Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1 şi urm. C.p.. Decizia nr. 29/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 29/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 19-03-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
T. V.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE PENALĂ Nr. 29/A
Ședința publică de la 19 Martie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE R.-N. O.
Judecător E. S.
Grefier M. G.
Ministerul Public - Parchetului de pe lângă T. V. este reprezentat de Procuror B. E. - S.
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de condamnatul M. N.,fiul lui D. și D., născut la 11.02.1986 în localitatea Târgu B., jud. G., CNP_, deținut în prezent în Penitenciarul V. împotriva sentinței penale nr. 113/23.01.2014 a Judecătoriei V..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns condamnatul M. N., personal și asistat de avocat ales Ghilasi A..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează următoarele:
- cauza are ca obiect liberare condiționată – apel,
- procedura este legal îndeplinită,
- cauza se află la al doilea termen de judecată,
- la termenul de judecată anterior a fost amânată judecarea cauzei la solicitarea apărătorului apelantului.
În ședință publică, avocat Ghilasi A., pentru apelantul condamnat, procedează la depunerea motivelor de apel, într-un singur exemplar.
Avocat Ghilasi A. precizează că în motivarea hotărârii primei instanțe s-a reținut că apelantul a fost sancționat o singură dată, însă există dovezi din care rezultă că nu a fost sancționat niciodată ci doar a fost de 14 ori recompensat.
T. pune în vedere apărătorului apelantului că din înscrisurile existente la dosarul cauzei rezultă că acesta nu a fost sancționat niciodată.
T. procedează la lecturarea motivelor de apel, oral, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, acordă cuvântul în susținerea apelului.
Avocat Ghilasi A., pentru apelantul condamnat M. N., apreciază ca fiind admisibil apelul, solicitând admiterea acestuia, desființarea hotărârii primei instanțe și liberarea condamnatului anterior executării în întregime a pedepsei.
Din probele administrate în cauză rezultă că apelantul a executat cu mult peste jumătatea pedepsei, dând dovezi temeinicie de îndreptare, fiind recompensat de 14 ori.
Consideră că, pe baza actelor existente la dosar, Noul Cod stabilește condiția ca instanța să aibă convingerea că persoana condamnată se poate reintegra în societate.
Susține că apelantul a executat și zile de muncă, iar, ca urmare a acestui lucru, limitele de pedeapsă sunt cele calculate potrivit dispozițiilor alin. 3 din art. 100 N.C.pen.
Crede că se poate forma convingerea instanței, pe baza actelor existente la dosarul cauzei, a comportamentului și a atitudinii condamnatului.
Apreciază că apelantul este o persoană care se poate reintegra social, nefiind necesar să finalizeze executarea pedepsei.
Consideră că sunt îndeplinite condițiile pentru a se dispune liberarea condiționată. Solicită admiterea apelului.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelului ca nefondat, considerând sentința penală pronunțată de Judecătoria V. ca fiind legală și temeinică. Chiar dacă apelantul a executat fracția de pedeapsă stabilită în mod obligatoriu de lege, această împrejurare nu-i conferă un drept, atât raportat la dispozițiile V.C.pen. cât și raportat la dispozițiile N.C.pen., ci o vocație la acordarea acestui beneficiu, care poate fi acordat dacă instanța își formează convingerea că condamnatul se poate reintegra, s-a îndreptat și că pedeapsa și-a atins scopul.
Apreciază că instanța de fond nu și-a putut forma această convingere având în vedere și faptul că din fișa de cazier rezultă că acest condamnat a mai suferit anterior condamnări, că a mai beneficiat anterior de această clemență a liberării condiționate și, cu toate acestea, a recidivat și a persistat în săvârșirea de fapte infracționale.
Condamnatul s-a aflat la prima analiză în comisie, iar instanța de fond, în mod corect, a considerat că atitudinea avută de condamnat nu este suficientă pentru a forma convingerea că scopul pedepsei a fost atins.
Consideră că și termenul de reiterare a cererii a fost în mod corect stabilit.
Solicită respingerea ca nefondat a apelului.
Având ultimul cuvânt, condamnatul M. N. solicită admiterea apelului, să se aibă în vedere faptul că are un copil mic care are nevoie de el, că are de muncă. Susține că și-a găsit loc de muncă la o spălătorie, la un prieten.
T. rămâne în pronunțare, după deliberare dând decizia de față:
T.
Asupra apelului penal de față;
Prin Sentința penală nr. 113/23.01.2014 a Judecătoriei V. s-a dispus respingerea propunerii formulată de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarul V. privind liberarea condiționată a condamnatului M. N.,fiul lui D. și D., născut la 11.02.1986 în localitatea Târgu B., jud. G., CNP_, deținut în prezent în Penitenciarul V., anterior executării integrale a pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 170/2011 a Judecătoriei Târgu B., mandat de executare nr. 236/2011, ca neîntemeiată.
În baza art. 450 alin. 2 Cod de procedură penală, a fixat termen de reiterare a cererii după data de 13.04.2014.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
1. Din procesul-verbal nr. 27 din 13.01.2014, dresat de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului V., reiese că persoana privată de libertate M. N. a fost condamnată la o pedeapsă de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 170/2011 a Judecătoriei Târgu B., mandat de executare nr. 236/2011, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 209 C.p.
Executarea pedepsei a început la 24.10.2011 și urmează să expire la termen, la data de 23.10.2015, iar pentru a dobândi vocație în vederea liberării condiționate condamnatul trebuie să execute din pedeapsa totală de 1461 zile închisoare, 2/3, respectiv 974 zile de închisoare.
Până la data de 13.01.2014, condamnatul a executat efectiv 813 zile de închisoare, 161 zile considerate ca executate ca urmare a muncii prestate, în total fiind 974 zile câștigate și executate.
2. Pe lângă executarea unei fracții din pedeapsă, legea prevede și condiția ca deținutul să fi avut pe parcursul executării pedepsei un comportament corespunzător mediului carceral, adică să fie stăruitor în muncă, disciplinat și să dea dovezi temeinice de îndreptare.
Din caracterizarea depusă la dosar rezultă că persoana privată de libertate M. N. a avut un comportament corespunzător cerințelor mediului carceral, nefiind sancționată disciplinar și recompensată de 14 de ori cu suplimentarea drepturilor la pachet și vizită. A participat la activitățile productive și gospodărești, iar în urma muncii prestate a obținut 161 zile câștig.
3. Studiind fișa de cazier judiciar a condamnatului, instanța a constatat că, anterior, persoana privată de libertate M. N. a mai suferit condamnări pentru săvârșirea unor infracțiuni îndreptate împotriva patrimoniului - începând din anul 2000.
Instanța a constatat și că i-a mai fost acordat persoanei privată de libertate beneficiul liberării condiționate o dată (rest 430 zile), așa cum reiese din fișa de cazier.
4. Raportând criteriile prevăzute de lege la situația petentului condamnat, precum și la actele aflate la dosarul cauzei, instanța a constatat că petentul condamnat a executat fracția de pedeapsă stabilită în mod obligatoriu de lege însă această împrejurare nu îi conferă un drept, ci doar o vocație la acordarea beneficiului liberării condiționate, oportunitatea acordării liberării condiționate fiind lăsată exclusiv la latitudinea instanței de judecată.
La rândul său, art. 77 din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal care reglementează procedura de acordare a liberării condiționate, stabilește criteriile care trebuie avute în vedere Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, și care ulterior sunt supuse implicit și controlului instanței de judecată: fracțiunea din pedeapsă efectiv executată și de partea din durata pedepsei care este considerată ca executată pe baza muncii prestate, de conduita persoanei condamnate și de eforturile acesteia pentru reintegrarea socială, în special în cadrul activităților educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică și asistență socială, al instruirii școlare și al formării profesionale, de responsabilitățile încredințate, de recompensele acordate, de sancțiunile disciplinare aplicate și de antecedentele sale penale.
În lumina tuturor acestor considerente, instanța a arătat că persoana privată de libertate nu a executat o perioadă suficientă pentru reeducarea sa și pentru înțelegerea pe deplin a necesității respectării valorilor sociale ocrotite de lege, impunându-se o perioadă de detenție suplimentară față de nivelul fracției de pedeapsă stabilită în mod obligatoriu de lege.
Instanța a reținut că liberarea condiționată reprezintă un act de clemență a cărui acordare trebuie justificată prin conduita excepțională a condamnatului prin care să se facă dovada că timpul petrecut în spatele gratiilor a condus la reeducarea acestuia. Liberarea condiționată este o instituție juridică care ar trebui să garanteze, cel puțin teoretic, că petentul condamnat, odată pus în libertate, nu își va mai continua comportamentul infracțional. Acesta nu a dovedit prin atitudinea avută că scopul educativ și preventiv al pedepsei a fost atins în ceea ce îl privește.
A apreciat instanța că, raportat la durata din pedeapsă executată, prin comportamentul avut, condamnatul nu a denotat o conduită excepțională, care să formeze convingere instanței că scopul pedepsei a fost atins. Este adevărat că persoana privată de libertate a executat fracția de pedeapsă prevăzută de lege, dar, așa cum s-a arătat, acest aspect creează doar o vocație la liberare condiționată.
Instanța a constatat totodată că, potrivit dispozițiilor art. 59 Cod penal, stăruința în muncă și dovezile temeinice de îndreptare constituie criterii pentru analiza cererii de liberare condiționată. Împrejurarea că persoana privată de libertate a fost sancționată disciplinar o singură dată pentru abaterea disciplinară constând în confecționarea de obiecte interzise și recompensată de 14 de ori nu denotă dovezi temeinice de îndreptare.
Mai mult, deși legea nu prevede drept criteriu expres pentru aprecierea oportunității liberării condiționate gravitatea infracțiunii săvârșite, instanța poate aprecia, în concret, dacă gravitatea faptei (și nu a infracțiunii in abstracto) poate constitui sau nu un criteriu pentru a stabili dacă perioada executată dintr-o pedeapsă este suficientă sau nu pentru reeducarea condamnatului.
Dacă în aprecierea funcției de constrângere (a funcției retributive) a pedepsei este folosit drept criteriu orientator vinovăția făptuitorului, în aprecierea funcției reeducatoare a pedepsei criteriul îl constituie periculozitatea făptuitorului.
În consecință, în mod netemeinic, Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului V. a formulat propunere de liberare condiționată a condamnatului M. N. anterior executării integrale a pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 170/2011 a Judecătoriei Târgu B., mandat de executare nr. 236/2011, motiv pentru care instanța a respins propunerea cu această mențiune.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel, condamnatul M. N., criticând-o pentru netemeinicie, cu motivația că, acesta îndeplinește toate condițiile legale privind admiterea cererii de liberare condiționată, fiind de 14 ori recompensat, nu are abateri disciplinare, a executat fracția legală din pedeapsă, ori că a avut 161 zile închisoare câștig.
Apelul este nefondat pentru considerentele ce vor fi în continuare arătate.
Examinând actele și lucrările dosarului, din perspectiva motivelor invocate de apelant dar și din oficiu, T. constată că în mod just și în deplin consens cu materialul probator administrat în cauză, instanța de fond a dispus respingerea propunerii de liberare condiționată a condamnatului și a fixat un termen de reiterare a cererii, după data de 13.04.2014.
În mod corect, instanța de fond a avut în vedere la soluționarea cauzei faptul că acest condamnat este recidivist suferind anterior mai multe condamnări, ceea ce atestă o persistență infracțională deosebită a acestuia și deci necesitatea de a continua activitatea de reeducare a acestuia în detenție pentru a se atinge scopul pedepsei aplicate acestuia, acela de înlăturare pentru viitor a unui pericol privind comiterea de noi infracțiuni, de respectare a legii și a valorilor sociale protejate de aceasta.
Astfel, condamnatul a mai beneficiat anterior de o liberare condiționată, iar ulterior, acesta a trecut din nou la comiterea cu intenție de noi infracțiuni de același gen, pentru care anterior fusese condamnat, dând dovadă de o periculozitate socială deosebită.
În aceste condiții, instanța de fond a apreciat în mod corect faptul că nu se impune, cel puțin pentru această perioadă, liberarea condiționată a apelantului.
Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct. 1 lit. b N.C.proc.pen., se va dispune respingerea ca nefondat a apelului formulat de condamnatul M. N., împotriva sentinței penale nr. 113/23.01.2014 a Judecătoriei V., pe care o va menține ca legală și temeinică.
În baza art. 275 alin. 2 N.C.proc.pen, apelantul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare onorare de stat în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 421 pct. 1 lit. b N.C.proc.pen. respinge, ca nefondat, apelul formulat de condamnatul M. N., fiul lui D. și D., născut la data de 11.02.1986, cu CNP:_, deținut în Penitenciarul V. împotriva sentinței penale nr. 113/23.01.2014 a Judecătoriei V., pe care o menține ca legală și temeinică.
În temeiul art. 275 alin. 2 din N.C.proc.pen. obligă apelantul condamnat la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat în apel în cuantum de 100 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.03.2014.
PREȘEDINTEJUDECĂTOR
O.R.N. S.E.
Grefier,
M. G.
Red. O.R.N.
Tehnored. G.M
5ex/19.03.2014
Judecătoria V.: jud. S. L. C.
| ← Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 20/2014.... | Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... → |
|---|
