinar și fiind recompensată de 2 ori.
S-a indicat și că persoana privată de libertate M. C., cu antecedente penale, a executat ultima perioadă din pedeapsă în regim semideschis.
Instanța de fond a apreciat că propunerea formulată de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului V. este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Din procesul-verbal nr. 225/02.09.2013, adresat de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului V., a reieșit că persoana privată de libertate M. C. a fost condamnată la o pedeapsă de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 91/2012 pronunțată de Judecătoria R., mandat de executare nr. 232/2012, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 209 C.p.
Executarea pedepsei a început la 31.05.2012 și urmează să expire la termen, la data de 30.05.2014, iar pentru a dobândi vocație în vederea liberării condiționate condamnatul trebuie să execute din pedeapsa totală de 730 zile închisoare, 2/3, respectiv 486 zile de închisoare, din care 365 zile efectiv executate.
Până la data de 02.09.2013, condamnatul a executat efectiv 460 zile de închisoare, 27 zile considerate ca executate ca urmare a muncii prestate, 0 zile executate în arest preventiv, total 487 zile câștigate și executate.
Pe lângă executarea unei fracții din pedeapsă, legea prevede și condiția ca deținutul să fi avut pe parcursul executării pedepsei un comportament corespunzător mediului carceral, adică să fie stăruitor în muncă, disciplinat și să dea dovezi temeinice de îndreptare.
Din caracterizarea depusă la dosar a rezultat că persoana privată de libertate M. C. a avut un comportament corespunzător exigențelor mediului carceral, nefiind sancționat disciplinar și recompensat de 2 ori. A participat la activitățile productive și gospodărești, iar în urma muncii prestate a obținut 27,07 de zile câștig.
Studiind fișa de cazier judiciar a condamnatului instanța de fond a constatat că acesta este cu antecedente penale, suferind în antecedență condamnări pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 208-209 Cod penal, art. 20, 174,175 Cod penal și a mai beneficiat de două ori de liberare condiționată.
Raportând criteriile prevăzute de lege la situația petentului condamnat, precum și la actele aflate la dosarul cauzei, instanța a constatat că petentul condamnat a executat fracția de pedeapsă stabilită în mod obligatoriu de lege, însă această împrejurare nu îi conferă un drept, ci doar o vocație la acordarea beneficiului liberării condiționate, oportunitatea acordării liberării condiționate fiind lăsată exclusiv la latitudinea instanței de judecată.
Față de împrejurarea că persoana privată de libertate a fost condamnată anterior, instanța a apreciat că scopul pedepsei – astfel cum este prevăzut de art. 52 Cod penal – nu a fost atins, iar pedeapsa nu a fost în măsură a îi crea acestuia o atitudine de respect față de ordinea de drept și normele de conviețuire socială, dimpotrivă, condamnatul perseverând în activitatea infracțională.
Art. 77 din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal care reglementează procedura de acordare a liberării condiționate, stabilește criteriile care trebuie avute în vedere Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, și care ulterior sunt supuse implicit și controlului instanței de judecată: fracțiunea din pedeapsă efectiv executată și de partea din durata pedepsei care este considerată ca executată pe baza muncii prestate, de conduita persoanei condamnate și de eforturile acesteia pentru reintegrarea socială, în special în cadrul activităților educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică și asistență socială, al instruirii școlare și al formării profesionale, de responsabilitățile încredințate, de recompensele acordate, de sancțiunile disciplinare aplicate și de antecedentele sale penale.
Raportat probatoriului administrat în cauză ,instanța a respins propunerea Comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului V. cu privire la liberarea condiționată a condamnatului M. C. pentru următoarele considerente:
Esențial pentru acordarea beneficiului liberării condiționate ,în afară de executarea fracțiunii legale de pedeapsă și buna comportare la locul de detenție, este constatarea instanței că timpul executat din durata pedepsei este suficient pentru a nu exista temerea că cel condamnat va comite o nouă infracțiune și că, deci, scopul pedepsei a fost atins.
Respectarea pur formală a regulilor și regulamentului de ordine interioară nu este suficientă pentru a se aprecia că scopul pedepsei a fost atins înainte de executarea acesteia.
Executarea fracției legale din pedeapsă nu justifică prin ea însăși acordarea liberării condiționate, câtă vreme nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile enumerate de art.59 alin. 1 Cod penal.
Liberarea condiționată este o facultate, lăsată la aprecierea instanței de judecată.
Deși legea nu prevede drept criteriu expres pentru aprecierea oportunității liberării condiționate gravitatea infracțiunii săvârșite ,instanța poate aprecia, în concret, dacă gravitatea faptei ( și nu a infracțiunii in abstracto ) poate constitui sau nu un criteriu pentru a stabili dacă perioada executată dintr-o pedeapsă este suficientă sau nu pentru reeducarea condamnatului.
Dacă în aprecierea funcției de constrângere ( a funcției retributive ) a pedepsei este folosit drept criteriu orientator vinovăția făptuitorului ,în aprecierea funcției reeducatoare a pedepsei criteriul îl constituie periculozitatea făptuitorului.
În lumina tuturor acestor considerente, față de antecedentele penale, instanța a apreciat că persoana privată de libertate nu a executat o perioadă suficientă, pentru reeducarea sa și pentru înțelegerea pe deplin a necesității respectării valorilor sociale ocrotite de lege impunându-se o perioadă de detenție suplimentară față de nivelul fracției de pedeapsă stabilită în mod obligatoriu de lege.
În consecință, în mod netemeinic, Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului V. a formulat propunere de liberare condiționată a condamnatului M. C. anterior executării integrale a pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 91/2012 pronunțată de Judecătoria R., mandat de executare nr. 232/2012, motiv pentru care instanța a respins propunerea cu această mențiune.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs condamnatul M. C., solicitând reducerea termenului de reiterarea a cererii de liberare condiționată, deoarece are părinții bătrâni și bolnavi .
De asemenea mai arată recurentul că a participat la muncă deși este bolnav, a participat la cursurile organizate în Penitenciar și apreciază că poate fi pus în libertate.
Examinând actele și lucrările dosarului cauzei în raport de motivele de recurs invocate, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art. 3856 alin. 3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, Tribunalul constată că recursul este nefondat.
Instanța de fond a făcut o corectă interpretare a dispozițiilor legale care reglementează instituția liberării condiționate atât a celor din Codul penal, cât și a celor din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.
Astfel, retine tribunalul că, în mod corect, instanța de fond a reținut faptul că raportat la antecedentele penale ale recurentului, cu atât mai mult cu cât acesta a fost anterior liberat condiționat de două ori, liberarea condiționată a condamnatului M. C. nu se impune la momentul actual, fiind neîntemeiată, fixând corect instanța de fond termen pentru reiterarea acesteia după data de 2.01.2014.
Potrivit art. 59 alin.1 teza a doua din Codul penal, un condamnat căruia i-a fost aplicată pedeapsa închisorii ce nu depășește 10 ani, poate beneficia de liberare condiționată dacă a executat cel puțin 2/3, dacă a fost stăruitor în muncă, disciplinat și a dat dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele penale.
Totodată, conform prevederilor art. 77 din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal care reglementează procedura de acordare a liberării condiționate, stabilind criteriile care trebuie avute în vedere Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, și care ulterior sunt supuse implicit și controlului instanței de judecată, la acordarea beneficiului liberării condiționate se are în vedere fracțiunea din pedeapsă efectiv executată și de partea din durata pedepsei care este considerată ca executată pe baza muncii prestate, conduita persoanei condamnate și eforturile acesteia pentru reintegrarea socială, în special în cadrul activităților educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică și asistență socială, al instruirii școlare și al formării profesionale, responsabilitățile încredințate, de recompensele acordate, de sancțiunile disciplinare aplicate și de antecedentele sale penale.
În speță, recurentul M. C., în aplicarea prevederilor art. 59 Cod penal, a executat fracția din pedeapsă necesară pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate, în cuantum de 486 zile închisoare.
Totodată, din caracterizarea depusă la dosarul prezentei cauze reiese faptul că recurentul nu a fost sancționat disciplinar, fiind recompensat de două orin pe perioada executării pedepsei.
Pe de altă parte, din fișa de pe cazierul judiciar al inculpatului rezultă faptul că recurentul a mai fost anterior condamnat pentru fapte de aceiași natură, dar si pentru o infracțiune de violență, fiind anterior liberat condiționat de 2(două) ori.
Astfel, din cazierul judiciar al condamnatului rezultă faptul că acesta a fost condamnat la 2(două) pedepse cu închisoarea pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt calificat, precum si la o pedeapsă de 8 ani si 6 luni închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni de omor calificat, comisă în forma tentativei, prev. de art. 20rap. la art. 174,175al.1 lit.i) Cod penal.
În atare condiții, tribunalul retine că, în mod corect, instanța de fond a reținut faptul că persoana lipsită de libertate nu a executat perioada suficientă necesară îndreptării sale, dispunând reiterarea cererii după data de 2.01.2014..
Motivele familiale invocate de către recurent nu pot constitui motiv pentru admiterea unei cereri de liberare condiționată.
Pentru aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 385 ind. 15 al.1 pct.1 lit. b din Codul de procedură penală, Tribunalul va respinge recursul declarat de către condamnatul M. C., ca nefondat.
Totodată, în temeiul prevederilor art. 192 alin .2 din Codul de procedură penală, condamnatul va fi obligat la plata către stat a sumei de 200 lei, reprezentând cheltuielile judiciare avansate de către stat în recurs, din care suma de 100 lei, constând în onorariul apărătorului din oficiu pentru condamnat în recurs, se avansează din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul prevederilor art.385 ind.15 al.1 pct.1 lit.b) Cpp respinge,ca nefondat, recursul declarat de condamnatul M. C., fiul lui C. și al D., ns. la data de 16.07.1974 în orașul R., jud. N., CNP_, actualmente deținut în Penitenciarul V., împotriva sentinței penale nr. 1121, pronunțată la data de 12.09.2013 de către Judecătoria V., pe care o menține.
În temeiul prevederilor art. 192 al.2 C.p.p obligă recurentul la plata către stat a sumei de 200 lei, reprezentând cheltuielile judiciare către stat, din care suma de 100 lei, constând în onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnat în recurs (delegația nr. 640/20.09.2013) se avansează din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 9 octombrie 2013.
Președinte, Judecători,
R. N. O. G. E. A. L.-M. B.
Grefier,
D. P.
Red.B.L.M
Tehnored.D.P.
2 ex./10 Octombrie 2013
Judecătoria V.: M. L.
| ← Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 229/2015.... | Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 17/2014.... → |
|---|
