Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1 şi urm. C.p.. Decizia nr. 3/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 05-02-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
T. V.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 3/A
Ședința publică de la 05 Februarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE L.-M. B.
Judecător A. C.
Grefier C. H.
Ministerul Public reprezentat de procuror E.-C. A. din cadrul Parchetului de pe lângă T. V.
Pe rol, la ordine se află spre soluționare apelul penal declarat de condamnat T. Ș., fiul lui N. și M., născut la data de 21.12.1968, împotriva sentinței penale nr. 30 din 9.01.2014.
Obiectul cauzei: cerere de liberare condiționată (art.450 C.p.p., art.55 ind.1 și următoarele C.p.).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă condamnatul T. Ș., asistat de apărătorul desemnat din oficiu, av. M. R..
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se află la primul termen de judecată, recursul este declarat în termen și motiva în scris. Condamnatul a depus un memoriu.
Av. M., având cuvântul solicită administrarea probei cu înscrisuri și depune pentru condamnat o . diplome în original.
Instanța pune în discuție proba solicitată.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că nu se opune.
Instanța, admite proba cu înscrisuri solicitată de apelant, fiind pertinentă soluționării cauzei.
Nemaifiind alte probleme prealabile dezbaterilor, instanța constată cauza în stare de judecată și dă cuvântul în susținerea apelului.
Av. M., având cuvântul, solicită admiterea apelului declarat de condamnat împotriva sentinței 30/2014 a Judecătoriei V.. Consideră că soluția instanței de fond este neîntemeiată, având în vedere că din probele care au fost administrate în această cauză, rezultă faptul că acest condamnat îndeplinește toate condițiile prevăzute de lege pentru a fi liberat condiționat. Condamnatul a executat fracția legală de pedeapsă, iar din fișa depusă la dosar rezultă că acesta a mai fost amânat o dată o perioadă de 12 luni, însă ulterior, T. A. a redus acest termen la 6 luni, până la data de 20.12.2013.Solicită a se avea în vedere că sunt foarte multe zile executate în plus peste această fracție legală, că din caracterizările condamnatului rezultă faptul că acesta a participat la toate activitățile de reinserție socială. Cele 3 sancțiuni disciplinare au fost aplicate la începutul executării pedepsei, iar ulterior, condamnatul și-a revizuit comportamentul și a obținut un număr mare de recompense, astfel încât apreciază că a dat dovezi temeinice de îndreptare.
Pentru toate aceste motive, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate și, în consecință, să se dispună liberarea condiționată a condamnatului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea apelului formulat de condamnatul T. Ș., menținerea hotărârii instanței de fond și obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Consideră că în mod corect, instanța de fond a apreciat că acest condamnat nu poate beneficia, la acest moment, de liberare condiționată anterior executării integrale a pedepsei de 22 de ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav și a fixat un termen de reiterare a cererii de 6 luni, termen pe care-l consideră echilibrat raportat la faptul că legea prevede o amânare în ceea ce privește liberarea condiționată de până la un an de zile, precum și raportat la durata mare a pedepsei de 22 de ani închisoare.
Consideră că în mod corect a apreciat instanța de fond că acest condamnat nu se poate întoarce în societate fără a exista riscul reiterării comportamentului infracțional, motiv pentru care solicită a se aprecia că scopul pedepsei față de acest condamnat, cel puțin deocamdată nu a fost atins. Rezultă din referatul de evaluare psihologică atașată la dosarul cauzei că prezintă elemente de tip antisocial în structura personalității.
Mai mult decât atât, rezultă din actele dosarului că a avut un comportament oscilant pe parcursul executării pedepsei, obținând un număr mare de recompense, însă în același timp fiindu-i aplicate și 3 sancțiuni disciplinare pentru abateri grave, respectiv pentru lovirea unui alt deținut și pentru deținere și consum de alcool, în condițiile în care condamnatul se află în executarea unei pedepse aplicate pentru săvârșirea unei infracțiuni comisă cu violență deosebită.
Instanța de judecată, inițial, a apreciat că este suficientă o amânare de 4 luni față de acest condamnat în condițiile în care a avut antecedente penale și a avut un comportament oscilant. În această perioadă de 4 luni care s-au scurs, condamnatul avea posibilitatea să obțină recompense, să se comporte excepțional pentru a convinge instanța de judecată că se poate întoarce în societate și că scopul pedepsei față de persoana sa a fost atins. În această perioadă destul de lungă, acest condamnat a avut un comportament liniar, nu s-a evidențiat în nici un fel nu a obținut nici un fel de recompensă, astfel încât instanța de fond, în mod corect a apreciat că nu poate beneficia de liberare condiționată.
Pentru aceste motive, solicită respingerea apelului și obligarea condamnatului la plata cheltuielilor judiciare.
Condamnatul T. Ș., având ultimul cuvânt, arată că în perioada amânării nu li se mai dă voie să participe la activități.
S-au declarat dezbaterile închise, iar cauza a rămas în pronunțare.
T.
Asupra apelului penal de față;
Prin sentința penală nr. 30 din 09.01.2014, Judecătoria V. a respins propunerea formulată de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarul V. privind liberarea condiționată a condamnatului T. Ș., deținut în prezent în Penitenciarul V., anterior executării integrale a pedepsei de 22 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 50/2001 a Tribunalului București – Secția I penală, mandat de executare nr. 61/2001, ca neîntemeiată.
În baza art. 450 alin. 2 Cod de procedură penală, a fixat termen de reiterare a cererii după data de 23.06.2014.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal nr. 354/23.12.2013, Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului V. a constatat că persoana privată de libertate T. Ș. se află la a doua analiză (fiind discutat la data de 27.08.2013 și amânat 12 luni până la data de 26.08.2014 - Judecătoria Aiud prin sentința penală 1118/27.06.2013 menține termenul stabilit de comisie, conform deciziei penale nr. 421/2013 T. A. admite recursul declarat de condamnat și reduce termenul de reiterare a cererii după data de 20.12.2013) și îndeplinește condițiile prevăzute de art. 59-60 C.p. pentru liberarea condiționată din executarea pedepsei de 22 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 50/2001 a Tribunalului București – Secția I penală pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav (art. 176 Cod penal).
Din caracterizarea condamnatului T. Ș. rezultă că acesta pe parcursul executării pedepsei a avut un comportament preponderent corespunzător cerințelor impuse de specificitatea mediului carceral, fiind recompensat de 15 ori și sancționat disciplinar de 3 ori, a participat la activitățile productive și gospodărești, iar în urma muncii prestate a obținut 541 zile câștig.
De la ultima discuție în comisia de propuneri pentru liberarea condiționată persoana privată de libertate T. Ș. a conștientizat necesitatea restructurării atitudinii și nu a mai făcut niciodată obiectul vreunei abateri disciplinare și nici nu a mai fost recompensat.
Instanța a apreciat că propunerea formulată de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului V. este neîntemeiată pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
1.Din procesul-verbal nr. 354/23.12.2013, dresat de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului V., reiese că persoana privată de libertate T. Ș. a fost condamnat la o pedeapsă de 22 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 50/2001 a Tribunalului București – Secția I penală, pentru săvârșirea infracțiunii de furt omor deosebit de grav.
Executarea pedepsei a început la 08.08.1998 și urmează să expire la termen la data de 07.08.2020, iar pentru a dobândi vocație în vederea liberării condiționate condamnatul trebuie să execute din pedeapsa totală de 8036 zile închisoare, 3/4, respectiv 6027 zile de închisoare, din care cel puțin 5357 de zile efectiv executate.
Până la data de 23.12.2013, condamnatul a câștigat și executat 6158 zile de închisoare – 5617 zile efectiv executate și 541 zile considerate ca executate, ca urmare a muncii prestate.
2.Pe lângă executarea unei fracții din pedeapsă, legea prevede și condiția ca deținutul să fi avut pe parcursul executării pedepsei un comportament corespunzător, adică să fie stăruitor în muncă, disciplinat și să dea dovezi temeinice de îndreptare.
Din caracterizarea depusă la dosar rezultă că deținutul a fost sancționat de 3 ori și a fost recompensat de 15 ori.
A reieșit și că persoana privată de libertate a participat la diferite programe educaționale și activități productive și gospodărești, iar în urma muncii prestate a obținut 541 zile câștig.
3. Studiind fișa de cazier judiciar a condamnatului, instanța a constatat că anterior persoana privată de libertate T. Ș. a suferit anterior o condamnare de 7 ani închisoare aplicată prin s.p. nr. 30/1992 a Judecătoriei Prahova pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, pedeapsă din care a fost liberat condiționat la data de 11.07.1997, cu un rest de pedeapsă neexecutat de 575 zile.
Instanța a constatat și că i-a mai fost acordat persoanei private de libertate beneficiul liberării condiționate o dată.
4. Raportând criteriile prevăzute de lege la situația petentului condamnat, precum și la actele aflate la dosarul cauzei, instanța a constatat că petentul condamnat a executat fracția de pedeapsă stabilită în mod obligatoriu de lege însă această împrejurare nu îi conferă un drept, ci doar o vocație la acordarea beneficiului liberării condiționate, oportunitatea acordării liberării condiționate fiind lăsată exclusiv la latitudinea instanței de judecată.
La rândul său, art. 77 din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal care reglementează procedura de acordare a liberării condiționate, stabilește criteriile care trebuie avute în vedere Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, și care ulterior sunt supuse implicit și controlului instanței de judecată: fracțiunea din pedeapsă efectiv executată și de partea din durata pedepsei care este considerată ca executată pe baza muncii prestate, de conduita persoanei condamnate și de eforturile acesteia pentru reintegrarea socială, în special în cadrul activităților educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică și asistență socială, al instruirii școlare și al formării profesionale, de responsabilitățile încredințate, de recompensele acordate, de sancțiunile disciplinare aplicate și de antecedentele sale penale.
În lumina tuturor acestor considerente, instanța a arătat că persoana privată de libertate T. Ș. nu a executat o perioadă suficientă pentru reeducarea sa și pentru înțelegerea pe deplin a necesității respectării valorilor sociale ocrotite de lege, impunându-se o perioadă de detenție suplimentară față de nivelul fracției de pedeapsă stabilită în mod obligatoriu de lege.
Instanța a reținut că liberarea condiționată reprezintă un act de clemență a cărui acordare trebuie justificată prin conduita excepțională a condamnatului prin care să se facă dovada că timpul petrecut în spatele gratiilor a condus la reeducarea acestuia. Liberarea condiționată este o instituție juridică care ar trebui să garanteze, cel puțin teoretic, că petentul condamnat, odată pus în libertate, nu își va mai continua comportamentul infracțional. Acesta nu a dovedit prin atitudinea avută că scopul educativ și preventiv al pedepsei a fost atins în ceea ce îl privește.
A apreciat instanța că, raportat la durata din pedeapsă executată, prin comportamentul avut, condamnatul nu a denotat o conduită excepțională, care să formeze convingere instanței că scopul pedepsei a fost atins. Este adevărat că persoana privată de libertate a executat fracția de pedeapsă prevăzută de lege, dar, așa cum s-a arătat, acest aspect creează doar o vocație la liberare condiționată.
Instanța a constatat totodată că, potrivit dispozițiilor art. 59 Cod penal, stăruința în muncă și dovezile temeinice de îndreptare constituie criterii pentru analiza cererii de liberare condiționată. Împrejurarea că persoana privată de libertate a fost sancționată disciplinar de 3 ori pentru abateri disciplinare constând în: confecționarea de obiecte interzise, introducerea și consumul de alcool în penitenciar, lovirea altor deținuți și recompensat de 15 ori nu denotă dovezi temeinice de îndreptare.
Mai mult, deși legea nu prevede drept criteriu expres pentru aprecierea oportunității liberării condiționate gravitatea infracțiunii săvârșite, instanța poate aprecia, în concret, dacă gravitatea faptei (și nu a infracțiunii in abstracto ) poate constitui sau nu un criteriu pentru a stabili dacă perioada executată dintr-o pedeapsă este suficientă sau nu pentru reeducarea condamnatului.
Dacă în aprecierea funcției de constrângere ( a funcției retributive ) a pedepsei este folosit drept criteriu orientator vinovăția făptuitorului, în aprecierea funcției reeducatoare a pedepsei criteriul îl constituie periculozitatea făptuitorului.
Instanța a avut în vedere că de la ultima analiză în Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate - condamnatul T. Ș. nu a fost nici recompensat, nici sancționat disciplinar.
Or, simpla trecere a timpului în penitenciar nu poate conduce în mod automat la liberare condiționată, instituție juridică care, de altfel, ar trebui să garanteze, cel puțin teoretic, că petentul condamnat odată pus în libertate nu își va mai continua comportamentul infracțional. Acesta nu a dovedit prin atitudinea avută că scopul educativ și preventiv al pedepsei a fost atins în ceea ce îl privește. Lipsa sancțiunilor disciplinare reprezintă, de altfel, normalitatea, conduita pe care trebuie să o aibă un deținut în mediul carceral, neputând prin ea însăși, în lipsa unor evidențieri care se reflectă în recompense, să formeze convingerea instanței că perioada de detenție executată a fost suficientă.
În lumina tuturor acestor considerente, instanța a apreciat că persoana privată de libertate T. Ș. nu a executat o perioadă suficientă pentru reeducarea sa și pentru înțelegerea pe deplin a necesității respectării valorilor sociale ocrotite de lege, impunându-se o perioadă de detenție suplimentară față de nivelul fracției de pedeapsă stabilită în mod obligatoriu de lege.
În consecință, în mod netemeinic, Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului V. a formulat propunere de liberare condiționată a condamnatului T. Ș. anterior executării integrale a pedepsei de 22 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 50/2001 a Tribunalului București – Secția I penală, motiv pentru care instanța a respins propunerea cu această mențiune.
Văzând dispozițiile art. 450 alin. 2 Cod de procedură penală, instanța a fixat termen de reiterare a cererii după data de 23.06.2014.
În baza art. 192 alin. 3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia,, iar suma de 100 lei reprezentând onorariu apărător desemnat din oficiu (av. B. G., delegație nr. 2163/30.12.2013), fiind avansată din fondurile Ministerului de Justiție.
Împotriva acestei soluții, în termenul legal, a declarat apel condamnatul T. Ș., criticând-o pentru netemeinicie, apreciind că în mod greșit nu s-a dispus liberarea sa condiționată, în condițiile în care îndeplinește toate criteriile legale pentru a beneficia de această instituție.
Astfel, apelantul a arătat faptul că din probele care au fost administrate în această cauză, rezultă faptul că acest condamnat îndeplinește toate condițiile prevăzute de lege pentru a fi liberat condiționat. Condamnatul a executat fracția legală de pedeapsă, iar din fișa depusă la dosar rezultă că acesta a mai fost amânat o dată o perioadă de 12 luni, însă ulterior, T. A. a redus acest termen la 6 luni, până la data de 20.12.2013.Solicită a se avea în vedere că sunt foarte multe zile executate în plus peste această fracție legală, că din caracterizările condamnatului rezultă faptul că acesta a participat la toate activitățile de reinserție socială. Cele 3 sancțiuni disciplinare au fost aplicate la începutul executării pedepsei, iar ulterior, și-a revizuit comportamentul și a obținut un număr mare de recompense, astfel încât apreciază că a dat dovezi temeinice de îndreptare.
Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate de către apelant, dar si din oficiu, prin prisma prevederilor de art. 417al.2) Noul Cod de procedură penală, instanța de apel constată că acesta este nefondat, sentința atacată fiind legală si temeinică.
Constată tribunalul că instanța de fond a făcut o corectă interpretare a dispozițiilor legale care reglementează instituția liberării condiționate atât a celor din Codul penal, cât și celor din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.
Persoana privată de libertate se află la a II-a analiză în cadrul Comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarul V..
A fost discutat inițial la data de 27.08.2013 și amânat de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului Aiud, până la data de 26.08.2013, termen care a fost redus la 6 luni prin decizia penală nr. 421/2013 a Tribunalului A.. față de comportamentul recurentului care a fost sancționat disciplinar de 3 ori, dar și față de antecedentele penale ale acestuia, apelantul fiind condamnat anterior pentru săvârșirea unei infracțiuni de tentativă de viol prev. de art. 20 rap. la art. 174 Cod penal.
În perioada de aproximativ 7(șapte) luni de la momentul ultimei analize, apelantul a manifestat un comportament liniar caracterizat prin lipsa sancțiunilor, dar și a recompenselor. Or, liberarea condiționată reprezintă un act de clemență a cărui acordare trebuie justificată prin conduita excepțională a condamnatului prin care să se facă dovada că perioada privării de libertate a condus la reeducarea acestuia.
Adoptarea în continuare, și de la momentul primei analize, a unui comportament liniar (fără abateri, dar și fără recompense) nu demonstrează că pedeapsa și-a atins scopurile legale înainte de termen și că persoana privată de libertate îndeplinește cerințele obligatorii impuse pentru a i se acorda liberarea condiționată, respectiv că dă dovezi temeinice de îndreptare.
Pentru toate aceste considerente, reținem faptul că sentința penală apelată este legală si temeinică, impunându-se, ca o consecință, respingerea apelului declarat de T. Ș..
În temeiul prevederilor art. 275 alin. 2 Cod de procedură penală, va obliga apelantul la plata sumei de 200 lei, reprezentând cheltuielile judiciare avansate de către stat în apel, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru apelant (delegație nr. 72/29.01.2014 emisă de Baroul V.) se avansează din fondurile speciale ale Ministerului Justiției
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul prevederilor art. 421 alin. 1 pct. 1 lit. b) Noul Cod de procedură penală, respinge ca nefondat apelul declarat de către T. Ș. împotriva sentinței penale nr. 30 pronunțată la data de 09.01.2014 de către Judecătoria V., pe care o menține.
În temeiul prevederilor art. 275 alin. 2 Cod de procedură penală, obligă apelantul la plata sumei de 200 lei, reprezentând cheltuielile judiciare avansate de către stat în apel, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru apelant (delegație nr. 72/29.01.2014 emisă de Baroul V.) se avansează din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 februarie 2014.
Președinte, Judecător,
L.-M. B. A. C.
Grefier,
C. H.
Red; tehnred: B.L.M.
Tehndact: C.H.
2 ex/ 20.02.2014
Judecătoria V.: judecător M.-G. D.-E.
| ← Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... | Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 22/2014.... → |
|---|
