Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Sentința nr. 64/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 64/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 14-02-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
T. V.
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ Nr. 64
Ședința publică de la 14 Februarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. C.
Grefier D. P.
Pe rol, la ordine, se află spre soluționare sesizarea formulată de Comisia din cadrul Penitenciarului V. în conformitate cu prevederile Hotărârii de Guvern nr. 836/30.10.2013 și a Ordonanței de Urgență nr. 116 din 23.12.2013, cu referire la aplicabilitatea art. 4, art. 6, art. 113 și art. 125 din Noul cod penal, privind pe condamnatul C. V., fiul lui C. și I., născut la data de 17.04.1971, în localitatea Gherghești, județ V., cetățean român, C.N.P._, cu domiciliul în ., actualmente deținut în P. V., actualmente deținut în P. V..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, lipsește condamnatul.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 01 februarie 2014, fiind consemnate în încheierea de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea la data de 14 februarie 2014, când, după deliberare, s-a dat sentința penală de față.
TRIBUNALUL,
deliberând în cauza penală de față, T. constată următoarele:
Prin cererea Comisiei de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile, constituită în temeiul H.G. nr. 836/2013 la nivelul Penitenciarului V., înregistrată pe rolul Tribunalului V., la data de 29.01.2014, sub numărul_, instanța a fost sesizată cu privire la numitul Căprița V., aflat în executarea unei pedepsei rezultante de 13 (treisprezece) ani și 6 (șase) luni de închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 168/28.04.2006 pronunțată de T. V., desființată în parte prin decizia penală nr. 290/A/13.11.2006 pronunțată de Curtea de Apel G., rămasă definitivă la data de 31.01.2007, ca urmare a respingerii recursului prin decizia penală nr. 551/31.01.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală.
Sesizarea Comisiei a fost întemeiată pe dispozițiile art. 6 din Noul Cod penal și art. 23 alin. 6 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale.
Sesizarea a vizat constatarea intervenirii legii penale mai favorabile în privința pedepsei componente de 13 (treisprezece) ani de închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 168/28.04.2006 pronunțată de T. V., desființată în parte prin decizia penală nr. 290/A/13.11.2006 pronunțată de Curtea de Apel G., rămasă definitivă la data de 31.01.2007, ca urmare a respingerii recursului prin decizia penală nr. 551/31.01.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b) și alin. 2 indice 1 lit. a) și c), cu aplicarea art. 37 lit. a) din Codul penal din 1969, despre care s-a indicat că depășește maximul special prevăzut de art. 234 din Noul Cod penal.
Au fost atașate la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: fișa de evaluare, mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 202/2006 din 01.02.2007, fișa de cazier judiciar, sentința penală nr. 168/28.04.2006 pronunțată de T. V., decizia penală nr. 290/A/13.11.2006 pronunțată de Curtea de Apel G., cu referat al Biroului de executări penale.
La termenul de judecată din 1 februarie 2014, T. a calificat prezenta sesizare ca având drept temei art. 6 din Noul Cod penal și art. 23 alin. 1 și 2 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale
Analizând actele și lucrările dosarului, T. reține că:
Prin sentința penală nr. 168/28.04.2006 pronunțată de T. V., desființată în parte prin decizia penală nr. 290/A/13.11.2006 pronunțată de Curtea de Apel G., rămasă definitivă la data de 31.01.2007, ca urmare a respingerii recursului prin decizia penală nr. 551/31.01.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală, C. V. a fost condamnat la pedeapsa de 13 (treisprezece) ani de închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b) și alin. 2 indice 1 lit. a) și c), cu aplicarea art. 37 lit. a) din Codul penal din 1969.
S-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate în privința restului rămas neexecutat de 696 zile de închisoare, din pedeapsa de 5 (cinci) ani de închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1/3.01.2002 a Judecătoriei P.
A fost contopită pedeapsa de 13 (treisprezece) ani de închisoare cu restul rămas neexecutat de 696 zile de închisoare, în pedeapsa cea mai grea de 13 (treisprezece) ani de închisoare, pe sporită cu 6 (șase) luni de închisoare, inculpatul C. V. urmând a executa în final pedeapsa de 13 (treisprezece) ani și 6 (șase) luni de închisoare.
În baza art. 71 Cod penal, s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev de art. 64 Cod penal, pe durata executării pedepsei.
S-a aplicată pedeapsa complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 din Codul penal din 1969 pe o perioadă de 2 (doi) ani, după executarea pedepsei.
În temeiul art. 116 Cod penal, s-a interzis inculpatului prezența sa în ., pe un interval de 5 ani după executarea pedepsei.
S-a desus reținerea si arestarea preventivă de la 26.06.2005 la pronunțare.
Analizând legea penală mai favorabilă in abstracto, se constată că:
I. Dispoziții legale incidente
Art. 6 alin. 1 din Noul Cod penal, stabilește că atunci când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Art. 6 alin. 5 din Noul Cod penal, prevede că atunci când legea nouă este mai favorabilă în condițiile alin. (1)-(4), pedepsele complementare și măsurile de siguranță neexecutate și neprevăzute în legea nouă nu se mai execută, iar cele care au corespondent în legea nouă se execută în conținutul și limitele prevăzute de aceasta.
II.
II. a. Pedeapsa prevăzută de Codul penal din 1969 pentru infracțiunea săvârșită de C. V.
Pentru infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b) și alin. 2 indice 1 lit. a) și c) Cod penal, se prevedea pedeapsa închisorii între 7-20 ani și interzicerea unor drepturi.
II. b. Pedeapsa prevăzută de Noul Cod penal pentru infracțiunea săvârșită de C. V.
Pentru infracțiunea de tâlhărie prevăzută de prevăzut de art. 234 alin. 1 lit. d) și f) Noul Cod penal, minimul special este de 3 ani și maximul special de 10 ani, fiind prevăzută și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi.
Nu se poate reține, la încadrarea juridică, forma calificată prevăzută de art. 234 alin. 3 din Noul Cod penal. Pentru incidența acesteia este necesar ca tâlhăria să fi avut ca urmare vătămarea corporală reglementată de art. 194 din Noul Cod penal (a se vedea, Materialul de analiză redactat de Grupul de lucru constituit la nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru asigurarea unui instrument de lucru în cadrul Ministerului Public, în scopul interpretării și aplicării unitare a dispozițiilor noilor coduri, penal și de procedură penală – disponibil pe site-ul www.mpublic.ro).
Or, vătămarea produsă părții vătămate nu se circumscrie niciuneia dintre consecințele prevăzute de art. 194 alin. 1 Cod penal (leziuni traumatice care au necesitat 16-18 zile de îngrijiri medicale).
III.Aplicarea legii mai favorabile în ceea ce privește tratamentul juridic sancționator privitor la starea de recidivă postcondamnatorie și săvârșirea faptei în perioada de liberare condiționată
Conform art. 61 alin. 1 din Codul penal din 1969, dacă în același interval cel liberat a comis din nou o infracțiune, instanța, ținând seama de gravitatea acesteia, poate dispune fie menținerea liberării condiționate, fie revocarea. În acest din urmă caz, pedeapsa stabilită pentru infracțiunea săvârșită ulterior și restul de pedeapsă ce a mai rămas de executat din pedeapsa anterioară se contopesc, putându-se aplica un spor până la 5 ani, sporul de pedeapsă fiind facultativ.
Conform art. 104 alin. 2 din Noul Cod penal, dacă după acordarea liberării cel condamnat a săvârșit o nouă infracțiune, care a fost descoperită în termenul de supraveghere și pentru care s-a pronunțat o condamnare la pedeapsa închisorii, chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă liberarea și dispune executarea restului de pedeapsă. Pedeapsa pentru noua infracțiune se stabilește și se execută, după caz, potrivit dispozițiilor de la recidivă sau pluralitate intermediară.
Conform art. 43 alin. 1 din noul Cod penal, dacă înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată se săvârșește o nouă infracțiune în stare de recidivă, pedeapsa stabilită pentru aceasta se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta, instituindu-se un spor obligatoriu de pedeapsă.
IV.
IV. a. Reglementarea pedepselor complementare și accesorii în Codul penal din 1969
Conform art. 64 din Codul penal din 1969, pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi constă în interzicerea unuia sau unora din următoarele drepturi:
a)dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice;
b)dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat;
c)dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate, de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii;
d) drepturile părintești;
e) dreptul de a fi tutore sau curator.
Interzicerea drepturilor prevăzute la lit. b) nu se poate pronunța decât pe lângă interzicerea drepturilor prevăzute la lit. a), afară de cazul când legea dispune altfel.
Potrivit art. 65 din Codul penal din 1969, pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi poate fi aplicată, dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea de cel puțin 2 ani și instanța constată că, față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, această pedeapsă este necesară.
Aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă.
Condiția arătată în alin. 1 cu privire la cuantumul pedepsei principale trebuie să fie îndeplinită și în cazul în care aplicarea pedepsei prevăzute în acel alineat este obligatorie.
Conform art. 53 alin. 2 lit. a) din Codul penal de la 1969, pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi avea o durată cuprinsă între 1 an – 10 ani.
Conform art. 71 din Codul penal din 1969, pedeapsa accesorie constă în interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64.
IV. b. Reglementarea pedepselor complementare și accesorii în Noul Cod penal
Potrivit art. 66 alin. 1 din Noul Cod penal, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi constă în interzicerea exercitării, pe o perioadă de la unu la 5 ani, a unuia sau mai multora dintre următoarele drepturi:
a)dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;
b) dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat;
c) dreptul străinului de a se afla pe teritoriul României;
d)dreptul de a alege;
e) drepturile părintești;
f) dreptul de a fi tutore sau curator;
g) dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii;
h) dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme;
i) dreptul de a conduce anumite categorii de vehicule stabilite de instanță;
j) dreptul de a părăsi teritoriul României;
k) dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public;
l) dreptul de a se afla în anumite localități stabilite de instanță;
m) dreptul de a se afla în anumite locuri sau la anumite manifestări sportive, culturale ori la alte adunări publice, stabilite de instanță;
n) dreptul de a comunica cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu persoanele cu care a comis infracțiunea sau cu alte persoane, stabilite de instanță, ori de a se apropia de acestea;
o)dreptul de a se apropia de locuința, locul de muncă, școala sau alte locuri unde victima desfășoară activități sociale, în condițiile stabilite de instanța de judecată.
(2) Când legea prevede interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică, instanța dispune interzicerea exercitării drepturilor prevăzute în alin. (1) lit. a) și lit. b).
(3) Interzicerea exercitării drepturilor prevăzute în alin. (1) lit. a) și lit. b) se dispune cumulativ.
(4) Pedeapsa prevăzută în alin. (1) lit. c) nu se va dispune atunci când există motive întemeiate de a crede că viața persoanei expulzate este pusă în pericol ori că persoana va fi supusă la tortură sau alte tratamente inumane ori degradante în statul în care urmează a fi expulzată.
(5) Când dispune interzicerea unuia dintre drepturile prevăzute în alin. (1) lit. n) și lit. o), instanța individualizează în concret conținutul acestei pedepse, ținând seama de împrejurările cauzei.
Potrivit art. 67 din Noul Cod Penal, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi poate fi aplicată dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea sau amenda și instanța constată că, față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, această pedeapsă este necesară.
Aplicarea pedepsei interzicerii exercitării unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă pentru infracțiunea săvârșită.
Interzicerea dreptului străinului de a se afla pe teritoriul României nu se aplică în cazul în care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Totodată, conform art. 65 din Noul Cod penal, pedeapsa accesorie constă în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) - n) a căror exercitare a fost interzisă de instanță ca pedeapsă complementară.
V. Situația măsurii de siguranță prevăzută de art. 116 din Codul penal din 1969 – corespondent în pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin. 1 lit. l) din Noul Cod penal
Principala modificare adusă de Noul Cod penal în materia măsurilor de siguranță este trecerea unora dintre măsurile prevăzute astăzi în această categorie în sfera pedepselor accesorii și complementare. Astfel, dintre măsurile de siguranță existente la ora actuală, interzicerea de a se afla în anumite localități, expulzarea străinilor și interdicția de a reveni în locuința familiei se regăsesc în conținutul pedepsei reglementate de art. 66 Noul Cod Penal.
Nici Noul Cod penal și nici Legea de punere în aplicare a Codului penal nu conțin dispoziții care să reglementeze succesiunea de legi penale privitoare la măsurile de siguranță intervenite în cursul procesului.
Aceasta înseamnă că, dacă Noul Cod penal este lege mai favorabilă sub aspectul pedepsei principale, se va aplica automat și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi și pedeapsa accesorie prevăzută de acest cod.
Așa fiind, instanța fie apreciază că se impune interzicerea unora dintre drepturile analizate, și atunci va aplica pedeapsa complementară corespunzătoare, fie apreciază că nu există o asemenea necesitate, caz în care nu va proceda la interzicerea lor.
Oricum, în cazul interzicerii de a se afla în anumite localități, condițiile de aplicare prevăzute de art. 116 Codul penal din 1969 erau mai restrictive în raport de cele de care depinde aplicarea pedepsei complementare/accesorii (fiind necesare antecedente penale, o anumită limită a pedepsei sau un anumit tip de infracțiune).
Față de considerentele anterior expuse, în baza art. 23 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală raportat la art. 595 Noul Cod de procedură penală, va admite contestația la executare ca urmare a sesizării din oficiu a Comisiei de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile, constituită în temeiul H.G. nr. 836/2013, la nivelul Penitenciarului V., privind pe condamnatul C. V., constatând intervenită legea penală mai favorabilă.
În baza art. 585 din Noul Cod de procedură penală, va descontopi pedeapsa rezultantă de 13 (treisprezece) ani și 6 (șase) luni de închisoare aplicată prin sentința penală nr. 168/28.04.2006 pronunțată de T. V., desființată în parte prin decizia penală nr. 290/A/13.11.2006 pronunțată de Curtea de Apel G., rămasă definitivă la data de 31.01.2007, ca urmare a respingerii recursului prin decizia penală nr. 551/31.01.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor, astfel:
- pedeapsa de 13 (treisprezece) ani de închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b) și alin. 2 indice 1 lit. a) și c), cu aplicarea art. 37 lit. a) din Codul penal din 1969, prin sentința penală nr. 168/28.04.2006 pronunțată de T. V., desființată în parte prin decizia penală nr. 290/A/13.11.2006 pronunțată de Curtea de Apel G., rămasă definitivă la data de 31.01.2007, ca urmare a respingerii recursului prin decizia penală nr. 551/31.01.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală
- restul rămas neexecutat de 696 zile de închisoare, din pedeapsa de 5 (cinci) ani de închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1/3.01.2002 a Judecătoriei P.
- sporul de 6 (șase) luni de închisoare, pe care îl va înlătura.
În baza art. 6 alin. 1 Cod penal, va reduce pedeapsa de 13 ani de închisoare la care a fost condamnat inculpatul C. V. prin sentința penală nr. 168/28.04.2006 pronunțată de T. V., desființată în parte prin decizia penală nr. 290/A/13.11.2006 pronunțată de Curtea de Apel G., rămasă definitivă la data de 31.01.2007, ca urmare a respingerii recursului prin decizia penală nr. 551/31.01.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală la 10 (zece) ani închisoare, maximul special prevăzut de art. art. 234 alin. 1 lit. d) și f) Noul Cod penal.
Va menține dispozițiile din sentința penală nr. 168/28.04.2006 pronunțată de T. V., desființată în parte prin decizia penală nr. 290/A/13.11.2006 pronunțată de Curtea de Apel G., rămasă definitivă la data de 31.01.2007, ca urmare a respingerii recursului prin decizia penală nr. 551/31.01.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală cu privire la revocarea beneficiului liberării condiționate în privința restului rămas neexecutat de 696 zile de închisoare, din pedeapsa de 5 (cinci) ani de închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1/3.01.2002 a Judecătoriei P..
În baza art. 61 din Codul penal din 1969, va contopi pedeapsa de 10 (zece) ani de închisoare cu restul rămas neexecutat de 696 zile de închisoare, în pedeapsa cea mai grea de 10 (zece) ani de închisoare, pe care o va spori cu 6 (șase) luni de închisoare, inculpatul-condamnat C. V. urmând a executa în final pedeapsa de 10 (zece) ani și 6 (șase) luni de închisoare.
În baza art. 6 alin. 5 Noul Cod Penal, va aplica condamnatului C. V. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a), lit. b) și d) din Noul Cod penal pe o perioadă de 2 (doi) ani, după executarea pedepsei, precum și a interzicerii dreptului prevăzut de art. 66 alin. 1 lit. l) din Noul Cod penal, respectiv interdicția de a se afla în ., pe o perioadă de 5 (cinci) ani, după executarea pedepsei.
Va interzice inculpatului-condamnat C. V. drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) și l) Cod penal - interdicția de a se afla în ., ca pedeapsă accesorie.
Va deduce din pedeapsa de 10 (zece) ani și 6 (șase) luni de închisoare durata deja executată de la 26.06.2005 la zi.
Va înlătura dispozițiile contradictorii și va menține celelalte dispoziții din sentința penală nr. 168/28.04.2006 pronunțată de T. V., desființată în parte prin decizia penală nr. 290/A/13.11.2006 pronunțată de Curtea de Apel G., rămasă definitivă la data de 31.01.2007, ca urmare a respingerii recursului prin decizia penală nr. 551/31.01.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală.
Va dispune retragerea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 202/2006 din 01.02.2007 emis de T. V., precum și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii, la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Conform art. 272 alin. 1 Noul Cod de procedură penală și art. 275 alin. 3 din Noul Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 23 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală raportat la art. 595 Noul Cod de procedură penală, admite contestația la executare ca urmare a sesizării din oficiu a Comisiei de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile, constituită în temeiul H.G. nr. 836/2013, la nivelul Penitenciarului V., privind pe condamnatul C. V., fiul lui C. și I., născut la data de 17.04.1971, în localitatea Gherghești, județ V., cetățean român, C.N.P._, cu domiciliul în ., actualmente deținut în P. V., constatând intervenită legea penală mai favorabilă.
În baza art. 585 din Noul Cod de procedură penală, descontopește pedeapsa rezultantă de 13 (treisprezece) ani și 6 (șase) luni de închisoare aplicată prin sentința penală nr. 168/28.04.2006 pronunțată de T. V., desființată în parte prin decizia penală nr. 290/A/13.11.2006 pronunțată de Curtea de Apel G., rămasă definitivă la data de 31.01.2007, ca urmare a respingerii recursului prin decizia penală nr. 551/31.01.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, astfel:
- pedeapsa de 13 (treisprezece) ani de închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b) și alin. 2 indice 1 lit. a) și c), cu aplicarea art. 37 lit. a) din Codul penal din 1969, prin sentința penală nr. 168/28.04.2006 pronunțată de T. V., desființată în parte prin decizia penală nr. 290/A/13.11.2006 pronunțată de Curtea de Apel G., rămasă definitivă la data de 31.01.2007, ca urmare a respingerii recursului prin decizia penală nr. 551/31.01.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală
- restul rămas neexecutat de 696 zile de închisoare, din pedeapsa de 5 (cinci) ani de închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1/3.01.2002 a Judecătoriei P.
- sporul de 6 (șase) luni de închisoare, pe care îl înlătură.
În baza art. 6 alin. 1 Cod penal, reduce pedeapsa de 13 ani de închisoare la care a fost condamnat inculpatul C. V. prin sentința penală nr. 168/28.04.2006 pronunțată de T. V., desființată în parte prin decizia penală nr. 290/A/13.11.2006 pronunțată de Curtea de Apel G., rămasă definitivă la data de 31.01.2007, ca urmare a respingerii recursului prin decizia penală nr. 551/31.01.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală la 10 (zece) ani închisoare, maximul special prevăzut de art. art. 234 alin. 1 lit. d) și f) Noul Cod penal.
Menține dispozițiile din sentința penală nr. 168/28.04.2006 pronunțată de T. V., desființată în parte prin decizia penală nr. 290/A/13.11.2006 pronunțată de Curtea de Apel G., rămasă definitivă la data de 31.01.2007, ca urmare a respingerii recursului prin decizia penală nr. 551/31.01.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală cu privire la revocarea beneficiului liberării condiționate în privința restului rămas neexecutat de 696 zile de închisoare, din pedeapsa de 5 (cinci) ani de închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1/3.01.2002 a Judecătoriei P..
În baza art. 61 din Codul penal din 1969, contopește pedeapsa de 12 (doisprezece) ani de închisoare cu restul rămas neexecutat de 696 zile de închisoare, în pedeapsa cea mai grea de 10 (zece) ani de închisoare, pe care o sporește cu 6 (șase) luni de închisoare, inculpatul-condamnat C. V. urmând a executa în final pedeapsa de 10 (zece) ani și 6 (șase) luni de închisoare.
În baza art. 6 alin. 5 Noul Cod Penal, aplică condamnatului C. V. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a), lit. b) și d) din Noul Cod penal pe o perioadă de 2 (doi) ani, după executarea pedepsei, precum și a interzicerii dreptului prevăzut de art. 66 alin. 1 lit. l) din Noul Cod penal, respectiv interdicția de a se afla în ., pe o perioadă de 5 (cinci) ani, după executarea pedepsei.
Interzice inculpatului-condamnat C. V. drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) și l) - interdicția de a se afla în . Cod penal, ca pedeapsă accesorie.
Deduce din pedeapsa de 10 (zece) ani și 6 (șase) luni de închisoare durata deja executată de la 26.06.2005 la zi.
Înlătură dispozițiile contradictorii și menține celelalte dispoziții din sentința penală nr. 168/28.04.2006 pronunțată de T. V., desființată în parte prin decizia penală nr. 290/A/13.11.2006 pronunțată de Curtea de Apel G., rămasă definitivă la data de 31.01.2007, ca urmare a respingerii recursului prin decizia penală nr. 551/31.01.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală.
Dispune retragerea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 202/2006 din 01.02.2007 emis de T. V., precum și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii, la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Conform art. 272 alin. 1 Noul Cod de procedură penală și art. 275 alin. 3 din Noul Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Cu drept de a formula contestație la Curtea de Apel Iași, în termen de 3 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 februarie 2014.
Președinte,
A. C.
Grefier,
D. P.
Red. A.C.
Tehnred. D.P.
2 ex./21.02.2014
| ← Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr.... | Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... → |
|---|
