Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 22/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 22/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 22-01-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 22/R
Ședința publică de la 22 Ianuarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE E. S.
Judecător R.-N. O.
Judecător E.-G. A.
Grefier D. P.
Ministerul Public reprezentat de procuror R. G. din cadrul
Parchetului de pe lângă Tribunalul V.
Pe rol se află judecarea recursului penal privind pe recurenții –inculpați D. B. C. și C. G. și pe intimatele-părțile civile M. R., A. D., S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ V., S. DE AMBULANȚĂ JUDEȚEAN V., având ca obiect lovirea sau alte violențe (art. 180 C.p.) alin.2 C.p.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurent inculpat - C. G. și av. Z. C., cu delegație de substituire a av. Z. E., apărătorul ales al părților civile M. R. și A. D., lipsind inculpatul D. B. C. și părțile civile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza este la al doilea termen de judecata;
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Av. Z. C. depune la dosar delegație de substituire a av. Z. E., apărătorul ales al părților civile M. R. și A. D..
S-a procedat la verificarea identității inculpatului recurent C. G. care se legitimează cu CI . nr._, CNP_.
Recurentul C. G. depune la dosar declarație pe propria răspundere dată de inculpatul D. B. C., prin care arată că renunță la apelul formulat de către av. U. M..
Interpelat de către instanță recurentul C. G. susține că renunță la recursul declarat de apărătorul ales la instanța de fond- av. U..
Instanța pune în discuție cererile formulate de inculapții-recurenți, prin care arată că renunță la recursul formulat, în numele lor, de către apărătorul ales la instanța de fond.
Av. Z. C. având cuvântul, solicită ca instanța să ia act de manifestarea de voință a recurenților și obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare, reprezentând onorariu de avocat.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, solicită ca instanța să ia act de faptul că inculpatul D. B. C. își retrage recursul, iar inculpatul C. G. nu și-l însușește.
TRIBUNALUL
Asupra recursurilor penale de față constată următoarele,
Prin sentința penală nr. 747 din 18 iunie 2013 Judecătoria V. a respins solicitarea apărătorului inculpatului D. B. C., de a se reține în favoarea acestui inculpat circumstanța atenuantă, prevăzută de art. 73 lit. b Cod penal.
I. A condamnat pe inculpatul D. B. C., la următoarele pedepse:
- 5 (cinci) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută și pedepsită de art. 180 alin.2 Cod penal (parte vătămată M. R.);
- 4(patru) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută și pedepsită de art. 180 alin.2 Cod penal (parte vătămată A. D.);
A constatat că cele două infracțiuni au fost săvârșite în stare de concurs real, prevăzut de art. 33 lit a Cod penal.
În baza art. 33 lit.a Cod penal și art 34 alin 1 lit b Cod penal a contopit cele două pedepse cu închisoarea aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) luni închisoare.
În baza dispozițiilor art. 71 alin. 2 Cod penal cu referire la art. 71 alin. 1 Cod penal a interzis inculpatului dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a II- a și lit. b Cod penal de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii aplicate prin aceasta.
În baza art. 81 alin. 1 Cod penal a suspendat condiționat executarea pedepsei închisorii aplicate pe durata unui termen de încercare de 2 (doi) ani și 5(cinci) luni, stabilit în conformitate cu dispozițiile art. 82 alin. 1 Cod penal.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 359 alin. 1 Cod procedură penală a atras atenția inculpatului D. B. C. asupra dispozițiilor art. 83 alin. 1 Cod penal privind revocarea beneficului suspendării condiționate în cazul comiterii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare fixat, termen care se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii.
II. A condamnat pe inculpatul C. G., la următoarele pedepse:
- 5(cinci) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută și pedepsită de art. 180 alin.2 Cod penal (parte vătămată M. R. );
- 4 (patru) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută și pedepsită de art. 180 alin.2 Cod penal (parte vătămată A. D.);
A constaat că cele două infracțiuni au fost săvârșite în stare de concurs real, prevăzut de art 33 lit a Cod penal.
În baza art. 33 lit.a Cod penal și art 34 alin 1 lit b Cod penal a contopit cele două pedepse cu închisoarea aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) luni închisoare.
În baza dispozițiilor art. 71 alin. 2 Cod penal cu referire la art. 71 alin. 1 Cod penal a interzis inculpatului dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a II- a și lit. b Cod penal de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii aplicate prin aceasta.
În baza art. 81 alin. 1 Cod penal a suspendat condiționat executarea pedepsei închisorii aplicate pe durata unui termen de încercare de 2 (doi) ani și 5 (cinci) luni, stabilit în conformitate cu dispozițiile art. 82 alin. 1 Cod penal.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 359 alin. 1 Cod procedură penală a atras atenția inculpatului C. G. asupra dispozițiilor art. 83 alin. 1 Cod penal privind revocarea beneficului suspendării condiționate în cazul comiterii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare fixat, termen care se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii.
ACȚIUNEA CIVILĂ
A admis în parte, acțiunile civile promovate de părțile vătămate M. R. și A. D., constituite părți civile în procesul penal.
În baza art. 14 și 346 alin.1 Cod procedură penală raportat la art. 998-999 vechiul Cod civil, a obligat în solidar, pe inculpații D. B. C. și C. G. să achite părții civile M. R.:
- suma de 3.000 lei, cu titlu de daune morale, respingând restul pretențiilor ca neîntemeiate.
În baza art. 14 și 346 alin.1 Cod procedură penală raportat la art. 998-999 vechiul Cod civil, a obligat în solidar, pe inculpații D. B. C. și C. G. să achite părții civile A. D.:
- suma de 1.500 lei, cu titlu de daune morale, respingând restul pretențiilor ca neîntemeiate.
A admis acțiunea civilă formulată de S. Județean de Ambulanță V., constituită parte civilă în cauză.
În baza art. 14 și art. 346 alin. 1 Cod procedură penală, art. 313 din Legea 95/2006 modificată prin O.U.G nr. 72/2006, a obligat pe inculpații D. B. C. și C. G., la plata sumei de 412,8 lei către partea civilă S. Județean de Ambulanță V., cu titlu de despăgubiri civile-cheltuieli de transport, ocazionate de transportul părții vătămate M. R..
A admis acțiunea civilă formulată de S. Județean de Urgență V., constituită parte civilă în cauză.
În baza art. 14 și art. 346 alin. 1 Cod procedură penală, art. 313 din Legea 95/2006 modificată prin O.U.G nr. 72/2006, a obligat pe inculpații D. B. C. și C. G., la plata sumei de 2116,40 lei către partea civilă S. Județean de Urgență V., cu titlu de despăgubiri civile-cheltuieli ocazionate de internarea și tratamentul părții vătămate M. R..
În baza art. 193 alin.4 Cod procedură penală, a obligat pe inculpații D. B. C. și C. G. să achite fiecare către părțile civile, câte 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată ( c/val onorariu avocat ales ).
În baza art. 189 și 191 alin.2 Cod procedură penală,a obligat pe inculpații D. B. C. și C. G. să achite fiecare câte 155 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt:
În după-amiaza zilei de 05.09.2010, D. L. se deplasa către domiciliul părinților săi, pe drumul sătesc din .. Când a ajuns în dreptul porții locuinței lui M. R., aceasta din urmă era în fața porții iar între aceste două persoane a început o discuție contradictorie în legătură cu fiica lui M. R., respectiv M. (căsătorită A.) D.. Între timp, din curtea părții vătămate M. R., a ieșit la poartă și M. (A.) D..
N. A. care trecea pe drum, văzând că D. L. era antrenată într-o discuție aprinsă cu cele două femei din familia M. a mers la locuința părinților lui D. L. (numiții C. G. și C. A.), situată la distanță mică, și i-a anunțat de ceea ce se petrece în drum.
Acasă la familia C. era și fiul acestora, D. B. C..
D. B. C. a fost primul care a ieșit din curtea părinților și s-a îndreptat spre locul unde era D. L. și părțile vătămate. În urma sa, au ieșit tatăl, C. Gigă și mama, C. A..
Ajuns la poarta locuinței lui M. R., D. B. a întrebat ce se întâmplă. S-a iscat un scandal iar inculpatul D. B. a lovit pe A. D. și pe M. R.. Ajungând din urmă pe fiul său, inculpatul C. G. a lovit și el părțile vătămate.
În acest conflict au intervenit persoane care erau în acel moment pe drum pentru a opri loviturile inculpaților.
Cele două părți vătămate au reușit să scape și s-au refugiat în curtea locuinței, trăgând zăvorul porții.
D. B. a sărit gardul și s-a îndreptat către părțile vătămate, lovindu-le pe ambele. C. G. a forțat zăvorul porții și a pătruns și acesta în curte, lovind părțile vătămate. În urma acestora, în curte a intrat C. A. precum și mai multe persoane.
În urma intervenției cetățenilor din jur, s-a ajuns la aplanarea conflictului iar inculpații au fost scoși din curte.
În momentul când inculpații erau scoși din curte, o căldare cu mâncare pentru porci cu un băț au fost aruncate către inculpatul D. B.. Acesta din urma a luat bățul cu care s-a aruncat în el și l-a aruncat către persoanele din curte, lovind-o pe M. R..
Ulterior, M. R. a fost transportată cu ambulanța la spital.
Din certificatul medico-legal nr. 580/17.09.2010 și raportul de expertiza medico-legala nr. 58/E din 06.03.2012, a reieșit că partea vătămată M. R. a prezentat leziuni traumatice de tipul plăgii contuze transfixiante buza superioara, plăgii contuze frontale, hemoragiei subconjuctivale, luxației dinte 2.3, hematomului genian și echimozei. Leziunile s-au putut produce prin lovire cu mijloace contondente, cu și obiecte contondente și pot data din 05.09.2010, necesitând 8-9 zile de îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor.
Din certificatul medico-legal nr. 538/06.09.2010, a reieșit că partea vătămată M. (A.) D. a prezentat leziuni traumatice de tipul tumefacției, excoriației și echimozei. Leziunile s-au putut produce prin lovire cu mijloace contondente, cu și obiecte contondente și pot data din 05.09.2010, necesitând 3-4 zile de îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor.
Faptul că părțile vătămate M. R. și M. (A.) D. au fost lovite de inculpații D. B. și C. G., inițial pe drumul sătesc și ulterior în curtea părților vătămate rezultă din însăși declarațiile părților vătămate care se coroborează cu declarațiile martorilor G. V., A. R., B. E., M. V., B. V., G. C..
Instanța a reținut declarațiile acestor martori ca fiind sincere și corespunzătoare adevărului întrucât în linii mari, acești martori au conturat aceeași situație de fapt, spre deosebire de martorii care au precizat că inculpații nu au lovit părțile vătămate și ale căror depoziții sunt în contradicție evidentă cu împrejurările faptelor de lovire.
În acest sens, instanța a avut în vedere depozițiile martorilor N. A. și A. G. care au precizat că inculpatul C. G. nu a intrat în curtea locuinței părții vătămate M. R. deși însuși inculpatul C. G. a confirmat că a intrat în curtea părții vătămate după fiul și soția sa.
Situația de fapt ața cum a fost reținută de către instanță a rezultat din analiza coroborată a următoarelor mijloace de probă: declarații parte vătămată M. R., declarații parte vătămată M. (A.) D., certificate medico-legale părți vătămate, declarații martori G. V., A. R., B. E., M. V., B. V., G. C..
În drept:
- faptele inculpatului D. B., care în după amiaza zilei de 05.09.2010, a aplicat lovituri părților vătămate M. R. și M. (A.) D., în timp ce acestea se aflau pe drumul comunal și ulterior în curte, cauzând părții vătămate M. R., leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 8-9 zile de îngrijiri medicale și părții vătămate M. (A.) D., leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 3-4 zile de îngrijiri medicale, întrunesc elementele constitutive a două infracțiuni de lovire sau alte violențe, prevăzute de art. 180 alin 2 Cod penal.
Instanța a respins solicitarea inculpatului D. B. de a se reține în favoarea sa, la încadrarea juridică a faptei, circumstanța atenuantă a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b Cod penal.
Martorii audiați în cauză, respectiv N. A., G. V., A. R., B. E., M. V., B. V., G. C., nu confirmă faptul că D. L. a fost agresată fizic de către părțile vătămate ci doar că a existat un conflict verbal între aceste persoane. Ori, un astfel de conflict verbal nu justifică atitudinea inculpatului de a lovi părțile vătămate.
De asemenea, instanța a reținut că deși inculpatul a invocat că a sărit gardul în curtea părților vătămate pentru a o apăra pe mama sa, martorii audiați în cauza, respectiv G. V., A. R., B. E., M. V., B. V., G. C., formează convingerea instanței că inculpatul D. B. a pătruns în curtea locuinței părților vătămate și le-a lovit înainte ca mama sa, C. A. să intre în curtea acestora.
- faptele inculpatului C. G., care în după amiaza zilei de 05.09.2010, a aplicat lovituri părților vătămate M. R. și M. (A.) D., în timp ce acestea se aflau pe drumul comunal și ulterior în curte, cauzând părții vătămate M. R., leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 8-9 zile de îngrijiri medicale și părții vătămate M. (A.) D., leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 3-4 zile de îngrijiri medicale, întrunesc elementele constitutive a două infracțiuni de lovire sau alte violențe, prevăzute de art. 180 alin 2 Cod penal.
Din perspectiva laturii subiective, atitudinea psihică a inculpaților față de fapte și față de urmările acestora îmbracă forma vinovăției în modalitatea intenției directe prevăzute de art. 19 alin.1 pct.1 lit. a Cod penal, inculpații prevăzând rezultatul faptei lor și urmărind producerea prin săvârșirea faptei.
Vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă, niciuna din probele administrate nefiind de natură a naște dubii sub acest aspect.
În cazul în care se constată că fapta săvârșită aduce atinge valorilor sociale ocrotite de legea penală și prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, ea implicit atrage aplicarea unei sancțiuni penale.
În temeiul art. 345 Cod procedură penală, având în vedere că faptele există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpați cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța a dispus condamnarea acestora la cate o pedeapsă în limitele prevăzute de textul incriminator.
La individualizarea judiciară a pedepselor care au fost aplicate inculpaților, instanța a ținut seama de limitele de pedeapsă fixate în art. 180 alin 2 Cod penal, de gradul de pericol social concret dat de circumstanțele reale ale faptelor, de circumstanțele personale ale fiecărui inculpat (faptul că nu sunt cunoscuți cu antecedente penale).
Instanța a constatat că pentru infracțiunea prevăzută de art.180 al.2 Cod penal, legiuitorul a prevăzut aplicarea pedepsei închisorii sau a amenzii.
Raportat la circumstanțele săvârșirii faptelor de lovire, instanța a apreciat că în cauză se impune aplicarea unor pedepse cu închisoarea, având în vedere numărul mare de zile de îngrijiri medicale necesare vindecării leziunilor produse părții vătămate M. R., faptul că inculpații au lovit părțile vătămate în loc public, de fața și cu alte persoane și că ulterior au pătruns în curtea acestor cu scopul de a le lovi.
Instanța nu a reținut în favoarea inculpaților nici una din circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 Cod penal, având în vedere că inculpații nu au recunoscut săvârșirea faptelor de lovire.
Instanța a apreciat că pentru inculpatul D. B. C., o pedeapsă de 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 180 alin 2 Cod penal în dauna părții vătămate M. R. și o pedeapsă de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 180 alin 2 Cod penal în dauna părții vătămate M. (A.) D., sunt suficiente, proporționale și de natură a-l reeduca pe inculpat și de a-l determina ca pe viitor să se conformeze dispozițiilor legale.
De asemenea, instanța a apreciat că pentru inculpatul C. G., o pedeapsă de 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 180 alin 2 Cod penal în dauna părții vătămate M. R. și o pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 180 alin 2 Cod penal în dauna părții vătămate M. (A.) D., sunt suficiente, proporționale și de natură a-l reeduca pe inculpat și de a-l determina ca pe viitor să se conformeze dispozițiilor legale.
Aplicând regulile de la concursul de infracțiuni, fiecare inculpat va executa pedeapsa cea mai grea dintre cele aplicate, respectiv pedeapsa de 5 luni închisoare.
La individualizarea judiciară a modalității de executarea a pedepselor aplicate inculpaților D. B. C. și C. G., instanța a apreciat că scopul educativ și preventiv al acestor pedepse poate fi atins și fără executarea lor.
Având în vedere lipsa antecedentelor penale și constatând că sunt îndeplinite și celelalte condiții impuse de art. 81 alin. 1 Cod penal, instanța a apreciat că condamnarea inculpaților la pedeapsa închisorii și suspendarea condiționată a executării acestor pedepse reprezintă un avertisment suficient, în măsură să conducă la reeducarea inculpaților, la formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept, de valorile sociale ocrotite prin dispozițiile legale ce incriminează infracțiunile pentru care a fost antrenată răspunderea penală și să își conformeze conduita exigențelor legii penale.
Din aceste motive, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate fiecărui inculpat pe durata unui termen de încercare de 2 (doi) ani și 5 (cinci) luni, fixat în condițiile art. 82 alin.1 Cod penal, termen care va curge pentru fiecare inculpat în parte.
Având în vedere dispozițiile art. 71 alin 5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
Potrivit dispozițiilor art. 359 alin.1 Cod procedură penală a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 83 alin.1 Cod penal privind revocarea beneficiului suspendării condiționate în cazul comiterii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.
LATURA CIVILĂ:
Potrivit dispozițiile art. 14 alin. 3 Cod procedură penală, repararea pagubei se face în modalitățile prevăzute de lit. a și b potrivit legii civile, ceea ce înseamnă că legea penală trimite atât la dispozițiile legii civile de drept material care reglementează răspunderea civilă delictuală și anume art. 998 - 1003 cod civil cât și la cele de drept procesual civil, derogările în materie de procedură rezultate din alăturarea acțiunii civile, acțiunii penale fiind expres reglementate în Codul de procedură penală.
Rezultă deci, că temeiul răspunderii civile a inculpaților pentru prejudiciile cauzate în urma săvârșirii infracțiunii îl constituie temeiul general al răspunderii civile delictuale, astfel cum este el reglementat în art. 998 Cod civil care prevede că, „orice faptă a omului,care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara și în art. 999 Cod civil care prevede că omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și pe acela ce a cauzat prin neglijența și prin imprudența sa.
Aceste dispoziții legale reglementează răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie care angajează răspunderea autorului faptei ori de câte ori sunt îndeplinite cumulativ condițiile acesteia și anume: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul.
Cât privește prejudiciul ce poate fi creat prin săvârșirea unei fapte ilicite, acesta poate fi material sau moral.
În practica judecătorească s-a exprimat constant opinia că este posibilă acordarea de despăgubiri bănești pentru unele prejudicii fără caracter patrimonial care sunt consecința unor vătămări aduse sănătății sau integrității corporale a unei persoane.
Instanța a constatat că părțile vătămate M. R. și M. (A.) D. au solicitat obligarea inculpaților D. B. C. și C. G. atât la plata de daune materiale cât și la plata de daune morale.
Cât privește plata de daune materiale, instanța a constatat că părțile vătămate nu au făcut dovada certă cu înscrisuri sau martori a faptului că au cheltuit sume de bani pentru recuperarea lor după loviturile primite de la inculpați.
Este drept că partea vătămată M. R. a fost o perioadă de vreme spitalizată după incidentul din 05.09.2010. Dar, la dosarul cauzei, a fost depus de către S. Județean de Urgență V. un decont justificativ din care rezultă că toate cheltuielile cu tratamentul părții vătămate și spitalizarea sa, au fost suportate de către această unitate.
Cât privește solicitarea ca inculpații să fie obligați la plata de daune morale, fața de numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea leziunilor părților vătămate și fața de modalitatea desfășurării faptelor, instanța a apreciat că suferințele fizice suferite îndreptățesc partea vătămată M. R. la o despăgubire de 3.000 lei cu titlu de daune morale și pe partea vătămată M. (A.) D. la o despăgubire de 1.500 lei cu titlu de daune morale.
De asemenea, instanța a constatat că la dosarul cauzei au fost depuse de către S. Județean de Ambulanță V. și S. Județean de Ambulanță V., documente justificative din care rezulta ca au suportat o . cheltuieli cu asistenta medicala și transportul părții vătămate M. R..
Raportat considerentelor mai-sus expuse, în baza art. 14 și 346 alin.1 Cod procedură penală raportat la art. 998-999 vechiul Cod civil, a obligat în solidar, pe inculpații D. B. C. și C. G. să achite:
- părții civile M. R., suma de 3000 lei cu titlu de daune morale, respingând ca neîntemeiate restul pretențiilor solicitate;
- părții civile M. (A.) D., suma de 1.500 lei cu titlu de daune morale, respingând ca neîntemeiate restul pretențiilor solicitate.
A admis acțiunile civile formulate de S. Județean de Ambulanță V. și S. Județean de Urgență V..
În baza art. 193 alin.4 Cod procedură penală, va obliga pe inculpații D. B. C. și C. G. să achite fiecare către părțile civile, câte 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată ( c/val onorariu avocat ales ).
Constatând culpa procesuala a inculpaților, au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare.
Împotriva acestei soluții au declarat recurs inculpații D. B. C. și C. G., prin apărătorul ales –av. U. M..
La termenul din 04.12.2013, inculpatul recurent C. G., având personal cuvântul, declară că nu își însușește recursul declarat în cauză de către av. U., apărătorul ales la instanța de fond.
La termenul din 22 ianuarie 2014, inculpatul C. G. a depus la dosar declarație pe propria răspundere, tradusă din limba spaniolă, dată de către inculpatul recurent D. B. C., prin care acesta arăta că renunță la apelul formulat de apărătorul său.
Interpelat din nou de instanță, recurentul C. G. arată că înțelege să-și retragă recursul formulat în cauză.
Având în vedere disp.art. 385 ind. 4 raportat la art. 369 C.proc.pen. ce prevăd că ,, până la închiderea dezbaterilor la instanța de apel, oricare dintre părți își poate retrage apelul declarat,, instanța urmează să ia act de declarația dată în fața Notarului Public Marioa Nieves Cabrera Umpierrez de către inculaptul D. B. C. și declarația dată în fața instanței de judecată de către inculaptul Chipces G., în sensul că își retrag recursurile declarate de av. U. M..
Conform disp.art.189 și 192 C.proc.pen. vor fi obligați recurenții la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
In baza art.385 ind.4 al.4 C.p.p. ia act că inculpații recurenți C. G., fiul lui I. și A., născut la data de 6.10.1962 în județul B., domiciliat în . V., CNP_ și D. B. C., fiul lui G. și A., născut la data de 9.05.1990 în județul C., domiciliat în . V., CNP_ își retrag recursurile formulate împotriva sentinței penale 747/18.06.2013 a Judecătoriei V., pe care o menține.
Conform art.192 al.2 C.p.p obligă pe fiecare inculpat-recurent în parte la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs, în cuantum de 50 lei.
Potrivit art.193 al.1 rap. la art.193 al.4 C.p.p și art.193 al.6 C.p.p. obligă în solidar pe inculpații recurenți C. G. și D. B. C. la plata sumei de 500 lei către părțile civile intimate M. R. și A. D., reprezentând onorariu apărător ales- Z. E., la Tribunalul V. în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22.01.2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
S. E. O. R. N. A. E. G.
Grefier,
D. P.
Red.ORN
Tehnored.D.P.
2 ex./27 Ianuarie 2014
Judecătoria V.: V. C.
| ← Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... | Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... → |
|---|
