Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1 şi urm. C.p.. Decizia nr. 275/2013. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 275/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 18-12-2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 275/R
Ședința publică de la 18 Decembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE L.-M. B.
Judecător A. C.
Judecător V. A.
Grefier C. H.
Ministerul Public reprezentat de procuror E.-C. A. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul V.
Pe rol, la ordine se află spre soluționare recursul declarat de condamnatul C. D., fiul lui V. și al P., născut la data de 15.01.1971 deținut în prezent în Penitenciarul V., împotriva sentinței penale nr.1465, pronunțată la data de 14.11.2013 de către Judecătoria V..
Obiectul cauzei: cerere de liberare condiționată (art.450 C.p.p., art.55 ind.1 și următoarele C.p.).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă condamnatul recurent C. D., asistat de apărătorul desemnat din oficiu, av. C. C..
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că procedura de citare este legal îndeplinită, recursul este declarat în termen și nemotivat în scris.
S-a procedat la identificarea condamnatului cu datele de stare civilă aflate la dosarul cauzei, după care, interpelat fiind, acesta arată că insistă în judecarea recursului și depune un memoriu conținând motivele de recurs.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care;
Nemaifiind alte probleme prealabile dezbaterilor, instanța constată cauza în stare de judecată și dă cuvântul în susținerea recursului
Av. C., având cuvântul, precizează că instanța de fond a respins cererea de liberare condiționată a acestui condamnat și a stabilit un termen pentru reiterare a cererii după data de 4.02.2014. Singurul criteriu avut în vedere de către instanță pentru a dispune în acest mod, a fost cel legal de antecedența penală, reținându-se că acest condamnat a mai beneficiat de 2 ori de liberare condiționată. Consideră că ar fi trebuit avut în vedere criteriile privind conduita condamnatului pe perioada detenției în executarea pedepsei. Din toată această perioadă rezultă că a avut o conduită constant pozitivă, nu a fost sancționat niciodată, dimpotrivă, începând cu luna iulie 2012 condamnatul a reușit să acumuleze 3 recompense.
Prin urmare, punând în balanță conduita condamnatului pe perioada detenției și antecedența sa penală, consideră că aceasta înclină în favoarea liberării condiționate a condamnatului.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului.
Reprezentantul ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de condamnatul C. D., menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică și obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Consideră că, în mod corect, a apreciat instanța de fond că persoana privată de libertate C. D. nu poate beneficia de liberare condiționată anterior executării integrale a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat, iar termenul de 3 luni fixat pentru reiterarea cererii, consideră că este unul absolut echilibrat, instanța punând în balanță toate criteriile prevăzute de lege cu privire la liberarea condiționată.
S-a arătat că ar trebui ca la aprecierea criteriilor prevăzute de lege pentru liberarea condiționată, instanța să aibă în vedere cu prioritate criteriile privind conduita persoanei private de libertate, însă se poate observa că atât în disp. art. 59 Cod penal cât și în art. 77 din Legea 275/2006 nu se prevede o ordine de preferință a criteriilor care trebuie îndeplinite de o persoană pentru a beneficia de liberare condiționată, printre aceste criterii fiind și antecedentele penale, antecedente de care instanța era obligată să țină seama cum de altfel a și făcut.
Nu putea fi ignorat faptul că această persoană nu se află la prima încălcare a legii penale, suferind anterior anului 1995, un număr de 3 condamnări pentru săvârșirea unor infracțiuni îndreptate împotriva patrimoniului, beneficiind de liberare condiționată în două rânduri, de fiecare dată reluându-și activitatea infracțională, ceea ce înseamnă pentru instanța de judecată că există un risc crescut ca acest condamnat, întors în comunitate, să-și reia comportamentul infracțional.
Consideră că au fost deja valorificate în mod corespunzător toate elementele care caracterizează favorabil persoana condamnatului la stabilirea unui termen echilibrat pentru reiterarea cererii de liberare condiționată.
Pentru aceste motive, solicită respingerea recursului.
Condamnatul C. D., având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului.
S-au declarat dezbaterile închise, iar cauza a rămas în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr. 1465 din 14.11.2013, Judecătoria V. a respins propunerea formulată de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarul V. privind liberarea condiționată a condamnatului C. D., deținut în prezent în Penitenciarul V., anterior executării integrale a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 771/2011 a Judecătoriei V., mandat de executare nr. 1006/2011, ca neîntemeiată.
În baza art. 450 alin. 2 Cod de procedură penală, s-a fixat termen de reiterare a cererii după data de 04.02.2014.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal nr. 292/05.11.2013, Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului V. a propus liberarea condiționată a persoanei privată de libertate C. D., anterior executării integrale a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 771/2011 a Judecătoriei V., pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 209 C.p.
S-a reținut că persoana condamnată, aflată la prima analiză în comisie, a executat fracția legală din pedeapsă, pe parcursul executării pedepsei a avut un comportament corespunzător exigențelor mediului carceral, nefiind sancționată disciplinar și fiind recompensată de 3 ori.
S-a indicat și că persoana privată de libertate C. D., recidivist, a executat ultima perioadă din pedeapsă în regim semideschis.
Instanța a apreciat că propunerea formulată de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului V. este neîntemeiată pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
1. Din procesul-verbal nr. 292/04.11.2013, adresat de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului V., reiese că persoana privată de libertate C. D. a fost condamnată la o pedeapsă de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 771/2011 a Judecătoriei V., pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 209 C.p.
Executarea pedepsei a început la 10.04.2012 și urmează să expire la termen, la data de 10.12.2014, iar pentru a dobândi vocație în vederea liberării condiționate condamnatul trebuie să execute din pedeapsa totală de 1095 zile închisoare, 2/3, respectiv 730 zile de închisoare.
Până la data de 05.11.2013, condamnatul a executat efectiv 574 zile de închisoare, 40 zile considerate ca executate ca urmare a muncii prestate, 120 zile executat în arest preventiv, în total fiind 734 zile câștigate și executate.
2. Pe lângă executarea unei fracții din pedeapsă, legea prevede și condiția ca deținutul să fi avut pe parcursul executării pedepsei un comportament corespunzător mediului carceral, adică să fie stăruitor în muncă, disciplinat și să dea dovezi temeinice de îndreptare.
Din caracterizarea depusă la dosar rezultă că persoana privată de libertate C. D. a avut un comportament corespunzător exigențelor mediului carceral, nefiind sancționată disciplinar și fiind recompensată de 3 ori. A participat la activitățile productive și gospodărești, iar în urma muncii prestate a obținut 37 zile câștig.
3. Studiind fișa de cazier judiciar a condamnatului, instanța a constatat că, anterior, persoana privată de libertate C. D. a mai suferit condamnări pentru infracțiuni contra patrimoniului.
Instanța a constatat și că i-a mai acordat persoanei privată de libertate beneficiul liberării condiționate de două ori.
Raportând criteriile prevăzute de lege la situația petentului condamnat, precum și la actele aflate la dosarul cauzei, instanța a constatat că petentul condamnat a executat fracția de pedeapsă stabilită în mod obligatoriu de lege, însă această împrejurare nu îi conferă un drept, ci doar o vocație la acordarea beneficiului liberării condiționate, oportunitatea acordării liberării condiționate fiind lăsată exclusiv la latitudinea instanței de judecată.
Față de împrejurarea că persoana privată de libertate C. D. a fost condamnată anterior și că acesta a mai beneficiat de două ori de liberare condiționată, instanța a apreciat că scopul pedepsei – astfel cum este prevăzut de art. 52 Cod penal – nu a fost atins, iar pedeapsa nu a fost în măsură a îi crea o atitudine de respect față de ordinea de drept și normele de conviețuire socială. Mai mult, deși anterior a beneficiat de liberare condiționată, condamnatul a săvârșit din nou infracțiuni îndreptate împotriva aceleiași valori sociale, patrimoniul, în disprețul clemenței care i-a fost acordată de către instanțele judecătorești.
Faptul că antecedentele penale, în măsura în care au constituit primul termen al recidivei, au putut determina o agravare a pedepsei este cu totul nerelevant sub aspectul aplicării art. 59 Cod penal. Dacă legiuitorul ar fi înțeles să identifice cele două aspecte între ele atunci nu ar mai fi inserat, în cuprinsul art. 59 Cod penal, obligația de a ține cont la liberarea condiționată de antecedentele penale întrucât ele, oricum, au fost avute în vedere la individualizarea pedepselor.
La rândul său, art. 77 din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal care reglementează procedura de acordare a liberării condiționate, stabilește criteriile care trebuie avute în vedere Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, și care ulterior sunt supuse implicit și controlului instanței de judecată: fracțiunea din pedeapsă efectiv executată și de partea din durata pedepsei care este considerată ca executată pe baza muncii prestate, de conduita persoanei condamnate și de eforturile acesteia pentru reintegrarea socială, în special în cadrul activităților educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică și asistență socială, al instruirii școlare și al formării profesionale, de responsabilitățile încredințate, de recompensele acordate, de sancțiunile disciplinare aplicate și de antecedentele sale penale.
În lumina tuturor acestor considerente, instanța a arătat că persoana privată de libertate nu a executat o perioadă suficientă, pentru reeducarea sa și pentru înțelegerea pe deplin a necesității respectării valorilor sociale ocrotite de lege impunându-se o perioadă de detenție suplimentară față de nivelul fracției de pedeapsă stabilită în mod obligatoriu de lege.
Instanța a apreciat că liberarea condiționată reprezintă un act de clemență a cărui acordare trebuie justificată prin conduita excepțională a condamnatului prin care să se facă dovada că timpul petrecut în spatele gratiilor a condus la reeducarea acestuia.
Este adevărat că persoana privată de libertate nu a fost sancționată disciplinar pe timpul executat până în prezent, dar nici nu rezultă date suficiente care să formeze convingerea instanței că perioada executată de aceasta este suficientă pentru a se aprecia că s-a atins scopul pedepsei.
Ținând cont și de perioada rămasă de executat din durata pedepsei aplicate, de împrejurarea că persoana privată de libertate se află la prima analiză în Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, de faptul că aceasta a mai beneficiat de 2 ori de liberare condiționată, instanța a apreciat că, în mod greșit, Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului V. a formulat propunere de liberare condiționată a condamnatului C. D., anterior executării integrale a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 771/2011 a Judecătoriei V., motiv pentru care instanța a respins propunerea sus-indicată ca neîntemeiată.
Văzând dispozițiile art. 450 alin. 2 Cod de procedură penală, instanța a fixat termen de reiterare a cererii după data de 04.02.2014.
În baza art. 192 alin. 3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia, iar suma de 100 lei reprezentând onorariu apărător desemnat din oficiu va fi suportată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs condamnatul C. D., în termenul prevăzut de lege, criticând-o sub aspectul netemeiniciei, apreciind că îndeplinește toate condițiile prevăzute de lege pentru a beneficia de instituția liberării condiționate.
În susținerea orală a cererii de recurs, s-a precizat că singurul criteriu avut în vedere de către instanța de fond, a fost cel legat de antecedența penală, reținându-se că acest condamnat a mai beneficiat de 2 ori de liberare condiționată. Consideră că ar fi trebuit avut în vedere criteriile privind conduita condamnatului pe perioada detenției în executarea pedepsei. Din toată această perioadă rezultă că a avut o conduită constant pozitivă, nu a fost sancționat niciodată, dimpotrivă, începând cu luna iulie 2012 condamnatul a reușit să acumuleze 3 recompense.
Prin urmare, punând în balanță conduita condamnatului pe perioada detenției și antecedența sa penală, consideră că aceasta înclină în favoarea liberării condiționate a condamnatului.
În mod just și în deplină concordanță cu materialul probator existent la dosar, instanța de fond a respins propunerea de liberare condiționată a condamnatului C. D. cu motivarea că nu sunt întrunite condițiile prevăzute cumulativ de dispozițiile art. 59 Cod penal.
Tribunalul reține, în primul rând, că acesta a mai fost condamnat anterior și a mai beneficiat de liberare condiționată în două rânduri.
Potrivit art. 59 alin. 1 Cod penal, la acordarea liberării condiționate instanța trebuie să țină seama și de antecedentele penale ale condamnatului. În acest context, în mod just, instanța de fond a respins cererea și a menținut termenul propus de Comisie, după care poate fi reiterată cererea.
Au fost deja valorificate în mod corespunzător toate elementele care caracterizează favorabil persoana condamnatului prin stabilirea unui termen echilibrat pentru reiterarea cererii de liberare condiționată.
Față de considerentele anterior expuse, în temeiul prevederilor art. 385 ind. 15 al. 1 pct. 1 lit. b Cod de procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul C. D. împotriva sentinței penale nr.1465, pronunțată la data de 14.11.2013 de către Judecătoria V., pe care o va menține.
În temeiul prevederilor art. 192 al. 2 Cod de procedură penală, va obliga recurentul la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu pentru condamnat în recurs se avansează din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul prevederilor art.385 ind.15 al.1 pct.1 lit.b Cpp, respinge,ca nefondat, recursul declarat de condamnatul C. D., fiul lui V. și al P., născut la data de 15.01.1971 deținut în prezent în Penitenciarul V., împotriva sentinței penale nr.1465, pronunțată la data de 14.11.2013 de către Judecătoria V., pe care o menține.
În temeiul prevederilor art. 192 al.2 Cpp obligă recurentul la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu pentru condamnat în recurs se avansează din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18 decembrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
L.-M. B. A. C. V. A.
Grefier,
C. H.
Red: C.A.
Tehnred: H.C.
2 ex/24.12.2013
Judecătoria V.: judecător M.-G. D.-E.
| ← Trafic de minori. Legea 678/2001, art. 13. Sentința nr.... | Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... → |
|---|
