Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 28/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 28/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 19-03-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
T. V.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE PENALĂ Nr. 28/A
Ședința publică de la 19 Martie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE R.-N. O.
Judecător E. S.
Grefier M. G.
Ministerul Public - Parchetului de pe lângă T. V. este reprezentat de Procuror B. E. - S.
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de condamnatul C. G. fiul lui G. și E., născut la data de 13.04.1964, cu CNP:_, deținut în P. V. împotriva sentinței penale nr. 1616/05.12.2013 a Judecătoriei V..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns condamnatul Creața G., personal și asistat de avocat desemnat din oficiu, C. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței următoarele:
- cauza are ca obiect contestație la executare – apel,
- procedura este legal îndeplinită,
- cauza se află la al doilea termen de judecată,
- a fost executat mandatul de transfer al condamnatului.
Apelantul condamnat procedează la depunerea unui memoriu, solicitând aplicarea legii penale mai favorabile, încetarea procesului penal ca urmare a împăcării părților, insistând în aplicarea art. 320 ind. 1 N.C.pen.
T. pune în vedere apelantului condamnat că prezentul dosar are un distinct, că prin memoriul depus se solicită aplicarea dispozițiilor N.C.pen., încetarea procesului penal ca urmare a împăcării părților, că se face mențiunea că prejudiciul infracțiunii a fost recuperat.
T. apreciază că cererea depusă are un obiect distinct de cel al prezentului dosar, și întrucât aceasta este o nouă cerere, va dispune detașarea de la dosarul cauzei și trimiterea spre judecare Judecătoriei competente să soluționeze cauza.
Nemaifiind alte cereri de formulat, T. acordă cuvântul în susținerea apelului.
Avocat C. C., pentru condamnatul apelant Creața G., precizează că obiectul contestației la executare l-a constituit aplicarea legii penale mai favorabile, până la rămânerea definitivă a soluției, s-a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 320 ind. 1 și, în special, redozarea pedepsei. Instanța de fond a respins cererea condamnatului ca fiind neîntemeiată și apreciind că nu se încadrează în cazul expres prev. de dispozițiile art. 461 V.C.proc.pen. În motivarea apelului și în memoriul depus la acest termen de judecată s-a formulat o nouă cerere. Totodată, condamnatul apelant susține în continuare aplicarea acelor dispoziții și reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă pentru infracțiunea pentru care a fost judecat, solicitând în continuare o reindividualizare a pedepsei cu efectul coborârii sub limita pedepsei aplicate.
Solicită admiterea apelului.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelului formulat de condamnat ca nefondat. Susține că, într-adevăr, condamnatul dorește aplicarea dispozițiilor art. 320 ind. 1 alin. 7 V.C.proc.pen. și să-i fie redusă corespunzător pedeapsa de trei ani închisoare care i-a fost aplicată printr-o sentință penală din 2012 a Judecătoriei R., rămasă definitivă la data de 28.03.2013 prin Decizia Curții de Apel Bacău. Susține că apelantul a fost judecat sub imperiul Legii 202/2012 și i s-ar fi putut aplica dispozițiile pe care le invocă – art. 320 ind. 1 C.proc.pen., dar apelantul a lipsit de la judecata în fond, deși a fost legal citat. De asemenea, acesta nu a trimis nici un înscris în care să precizeze că-și recunoaște fapta și că dorește să beneficieze de prevederile acestui articol.
În prezent, sentința penală prin care a fost condamnat este definitivă și nu se mai poate efectua o nouă judecată pentru faptele deja judecate.
Invocă și decizia 1470/2011 a Curții Constituționale, prin care s-a hotărât că dispozițiile art. 320 ind. 1 C.proc.pen. pot fi aplicate tuturor situațiilor juridice născute sub imperiul Legii 202/2012 și care continuă să fie judecate sub legea nouă, până la rămânerea definitivă.
Atât timp cât sentința prin care a fost condamnat apelantul este definitivă, aceste dispoziții legale nu mai pot fi aplicate.
Solicită respingerea apelului.
Având ultimul cuvânt, condamnatul Creața G. susține că dânsul nu s-a aflat în țară și că nu a știut de proces. Nu a avut cunoștință de cauză, deoarece dacă ar fi știut, ar fi venit. Putea fi judecat în libertate și putea schimba situația.
T. rămâne în pronunțare, după deliberare dând decizia de față:
TRIBUNAUL
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr. 1616/05.12.2013 pronunțată de Judecătoria V., în baza art. 461 Cod de procedură penală a respins contestația la executare a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 250/2012 a Judecătoriei R., definitivă prin d.p. 343 din 28.03.2013 a Curții de Apel Bacău, condamnatului C. G., fiul lui G. și E., născut la data de 13.04.1964, CNP_, deținut în prezent în P. V., ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 250/15.06.2012 a Judecătoriei R., def. la 16.03.2013, def. prin d.p. 343 din 28.03.2013 a Curții de Apel Bacău, C. G. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin. 1 C.p., 209 alin. 1, alin. 2 lit. b C.p., cu aplicarea art. 37 lit. b C.p.
S-a reținut că persoana privată de libertate a fost trimisă în judecată prin rechizitoriul 2722/P/2010 din 29.03.2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria R., a fost condamnat prin s.p. 350 din 08.08.2011 a judecătoriei R., sentință care a fost casată prin d.p. 52/12.01.2012 a Curții de Apel Bacău, reținându-se că procedura de citare a fost nelegal îndeplinită cu condamnatul, cauza fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei R. la 13.02.2012 urmare a trimiterii cauzei spre rejudecare.
Pe parcursul judecății, deși legal citat, așa cum s-a reținut cu autoritate de lucru judecat, inculpatul nu s-a prezentat.
Cu ocazia judecării recursului, s-a reținut în considerentele d.p. 52/12.01.2012 a Curții de Apel Bacău, că „prin declarația dată în recurs inculpatul recunoaște săvârșirea faptei, de altfel fiind prins în flagrant, dar minimizează împrejurările săvârșirii acesteia”.
Instanța a avut în vedere următoarele:
Contestația la executare este un procedeu jurisdicțional de rezolvare a cererilor sau plângerilor ocazionate de punerea în executare a hotărârilor penale.
Fiind un mijloc procesual prin care se rezolvă incidentele privind executarea, legea a prevăzut expres și limitativ cazurile în care poate fi folosită contestația la executare, fiind exclusă orice interpretare sau adăugare la lege.
Potrivit dispozițiilor art. 461 Cod de procedură penală, contestația contra executării unei hotărâri penale se poate face în următoarele cazuri:
- a)când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;
- b)când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
- c)când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare le executare;
- d)când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere sau de micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executării.
Prin legea 202/2010, publicată în Monitorul Oficial nr.714 din 26.10.2010, a fost introdus în Codul de procedură penală art. 320 ind. 1 C.p.p., care a intrat în vigoare la 30 zile de la publicare.
Potrivit acestui text de lege, până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale. Judecata poate avea loc doar în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale doar atunci când inculpatul declară că recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa.
Prin decizia 1470 din 8.11.2011 a Curții Constituționale s-a hotărât că disp. art. 320 ind. 1 C.p.p. sunt neconstituționale în măsura în care înlătură aplicarea legii penale mai favorabile tuturor situațiilor juridice născute sub imperiul legii vechi și care continuă să fie judecate sub legea nouă până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.
În cauză s-a constatat că persoana privată de libertate C. G. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul 2722/P/2010 din 29.03.2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria R., fiind condamnat prin sentința penală nr. 250/15.06.2012 a Judecătoriei R., def. la 16.03.2013, def. prin d.p. 343 din 28.03.2013 a Curții de Apel Bacău.
Așadar, acesta a fost judecat sub imperiul legii noi, după . legii 202/2010.
Prin aceeași decizie a Curții Constituționale, s-a reținut că rămânerea definitivă a unei hotărâri judecătorești produce un efect pozitiv care constituie temeiul juridic al executării dispozitivului hotărârii și poartă denumirea de puterea lucrului judecat. De asemenea, tot ca urmare a pronunțării unei hotărâri definitive, se produce un efect negativ în sensul că împiedică o nouă urmărire și judecata pentru faptele și pretențiile astfel soluționate, fapt care a consacrat regula non bis in idem, cunoscută sub denumirea de autoritatea lucrului judecat.
De principiu, hotărârile penale definitive sunt susceptibile de modificări și schimbări în cursul executării numai ca urmare a descoperirii unor împrejurări care, dacă erau cunoscute în momentul pronunțării hotărârii, ar fi condus la luarea altor măsuri împotriva făptuitorului ori ca urmare a unor împrejurări intervenite după ce hotărârea a rămas definitivă. În aceste situații apare necesitatea de a se pune de acord conținutul hotărârii puse in executare cu situația obiectivă și a se aduce modificările corespunzătoare în desfășurarea executării.
În cazul pedepselor definitiv aplicate nu se mai pune problema alegerii legii mai favorabile, deoarece aceasta este, prin ipoteza, legea noua, singura aplicabila.
În cauza de față, s-a constatat că inculpatul a fost judecat sub imperiul legii 202/2010. față de împrejurarea că acesta, deși legal citat, nu s-a prezentat în fața instanței sau nu a înaintat un înscris autentic prin care să recunoască săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței, până la momentul procesual expres prevăzut în disp. art. 320 ind. 1 C.p.p., nefiind în vreuna din situațiile reglementate de art. 461 C.p. p., instanța de fond a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de condamnatul C. G., având ca obiect pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 250/15.06.2012 a Judecătoriei R., def. la 16.03.2013, def. prin d.p. 343 din 28.03.2013 a Curții de Apel Bacău.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs contestatorul Creața G., recursul a fost calificat de instanță ca fiind apel, în conformitate cu dispozițiile art. 9 alin. 1 din Legea nr. 255/2013, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu motivarea că în mod greșit prima instanță i-a respins contestația la executare deoarece el nu a știut de procesul penal în care a avut calitatea de inculpat, că dacă ar fi fost prezent în instanță ar fi solicitat aplicarea în favoarea sa a dispozițiilor art. 320 ind. 1 C.proc.pen., că nu a beneficiat de un proces echitabil.
Analizând apelul prin prisma motivelor de apel invocate de contestator, cât și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 417 alin. 2 N.C.proc.pen., T. apreciază că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Într-adevăr, contestatorul Creața G. a fost condamnat de Judecătoria R. prin Sentința penală nr. 250/2012, la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, cu reținerea dispozițiilor art. 37 lit. b C.pen.
În cazul în care inculpatul este nemulțumit de soluția primei instanțe de judecată, are la îndemână căile de atac ordinare sau extraordinare.
Dacă inculpatul nu a fost în țară în perioada judecării cauzei în care el a primit calitatea de inculpat, are la îndemână dispozițiile art. 522 ind.1 C.proc.pen.
Referitor la aplicarea dispozițiilor art. 320 ind. 1 C.proc.pen. în cadrul contestației la executare formulată de contestator, în mod corect a reținut prima instanță că dispozițiile art. 320 ind. 1 C.proc.pen. se aplică doar acelor inculpați care recunosc săvârșirea faptei până la începerea cercetării judecătorești.
Potrivit deciziei nr. 1470/2011 a Curții Constituționale s-a stabilit că în cadrul contestației la executare, instanța de judecată nu poate aplica dispozițiile art. 320 ind. 1 C.proc.pen., deoarece s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat, exceptând cazurile prev. de art. 461 C.proc.pen., ce sunt strict delimitate de acest text de lege. Cererea formulată de contestator nu se încadrează în niciunul dintre cazurile prev. de art. 461 C.proc.pen.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b N.C.proc.pen. va respinge, ca nefondat, apelul formulat de condamnatul Creața G..
În temeiul art. 275 alin. 2 din N.C.proc.pen. va obliga apelantul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 421 pct. 1 lit. b N.C.proc.pen. respinge, ca nefondat, apelul formulat de condamnatul Creața G., fiul lui G. și E., născut la data de 13.04.1964, cu CNP:_, deținut în P. V. împotriva sentinței penale nr. 1616/05.12.2013 a Judecătoriei V., pe care o menține ca legală și temeinică.
În temeiul art. 275 alin. 2 din N.C.proc.pen. obligă apelantul condamnat la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat în apel în cuantum de 200 lei, din care suma de 100 lei reprezintă onorariul avocat oficiu înaintat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.03.2014.
PREȘEDINTEJUDECĂTOR
O.R.N. S.E.
Grefier,
M. G.
red. S.E.
tehnored. G..M.
4ex/ 20.03.2014
Judecătoria V.: jud. D.-E. M. G.
| ← Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Sentința nr.... | Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 20/2014.... → |
|---|
